Capitolul I.
Ralph Cromwell refuză cu un semn al capului pipa plină cu ganja1 pe care i-o întinse „Wide-Eyed” Zinky2, un membru în Rasta3 cu privirea rătăcită, care avea aerul că fusese scos dintr-o oală cu cocaină. Specialitatea lui în sânul Spangler's posse4 era „quartering”-ul, adică îi ciopârţea cu satârul, ca la măcelărie, pe cei desemnaţi de „Don”-ul bandei, Zack „the High-Priest”5. Acesta îşi căpătase porecla de la practica sa închinată lui Obeah, vaudou-ul6 jamaican.
Fără să se formalizeze, „Wide-Eyed” Zinky pasă după aceea pipa unui negru atletic, ras în cap, cu privirea rece şi fixă, poreclit „Big Uzi”, din cauza gabaritului său şi fiindcă era topit după pistolul-mitralieră israelian, din care ţinea două pe genunchi. „Big Uzi” începu să tragă cu nesaţ din pipă, dând afară un fum gros şi gălbui care făcu şi mai grea atmosfera, deja irespirabilă, din şopronul acoperit cu tablă, unde se afla cartierul general al Spangler's posse. Aici se putea ajunge, străbătând o grădină părăginită ascunsă după zidul din piatră de la numărul 12, de pe Chancery Lane, una dintre străduţele ghetoului Matthews Lane, situat la vest de Kingston. Pe aici îşi făceau veacul vreo şase bărbaţi care trăgeau întruna din pipa lor cu marijuana, îmbibându-se cu ea până în măduva oaselor. Mai era o fată absolut superbă, cu ochi alungiţi ca de gazelă, cu un piept generos, strâns într-un tricou de un alb imaculat, ce contrasta cu pielea de culoarea cafelei cu lapte şi cu picioarele lungi, ivite dintr-o fustă mini. Şi ea trăgea vârtos din pipă. Sub şopronul înconjurat de ziduri, care dădea spre curtea plină de hangarale puse de-a valma, domnea o linişte absolută. Zgomotele de pe Chancery Lane, o străduţă strâmtă şi plină de gropi, mărginită de cocioabe sărăcăcios cârpăcite cu tablă zincată, nu răzbăteau până aici. Ca să ajungi la „Dumnezeu”, trebuia să împingi o poartă din lemn mâncat de cari ce dădea în exterior, apoi erai escortat de o „santinelă” prin toată grădina până la o altă poartă, unde un membru al bandei scotocea oaspetele până la piele, ca acesta să poată ajunge dinaintea lui Zack „the High-Priest”.
Ralph Cromwell se întoarse spre „Blinds7”, un negru care stătea cu coatele pe bar, tot atât de înalt ca şi el, ce nu-şi lepăda niciodată ochelarii de soare.
— Dă-mi un Red Stripe!
Ar fi preferat o porţie dublă de whisky Defender, însă, în acest ghetou, nu se găsea aşa ceva. Începu să-şi bea berea direct din sticlă, ascunzându-şi nervozitatea şi aruncă o privire discretă la ceasul Breitling Erhergency. Trecuseră optsprezece ore de când venise în văgăuna asta împuţită.
Cu o seară înainte, însoţit de Joe Delano, un american pipernicit cu părul alb, care era şi el nerăbdător şi de Petrina Powell, amanta lui jamaicană, fostă Miss Jamaica, îl condusese pe Zack „the High-Priest” până la cheiul discret din Newport West, ca să asiste la plecarea vaporului Little Plumb, a cărui încărcătură de fructe ascundea şapte sute de kilograme N de cocaină. În urmă cu câteva ore, îl cunoscuse şi pe „Don”, cu ocazia unei întâlniri fixate de vânzător. Cargoul trebuia să ajungă la Miami a doua zi pe la apus, iar Ralph, cumpărătorul încărcăturii, îşi propusese, pentru a plăti cocaina, să se întâlnească cu Zack „the High-Priest”, reprezentantul vânzătorului, imediat ce căpitanul de pe Little Plumb va semnala prin radio sosirea vasului în portul american.
Acesta era motivul pentru care o lăsase pe Petrina să-l însoţească. Însă, Zack „the High-Priest” hotărâse altfel. Îi explicase lui Ralph pe un ton ce nu admitea răspuns că vor rămâne împreună, adică el, Joe Delano, asociatul său şi Petrina, până când cargoul va ajunge la Miami. Numai după aceea şi fără escortă, Ralph se va întoarce la New Kingston ca să aducă banii şi să-i înmâneze şefului întregii operaţiuni, adică lui Dudley Karr, un bogat „druggist8” supranumit şi „Ayatolahul”, care nu locuia în ghetou, ci într-o vilă luxoasă din Beverly Hills, situată pe colinele Stone Hill.
Ralph, Joe Delano şi Petrina petrecuseră o parte din noapte bând şi fumând marijuana, apoi se retrăseseră în spatele barului dintr-un local învecinat. Acesta era un vast hangar cu acoperişul din tablă, ticsit cu piese pentru maşini, navete cu sticle de bere pe jumătate destupate şi vreo şase chichineţe despărţite între ele de panouri din lemn. Ele erau folosite de oamenii bandei ca să tragă aghioase după ce se îmbibau cu marijuana. Ziua se scursese cu o încetineală exasperantă.
Ralph Cromwell îşi termină berea, iar privirea alunecă spre Petrina Powell care şedea pe un scaun vechi, resemnată, cum sunt adesea negrii. Picior peste picior, ţeapănă, părea că nu bagă în seamă privirile desfrânate care o dezbrăcau. Ea îşi încrucişa privirea cu Ralph şi îi trase o ocheadă focoasă care îl învălui pe american. Cu pielea ei satinată, bazinul de vis, sânii ascuţiţi şi trăsăturile de o dulceaţă seducătoare, Petrina era o bucăţică bună. Când o cunoscuse Ralph la hotelul Pegasus, unde prezenta moda, se îndrăgostise pe loc lulea. Petrina acceptase imediat invitaţia la polo lounge şi, în faţa unui cocteil „between the sheets9” – pe bază de coniac, de Cointreau şi de rom alb – îi povestise ce visa ea: să devină fotomodel la New York. Între timp, a ajuns în patul lui Ralph chiar în acea seară. Trebuie menţionat faptul că acesta semăna leit cu actorul englez Roger Moore în tinereţe.
Cu privirea tulbure, tânăra jamaicană îl hipnotiza pe Ralph Cromwell. Lăsând din mână sticla goală, îl ocoli pe „Big Uzi” şi se apropie de Zack „the High-Priest”.
„Don”-ul bandei se cuibărise într-un vechi fotoliu rupt din lemn, ridicat pe un piedestal ca un tron. Stătea cu ochii închişi, cu pipa cu marijuana între buzele subţiri şi cu o sticlă de Red Stripe între genunchi. Era un omuleţ cumsecade şi pricăjit, cu piele gălbuie, trăsături uscăţive, o bărbuţă rară şi cu o şapcă din pânză dată pe ceafă. Prin cămaşa descheiată pe piept, se zăreau mai multe lanţuri din aur, însă în picioare avea nişte bascheţi vechi decupaţi în mod grosolan cu foarfecele. Ralph se aplecă deasupra lui.
— No news, Zack?
