Ellia

Macbeth de Eugen Ionescu

PERSONAJE (în ordinea intrării în scenă)

          Glamiss.

          Candor.

          Banco.

          Macbett.

          Vânzătorul de răcoritoare.

          Un soldat.

          Un ofiţer.

          Ordonanţa lui Macbett.

          Ordonanţa lui Banco.

          Lady Duncan.

          Doamna de companie.

          Duncan.

          Soldatul rănit.

          Un ofiţer de la palat.

          O femeie din popor.

          Primul bolnav.

          Al doilea bolnav.

          Comesenii.

          Valetul.

          O servitoare.

          O altă servitoare.

          Macol.

          Ghilotinaţii, Bolnavii, Plebea, Vrăjitoarele.

          Decorul, un câmp.

 

 

 

          Glamiss şi Candor. Glamiss intră prin stânga. Simultan, Candor intră prin dreapta. Intră fără să se salute şi se opresc faţă în faţă, în mijlocul scenei, cu faţa Ia public. Rămân aşa câteva clipe.

          GLAMISS (întorcându-se spre Candor): Bună ziua, baroane Candor. CANDOR (întorcându-se spre Glamiss): Bună ziua, baroane Glamiss. GLAMISS: Ascultă. Candor. CANDOR: Ascultă, Glamiss. GLAMISS: Aşa ceva nu se mai poate. CANDOR: Aşa ceva nu se mai poate.

          Glamis şi Candor sunt plini de furie. Mânia şi scrâşnetul li se accentuează progresiv. Textul serveşte de sprijin în accentuarea furiei lor.

          GLAMISS (scrâşnind): Suveranul nostru

          CANDOR (la fel): Duncan, arhiducele Duncan, preaiubitul, ah, ah!

          GLAMISS: Chiar aşa, preaiubitul! Da, foarte iubitul, nepreţuitul!

          CANDOR: Prea iubitul!

          GLAMISS: Jos Duncan!

          CANDOR: Jos Duncan!

          GLAMISS: Care-mi încalcă mie moşiile când iese la vânătoare.

          CANDOR: Pentru interesele statului.

          GLAMISS: Asta s-o spună el la alţii

          CANDOR: El este statul.

          GLAMISS: Zece mii de găini îi dau anual, cu tot cu ouă.

          CANDOR: Şi eu la fel.

          GLAMISS: Dacă alţii au de gând să accepte asta

          CANDOR: Eu, unul, n-am de gând să accept.

          GLAMISS: Nici eu nu accept.

          CANDOR: Cei care sunt de acord cu asta – n-au decât!

          GLAMISS: îmi cere flăcăi la armată.

          CANDOR: Pentru armata naţională.

          GLAMISS: Ceea ce nu face decât să mă dezarmeze.

          CANDOR: Aşa ceva ne dezarmează.

          GLAMISS: Am oamenii mei Am armata mea. Şi tocmai pe oamenii mei i-ar putea trimite împotriva mea. CANDOR: Ca şi împotriva mea. GLAMISS: Când s-a mai pomenit aşa ceva!

          CANDOR: Niciodată, niciodată, încă de pe vremea strămoşilor mei

          GLAMISS: Ca şi de pe vremea strămoşilor mei

          CANDOR: Şi cu toţi ăia care umblă forfota şi şobolănesc în preajma lui.

          GLAMISS: Şi care se îngraşă din sudoarea frunţilor noastre.

          CANDOR: Şi cu grăsimea găinilor noastre.

          GLAMISS: Şi a mieilor noştri.

          CANDOR: Şi a porcilor noştri.

          GLAMISS: Porcul!

          CANDOR: Şi mănâncă pâinea noastră.

          GLAMISS: Zece mii de găini, zece mii de cai, zece mii de flăcăi Ce-o face cu toate astea? Că nu poate să mănânce totul. Ce rămâne putrezeşte! ¦ *

          CANDOR: Şi zece mii de fete.

          GLAMISS: Cu care ştim prea bine ce face.

