Elko Krisantem opri elegantul Silver Spirit bleumarin chiar în faţa monumentalului peron al Palatului Tarnowsky. Ce domina Vistula în nordul Varşoviei. Elko coborî imediat pentru a-i deschide portiera lui Malko. Pornind apoi în direcţia marelui parking. Rolls Royce-ul rămase imobilizat în mijlocul numeroaselor Mercedesuri, BMW-uri, Volgil nelipsind nici câteva Ceaika lungi şi negre, automobilul preferat de apparatciki' sovietici. Malko, în smoching, îşi îndreptă maşinal papionul în timp ce urcă grăbit treptele care duceau la uşile batante păzite de mai multe „gorile” cu tenul negricios. Unul dintre ei îi verifică foarte atent invitaţia gravată cu litere aurite, înainte de a o pasa unui majordom, care spuse îndată cu o voce de bronz:
— Alteţa sa Serenisimă, prinţul Malko Linge.
În pofida puterii organului său vocal, anunţul i se pierdu în rumoarea parterului. Cocoţată pe o estradă din centrul imensului hol pavat cu marmură şi având un-plafon atât de înalt că abia îl zăreai, o orchestră de jazz se dezlănţuia pentru o mârâa de dansatori. In fund, într-o anfiladă de saloane puternic luminate de somptuoase candelabre veneţiene, Malko văzu o mulţime compactă îngrămădită în jurul unui bufet gigantic. O droaie de maâtres d'hofetse strecurau printre rochii de seară şi smochinguri. Zumzetul conversaţiilor reuşea să acopere chiar şi zgomotul muzicii…
Lăsând în stânga maiestuoasa scară ce ducea la primul etaj al Palatului Tarnowsky, Malko se îndreptă spre salonul principal. Cu o oarecare invidie. Samir Mussawi nu se zgârcise în ce priveşte restaurarea bătrânului edificiu. Acesta era încărcat de aur, lustre de cristal, tapete, mobile stil, covoare din Orient. Miliardarul libanez îi încredinţase decoratorului parizian Claude Dalie punerea în stare defuncţionare a palatului. Dalie lucrase aici peste un an, făcând naveta Paris-Varşovia în jet-ul său. Adusese în palatul varşovian,. Până în ajunul festivităţii inaugurale, mobilele care-i lipseau, unele luate din propria-i colecţie. Era Palatul Versailles de pe malurile Vistulei! Închis în timpul celor patruzeci şi cinci de ani ai opresiunii comuniste, Palatul Tarnowsky renăştea din propria-i cenuşă, mai luxos ca niciodată. Ironia sorţii: totul graţie unui negustor de arme libanez care în cea mai mare măsură îşi datora averea regimului sovietic. Într-adevăr, pentru un pumn de zloţi, Samir Mussawi răscumpărase de la noile autorităţi poloneze bătrânul palat dezafectat, ce domina Vistula, mândria cartierului Mokotow, în nordul Varşoviei şi cheltuise mai multe milioane de dolari cu restaurarea şi amenajarea actuală a splendidului edificiu.
Note:
* înalt slujbaş în aparatul de stat. (N.tr.). Toate notele de subsol aparţin autorului, cu excepţia celor însoţite de menţiunea N.tr.
Malko se strecură spre bufet. Stupefiat de mulţimea de femei superbe, unele mai încântătoare decât altele. Se vorbea mai ales ruseşte. Pentru serata sa inaugurală, Samir Mussawi le invitase pe cele mai frumoase cover-girls din Varşovia, dar şi din Moscova, plătindu-le călătoria şi rochiile! Malko se trezi pe neaşteptate alături de o creatură într-un lung furou mulat, de culoarea florilor de fucsia, cu pronunţată figură asiatică şi părul negru, lung, împletit într-o coadă ce-i ajungea până la talie. Ea îl gratifică imediat cu o lungă privire seducătoare, înainte de a întâlni un grup format exclusiv din femei, cu excepţia unui june blond, aproape la fel de fardat ca şi ele. Ea se postă în faţa unei blonde cu alură de luptător, închingată într-o bustieră aurită şi o minijupă multicoloră plisată care îi dezgolea coapsele de atlet de bâlci. Blonda o înşfacă pe brună de coadă şi, maiyn glumă, mai în serios, îi aduse faţa până la a ei pentru un sărut fără echivoc…
Dezamăgit, Malko culese de pe o tavă o cupă cu Dom Perignon şi, răzbit de foame, ajunse la bufet. Ceasul lui arăta ora unsprezece -avea destul timp.
Mai multe cupe de cristal se aliniau în faţa lui, pline-ochi cu caviar.
Un maâtre d'hotel afundă cu îndemânare un poTonic de argint în cea mai apropiată dintre ele şi îi oferi lui Malko un mic morman de bobite negre.
El remarcă lângă fiecare cupă nişte boluri mai mici, pline cu o pudră albă şi sclipitoare. Malko n-avea nevoie să guste, căci ştia ce era: cocaină. O femeie se apropie, luă puţină pudră cu unghia şi o vârî într-onară, depărtându-se imediat. Pe cât se pare. Cocaina avea acelaşi succes ca şi caviarul. Abia eliberate de sub jugul comunist, ţările din Est imitau Vestul în ceea ce avea mai decadent… Această petrecere s-ar fi putut desfăşura aidoma la Acapulco, la Saint-Tropez sau în Beverly Hills… În timp ce savura caviarul, Malko privi în jurul său spre a-l depista pe cel cu care trebuia să se întâlnească.
Nu-l zări, dar nu se nelinişti deloc. Ceasul său arăta ora unsprezece şi cinci, deci nu venise încă momentul întâlnirii fixate. Vacarmul era infernal, mai multe orchestre cântau în acelaşi timp în diferite saloane. Rezemat de un lambriu, Malko îi studia pe invitaţii lui Samir Mussawi.
Deodată, un ritm debordant de lambada domină tumultul ambiant, mulţimea se unduia precum marea la apropierea taifunului, ca în cele din urmă să se disperseze în faţa unul grup dezlănţuit. Câţiva muzicanţi încercuiseră un bărbat îmbrăcat tot în negru, care se zbătea cu braţele ridicate spre cer ca într-un dans păgân, înconjurat de un roi de fete frumoase, unele mai sexy decât altele, care păreau a nu fi visat la nimic altceva decât să se frece măcar câteva clipe de dansator, gest semănând – în viziunea lui Malko – cu un act sexual perfect mimat.
Samir Mussawi se amuza ca un nebun. Părul său foarte negru, recent implantat, nu era prea bogat, dar ochii săi întunecaţi, faţa sa pătrăţoasă, maxilarele proeminente şi umerii masivi degajau o impresie de putere aproape palpabilă. La aproape şaptezeci de ani, dansa cu antrenul unui bărbat tânăr. El şi galaxia sa se îndreptară spre un alt salon, sub privirile invidioase ale creaturilor care nu participau la sarabanda lui.
Interesat, Malko îl urmări lung cu privirea.
O frumoasă reuşită.
