Colectionarul de cadavre de Anthony King 

CAPITOLUL 1

Legată la ochi cu o eşarfă de culoare neagră, prin care nu răzbătea nicio rază de lumină, negresa înainta cu paşi mici. La un moment dat, se opri aproape involuntar. Bărbatul aflat în spatele ei îi comandă pe un ton fără drept de apel:

— Continuă să mergi! Aşa… atenţie la scări!

Kim Lassell se supuse, docilă, urmându-şi drumul, începu să coboare o scară de piatră. În atmosfera închisă domnea un puternic iz de mucegai, astfel că biata tânără simţi brusc cum o cuprindea frica. Parcă se afla într-unul dintre beciurile de tristă amintire folosite odinioară de Inchiziţie pentru torturarea victimelor sale. Prizoniera îşi aminti de toate grozăviile pe care le citise în legătură cu monstruoasa instituţie. Ştia că fusese un soi de tribunal special, instituit de papalitate pentru a lupta împotriva ereziei prin intermediul unei proceduri particulare.

A dispărut în secolul al XVIII-lea, excepţie făcând Spania, unde s-a menţinut pentru un timp sub o formă de poliţie politică.

Dar Kim nu avea de gând să se lasă invadată de groază la asemenea gânduri. Amintindu-şi încă o dată de impresionanta sumă de bani care i se promisese, prinse din nou curaj şi luă hotărârea să facă tot ce i se va cere.

— Opreşte-te! auzi ea vocea tăioasă a bărbatului ce o însoţea, care părea că se afla în căutarea unui anume loc în zona acelui zid umed de care se apropiau.

Se auzi un zgomot sec, apoi peretele din stânga prizonierei se deplasă lateral. Bărbatul se apropie şi mai tare de negresă şi o împinse în direcţia acelei incinte secrete. Apoi îi desfăcu legătura de la ochi şi, spre surprinderea lui Kim, îi zâmbi larg.

— Unde… îngăimă ea, însă fără a fi în stare să-şi ducă întrebarea până la capăt.

În momentul când descoperi locul în care se afla, pe faţă i se întipări o mască de groază, aşa că nu mai putu articula niciun sunet. Încăperea în care fusese atrasă nu avea nicio fereastră, în schimb era dotată cu tot soiul de obiecte şi instrumente ciudate, ca de tortură, aşezate cu grijă în jurul unei mese de dimensiuni foarte mari. Fără doar şi poate, acel spaţiu lugubru părea o imagine desprinsă dintr-un film de groază. Cel puţin aşa gândea Kim în acele clipe de coşmar.

— Nu te mai preface atât de oripilată, şuieră bărbatul. La banii pe care îi dau pe fundul tău, ţi-o pot trage unde am eu chef!

Înspăimântată, Kim îşi întoarse privirea de la peisajul macabru din jur şi privi cu atenţie la cel care i se adresase. Bine făcut, în jur de 40-45 de ani, tipul purta un costum de culoare închisă, care îi scotea în evidenţă părul negru ca pana corbului şi era dotat cu o pereche de ochi albaştri de toată frumuseţea. Nu părea a fi un om rău, aşa că negresei parcă îi veni inima la loc.

„Ce naiba! îşi zise ea. Îl rezolv şi gata, am scăpat de toate astea!” Apoi îi vorbi:

— Totul aici mi se pare destul de ciudat. În plus, mă aşteptam să fie şi alţi bărbaţi. Dar asta…

Fata nu apucă să-şi încheie fraza pentru că, în acel moment, el o luă în braţe ca s-o depună apoi direct pe masa din mijlocul încăperii. Fără a sta pe gânduri, îi legă mâinile şi picioarele în lanţurile care erau prinse de fiecare dintre cele patru colţuri ale mesei, apoi o dezbrăcă de tot, smulgându-i hainele cu sălbăticie.

— Lasă-mă! Ce, ai înnebunit? ţipă Kim, încercând să se zbată.

Dar el nu luă în seamă protestele ei. Dimpotrivă, începu s-o miroasă aşa cum adulmecă un câine o urmă. Apoi prinse a-i frământa pe rând sânii, coapsele şi pulpele, pentru ca, brusc, să-i introducă două degete între picioare.

Din pricina violenţei cu care bărbatul făcuse acest gest, Kim nu-şi putu reprima un urlet de durere.

Printre dinţii strânşi, el îi zise ameninţător:

— Ştiu că-ţi place senzaţia pe care tocmai ţi-am provocat-o, dar nu ţipa, că-mi strici tot cheful!

