Subiectul al II-lea (30 de puncte)
A. METODICA PREDĂRII LIMBII ȘI LITERATURII ROMANE (15 puncte)
Competența specifică Participarea cu interes la dialoguri, în diferite contexte de comunicare face parte din Programa școlară pentru clasa a II-a, Comunicare în limba română, aprobată prin OMEN nr. 3418/2013.
a) Pornind de la competența specifică dată, scrieți două exemple de activități de învățare pentru o lecție de predare-învățare.
b) Exemplificați modul de utilizare a metodei dramatizării în vederea realizării competenței specifice date, prin valorificarea unuia dintre exemplele de activități de învățare de la subpunctul a).
B. METODICA PREDARII MATEMATICII (15 puncte)
Analizați în 1-2 pagini, rolul învățării prin cooperare în activizarea elevilor în lecțiile de matematică la clasele a III-a și a IV-a, având în vedere următoarele aspecte:
- exemplificarea specificității învățării prin cooperare;
- argumetarea unui punct de vedere personal cu privire la importanța utilizării prin cooperare în lecțiile de matematică la clasele a III-a și a IV-a;
- prezentarea succintă a rolului formativ al învățării prin cooperare în lecțiile de matematică la clasele a III-a și a IV-a;
- menționarea a două tipurio de lecție în care poate fi utilizată învățarea prin cooperare în lecțiile de matematică la clasele a III-a si a IV-a.
REZOLVARE
A. Competențele specifice sunt derivate din competențele generale și reprezintă etape în dobândirea acestora, formându-se pe durata unui an școlar.
Competența „Participarea cu interes la dialoguri, în diferite contexte de comunicare” îi este subordonată competenței generale „Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare”.
a) Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care valorifică experiența concretă a elevului și care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învățare variate.
Pentru competența dată, pot fi utilizate următoarele activități de învățare:
- participarea la discutii în perechi/în grup pe teme de interes;
- utilizarea formulelor de adresare, de solicitare, de mulțumire, corespunzătoare unui anumit context;
- jocuri de rol: întâlniri cu personaje fantastice, întâmplări petrecute în vis, călătorii în lumi imaginare;
- formularea unei opinii referitoare la un personaj/o întâmplare/un mod de comportament etc.
- dramatizări.
b) Lecția de predare-învățare sau de însușire de noi cunoștințe are un obiectiv didactic fundamental - insușirea de cunoștințe (si, pe baza acestora, dezvoltarea unor capacități și atitudini intelectuale)- dar prezintă o structură mixtă, îndeosebi la clasele mici. Când obiectivul didacticfundamental al lecției îl constituie însușirea unor noi cunoștințe, celelalte etape corespunzătoare tipului mixt sunt prezente, dar au o pondere mult mai mică.
Dramatizarea este o metodă activă care se bazează pe utilizarea mijloacelor și procedeelor artei dramtice, urmăreste redarea cât mai fidelă și mai creativă a personajului interpretat. Este o metodă simulativă, care poate lua în activitatea didactică diverse forme: dramtizarea unor povestiri sau schițe, punerea în scenă a unor evenimente, procesul literar etc. Prin activitatea de dramatizare, elevii pot înțelege modalitățile variate de comunicare ale artei dramatice.
În clasele primare sunt valorificate, prin dramatizare, schițele și poveștile în care predomină dialogul, piesele de teatru pentru copii, majoritatea textelor dialogate din manualele școlare.
Dintre exemplele de activități de învățare enumerate, optez pentru exersarea unei dramatizări, luată ca metodă didactică. Astfel, propun ca text suport „Unde-i unul nu-i putere”, după Victor Sivetidis, un text care are ca temă principală puterea prieteniei. După ce au loc discuțiile pregătitoare pentru abordarea textului, după ce se citește și înțelege rolul, se poate trece la dramatizare.
În această etapă, după ce s-a înțeles foarte bine mesajul desprins, se iau în discuție detaliile referitoare la interpretarea rolurilor. Se descriu personajele, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, cu toate sentimentele pe care le au acestea. Se discută în grup, luându-se cele mai bune decizii în privința rolurilor. este responsabilitatea grupului de a decide cine este cel mai potrivit sa interpreteze un anume presonaj, cum trebuie acesta să se miște, să se comporte, ce ton va adopta.
Cu timpul, elevii câștigă autonomie, dar, la început, învățătorul trebuie să acorde mult sprijin pentru succesul acestei activități. Copiiii trebuie ajutați să decidă asupra rolurilor pe care și le asumă, să li se explice ce trebuie să facă pentru a-l interpreta, cum să-și schimbe vocea, cum sa se poziționeze față de auditoriu, etc.
