AnnaE
#0

Plicul de  Liviu Rebreanu

Persoanele

 

 

JEAN ARZĂREANU, primar

VICTORIA, soţia lui

TUDOR POPESCU, ajutor de primar

NICOLAE FLANCU - consilier comunal

CONSTANTIN HURMUZ - consilier comunal

GHEORGHE GALAN, şeful gării

HARALAMB MINTA, inspector de mişcare

A. ALBEANU, corespondent de ziare

ION TAMAN, odăiaş

VĂDUVA

APRODUL

SERVITOAREA

Acţiunea se petrece în trei zile consecutive, într-un oraş mic cu gară mare; actul întîi în casa primarului; actul al doilea a doua zi, la primărie; actul al treilea în ziua următoare, la gară. În zilele noastre.

 

 

 

 

 

ACTUL   ÎNTÎI

 

 

Casa primarului

Un salonaş burghez, încărcat, fără stil, totuşi cald şi simpatic. în peretele din fund e o deschizătură mare prin care salonaşul comunică cu vestibulul mobilat ca un fel de hol. în dreapta vestibulului e intrarea generală; în fund o uşă deschisă dă în sufrageria din care se vede masa, înconjurată de scaune, şi un bufet voluminos. Salonaşul se învecinează în dreapta cu odaia d-nei Arzăreanu, iar în stînga cu biuroul primarului; uşile sunt faţă în faţă.

În colţul din stînga o sobă pompoasă de teracotă în care arde focul cu uşa deschisă. Tot in stînga, în faţă, o oglindă de perete, pe mescioara căreia se află cele trebuincioase pentru scris. O masă rotundă cu trei fotolii, şi o sofa pe care sunt aruncate scoarţe şi perne. în colţul din dreapta o canapea mică cu mescioară şi două scaune.

Tablouri ieftine pe pereţi. Covoare, blănuri, vaze cu flori. mobilă potrivită.

În luna decemvrie. Pe la orele patru după-amiazi.

 

SCENA I

SERVITOAREA, apoi TAMAN

 

Servitoarea

(20 ani, drăguţă, nostimă. Deretică alene prin odaie, lălăind.)

După un răstimp se vede apărînd în fund, în sufragerie, Ion Taman, care se apropie cu sfială prin vestibul şi se opreşte în pragul salonului.

Taman

(38 ani; pare mai bătrîn. Mustaţă groasă, plouată, neagră, presărată cu fire cărunte; barba nerasă de mult; părul scurt şi nePieptănat. Uniforma de frînar de la căile ferate, cu mantaua de iarnă, e murdară şi cîrpită. Din prag, întinzînd gîtul):

N-a mai venit?

Servitoarea

(care tocmai potrivea o scoarţă, cu spatele spre uşă, tresare şi se întoarce închinîndu-se):

Aoleu, d-ta eşti? .. Mă şi speriaşi... N-a venit, vezi bine...

Taman

(clătinînd din cap, grav) :

Hm ... rău ... şi vremea trece...

Servitoarea:

Mai aşteaptă la bucătărie, că de acuma trebuie să pice!

Taman

(intrînd şi apropiindu-se):

Parcă de două ceasuri ce fac?... Aştept... Dacă dau de dracul cu don' şef c-am întîrziat atîta pentru un fleac de scrisoare ?

Servitoarea

(continuîndu-şi lucrul):  

De. . . cum crezi. .. Aşa-i coniţa: ştie cînd pleacă, dar cînd se întoarce ...
Taman

(luîndu-i vorba din gură):

Rău ... Că don' şef mi-a ordonat că mai bine să-mi iau lumea-n cap decît să mă întorc fără de răspuns ... Of, Doamne, grea e viaţa de slujbaş!

Servitoarea

(căutînd să-l scoată binişor afară):

Aşa-i, nene, aşa-i, dar mai bine du-te înapoi la bucătărie, să nu te găsească aici coniţa!. ..

(Soneria.)

Aide, ieşi repede ! Mi se pare că-i chiar coniţa !. ..

(Fără să se mai sinchisească de el, aleargă în fund, în vestibul, să deschidă.)
Taman

(făcîndu-se mititel, murmură):

Acu ce-o fi, o fi... Bine c-a adus-o Dumnezeu... 

(Se retrage involuntar în colţul dinspre sobă, scotocind prin buzunare după scrisoare.)

 

SCENA  II

ACEIAŞI, VICTORIA

Din vestibul se aude învîrtirea cheii în broască, apoi deschiderea uşii grele, urmată de glasul

 

Servitoarei:

„Sărut mîna coniţă !"

Mică pauză. Uşa se reînchide, cheia se învîrteşte iar, în vreme ce în fund, în vestibul, apare Victoria urmată curînd de Servitoare.

