Prolog.
Stanley Fawcett, director adjunct al Central Intelligence Agency, bău satisfăcut prima ceaşcă cu cafea. Zorile abia se iveau, dar el era obligat să fie la ora şase dimineaţa în biroul său de la etajul patru al clădirii principale din Langley pentru a pregăti „Daily Brief-ul, sinteza tuturor informaţiilor importante ale ultimelor douăzeci şi patru de ore. Documentul trebuia să se găsească pe biroul preşedintelui Statelor Unite la ora zece pentru şedinţa zilnică a NSC-ului1. Odată cafeaua terminată, Stanley Fawcett se lansă în atacarea muntelui de rapoarte ale staţiilor CIA din toată lumea, aduse cu câteva minute mai devreme de secretara sa, şi mai matinală ca el.
La capătul unei jumătăţi de oră, alese două telegrame. Două informaţii venind de la „surse” anunţate ca sigure de cei doi şefi de staţie de la Damasc şi Moscova.
La Damasc, era vorba de un agent infiltrat în organele de conducere ale Hezbollah-ului libanez, emanaţie a serviciilor speciale de la Teheran. La Moscova, era un rus recrutat recent de CIA: unul din responsabilii Institutului Kurciatov al Energiei Atomice. Cunoscut din timpul Uniunii Sovietice sub numele de „Laboratorul No. 2”, Institutul Kurciatov fusese inima dezvoltării armelor nucleare sovietice. Nimic din ceea ce atingea acest domeniu nu-i era străin.
Stanley Fawcett puse cele două rapoarte unui lângă celălalt. Fiecare se înşira pe mai puţin de o pagină şi amândouă spuneau acelaşi lucru. Din octombrie 1991, Iranul lansase o operaţiune ultrasecretă, cu numele de cod „Darius”, pentru a-şi procura pluto-niul militar necesar fabricării de bombe nucleare şi termonucleare.
Ayatollahul Said Mohajerani, responsabilul programului de achiziţie rapidă de armament nuclear, îl însărcinase pe doctorul Mehdi Shimran, specialist în fizică nucleară al Universităţii Berkeley din California, să întreprindă contactele necesare în fosta Uniune Sovietică. Acesta, din discreţie, aborda chestiunea prin-tr-un om care adusese deja numeroase servicii Iranului: Ishan Kambiz, om de afaceri iranian stabilit în Siria.
Raportul de la Moscova preciza că tranzacţia risca să se facă prin intermediul unei societăţi recent formată din foste cadre sovietice de partid: Isotop, strada Pogodinskaia 22, Moscova. Această oficină era oficial autorizată să comercializeze uraniu „sărac”, impropriu oricărei utilizări militare.
Stanley Fawcett rămase câteva clipe gânditor în faţa acestor rapoarte. Desigur, era vorba de surse de încredere, dar pentru o afacere atât de serioasă, el ar fi preferat să posede un element mai solid, de pildă o intercepţie electronică. Circulau atâtea zvonuri de la explozia URSS-uluil În ciuda colaborării reale a autorităţilor CSI, era totdeauna foarte dificil de ştiut care era adevărul. Directorul adjunct al CIA ezita: trebuia oare să pună la începutul „Daily Brief”-ului său această istorie cu plutoniul? Preşedintele îi detesta pe iranieni şi n-ar fi ezitat să reacţioneze; ceea ce ar fi un punct bun pentru Company… Dar dacă, ulterior, istoria se dezumfla…
Stanley Fawcett roti fotoliul pe rotile pentru a-l plasa în faţa ecranului terminalului ordinatorului şi compuse pe claviatură codul secret ce dădea acces la banca de date de la Langley. Pe urmă bătu numele lui Ishan Kambiz. Câteva secunde mai târziu, începu să se imprime rapid un text.
Ishan Kambiz, cetăţenie iraniană, născut în 1932.
1952: studii la Politehnica din Zurich.
— M. B. A. la Harvard.
1958: se instalează în Siria, la Damasc, unde creează o firmă de import-export. Lucrează mult cu Uniunea Sovietică, unde efectuează numeroase sejururi. în 1971, se mută la Beirut, fntr-un imobil pe care l-a construit şi unde ocupă ultimele două etaje. Se căsătoreşte cu Najira Adwan, fostă Miss Liban.
În 1976, emigrează în Abu-Dhabi unde încearcă să vândă şeicului Zaied o uzină de desalinizare a apei de mare. între 1978 şi 1984, efectuează numeroase călătorii în Liban şi în Iran, unde se împrieteneşte cu Ayatollahul Mohajerani. Devine cumpărător de material de război în contul Iranului, efectuând de asemenea legătura cu hezbollahurile instalate în câmpia de la Bekaa. Este bănuit de a fi avut contacte strânse, în contul Iranului, cu grupuri teroriste ducând la operaţiuni contra Statelor Unite şi Israelului. El ar fi implicat în atentatul contra ambasadei americane de la Beirut. Din 1985, începe să se intereseze de tehnologia nucleară la cererea lui Mohajerani şi a lui Mehdi Shimran. Deschide diferite birouri de cumpărare de material şi tehnologie în lumea întreagă:
IBI Engineering Gmbh, Kaiserstrass 8, Frankfurt am Main. IBI Engineering AG, Zug, Elveţia. IBI Engineering Co., Postoak Bld., Houston, Texas. IBI Engineering Co., 74 Sloane Avenue, London SW3. De asemenea, are frecvente contacte cu autorităţile braziliene, care caută să vândă discret Iranului tehnologia lor nucleară.
Urma, în anexă, o listă interminabilă de material îndrumat spre Iran prin grija lui Ishan Kambiz. Ultimele linii ale raportului îl interesară în mod particular pe Stanley Fawcett:
Se apreciază că, datorită eforturilor lui Kambiz şi ale altor intermediari, Iranul şi-a constituit o infrastructură suficientă pentru crearea unui potenţial nuclear. Nu i-ar lipsi decât combustibilul: uraniu îmbogăţit sau plutoniu.
Directorul adjunct al CIA declanşa imprimanta. Hotărât lucru, Ishan Kambiz urma să fie piesa de rezistenţă a „Daily Brief-ului său. Pe urmă, nu mai rămânea decât să sensibilizeze toate staţiile lui Company1 din lume pentru a încerca să ştie mai mult despre operaţiunea „Darius”.
De câtva timp, bruneta cu părul în cosiţe, îmbrăcată cu bluzon de piele şi blugi spălăciţi, arunca priviri fugitive în direcţia lui Ishan Kambiz. Cu capul chel, împresurat de o coroană de păr negru, cu ochii uşor bulbucaţi şi trăsăturile grăsulii, iranianul nu avea totuşi nimic dintr-un play-boy.
El îşi golise ceaşca cu ceai şi-şi omora timpul observându-i pe ceilalţi clienţi ai barului situat exact în faţa ascensoarelor. Fata cu cosiţe se afla puţin mai departe, într-unui din fotoliile din holul H/’/forj-ului, unde aşteptau vizitatorii în trecere. O bruscă şi târzie tornadă de zăpadă tocmai se abătuse asupra Budapestei şi destul de mulţi oameni se refugiaseră în hotel.
Ishan Kambiz era intrigat de manevrele acestei necunoscute care nu semăna cu târfele care hoinăreau prin hoteluri, machiate cu lopata şi îmbrăcate strâmt în ţinute hipersexy. Aceasta făcea mai curând să te gândeşti la o studentă. în timp ce iranianul o observa la rândul său, necunoscuta îşi desfăcuse bluzonul ca şi cum i-ar fi fost prea cald, descoperind un tricou întins de sânii grei.