          CANDOR: Cu ce-i suntem datori? El ne datorează nouă.

          GLAMISS: Şi încă mult mai mult.

          CANDOR: Ca să nu mai punem şi toate celelalte la socoteală.

          GLAMISS: Jos Duncan!

          CANDOR: Jos Duncan!

          GLAMISS: Nu ne este cu nimic superior.

          CANDOR: Ba încă eu îl situez cu mult mai prejos.

          GLAMISS: Ba e chiar dedesubt de tot.

          CANDOR: Mult mai jos.

          GLAMISS: Simt că mă sufoc de furie numai când mă gândesc.

          CANDOR: Simt că-nnebunesc.

          GLAMISS: Onoarea mea!

          CANDOR: Gloria mea!

          GLAMISS: Drepturile noastre strămoşeşti

          CANDOR: Averea mea

          GLAMISS: Patrimoniul!

          CANDOR: Dreptul nostru la fericire.

          GLAMISS: I se fâlfâie lui de dreptul nostru la fericire.

          CANDOR: Nu-i aşa că i se fâlfâie?

          GLAMISS: Nu suntem nişte nimicuri!

          CANDOR: Ba dimpotrivă.

          GLAMISS: Suntem şi noi ceva!

          CANDOR: Valorăm mai mult decât o ceapă degerată!

          GLAMISS: N-avem a fi caraghioşii nimănui, cu atât mai puţin caraghioşii lui Duncan. Ah, ah! Preaiubitul nostru suveran!

          CANDOR: Nici caraghioşi, nici traşi pe sfoară.

          GLAMISS: Nici înşelaţi, nici duşi de nas.

          CANDOR: Până şi în somn.

          GLAMISS: Până şi în somn mi se strecoară ca un coşmar aievea.

          CANDOR: Trebuie să-l zvâflim afară din somnul nostru.

          GLAMISS: Trebuie alungat de peste tot.

          CANDOR: De peste tot.

          GLAMISS: Independenţă!

          CANDOR: Dreptul de-a ne creşte averea. Dreptul nostru la autonomie.

          GLAMISS: Libertate!

          CANDOR: Să fiu stăpân la mine acasă!

          GLAMISS: O să-l privăm de toate ale sale.

          CANDOR: îl deposedăm de tot.

          GLAMISS: Propun să-i împărţim tot avutul.

          CANDOR: Jumate-jumate.

          GLAMISS: Jumate-jumate.

          CANDOR: Administrează totul foarte prost.

          GLAMISS: E nedrept faţă de noi.

          CANDOR: Dar vom face noi dreptate.

          GLAMISS: Vom conduce noi în locul lui.

          CANDOR: Iar el va fi în locul nostru. (Se apropie unul de celălalt. Privesc spre dreapta, de unde apare Banco.) Salutare Banco, brav general.

          GLAMISS: Salutare Banco, mare căpitan.

          BANCO: Salutare, Glamiss; salutare, Candor.

          GLAMISS (lui Candor): Nu-i spune nimic de ce-am vorbit. Îi e credincios lui Duncan.

          CANDOR (lui Banco): Ieşiserăm şi noi să luăm aer.

          GLAMISS (lui Banco): E-o vreme frumoasă pentru anotimpul ăsta.

          CANDOR (lui Banco): Ia loc, stai puţin cu noi, prietene drag.

          BANCO: Nu stau jos niciodată, când îmi fac plimbarea de dimineaţă.

          GLAMISS: Ah, da, pentru igienă, desigur.

          CANDOR: îţi admirăm cu toţii curajul.

          BANCO: Spada mea e-n slujba suveranului nostru.

          GLAMISS (lui Banco): Foarte bine.

          CANDOR: Suntem întru totul de acord cu dumneata.

          BANCO: Domnilor, la revedere. (Iese prin stingă.)

          CANDOR: Salutare. Banco.

  
Attachments
Macbeth de Eugen Ionescu.doc 369 Kb . 28 Views