La data de 15 martie a anului 44 î.Hr. în preajma organizării unei mari campanii militare în Dacia, Iulius Cezar este asasinat în Senatul roman de un grup de senatori conduși de Marcus Junius Brutus și Gaius Cassius Longinus. În ceea ce privește pe Iulius Cezar, el a fost un cunoscut general şi om de stat roman, un conducător ce a lansat o serie de reforme politice şi sociale în Roma ultimului secol înainte de Hristos, fiind recunoscut ca fiind personalitatea cea mai reprezentativă a întregii istorii a Romei.
A fost format la cea mai bună școala a epocii sale, însușindu-şi o vastă cultură generală şi dobândind reale calități oratorice, politice și militare. După ce a fost ales consul în 59 î.Hr., va deține mai multe funcții în cadrul Republicii şi va înființa primul triumvirat împreună cu Pompei şi Crassus, o formă de conducere menită să asigure exercitarea puterii politice în statul roman.
Fiind un bun strateg militar, cucerește Gallia și întreprinde numeroase acțiuni asupra Britaniei, apoi declanșează războiul civil împotriva lui Pompei unde își demonstrează din nou calitățile militare câştigând bătălia decisivă la Pharsala din anul 48 î.Hr.
Cezar a realizat proiecte de mari proporții pentru Roma acelor timpuri, respectiv adâncirea portului de la Ostia din apropierea Romei, baterea monedei de aur, reformarea calendarului pe baza calculelor astronomului grec Sosigenes din Alexandria, calendar ce a intrat în vigoare în anul 45 î.Hr. fiind folosit în toată lumea romanică până la adoptarea calendarului gregorian în secolul al XVI-lea. Iulius Cezar a avut în vedere şi alte proiecte, care vizau transformarea statului roman în monarhie de tip elenistic, dar a fost asasinat în urma unui complot pus la cale de senatorul Marcus Junius Brutus, cel care l-ar fi înjunghiat pe Iulius Cezar cu peste 25 de lovituri de pumnal. Interesant la acest asasinat, este ideea ce se vehiculează, precum că Marcus Brutus era fiul nelegitim al lui Cezar, iar după ce a fost înjunghiat de acesta, ultimele cuvinte a lui Cezar ar fi fost „şi tu, Brutus, fiul meu!“ După moartea lui Caesar, puterea o va deține Marcus Antonius, care se asigură de cooperarea trupelor din afara Romei comandate de Lepidus.
Antonius intră astfel în posesia documentelor şi bogăţiilor lui Caesar, putând astfel negocia dintr-o poziţie de putere și le oferă complotiştilor o soluţie de compromis: graţierea în schimbul supunerii şi venerării sale ca zeu. Pe 20 martie, trupul lui Cezar va fi ars în Forul Roman, însă zvonul despre iertarea complotiștilor îi nemulțumeşte profund pe cetăţeni Romei care vor începe a protesta împotriva acestei decizii.
Speriaţi de întorsătura lucrurilor şi forţaţi de presiunea populară, Brutus şi aliaţii săi părăsesc oraşul și se refugiază în Creta, o mică provincie estică. Însă după ce Octavian fiul adoptiv al lui Cezar, traversează Adriatica şi îi vânează pe Brutus, acesta se sinucide la sfârșitul lunii octombrie a anului 42 î.Hr. în orașul Filippi din Macedonia orientală.
sursa:Lectia de Istorie Facebook