AnnaE
#0

REISE NACH KIRIBATI

 

          CUPRINS:

          I. Expediţie în Kiribati 11

          II. Dintr-un oarecare motiv 73

          III. Spiritul – cauză primordială a materiei 107

          IV. La vânătoare de omuleţi verzi şi exagerări gazetăreşti 125

          V. În ţara lăudată? 756

          VI. Amurgul zeilor 205

 

 

 

          Scrisoare către cititor „Este cu neputinţă să ştergi praful fără ca o mulţime de oameni să înceapă să tuşească.”

          Prinţul Philip, duce de Edinburgh, soţ al Reginei Elisabeta II.

          Dragă cititoare, dragă cititorule, Un om inteligent, care se ocupă cu obiceiurile noastre în privinţa lecturii – cred că era profesorul Alphons Silbermann -mi-a comunicat că o „generaţie de cititori” se formează în patru ani. Dacă stăm să socotim, pare să fie adevărat. Influentele cărţi cu poze formează, între al doilea şi al şaselea an al vieţii, prima generaţie de cititori. Apoi urmează manualele şi cărţile cu basme, până când, pe la zece ani, vin – e adevărat, doar în ziua de azi!

          — Cărţile comice, iar pentru fetele şi băieţii precoce romane pentru tineri, povestiri cu aventuri şi călătorii, ilustrări din viaţa animalelor. De pe la 14 ani deja, adolescenţii se familiarizează cu romane de toate felurile şi cu primele cărţi interesante de cercetări. Cu vârsta de 18 ani se anunţă prima tendinţă marcantă către teme mai speciale, care însoţesc poate întreaga viaţă sau – prin profesie, viaţa privată, hobby-uri şi evenimente deosebite -înnoiesc ritmul generaţiei de cititori.

          Soarta oricărei ipoteze – chiar şi a celei mai ştiinţifice!

          — Este aceea că trebuie dezvoltată în mod continuu. Şi, o mărturisesc, aici mă găsesc de fiecare dată într-o dilemă: pentru cititorii mei vechi poziţiile de plecare sunt clare. Ce „instrument” trebuie însă să le procur noilor mei cititori pentru a sta cu picioarele pe o temelie solidă între cer şi pământ? Nu vreau să-i plictisesc pe vechii mei cititori, dar nici nu vreau să-i trimit pe cei noi într-un labirint fără să le ofer nici o busolă.

          Îmi rămâne să notez, telegrafic, ceea ce susţin de 14 ani:

          În timpuri preistorice pământul a primit vizita unor fiinţe necunoscute din univers. În literatura aferentă sunt numiţi „extra-pământeni” sau „extratereştri”.

          Extratereştrii au creat inteligenţa omenească prin transformarea materialului ereditar al locuitorilor încă primitivi ai Pământului. Oamenii de ştiinţă au desemnat această transformare produsă în mod artificial a masei genetice prin termenul „mutaţie”. După părerea mea, naşterea inteligenţei omeneşti nu este un accident, o şansă într-o loterie, obţinută printr-un joc al întâmplării dintr-un miliard de posibilităţi, ci o intervenţie plănuită de fiinţe necunoscute din univers.

          Vechile religii au luat naştere de asemenea prin vizitele pe Pământ ale acelor străini şi astfel s-a ajuns la crearea de mituri şi legende, care transmit, încifrată în miezul lor, realitatea evenimentelor de demult.

          Dacă aceste ipoteze, circumscrise pe scurt, nu ar fi fost o „explozie” de proporţii, nu ar fi putut să dea naştere la o discuţie care a cuprins întreaga planetă. De fapt, nu fac altceva decât să tai perseverent stâlpii de susţinere ai construcţiilor tradiţionale ale gândirii.

          Înzestrat cu cunoştinţe câştigate timp de 20 de ani, am devenit un fel de santinelă între domeniile inalienabile ale arheologilor, etnologilor, filogeneticienilor, astrofizicienilor şi în chip necesar şi ale… Teologilor. E de la sine înţeles că în călătoria mea a trebuit să calc pe mulţi pe bătături, era inevitabil. Bineînţeles că, în anumite cazuri, am căzut şi eu pradă erorii. Recunosc şi acest lucru.

          Dar – şi asta îmi justifică strădaniile – este multă substanţă în ipotezele mele: În toate limbile pământului au apărut cărţi care mă atacă. O întreagă falangă de autori s-au căţărat pe succesul meu mondial cu atacuri, în mare parte, sub centură. Cei gata să se înece băteau sălbatic apa din jur. Am fost tolerant. Pe de altă parte au apărut pe piaţă destule cărţi care au acceptat în chip serios şi chiar binevoitor tezele mele. Savanţi recunoscuţi se numără printre autorii lor.

          Tema şi-a găsit imediat un nou ecou mondial în secolul nostru. La aceasta nu au ajutat doar filmele mele Amintiri din viitor şi Ambasador al zeilor. Superproducţiile americane Războiul stelelor şi Imperiul contraatacă s-au nutrit din cărţile mele. Cititorii mei fideli au reîntâlnit pe ecran situaţii care le erau familiare.