Victoria

(soţia primarului Jean Arzăreanu, 27 ani, drăguţă, vioaie, dar cu o melancolie romantică în privire care-i dă o înfăţişare serioasă şi gînditoare;energia ei merge cînd trebuie pînă la încăpăţînare.
E îmbrăcată de iarnă. Se opreşte în fund, privind spre salon, ca să-şi lepede haina şi pălăria. Către Servitoarea care-i dă ajutor):

Ce ger, Tincuţo!. ..Brrr !. .. Vai de bieţii oameni care n-au lemne !. ..Nu m-a căutat nimeni?
Servitoarea:

V-a căutat la telefon, de la societate ...
Victoria:

Da, stiu. Chiar de-acolo vin ...
Servitoarea:

Pe urmă vă aşteaptă un om cu o scrisoare de la domnul şef. . .
Victoria

(oprindu-şi mişcarea, mirată):

Care şef?
Servitoarea:

De la gară ... A stat vreo două ceasuri la bucătărie şi acuma e colea... 

(Arătînd spre salon.)

şi tocmai zicea că nu mai poate aştepta ...

Victoria

(înaintînd pînă în prag şi privind spre Taman):

De la gară ?

Taman

(umil şi jovial):

Sărutăm mîna, coniţă...
Victoria

(dezbrăcată, cu o uşoară strîngere din umeri spre Taman şi întorcîndu-se la Servitoare):

Feţiţo, un ceai foarte fierbinte ... Dar repede, c-am îngheţat de tot!. ..

Servitoarea

(cu haina şi pălăria Victoriei în braţe):

Prea bine, coniţă!... 

(Iese în fund.)

 

S C E N A III

VICTORIA, TAMAN

 

Victoria

(trecînd la sobă, unde îşi încălzeşte mîinile şi picioarele):

Ce scrisoare ai d-ta?
Taman

(trecînd respectos în dreptul uşii din fund):
Apoi, de, coniţă, ştiu eu? . .. D-voasţră trebuie să ştiţi, că are şi răspuns ...

Victoria

(privindu-l):

Şi răspuns? ... Ia să vedem ! ...

(întinde mîna după scrisoare.)

Taman

(repezindu-se şi dîndu-i-o):

Poftim, coniţă...

(Apoi se retrage şi se uită în altă parte.)
Victoria

(desface scrisoarea, citeşte întîi cu ochii, pe urmă murmurînd cîte-un crîmpei, din ce în ce mai mirată):

"...Niciodată n-ai vrut să observi că te iubesc ... Un cuvînt de încurajare... Te iubesc ...Aş pune viaţa mea la picioarele d-tale... Trebuie să te văd... Te implor. .. Măcar o vorbă bună...Te iubesc."

(Vorbit.)

Ce-i asta?

(Către Taman.)
I-ascultă, omule! Ce vrea stăpînul d-tale, că eu n-am priceput nimic...

Taman

(confidenţial):

De, coniţă, ce să mai zic eu;că doar d-voastră ați citit ...

Victoria

(ridicînd din umeri, după o clipă de gîndire) :

Atunci spune domnului şef c-am citit!

Taman

(încurcîndu-se):

Să-i spun, coniţă, de ce să nu-i spun ? .. Dar tot mai bine ar fi să-i scrieţi d-voastră, negru pe alb, că dumnealui aşa mi-a poruncit. ..

Victoria

(indignată brusc):

Negru pe alb? ... Bine, dar asta-i...

(Se întrerupe. O clipă. Alt glas şi oii un zîmbet dispreţuitor.)

Bine ... Dacă vrea negreşit negru pe alb!...

(Vine sub oglindă, nervoasă, se aşează la mescioara de scris.)

Fiindcă vrea neapărat răspuns... 

(începe să scrie repede; se opreşte să recitească; ridică ochii şi se vede mînioasă în oglindă.Îşi revine, nu-i place ce-a scris, rupe foaia. Se uită iar în oglindă, faţa i se îndulceşte din ce în ce, apoi iar începe să scrie, zîmbind. Sfîrşeşte, lipeşte plicul; se scoală şi merge spre Taman, zicînd cu tonul natural.)

Uite, negru pe alb, precum ai dorit. .. Spune domnului şef că aş vrea să-i vorbesc şi să poftească pe la cinci, dacă poate, pînă aci!... Nu uiţi?
Taman

(luînd plicul, foarte încrezător):

Eu să uit, coniţă? Vai de mine !... Am să-i raportez întocmai cum aţi ordonat. .. Sărutăm mîinile!. ..

Soneria. Taman porneşte spre fund, în vreme ce din sufragerie  vine repede Servitoarea să deschidă.

Victoria:

Mergi sănătos!... 

(Se duce la sobă.)

Taman a dispărut în vestibul, prin dreapta.


aici gasiti piesa de teatru pentru televiziune..............https://latimp.eu/plicul-1976-piesa-de-teatru-tv-online-dupa-liviu-rebreanu/

Attachments
Plicul de Liviu Rebreanu.docx 173.24 Kb . 164 Views