Flagrant la ospiciu de Anthony King
— Cât?
— 50 sus şi 100 jos. Nu fac altceva. Bărbatul coborî din maşină şi veni pe trotuar.
Mai examina o dată trupul frumoasei negrese, insistând asupra feselor, pe care le şi atinse, după care o întrebă:
— Nici pentru 200$?
— Ţi-am zis că nu mă interesează sodomia ori alte variaţiuni perverse! Răspunse fata râzând.
Bărbatul se gândi o clipă, apoi acceptă:
— Bine, urcă!
Să tot fi fost ora 2.00 a.m. în afară de zonele frecventate de „păsările de noapte”, deci cele din preajma barurilor şi a discotecilor din Pa-sadena, pe străzi nu era ţipenie.
Dina Maguire ştia foarte bine că, dacă l-ar fi refuzat, nici că ar mai găsit vreun client în acea noapte. Avea ea anumite principii, însă nu putea ignora această ofertă care venise ca o pleaşcă.
Omul pare un tip rezonabil, îşi zise ea, stu-diindu-l atent. Am să-l mulţumesc cât de bine pot şi va renunţa el la fundul meu. Mai mult ca sigur!
— Cum vrei să-ţi spun?
— Mister.
— O. K., Domnu'! Unde mergem?
— Să ţi-o trag.
— Aaa, domnului Domnu' îi place limbajul dur! Am înţeles, adăugă fata, punându-i mâna între picioare. Mie îmi spune Dina!
— La mâna de acolo, Dina! Încă nu începem.
— Deci, unde mergem să mi-o tragi?
— La mine acasă.
Bărbatul rula cu viteza legală, deoarece de-testa să fie oprit de poliţişti. Asta nu fiindcă ar fi avut ceva împotriva oamenilor legii – el însuşi veghea la respectarea ei – ci pentru că era foar-te atent la propriul viitor. Voia să ajungă departe şi, de aceea, nu risca să se compromită dintr-o prostie. Chiar şi în timpul micilor sale escapade era extrem de precaut, nedezvăluindu-şi vreo-dată adevărata identitate.
Se îndrepta spre propria locuinţă pe cele mai retrase străduţe din luxosul cartier în care lo-cuia, fiind convins că fata nu era familiarizată cu acea zonă. Cu greu şi-ar fi putut aminti unde fusese dusă.
Porni radioul şi îşi aprinse o ţigară, înfiinţată în anul 1961, la Los Angeles, formaţia Beach Boys sărbătorea al 20-lea an de existenţă, iar postul de radio K. N. Y. C. îi oferise o oră întreagă de emisie live.
— Poţi da puţin mai tare? Întrebă Dina. Îi ador pe băieţii ăştia! Ştii, îmi place muzica lor, chiar dacă au mai îmbătrânit puţin.
Din difuzor se auzi: „Brian Wilson, Cari Wil-son, Mike Love, Dennâs Wilson şi Al Jardine vor cânta pentru dumneavoastră, pentru început, Surfin' Safari, Surfer Girl şi Little Deuce Coupe.”
— Soţia ta nu-i acasă? Vru să ştie negresa.
— Nu.
— Şi te-ai gândit să-ţi faci de cap?
— Cam aşa ceva.
În faţa locuinţei, bărbatul trebui să coboare ca să deschidă poarta de acces în curte. Se grăbi din două motive. Pentru a nu fi văzut de vecini şi pentru ca Dina să reţină cât mai puţin din topografia locului.
Intră, mai coborî o dată din maşină ca să des-chidă uşa garajului şi, după ce o închise la loc, îi zise prostituatei:
— Acum poţi coborî! Hai în casă!
Cum exista o uşă ce dădea din garaj în bucătărie, cei doi nu se mai expuneau acum privirilor indiscrete.
— Vrei să dansez pentru tine? Îl întrebă ne-gresa, în timp ce se îndrepta spre o combină muzicală dintr-un colţ mai retras al living-ului, dezbrăcându-se şi descălţându-se din mers.
— N-am nimic împotrivă.
Rămasă numai în slip, cu sânii gigantici atâr-nându-i în voie, Dina puse o casetă la întâmplare şi începu să-şi unduiască trupul de abanos în ritmul unei melodii lente.
Bărbatul începu să aranjeze pe cristalul unei măsuţe patru rânduri dintr-o pulbere albicioasă, iar când termină, o întrebă:
— Vrei puţină coca?
— Nu te refuz!
Prizară drogul pe rând, ea se întoarse la dan sul erotic, apoi gazda îşi lepădă hainele, rămâ nând în pielea goală.
— Vai, ce mare e! Exclamă Dina, impresiona-tă de mădularul lui. Abia aştept s-o văd în stare de atac.
După această remarcă mai execută câteva mişcări şi, devenind nerăbdătoare, se apropie de fotoliul pe care stătea cel ce o închinase pentru o vreme. Se lăsă în genunchi, adulmecă, pipăi, privi cu atenţie, ca în cele din urmă să se năpustească cu gura între pulpele lui.
Cavitatea ei bucală era extraordinară, astfel încât bărbatul se simţea minunat. Era ca un abis dulce şi umed, care îl făcea să se înfioare de plăcere.
Din gâtlejul fetei răzbăteau tot felul de zgo-mote nedefinite, iar ochii ei trădau o mare satis-facţie. Buzele luaseră conturul membrului erect şi parcă se înnegriseră mai tare decât fuseseră iniţial. Voia să-l termine, dar el ştiuse asta de la bun început. Doar avea de-a face cu o profe-sionistă.
O îndepărtă uşurel şi o ridică de pe covor, fă-când-o să stea cu mâinile deasupra capului. Apoi îi prinse sânii opulenţi în mâini, începând să-i maseze, vizibil încântat de consistenţa lor naturală.
