Capitolul I.
Sprijinită de imensa cuşcă din sticlă plină cu animale împă-iate care alcătuia barul, Sharnilar Khasani contempla plictisită hărmălaia din jurul ei. Seara „exotică” de la Area, discoteca cea mai nonconformistă şi mai „ermetică” din New York, era înţesată de lume, iar fericiţii aleşi nu mai puteau de bucurie. Din cauza mulţimii compacte, îţi trebuia o grămadă de timp ca să explorezi nenumăratele încăperi şi colţişoare care se în-tindeau pe trei mii de metri pătraţi.
Un negru se ivi din îmbulzeală, cu părul creţ dat cu un fixa-tiv auriu, cu faţa pictată în alb, cu un piton viu încolăcit în ju-rul gâtului ca un fular, şi se opri lângă Sharnilar. O învălui pe tânără cu o privire atât de deşănţată, încât, dacă s-ar fi aflat în-tr-un stat din Sud, ar fi fost linşat.
Toate straiele care mai de care mai ţipătoare ale invitaţilor „la modă” păleau în faţa erotismului ţinutei sale. Special pen-tru această seară îşi confecţionase un fel de sari dintr-o mătase de un albastru electric străveziu, care îi lăsa decoperit un umăr mat, până la înmugurirea sânului, ale cărui pliuri abia ascundeau triunghiul întunecat al pubisului.
Sânii de o duritate ieşită din comun îi întindeau orgolioşi ţe-sătura. Sari-ul avea nenumărate crăpături care, la fiecare miş-care, descoperau puţină piele, sau o coapsă până la lănţişorul de aur care îi susţinea slipul. Astfel îmbrăcată, Sharnilar părea mai mult goală, o goliciune al cărei erotism era sporit de biju-teriile opulente: o brăţară imensă din aur masiv stil „Art Deco” şi nişte cercei somptuoşi cu diamante şi perle.
Ea îl străfulgera cu privirea minunaţilor ei ochi albaştri mig-dalaţi pe negrul cu piton care se amestecă din nou în mulţime. Sharnilar se întoarse atunci către însoţitorul ei, un gen de playboy de un metru nouăzeci, cu figură blazată, îmbrăcat ca de operetă în costumul lui Tarzan, cu şoldurile înfăşurate într-o blană de panteră veritabilă.
— Tony, plecăm?
Tony Abruzzo slobozi un mârâit ambiguu. El organizase această seară special pentru a sărbători încheierea unei tran-zacţii imobiliare care îi adusese pe hârtie douăzeci şi cinci de milioane de dolari. Sharnilar acceptase invitaţia mai mult ca să alunge singurătatea în care se cufundase timp de cincispre-zece zile, decât de dragul iniţiatorului. Acesta îi aruncă o pri-vire mâhnită:
— Nu încă, dulceaţă! Nu îţi place?
— Ba da, ba da, spuse din politeţe Sharnilar.
Îşi spuse că Tony Abruzzo îşi pierduse şi ultima şansă de a ajunge în patul ei. Ce dobitoc! Ochii de un albastru-cobalt, mari şi alungiţi ca ai unei căprioare, se întunecară şi mai tare şi îşi aranjă cocul în care îşi strânsese părul des şi negru ca pa-na corbului. Muzica asurzitoare împiedica orice discuţie, lu-cru ce îi făcea pe invitaţi să bea ca nişte sparţi, plimbându-se dintr-un salon în altul ca să descopere spectacolele animate de câţiva figuranţi înconjuraţi de decoruri incredibile. Area nu era chiar o discotecă oarecare. În fiecare lună, decorul era refă-cut în întregime. Era formată dintr-un labirint de săli de toate mărimile, creaţia unui decorator nebun, un teatru permanent bazat pe improvizaţii, pe care tot New York-ul îl frecventa, de la celebrităţi la necunoscuţi ale căror mutre îi plăceau lui Charlie, portarul, la alegere, care consimţea să-i uşureze cu această ocazie de cincisprezece dolari taxa de intrare.
Sharnilar îşi plimbă privirea de jur-împrejur. Puţin mai de-parte, un bărbos blond îmbrăcat în uniforma neagră a ofiţeri-lor SS bea bere direct din sticlă, extaziindu-se într-un colţ al barului care imita un bordel din Manila. Chiar de la începutul petrecerii, o blondă aşezată pe tejghea îşi punea picior peste picior, încălţată cu ciorapi din plasă. SS-istul bărbos o zări pe Sharnilar şi profilul sânului admirabil şi uită să mai ia sticla de la gură, berea scurgându-i-se pe gulerul cămăşii.
Blazată, tânăra femeie abia schiţă un zâmbet, apoi întoarse capul în altă parte şi îl descoperi pe Andy Wahrol, care înain-ta ţanţoş ca o fantomă, nevăzând pe nimeni, protejat de oche-larii cu ramă albă şi cu ciudatul său smoc în două culori. Mâ-na cu o manichiură impecabilă a lui Tony se strecură pe sub sari şi îi cuprinse un sân.
— Dumnezeule! Ai nişte sâni extraordinari, mormăi iniţiato-rul.
— Nu eşti primul bărbat care mi-o spune, făcu Sharnilar.
Era călduroasă ca un aisberg. Sutienul era o piesă necunos-cută în garderoba tinerei. Sânii păreau ai unei tete de şaispre-zece ani, fermi şi duri, în comparaţie cu gura moale şi senzua-lă.
Cântăreaţa Grace Jones trecu pe lângă ei ca o hetairă, îmbră-cată cu o ţinută ciudată din piele albastră, alcătuită dintr-o sa-lopetă evazată din dreptul şoldurilor. Părul tuns drept era as-cuns sub o caschetă galbenă ca a taximetriştilor new-yorkezi. Iar cavalerul care o însoţea nu avea nevoie nici el de altă de-ghizare, căci era extrem de exotic cu pletele lungi şi creţe de negru „rasta” şi chipul parcă venit direct din epoca de piatră. Perechea fu repede înghiţită de mulţimea din sala mare în ca-re se înghesuiau vreo trei sute de persoane.
Sharnilar zări brusc în mulţime un blond frumos cu ţinută atletică, îmbrăcat în întregime în piele, cu ochelari de soare, cu mănuşi cu ţinte stil „Mad Max”, şi nişte pantaloni foarte mula-ţi. O zări şi el pe Sharnilar şi îi făcu vesel cu mâna.
— Sharnie!
Tinerei îi trebuiră câteva secunde bune ca să-l recunoască pe Mark, un manechin al lui Alleen Ford. Îl cunoscuse la Regine şi la Club A. Era un exemplar superb. Într-o seară, puţin lipsi-se să se ducă cu el. Se apropie de ea şi o strânse în braţe cu pu-tere.
— Dumnezeule, eşti a naibii de sexy!
Tony Abruzzo îi aruncă o privire dojenitoare şi se cufundă iarăşi în gândurile lui obişnuite. Contactul cu pielea neagră îi provocă lui Sharnilar furnicături până în vârful degetelor.