Rămas şi el în pielea goală, individul se sui deasupra victimei sale şi începu să-şi frece pieptul de trupul încordat la maximum al acesteia.

Negresa nu mai ştia ce să creadă. În plus, încăperea care semăna cu o cameră de tortură din evul mediu continua să o înspăimânte, dându-i fiori reci pe şira spinării.

„Să-mi facă indiferent ce mi-o face, numai să scap teafără de aici! îşi zise ea. Poate că, la urma urmei, nu este un sadic, ci doar un mic pervers! Dar ce penis imens are!…”

Când se sătură să se mai frece de ea, agresorul se căţără pe pieptul negresei, îi puse organul pe faţă şi îi ordonă cu aceeaşi voce inumană:

— Acum ocupă-te de el cum trebuie!

„Asta era? se gândi Kim. Nicio problemă, te rezolv eu imediat!”

Şi se apucă de treabă, extrem de conştiincioasă, făcând eforturi evidente pentru a primi cât mai mult din ceea ce-i dădea el… Din păcate, însă, după numai cinci minute, realiză că supliciul ei avea să mai dureze.

El îşi extrase enormul organ, desfăcu lanţurile de la gleznele fetei pentru a-i încrucişa picioarele, apoi i le legă din nou. La fel procedă şi cu mâinile ei, obligând-o să se culce pe masă cu faţa în jos. După aceea luă o coadă de topor şi i-o înfundă lui Kim direct în sex.

— Bestie! scrâşni din dinţi negresa, în vreme ce lacrimi de durere îi inundară ochii.

La auzul acestui apelativ, el se mulţumi să rânjească, apoi îi împinse şi mai tare lemnul înăuntru, pălmuindu-i cu plăcere fesele bombate.

Ea îşi strânse pumnii până când unghiile îi pătrunseră în carne şi palmele prinseră a-i sângera.

Aşa ceva nu mai păţise în întreaga ei viaţă de prostituată!

— Să nu-mi spui că ai să-mi reproşezi ceva, doar te plătesc regeşte, târfă de culoare ce eşti!

Kim nu îndrăzni să-l înfrunte pentru a nu-l întărâta şi mai mult, însă el parcă înnebunise. O lăsă cu parul înfipt în ea, căută înfrigurat în buzunarele pantalonilor săi aruncaţi pe jos, scoase de acolo o ţigară, apoi şi-o aprinse, încercând să se liniştească. Pe urmă luă în mână un carneţel şi începu să-şi noteze ceva.

„De mult nu m-am mai distrat atât de bine!” se arătă el mulţumit, în tăcere. „Târfa asta e de toată isprava! O adevărată piesă de colecţie, ce mai… Totuşi, unele dintre reacţiile ei îmi pun semne de întrebare. Mă aşteptam să se comporte cu totul altfel, dată fiind profesia ei…”

Bestia lăsă deoparte uneltele de scris şi se apropie din nou de Kim pentru a-şi continua experimentul, îi stinse ţigara între omoplaţi, împinse şi mai mult coada de topor în măruntaiele ei, apoi o scoase încet de tot, aruncând-o într-un colţ al încăperii.

Ea nu îndrăzni să respire de uşurare, neştiind ce avea s-o aştepte în continuare. Iar arsura o ustura atât de rău!…

Bărbatul se sui din nou pe masă, îşi înfipse degetele în fesele ei şi le depărta cu brutalitate una de cealaltă. Apoi îşi potrivi monstruosul sex erect în crăpătura acestora şi împinse cu toată forţa.

Inelul care străjuia această „intrare secretă” rezistă numai pentru o fracţiune de secundă, după care cedă exact în momentul în care violatorul scoase un îndelung oftat de plăcere. E drept că lui Kim nu i se întâmpla acest lucru pentru prima dată, însă nicicând nu fusese sodomizată cu atâta cruzime…

Penetrările lui deveniră atât de furioase, încât negresa era sigură că va fi despicată în două. Începu să-şi mişte şoldurile într-o parte şi în alta, nicidecum de plăcere, ci pentru a-i face lui cât mai mult loc, astfel încât durerile ei să fie cât mai mici.

Zgomotul produs de corpurile lor, care se izbeau cu putere într-un ritm foarte alert, îl excitară şi mai mult pe violator. Acesta gâfâia şi transpira din abundenţă. Simţea o plăcere animalică din pricina sodomiei căreia i se deda şi se felicita în gând pentru inspiraţia avută când o alesese pe negresă ca să facă parte din colecţia lui. Acum se ţinea cu ambele mâini de umerii ei pentru a n-o lăsa să scape din strânsoare.