Elevii intră în mod natural în joc: cei ce interpretează „intră în pielea unor personaje”, ceilalți se vor comporta în mod spontan ca „public”, încercând să identifice rolurile și să decodofice mesajul. După interpretarea scenelor, se trece la evaluarea activității. Elevii își vor exprima în mod liber părerea despre cine a fost cel mai bun, vor evidnția greșelile, vor face remarci asupra modului de interpretare a unui grup, în ansamblul său.
Dincolo de opiniile critice și conștinetizarea erorilor, această etapă va constitui o ocazie în plus pentru a incita copiiii să se exprime, să avaseze un punct de vedere personal, să se obișnuiască cu acest tip de metodă și să accepte diferențele de păreri asupra unuia și aceluiasi fapt, să-și motiveze o alegere.
Așadar, printre multiplele beneficii aduse de această metodă se numără și: entuziasmul copiilor, spontaneitatea lor, retenția mesajului, dovedindu-se chiar și după multe luni faptul că un copil poate relata cu ușurință acelasi text.
Dezvoltarea deprinderilor de comunicare, atingerea acestei competențe specifice, dar și adaptarea la cerințele vieții sociale, care solicită schimbări de rol, statut și perspectivă, sunt doar câteva dintre obiectivele majore ale dramatizării.
B. Activizarea elevilor constituie o acțiune de educare și instruire, de dezvoltare a personalității acestora, prin dirijare și stimulare metodică, prin trezirea interesului pentru cunoastere și acțiune, prin activitatea proprie. Activizarea constă și în antrenarea elevilor, în toate formele de activitate școlară, în creșterea treptată a efortului depus de aceștia pentru a-i ajuta să se înscrie în curba efortului.
Printre modalitățile de activizarea a elevilor se numără și: formele de organizare a claselor, strategiile de învățare, individualizarea, personalizarea, învățarea prin cooperare, metode de învățare activă.
Învățarea prin cooperare presupune un principiu, o strategie educațională a cărei eficiență este tot mai mult apăreciată.
Învățarea prin cooperare are loc atunci când elevii lucrează împreună, în perechi, în grupuri mici pentru realizarea unui obiectiv comun: rezolvarea unei probleme, explorarea unei teme, producerea - crearea unor idei și soluții noi într-o situație dată.
Rolul învățării prin cooperare este acela de a conduce la atitudini de încredere, de prietenie și intrajutorare, la dorința de a răspunde la solicitările și nevoile celorlalti în vederea rezolvării prin eforturi comune a unor sarcini.
În opinia mea, învățarea prin cooperare se face pe grupe, utilizând metode moderne, de formare și dezvoltare a gândirii critice, locul acesteia în lecțiile de matematică fiind o reală importanță. În cadrul activităților matematice, unde învățarea pornește de la aspecte concrete, este absolut necesar să se lucreze pe grupe, elevii exersează anumite deprinderi, cooperează pentru găsirea celo mai bune soluții la probleme. În clasele terminale ale ciclului primar, clasele a III-a și a IV-a, conținuturile au, oarecum, un caracter abstract,a stfel elevii învață treptat concepte, noțiuni, folosindu-și operațiile superioare ale gândirii. De aceea, este important ca aceștia să lucreze în grupe, beneficiile acestora fiind deja cunoscute.
Rolul formativ al acesteia în cadrul lecțiilor de matematică se poate rezuma la găsirea mai multor soluții la problemele, exercițiile date, datorită multitudinilor de idei dintr-o gripă. Pe lângă formarea unei gândiri matematice, logice, abstracte, în rândul copiilor, învățarea prin cooperare oferă posibilitatea formării unor caractere sociale, dezvoltă abilitățile de comunicare, generează sentimente de acceptare și simpatie, chiar încurajează și comportamentele de facilitare a succesului celorlalti.
Există mai multe tipuri de lecții unde se poate utiliza învățarea prin cooperare. Astfel, în cadrul lecțiilor de însișire de noi cunoștințe, elevii pot descoperi în grupuri mici noțiunile matematice. În lecțiile de consolidare, aceștia își pot exersa deprinderile de calcul, de rezolvare de probleme, utilizarea noțiunilor matematice etc. Chiar și în lecțiile de recapitulae, elevii pot exersa diverse deprinderi de calcul, folosind numeroasele metode didactice de cooperare: Brainstorming, Mozaicul, Cubul, Diagrama Venn etc.
În concluzie, învățarea prin cooperare poate consolida atitudinile pozitive față de învățare, poate îmbunătăți performanțele, rezultatele școlare și stima de sine a elevilor, putând promova interacțiunea pozitivă și sprijinul reciproc între elevi, în acest mod lecțiile de matematică devin atractive, activizante.