Cateva notiuni despre razboiul psihologic de Pavel Corut
Dragii mei cititori, evoluţia evenimentelor din Lume şi din tara noastră m-a determinat sa abordez acest domeniu secret, fascinant şi periculos – războiul psihologic. Tehnicile de război psihologic nu sunt deloc noi. Strategul chinez Sun Tzu a încercat sa le sistematizeze, în lucrarea Arta războiului, încă în urma cu 2.500 de ani. De atunci şi până în prezent, arsenalul de război psihologic a evoluat, s-a perfecţionat şi a devenit o forma deosebit de periculoasa de confruntare umana. Descoperirile ştiinţifice de vârf, din mai multe domenii, cum ar fi neurologia, psihologia, sociologia şi cibernetica, au accentuat gradul de periculozitate al acestuia, ridicându-1 deasupra războiului clasic şi nuclear. Acest pericol a determinat mai multi specialişti din tarile occidentale sa propună incriminarea şi pedepsirea agresiunii psihologice, prin hotărâri ale ONU şi legi naţionale. Propunerile lor, pe deplin justificate de periculozitatea extrema a agresiunii psihice, au fost trecute cu vederea de legiuitorii mondiali şi naţionali, din mai multe motive: unii nu le-au înţeles, deoarece erau ignoranţi în acest domeniu; anumiţi funcţionari statali şi ai organismelor internaţionale sunt beneficiari direcţi ai acţiunilor de război psihologic, aşa ca nu au nici un interes sa le interzică şi sa le pedepsească; în fine, destui legiuitori naţionali şi internaţionali sunt pur şi simplu inactivi, primind remuneraţii fara a face nimic util pentru contribuabili.
Daca legislaţia naţională şi internaţională nu ne apară deloc împotriva acţiunilor de război psihologic, ce putem tace noi, cetăţenii simpli? Aşteptam sa fim apăraţi de specialiştii din domeniu, respectiv, de psihologi şi ofiţeri de informaţii? Ar fi o aşteptare zadarnica, deoarece, pe de o parte, aceştia sunt prea putini fata de numărul agresorilor iar, pe de alta parte, multi sunt „bota” în acest gen pervers de război. Avem o singura soluţie sa ne salvam integritatea psihica, viaţa şi libertatea de conştiinţă: trebuie sa învăţăm sa ne apărăm singuri. Nu e problema prea grea şi nici periculoasa Periculos e sa stam cu mâinile în sân şi cu creierele deschise către intoxicările şi manipulările duşmane, de orice fel (politice, religioase, economice, cultural-stiintifice etc.).
Oamenii sunt înzestraţi cu instincte de apărare numai împotriva pericolelor materiale lesne de observat. De pilda, daca zărim un individ înarmat cu o secure îndreptându-se ameninţător împotriva noastră, ne dam imediat seama ca vrea sa ne agreseze şi adoptam o conduita de apărare (ne retragem, ne pregătim să-1 dezarmam, apelam la ajutorul organelor de ordine etc.) Prea putini oameni, însa, sunt capabili sa intuiască pericolele spirituale invizibile şi să-şi ia masuri de apărare împotriva lor. De exemplu, câţi dintre dumneavoastră s-ar pregăti de apărare la apariţia unui individ simpatic, jovial, zâmbăreţ, cu voce blânda şi înfăţişare pasnica? Aproape niciunul, amicii mei. Armele ascunse în persoana unui astfel de individ pot fi însa mult mai periculoase decât securea din exemplu precedent. De exemplu, daca individul este un agent instruit pentru agresiune psihica, va poate produce rani mai cumplite decât o tăietură de secure. El va poate intoxica şi sclaviza psihic pentru întreaga viaţă ori pentru o lunga perioada de timp. El va poate produce schilodiri psihice încă netratabile de ştiinţele timpului nostru (depresii, fobii, anxietăţi, impulsuri ucigaşe sau sinucigaşe etc). El va poate chiar ucide, cu zâmbetul pe buze şi vorbindu-vă frumos, printr-o programare mentala de moarte. În prezent, programările mentale de moarte, sinucidere sau îmbolnăvire psihico-fizica sunt ceva obişnuit în practica agenţilor manipulatori. De regula, astfel de acţiuni extreme vizează personalităţi importante din diverse domenii: ştiinţific, economic, pclitic, religios etc. De pilda, aproape sigur, bogatul om de afaceri Minai Erbasu a fost programat mental pentru sinucidere.
