Prefaţă.
Cap. 1 – Adevăratul medic misionar.
Cap. 2 – Lucrarea medicului.
Cap. 3 – Misionarii medicali şi lucrarea lor.
Cap. 4 – Grija pentru cei bolnavi.
Cap. 5 – Principiile sănătăţii.
Cap. 6 – Căminul.
Cap. 7 – Cunoaşterea fundamentală.
Cap. 8 – Nevoia lucrătorului.
"Pentru ca să poată fi cunoscută calea Ta pe pământ şi vindecările Tale mântuitoare între toate neamurile."
Această carte este dedicată MEDICILOR ŞI INFIRMIERELOR din toate ţările, care, ca împreună lucrători cu Primul Medic, marele Doctor Misionar, se ostenesc cu curaj şi dăruire pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i mângâia pe cei năpăstuiţi şi a-i învăţa calea vieţii.
Prefaţă.
Această lume mare este bolnavă şi, oriunde locuiesc copiii oamenilor, păcatul şi suferinţa abundă.
În ciuda progresului ştiinţei medicale şi chirurgicale; în ciuda armatei celei mari de infirmiere calificate, care, asemenea unei oştiri albe înarmate, se aruncă în lupta împotriva bolii şi a morţii, în toate ţările civilizate, suferinţa şi boala cresc cu repeziciune. "Marele flagel* alb" îi ucide milioanele, iar zeci de tulburări minore sunt bine cunoscute ca fiind puşcaşii, geniştii şi puitorii săi de mine.
Toate bolile şi durerile, toată suferinţa şi întristarea sunt rezultatele încălcării Legii. Ne-am amestecat în bunul mers al minunatei maşinării umane, iar delicatul său mecanism a fost făcut să funcţioneze împotriva legii vieţii şi rezistenţei sale; urmările au fost boala şi moartea.
Care este remediul? Mai înainte de toate, cunoştinţa. De ce suntem pe pământ? Cu ce scop ne-a pus aici Tatăl nostru ceresc? Care sunt legile fiinţei noastre, atât cele spirituale, cât şi cele fizice? Sunt ele binefăcătoare în ceea ce urmăresc sau au fost concepute spre nefericirea copiilor Săi?
O dată ce am călcat Legea, cum ne putem reveni în urma încălcării şi efectelor acestei încălcări?
În această carte modestă, iubite cititor, autoarea, o femeie cu o mare experienţă în problemele practice ale vieţii, a adus la îndemâna fiecărui tată, fiecărei mame conştiente, fiecărui bărbat şi fiecărei femei, cunoscător sau profan, o cantitate vastă de informaţii referitoare la viaţă şi la legile ei, la sănătate şi cerinţele acesteia, la boală şi remediile ei. Cartea este scrisă într-un limbaj clar, simplu, minunat, fiind instructivă pentru cel care învaţă, dătătoare de speranţă pentru cel deznădăjduit, înviorătoare pentru cel bolnav şi odihnitoare pentru cel obosit.
Ea prezintă o cale mai bună, care, deşi se află în umbra unei lumi bolnave, este luminată de stropii de soare ai iubirii lui Dumnezeu şi de nădejdea vindecării veşnice. Ne descoperă o viaţă mai simplă, mai plăcută, mai plină de bucurie şi voioşie, cu mai mult timp pentru acea slujire utilă care aduce "mai multă binecuvântare dând decât primind".
Este o carte cu adresă, dată de autoare pentru binecuvântata slujire a omenirii bolnave şi suferinde, o carte care nu aduce nici un profit editorilor, în afară de acela al "bucuriei Domnului" şi al sufletelor binecuvântate şi mângâiate în Dumnezeu.
În acest scop este dată lumii, ca ajutor pentru semenii noştri conlucrători în marele câmp misionar mondial, oriunde se află oameni în suferinţă şi ca mângâiere şi binecuvântare pentru cei dezolaţi.
Ca atare, am putea nădăjdui altceva decât ca ea să aibă succes?
Editorii.
Cap. 1 – Adevăratul medic misionar "Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi; El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea." (Isaia 61,1)
Exemplul nostru.
Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel ce slujeşte." Luca 22,27
Domnul nostru Isus Hristos a venit în această lume spre a sluji neobosit trebuinţelor omului. "El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre" pentru a putea sluji fiecărei nevoi a omenirii (Matei 8,17). El a venit să îndepărteze povara bolii, a nefericirii şi a păcatului. Era misiunea Sa aceea de a-i reface în mod complet pe oameni; El a venit pentru a le da sănătate, pace şi desăvârşire a caracterului.
Împrejurările şi nevoile celor care I-au implorat sprijinul au fost variate şi niciunul dintre aceia care au venit la El nu a plecat fără să fie ajutat. De la El se revărsa un şuvoi de putere vindecătoare şi oamenii erau întregiţi trupeşte, mintal şi spiritual.
Lucrarea Mântuitorului nu era niciodată condiţionată de timp sau loc. Compasiunea Sa nu cunoştea limite. Lucrarea Sa de vindecare şi predicare era de o atât de mare anvergură, încât nu exista în Palestina nici o clădire suficient de încăpătoare ca să primească mulţimile care se înghesuiau spre El. Spitalul Său era fie pe coastele înverzite ale dealurilor Galileii, fie pe drumurile bătute de drumeţi, fie pe malul mării, fie în sinagogi şi în oricare alt loc în care I se puteau aduce bolnavii. În fiecare oraş, în fiecare orăşel, în fiecare sat prin care trecea, El Îşi punea mâinile asupra celor bolnavi şi îi vindeca. Oriunde erau inimi dornice să primească solia Sa, El îi mângâia, asigurându-i de iubirea Tatălui lor ceresc. El slujea în tot timpul zilei celor care veneau la El; seara, atenţia Îi era îndreptată către cei care ziua trebuia să trudească pentru o plată de mizerie, necesară susţinerii familiilor lor. Isus purta povara grozavă a răspunderii pentru mântuirea oamenilor. El ştia că totul avea să fie pierdut dacă nu avea loc o schimbare hotărâtă în principiile şi idealurile neamului omenesc.