— Domnu' nu mai vrea sus? Îl întrebă ea, unduindu-şi şoldurile provocator.
— Domnul nu. Se grăbeşte. Te-ai mai gândit la fanteziile mele erotice?
— Nu înţeleg!
— Nu vrei să câştigi în seara asta 200$ pen-tru un efort de scurtă durată?
— Ţi-am spus că în fund nu se poate!
Las' că mai vedem noi! Îşi zise gazda, în vre-me ce mâinile îi coborâră spre slipul în care ră-măsese îmbrăcată Dina.
— L scoase, îi mângâie fesele, apoi pulpele, după care cercetă cu blândeţe interiorul acestora.
— Te vreau în mine, Domnu'! Mai am mult de aşteptat până când mă regulezi?
— Nu, imediat ţi-o trag! Se arătă el încântat de limbajul folosit de negresă. Imediat ţi-o trag!
Tânăra gemu, închise ochii, îşi înfipse mâinile în părul lui şi îi ceru:
— Violează-mă!
Din câteva mişcări bine calculate, bărbatul o întoarse cu spatele, o făcu să se aplece pe bra-ţele fotoliului', şi, fără a se folosi de mâini, pă-trunse dintr-o dată în interiorul ei umed de dorinţă. Acum era sigur de ea. Târfei chiar îi plăcea sexul, n-o făcea doar pentru bani. Începu s-o penetreze cu forţă şi se felicită că alesese acele fotolii grele pentru sufragerie, care nu puteau fi deplasate cu uşurinţă. Aşadar, n-avea unde fugi…
După zece minute de sex, Dina începu să înjure, să rostească tot felul de obscenităţi şi de îndemnuri vulgare, devenind din ce în ce mai încordată. Capul i se bălăbănea dintr-o parte într-alta, iar trupul îi era străbătut de frisoane, ce o făceau să fie şi mai înverşunată în contrele ei.
La un moment dat, gazda o prinse cu putere de şolduri şi, scoţându-şi mădularul dintre pul-pele ei, i-l înfipse cu o forţă implacabilă în spate.
Ea se arcui de durere, încercând să i se împotrivească, dar degeaba. Bărbatul o ţinea strâns de umeri şi o trăgea spre el.
— Nu acolo, ticălosule! Ţipă prostituata, după care scoase un urlet ascuţit când monstrul acela de penis îi pătrunse în măruntaie până la refuz.
Se zbătea, încercând să scape, însă n-avea nici o şansă. Acum bărbatul o ţinea cu putere de talie, intrând şi ieşind dintre fesele ei cu viteză, fără a-i păsa de nimeni şi nimic. Doar ceruse să fie violată, nu?
— Te omor, scârbă! Răcni Dina şi încercă să-l prindă cu mâinile pentru a-l zgâria.
Reuşi în mică măsură să-şi înfigă unghiile în pielea lui, dar în loc să-i taie din avânt, această atitudine îl excită şi mai tare pe bărbatul din spatele ei. Asta până la un punct, când individul o penetra şi rămase înăuntru.
Îl durea în cot că fusese zgâriat până la sân-ge, îşi petrecu un braţ pe sub ea, iar cu mâna rămasă liberă începu, să-i care pumni în ceafă şi în cap.
— De când nu vă mai place să fiţi sodomi-zate? Îi aruncă el. Vreţi să câştigaţi bani fără efort? Las' că te fac eu să-ţi placă!
Loviturile deveneau mai rare pe măsură ce scădea opoziţia negresei. Nu însă şi penetrările în spate, care fură reluate cu şi mai mare inten-sitate.
Când fata nu mai schiţă nici un gest pentru a se apăra sau a se elibera din sexul lui, pumnii nu se mai abătură asupra ei. Bărbatul o apucă de fese cu ambele mâini, depărtându-le cât putu una de cealaltă, şi o sodomiză în voie. Se apropia sfârşitul. Era fericit. Căpătase ceea ce-şi dorise. Negresa îşi merita banii.
Cu prisosinţă…
Pe urmă îi dădu drumul şi puţin îi păsă că ea se prelinse ca o cârpă pe covor. Trebuia să facă repede un duş. Aşa proceda de fiecare dată. De ce şi-ar schimba tocmai acum tabieturile?!
Când se întoarse, gata de a-i oferi Dinei 200$ şi-a-i propune o nouă partidă, o găsi pe prosti-tuată în acelaşi loc în care o lăsase.
— Hai, scoală-te de acolo că ai să răceşti! Doar nu te-am omorât şi nici nu erai virgină între fese, m-am convins de asta.
Nu primi nici un răspuns. Se apropie mai mult de ea.
— Scoală-te, n-auzi!
Se aplecă precaut şi îi dădu la o parte părul de pe chip.
Avea ochii daţi peste cap şi părea că nu mai respiră. O întoarse cu faţa în sus şi, aplecân-du-se, îi ascultă inima. I se părea că nu mai bate, îi căută pulsul. Degeaba. Nici chiar cele câteva mişcări de resuscitare nu ajutară la nimic. Dina Maguire era moartă.
Definitiv…
— Dumnezeule, n-am vrut să se întâmple aşa ceva! Intră el în panică şi abandonă trupul fără viaţă, începând să se plimbe fără rost prin încăpere. Ce mă fac acum? Cine o să mă creadă că n-a fost decât un accident nefericit? De ce să mi se întâmple tocmai mie una ca asta?
Se gândi la o nouă priză de cocaină, însă re-nunţă, ducându-se la bar.
Un gât de whisky o să-mi prindă bine, se gândi el. Pe urmă voi vedea ce este de făcut.
