O furnica mica, mica
Dar înfipta, va sa zica,
Ieri, la pranz, mi s-a urcat
De pe vişinul uscat
Pe picioare, pentru caci
Mi le-a luat drept nişte craci.

Marunţica de faptura
Duse, harnica la gura
O farama de ceva
Care-acasa trebuia
Aşezat în magazie
Pentru iarna ce-o sa vie.

Un te duci aşa degraba
Gandul meu mahnit o-ntreaba
}nca nu te-ai lamurit
Ca greşeşti şi-ai ratacit?
Cu merinda îmbucata
Te-ai suit pana-n cravata
Şi mai ai pana-n chelie
Doua dealuri şi-o barbie.
Nu vrei tata sa-ţi arat
Cum iei drumul îndarat?

Sa-ţi mai pun o întrebare
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Intr-o pagina de carte?
S-ajungi virgula tarzie
Într-un op de poezie?

Ma gandesc ce-i de facut
S-o feresc de neştiut,
Ingrijat de ce-o sa zica
Maica stareţa furnica
De-o lipsi din furnicar,
Şi-o aşteapta în zadar.