          Grupul pop Exiled a ajuns, cântând englezeşte, în culmea succesului cu cea mai nouă melodie a lor.

          Iată, în traducere textul acesteia: „În urmă cu mii de ani, o puternică armată de nave spaţiale străbătea oceanul de stele. Era în căutare de planete fertile întreţinerii şi dezvoltării vieţii. Acestui scop i se conforma şi descoperirea şi colonizarea planetei Pământ. Abia acum suntem pe cale de a dezvălui semnele păstrate ale acelui eveniment fantastic… Şi de acum încolo vom înţelege mai bine ceea ce se va întâmpla veşnic pe pământ şi în cer…”

          Autorul se bucură că tezele sale au devenit într-atât de populare încât au pătruns în muzica pop, el neavând nici un amestec în text. Acest lucru mă asigură că tocmai tânăra generaţie este deschisă ideilor purtătoare de viitor.

          Să ascultăm, iubite cititor, pe profetul Iezechiel, care a trăit în jurul anului 592 î.e.n.: „Fiu al omului, locuieşti înlăuntrul unui neam contradictoriu, care are ochi de văzut şi nu vede şi urechi de auzit şi nu aude „.

          Dar ce mă priveşte pe mine? Voi curăţa în continuare praful, chiar dacă va începe să tuşească o mulţime de oameni.

          Îi invit pe cititorii mei şi pe cei statornici să mă însoţească în câteva călătorii. Astfel, vor afla multe lucruri noi şi vor citi despre vicisitudinile întâmpinate de un cercetător de duminică, în călătoriile sale prin lume.

          I. Expediţie inj Kiribati.

          „Surpriza şi uimirea sunt începutul oricărei înţelegeri”

          Ortega y Gasset.

          Un pastor mă ademeneşte către un ţel îndepărtat * Unde se găseşte Kiribati? * Noaptea în care am petrecut ca şeicii * Grevă pe o insulă a păcii * Teorii despre originea aşezării Kiribati * Teeta, îngerul nostru întunecat * O bibliotecă scumpă descoperită în Bairiki * Despre Nareau şi alţi extratereştri * Expediţie la Abaiang * In faţa mormântului unui uriaş, în Arorae * Pietre de navigaţie pe Arorae * Zei creatori din negrul întuneric * Cum au devenit uriaşii nemuritori * Despărţire de prieteni noi şi enigme străvechi *

          Fără următoarea scrisoare din Kapstadt, Africa de Sud, nu aş fi ajuns niciodată în Kiribati: „Dragă domnule von Daniken, Sunteţi un om ocupat, de aceea voi trece direct la subiect.

          Mi-am exprimat intenţia de a vă scrie că există dovezi edificatoare pentru existenţa zeilor care vin din cer. În timpul misiunii mele în zona Pacificului mi s-au arătat mormintele a doi uriaşi care, după tradiţia locală, proveneau din cer.

          Mormintele s-au păstrat bine şi fiecare are în jur de cinci metri lungime. Pe stânci există şi urme de picior întipărite în piatră. Sunt atât de numeroase că pot fi fotografiate.

          Puţin mai departe este o „ busolă de piatră „ şi, în sfârşit chiar un loc unde, după spusa legendelor, au coborât zeii. Acest spaţiu este plin de interes: e vorba de un cerc unde nu creşte nici un fel de vegetaţie.

          În cazul că sunteţi interesat de aceste informaţii, mă voi simţi onorat să vă comunic şi alte detalii. Dacă însă cunoaşteţi aceste lucruri din altă sursă, voi fi înţelegător în cazul când nu voi mai auzi nimic din partea dumneavoastră.

          Cu toate urările de bine şi cu mulţumiri pentru frumoasele ore prilejuite de lectura cărţilor dv., al dv. reverend C. Scarborough „

          Această scrisoare mi-a picat în mână la sfârşitul lui mai 1971. Un pastor protestant care pare receptiv faţă de ideile mele?

          I-am mulţumit imediat şi-am cerut informaţiile promise, întrebându-l totodată dacă există literatură sau măcar fotografii cu privire la locurile misterioase, şi m-am oferit, bineînţeles, să suport toate cheltuielile. Peste o lună reverendul Scarborough mi-a răspuns: „ Dragă domnule von Daniken, Vă mulţumesc pentru scrisoarea dumneavoastră. Permiteţi-mi să vă lămuresc că nu doresc nici o recompensă pentru cheltuielile mele. Sunt bucuros dacă pot să vă ajut în cercetările dumneavoastră.

          Cât priveşte întrebarea despre literatura disponibilă, trebuie să vă comunic că, aşa cum despre Kiribati şi despre punctele speciale pe care le-am pomenit nu există literatură, nu există nici un fel de mărturie scrisă. Din păcate.

          Acum sunt pastor al Congregaţiei, în Sea Point, Africa de Sud.”

Attachments
Kiribati de Erich von Daniken.doc 1.03 Mb . 138 Views