Introducere.
Prezentăm aici cititorului român una dintre capodoperele literaturii creştine moderne. O strălucită şi profundă prezentare a credinţelor fundamentale ale creştinismului, o carte care produce o delectare pentru intelect şi o tonică înaripare a credinţei.
De la data când a fost mai întâi publicată (1941) şi până astăzi, cartea aceasta s-a vândut în sute de mii de exemplare şi le-a slujit multor intelectuali drept călăuză pentru întoarcerea la o credinţă vie şi mântuitoare în Dumnezeu. Printre cei ce s-au convertit prin citirea ei se numără şi Chuck Colson, fost consilier al preşedintelui Nixon. Implicat în scandalul Watergate, Chuck Colson a ajuns la închisoare. Acolo a citit această carte, s-a convertit la creştinism, şi ulterior a devenit una dintre personalităţile cele mai remarcabile ale vieţii religioase americane.
Cine este autorul cărţii acesteia? Clive Staples Lewis s-a născut în Belfast în Irlanda de nord, în anul 1898. Şi-a făcut studiile la Universitatea Oxford, unde a rămas apoi ca lector de literatură şi filologie engleză. Cu timpul, a ajuns să fie unul dintre cei mai apreciaţi profesori ai Oxfordului, prelegerile lui atrăgând un număr enorm de mare de studenţi şi alţi auditori. În 1954 s-a mutat la Cambridge, unde a preluat postul de profesor şef de catedră de literatură medievală engleză. Cea mai mare parte a vieţii a trăit singur. Abia în 1956 s-a căsătorit cu o evreică americană, Joy Davidman Gresham, o fostă comunistă atee care a devenit creştină citind cărţile lui şi care era bolnavă de cancer. Ea a murit în anul
1960. Trei ani mai târziu a trecut şi el din viaţa aceasta printr-un atac de inimă.
C. S. Lewis a fost un savant cu o vastă cultură filosofică, ştiinţifică şi literară. El a scris un număr de 58 de cărţi de o uimitoare varietate tematică: poezie, critică literară, filosofie, apologetică creştină, romane ştiinţifico-fantastice, unele pentru adulţi, altele pentru copii, şi cărţi referitoare direct la viaţa spirituală a creştinismului.
La mai bine de 20 de ani după moartea sa, C. S. Lewis este studiat într-un impresionant număr de cărţi savante care se scriu pe marginea lucrărilor sale şi este prezentat prin epitete ca: „una dintre cele mai logice minţi ale secolului”, „un excepţional cruciat al credinţei creştine”, „unul dintre cei mai ascultaţi şi mai citiţi oameni ai Angliei”, „cel mai citit apologist al secolului”, „una dintre cele mai imaginative minţi ale secolului'.
VI.
Vă vom spune aici doar câteva cuvinte despre cele mai importante lucrări ale sale.
Opera sa cea mai de seamă în domeniul criticii literare este Alegoria iubirii
(1936), care este un studiu al dragostei cavalereşti în literatură şi care reprezintă o piatră de hotar în critica literaturii medievale.
Tot în domeniul criticii literare, O prefaţă la paradisul pierdut (1941) a stârnit o vie controversă cu privire la teologia lui Milton şi cu privire la interpretările romantice ale lui Satan.
Într-o epocă agnostică, dominată de materialism ştiinţific, C. S. Lewis a scris o serie de cărţi destinate să îndepărteze barierele din calea credinţei.
Astfel, Abolirea omului (1943) este o disertaţie despre necesitatea raţională şi socială a unei etici normative. Miracole (1947) este o apărare filosofică a posibilităţii minunilor. Problema durerii (1940) discută problema, veche cât istoria omului, a dificultăţii reconcilierii existenţei unui Dumnezeu bun cu existenţa suferinţei umane. Reflectări despre Psalmi (1958) şi Scrisori către Malcolm, în special despre rugăciune (1963) discută probleme ridicate de Psalmi, de rugăciune şi de viaţa spirituală personală.
C. S. Lewis îşi foloseşte imaginaţia lui prodigioasă pentru a prezenta creştinismul nu numai ca un sistem de gândire şi de trăire, ci şi ca un mod de a privi la întregul cosmos şi de a-L vedea pe Creator în centrul acestui cosmos. El realizează acest lucru în romanele sale ştiinţifico-fantastice Din planeta tăcută (1938), Perelandra (1943) şi Acea hidoasă putere (1945). Aceste cărţi ţes creştinismul într-un răvăşitor de frumos mit cosmic şi îl fac să iradieze pentru noi uluitoare promisiuni eterne.
Pentru copii, C. S. Lewis face acelaşi lucru în cele şapte romane care alcătuiesc Cronica ţării Narnia. Prin toate aceste cărţi cititorul explorează universul creştin cu ajutorul unei mitologii care indică spre realităţi eterne, aflate dincolo de cotidianul banal al existenţei noastre materiale.
C. S. Lewis ne prezintă un univers strălucitor şi glorios, dar în acelaşi timp şi primejdios, căci în acest univers forţele răului sunt angajate în luptă continuă cu slujitorii lui Dumnezeu. Oricât ar fi de modestă poziţia noastră în lume, noi suntem chemaţi să luptăm de o parte sau de alta.
Această luptă între oamenii lui Dumnezeu şi forţele răului apare în toate romanele, lui C. S. Lewis, dar ea este direct şi fascinant prezentată în Celebrele Scrisorile lui Screwtape (1941), care conţin instrucţiuni date de un.
Demon bătrân unui demon tânăr care a primit sarcina de a smulge uri tânăr abia convertit la creştinism din mrejele cerului.
C. S. Lewis a trecut în tinereţea lui printr-o perioadă de ateism, în anii de liceu, de studenţie şi în primii ani de profesorat la Oxford. Prin cercetările sale filosofice, prin lecturile sale şi prin convorbiri cu prieteni credincioşi, trecând prin stadii de gândire ca romantism, idealism şi apoi teism, Lewis a revenit în 1929 în biserică, îmbrăţişând credinţa creştină în forma ei anglicană.
