Capitolul I.
Privirea lui Malko alunecă de la posterul prins în pioneze pe zid, ce reprezenta bucuriile turismului în Etiopia prin intermediul unei superbe negrese danakil, cu păr creţ şi sâni fabuloşi, la prinţesa Chewaye Mekonnen, care stătea pe pat în faţa lui.
Ea însăşi ar fi putut fi servi ca model pentru un afiş publicitar. În mişcarea pe care o făcu pentru a ajunge la pachetul de ţigări de pe masă, pijamaua din mătase de culoarea pielii se desfăcu, lăsând la iveală sânii grei şi ascuţiţi. Etiopiana îşi ridică ochii negri, tulburi de tej1 spre Malko:
— La ce vă gândiţi?
El îşi aduse aminte la timp de bună sa educaţie şi spuse surâzând, cu o voce aproape normală:
— La contrastul dintre acest afiş şi rafinamentul dumneavoastră.
Patul în care stătuseră era acoperit cu aşternuturi din satin; trei cearceafuri, două mov şi unul negru, cu care se acoperiseră. Era luxul întruchipat. Fără să-i răspundă, Chewaye se lăsă pe spate, sprijinindu-se pe coate. Mătasea îi scotea în relief formele sculpturale, până în cele mai mici amănunte.
Malko încă nu-şi desprinsese ochii de la sânii de o perfecţiune aproape ireală, când prinţesa Chewaye îşi schimbă poziţia. Foşnetul făcut de pantalonul din mătase pe cearceaful mov era de o asemenea senzualitate, încât risipi ca prin farmec două mii de ani de civilizaţie. Malko băuse şi el destul tej, fără a mai pomeni de guder, un vin etiopian de paisprezece grade, pe care chelnerii de la Kekob îl turnau de parcă ar fi fost apă. De când părăsise restaurantul, Malko parcă plutea. Nici prinţesa nu era mai prejos. Cu destulă dificultate, reuşise să coboare scările singurului etaj ce separa camera ei de restaurant. Altitudinea la care se aflau sporea efectele alcoolului, accelerându-le bătăile inimii şi generând o ciudată presiune asupra lor. Malko dăduse uitării motivele pentru care se afla aici, în inima Africii, la Addis Abeba2, capitala fostului regat al Etiopiei. El se aplecă deasupra prinţesei Chewaye şi îi desfăcu larg pijamaua. Prinţesa nu făcu nici un gest ca să se acopere. Sânii ţâşneau din mătase ca nişte globuri de marmură, asemenea celor din afiş, dominând patul imens. Ochii întunecaţi ai etiopienei se aţintiră asupra lui Malko. Între degete, ţigara fumega.
— Sunteţi mulţumit?
Se împlinea o săptămână de când luau cina în fiecare seară. Flirtaseră pe pista de dans de la Hilton, dar, intimitatea dintre ei nu trecuse de acest stadiu. Până acum, niciodată prinţesa nu se îmbrăcase atât de provocator.
— Nu, zise Malko.
El întinse braţul şi degetele mâinii drepte alunecară pe pielea satinată a sânilor, ale căror sfârcuri se întăriră brusc. Mâna întârzie pe curbura cărnii tari. Prinţesa Chewaye tresări scurt, ca şi cum ar fi fost arsă şi, făcu un salt, scăpând de mângâierea destul de precisă. Braţul lui Malko căzu greu, iar acesta avu impresia că o betonieră îşi descarcă greutatea pe stomacul său. Era frustrat şi nebun de furie. Întotdeauna avusese oroare de genul acesta de femeie, care te aţâţă şi apoi te respinge. Se îndreptă către fereastră, de unde admiră, de la înălţimea celor opt etaje, toată partea de est a oraşului şi bulevardul Menelik, acum pustiu. De pe terasa restaurantului Kekob, aflat la ultimul etaj al clădirii, se putea admira întreg oraşul. Interdicţia de circulaţie intra în vigoare abia la miezul nopţii, însă străzile erau pustii de mai bine de zece ore. Deşi înstelat, cerul apăsa în mod sinistru oraşul mort, un patchwork alcătuit din palate, bidonviluri şi zgârie-nori ca acela în care se afla Malko. Oraşul nu avea un centru adevărat, fiind construit în jurul diferitelor fortificaţii de pe vremea împăratului Menelik, ridicate în secolul precedent.
Din interiorul unei magherniţe, câinii începură să latre furioşi. Malko se simţi mai calmat. În momentul în care se întoarse, un parfum dulceag îi izbi nările.
Într-un vas aşezat pe noptieră, ardeau câteva beţişoare aromate. Volutele de fum păreau să învăluie prinţesa care, sprijinindu-se într-un cot, complet goală, se uita la Malko cu o expresie maliţioasă. Chiar şi în această poziţie, sânii ei sfidau legea gravitaţiei. Malko simţi cum îl inundă un val de adrenalină. În faţa ochilor săi era o scenă ieşită direct din lampa fermecată a lui Aladdin: pereţii tapetaţi cu blană albă, bogatele mătăsuri din satin mov şi negru în mijlocul cărora trona tânăra prinţesă, pe cât de frumoasă, pe atât de impudică. Totul contrasta violent cu micul oraş, lipsit de vlagă, terorizat şi primitiv, în care se ucidea la fiecare colţ de stradă, printre turmele de măgari ce se amestecau printre maşini şi, în care, coioţii umpleau grădinile ambasadelor.
Micul studio supraîncălzit era ca un Shangri-La de vis, neaşteptat în mijlocul acestui spaţiu dezolant.
Pentru prima oară de la sosirea sa în Addis Abeba, Malko se felicita că spusese da ofertei făcute de Central Intelligence Agency. Nici nu-şi dădu seama când se apropie de Chewaye. Mâna sa aluneca din nou pe pielea mătăsoasă şi caldă, continuându-şi mângâierea începută mai înainte. Malko îşi simţi gura uscată şi pântecele cuprins de flăcări. Dacă nu ar fi fost părul creţ de negresă, prinţesa Chewaye ar fi putut fi uşor luată drept o europeancă bine bronzată. Ochii ei întunecaţi urmăreau degetele care o atingeau. Nările îi fremătau spasmodic, trădându-i tulburarea. Buza superioară se ridică, dezvelindu-i dinţii de sălbăticiune, în timp ce murmura:
— Mai uşor.
Malko abandonă sânii din marmură cafenie şi coborî spre pântecele plat care palpita cu furie. Coapsele lungi şi pline se desfăcură singure. Tânăra femeie se lăsă pe spate, cu ochii larg deschişi. Cum degetele lui Malko se jucau cu cruzime pe pântecele ei, ea se redresă şi, cu gesturi de înecată, începu să-şi scoată veşmântul. El îşi întrerupse mângâierile ca să o ajute, îngenuncheat pe blana de zebră aşternută în faţa patului.