Ea îşi întoarse capul uşor şi reuşi să-i înşface două degete cu dinţii. Apoi muşcă din ele cu ură, până când simţi că ajunsese la os.

Bărbatul nu-şi abandonă penetrările nicio clipă, mulţumindu-se să-i repeadă un pumn în ceafă cu mâna rămasă liberă. Lovitura o ameţi pe Kim, făcând-o să-şi descleşteze maxilarele şi să dea drumul prăzii sale.

— Trebuia să mă muşti atunci când eram în gura ta. Acum e prea târziu, îi zise el, continuând s-o sodomizeze cu toată puterea.

Când simţi că nu se mai putea abţine, se aplecă asupra trupului ciocolatiu, o muşcă de ceafă şi explodă în interiorul ei cu un mârâit animalic prelung. Apoi, cuprins de convulsii, corpul lui transpirat se prăvăli peste cel al negresei, care suspina îngrozită şi deznădăjduită.

După cinci minute de relaxare în această poziţie, bărbatul coborî de pe ea, luă coada de topor din colţul în care o aruncase şi se apropie de negresă pentru a o înspăimânta şi mai tare.

— Ca să nu suferi din cauza absenţei unui sex între superbele tale fese, am să-ţi înfig asta în fund! Te asigur că o să-ţi placă la nebunie…

— Nuuu! mai apucă ea să strige înainte de a simţi o durere îngrozitoare în spate.

El îi depărta din nou fesele şi începu să împingă bucata de lemn, răsucind-o în acelaşi timp. Când reuşi să introducă aproape o jumătate de metru din lungimea acesteia, Kim leşină de durere.

* * *

La sediul Departamentului Poliţiei din Los Angeles, Divizia „Cazuri Speciale”, detectivul Eric Black privea foarte concentrat la fotografiile unei tinere care putea face orice bărbat să viseze cu ochii deschişi.

— Este a doua persoană dispărută în ultima lună. Şefului n-o să-i prea placă chestia asta! rupse tăcerea partenera sa, Jane Heron.

— Şi ce dacă? Oricum, căpitanul nu este niciodată mulţumit, indiferent ce-am face! îi răspunse bărbatul, vizibil iritat.

— S-a întâmplat ceva cu tine? Te-ai trezit cu faţa la cearşaf de dimineaţă?

— Nu, însă azi noapte am avut un coşmar. Te-am visat pe tine…

— Eşti absolut imposibil! Mai bine hai să ne cărăm de aici înainte să ne vadă şefu’. N-am niciun chef să dau ochii cu el astăzi. Hai să bem ceva la barul Monica’s!

Fără a zăbovi niciun moment în plus, se ridicară amândoi de la birou, ieşiră din clădirea poliţiei şi se îndreptară spre localul lor preferat.

Erau consideraţi ca doi dintre cei mai norocoşi angajaţi din branşă. Nimeni din cadrul Diviziei „Cazuri Speciale” nu putea afirma cu exactitate dacă detectivii Heron şi Black îşi cunoşteau foarte bine meseria ori, dimpotrivă, beneficiaseră mereu de norocul… proştilor. Singurul care manifesta o mare încredere în subalternii săi era şeful lor, căpitanul Corky West. În realitate, nutrea o reală simpatie pentru amândoi, însă îşi ascundea acest sentiment cum putea el mai bine. Şi asta pentru că era un mare diplomat şi nu voia în ruptul capului să provoace în vreun fel invidia celorlalţi subalterni ai săi.

* * *

Bărbatul îşi scoase mănuşile chirurgicale şi privi cu atenţie la rămăşiţele umane de pe masa aflată în faţa sa. Din cea care fusese superba negresă Kim Lassell nu mai rămăsese mare lucru. Doar pielea, ce atârna acum într-un cârlig metalic, scheletul şi o masă de carne sângerândă. Individul se îndreptă spre un colţ al încăperii şi deschise apoi o uşă secretă. De aici, două perechi de ochi sticloşi îl priveau fix.

— Ce mai fac iubitele mele?

Prima dintre ele fusese o brunetă focoasă, pe care o agăţase în holul unui hotel. Laura Villiers era o turistă din capitala Franţei, venită în vizită la Los Angeles. Un zâmbet de-al său şi o privire cu subînţeles fuseseră de-ajuns pentru a o cuceri pe dată. Nu-i zărise nimeni împreună, nici la hotel, nici atunci când o condusese spre pivniţă. Ce plăcere trebuie să fi simţit ea când el îi răsucise mâinile la spate, legându-i apoi încheieturile membrelor cu ajutorul eşarfei pe care o purta la gât!

A îmbrâncit-o pe masa din mijlocul încăperii, a aşezat-o cu faţa în jos, apoi a ţinut-o de ceafă cu o singură mână. În continuare, a dezbrăcat-o brutal cu cealaltă mână şi a început s-o mângâie. În clipa în care a ajuns în dreptul gurii ei, nemernica a îndrăznit să-l muşte. A reacţionat atunci imediat, aplicându-i un pumn în tâmplă, ceea ce a determinat-o să-şi piardă cunoştinţa pentru câteva clipe. Când şi-a revenit în simţiri, el tocmai îi tortura sânii cu o menghină de lemn, făcând-o să urle de durere…

„Oh, Laura, ce plăcere nemaipomenită ai putut să-mi oferi! Ce-aş da să te mai aud o dată implorându-mă să te cruţ! Să-ţi aud încă o dată strigătul de durere amestecată cu groază!” îşi spuse el.

Trecu apoi la cea de-a doua piesă a colecţiei sale rare, o blondă tunsă băieţeşte, cu sâni mari şi picioare interminabile, care te lăsau fără grai.

„Este o adevărată plăcere să te revăd, Pamela! Sper că te împaci de minune cu Laura”, spuse el şi începu să râdă sacadat, în timp ce un fir de salivă i se prelingea în colţul gurii.

Bărbatul îşi şterse obrazul cu dosul palmei şi rememoră circumstanţele în care o întâlnise pe cea care stătea acum în faţa sa, la fel de… împăiată ca şi biata Laura Villiers. Avusese un nume frumos: Pamela Masterson. O zărise la Mall, în faţa unei vitrine a unui luxos magazin de parfumuri. Ea îi ceruse părerea, întrebându-l dacă el, ca bărbat, ar prefera o tipă care foloseşte un parfum Christian Dior sau una care adoră gama Calvin Klein.

După mai puţin de o oră, se aflau în „camera de lucru”. Cu ea fusese ceva mai atent decât cu Laura… A legat-o de picioare, atârnând-o apoi cu capul în jos.

În acest timp, s-a căţărat pe masă, după care a supus-o la diverse perversiuni sexuale în acea poziţie extrem de nefirească. După ce şi-a satisfăcut instinctele sexuale bolnave, însă, a mai vrut ceva de la ea. Aşa că a umplut un cazan cu apă, apoi a coborât-o în mica piscină, cu capul în jos. Întâi a menţinut-o aşa vreme de zece secunde, după care a scos-o şi a introdus-o din nou, dar de data asta a lăsat-o acolo ceva mai mult, adică douăzeci de secunde. A simţit o plăcere vecină cu nebunia observându-i zvârcolirile spasmodice în timp ce o ţinea cu capul în apă, apoi respiraţia lacomă, în momentele în care o elibera de suferinţă. Parcă îi vedea şi acum lacrimile când fata îi cerşise îndurare.

„Să v-o prezint pe noua voastră colegă! Fetelor, iat-o pe Kim! În câteva zile, timp în care mă voi ocupa numai şi numai de ea, vă va ţine companie pentru veşnicie. Deocamdată, mai am puţin de lucrat la înfăţişarea ei, care, nu-i aşa, trebuie să fie absolut impecabilă! Apropo, cred că v-a întrecut pe amândouă la capitolul satisfacţie sexuală!”

Într-adevăr, Kim Lassell îi provocase o plăcere extremă în timpul acelei partide de sex cu sodomie… Se cunoştea că era prostituată! Era tare! Dar şi mai tare a fost după aceea când, în loc să-i dea drumul să plece, el a scos bisturiul şi a început s-o jupoaie de vie.

Bineînţeles că fata nu s-a mai putut împotrivi. A fost cu adevărat deosebită!

„Dar, dacă nu mă pricepeam la chestiile astea, n-am fi avut parte de aceeaşi distracţie împreună, nu-i aşa, Kim?” aruncă el, privind spre ceea ce rămăsese din proaspăta sa victimă.

Cu siguranţă că un tip nepriceput ar fi belit-o mult mai repede. El, însă, se abţinuse s-o facă, în ciuda excitării pe care negresa i-o provocase încă din primele clipe când se aflase în intimitatea ei. De fiecare dată când Kim leşinase, el se oprise din ceea ce făcea, o aşteptase să-şi revină şi abia apoi îşi continuase treaba. Dar, aşa cum obişnuia el să spună mai mereu, întotdeauna exista loc de mai bine…