Personajele:
ALONSO QUIJANO, tot el DON QUIJOTE DE LA.
ANTONIA – nepoata lui.
CHBLĂEEASA lui Don Quijote.
SANCHO PÂNZA – scutierul lui Don Quijote.
PERO PEREZ – preotul satului, licenţiat.
NICOLĂS – bărbierul satului.
ALDONZA LORENZO – ţărancă.
SANSON CARRASCO – bacalaureat.
PALOMEQUE STlNGACIUL – hangiu.
MARITORNES – slujnică la han.
CATlRGIUL.
TENORIO HERNÂNDEZ.
PEDRO MARTÂNEZ.
SLUGA LUI MARTlNEZ.
UN ARGAT de la han.
DUCELE.
DUCESA.
DUHOVNICUL DUCELUI.
MAJORDOMUL DUCELUI.
DOCTORUL AGUERO.
DUENA RODRÂGUEZ.
PAJUL DUCELUI.
PORCARUL.
O FEMEIE.
PRIMUL BĂTRÂN ŞI AL DOILEA BĂTRÂN, PRIMUL SLUJITOR ŞI AL DOILEA SLUJITOR, PRIMUL CĂLUGĂR ŞI AL DOILEA CĂLUGĂR, HERGHELEGII, SUITA DUCELUI călători poposiţi la hanul lui Palomeque.
Acţiunea se petrece în Spania în ultimii ani ai secolului al XVI-lea.
Actul întâi.
TABLOUL ÎNTÂI.
NICOLÂS
DON
DON don
QUIJOTE NICOLÂS QUIJOTE
NICOLÂS QUIJOTE
Un amurg de vară. Cui tea casei lui Don Quijote; grajdul, fântina, o bancă şi două porţi: una, în planul din fund, se deschide spre drum, cealaltă, mai într-o parte, spre sat. In afară de acestea – interiorul casei lui Don QuijotE. În camera lui Don Quijote, un pat mare cu baldachin, o masă, o armură veche de cavaler şi o mulţime de cărţi. (apare In curie, cu ustensilele de bărbier în mâini): Seniora chelăre. aşa! Nu-i aici? (Urcă în casă, balE. La uşă.) Senior Quijano, pot să intru? Senior QuijanoL. Se pare că nu-i nimeni. (Intră în camera lui Don Quijote.) Seniora nepoată! Unde-o* fi dispărut cu toţii? Şi câr. d te gândeşti că mi-a zis să vin să-1 tund! Ei, asta e, o să stau să-1 aştept, că tot n-am unde să mă grăbesc. (Tune li^henaşul de bărbierit pe masă. Atenţia îi e atrasă de armura de cavaler.) Ia te uită ce chestie! De unde le-o mai fi luat şi pe astea? A, ştiu, platoşa a scos-o din pod. Aiurit mai e! (Se aşazĂ. Ia de pe masă o carte, citeşte.) O-glin-da ca-le-ri-ei… Hm… In ce hal poate să-i iubească pe caA^alerii ăştia, e absolut de neînţeles. (din spatele scenei): Bernardo del Carpio, Ber-nardo del Carpio!
Să fie vocea lui? Da, a lui e. Vine. (Se apleacă pe fereastră.) (în spaiels scenei): Marele Bernardo del Carpio 1-a sugrumat la Roncesvalles pe don Roldân cel Fermecat. (în geam): Ce tot îndrugă? (apare prin poarta din fund cu o carte într-o mină şi cu sabia în cealaltă): Ah cit aş doii eu, Don Quijote de la Mancha, drept pedeapsă pentru
NICOLÂS DON QUIJOTE
NICOLĂS DON QUIJOTE
… NICOLÂS
DON QUIJOTE
NICOLÂS
DON QUIJOTE
A NICOLÂS DON QUIJOTE
S I. NICOLÂS
DON QUIJOTE NICOLÂS
DON QUIJOTE NICOLÂS
DON QUIJOTE NICOLÂS i – păcatele mele sau ca o răsplată pentru binele pe care l-am săvârşit în viaţă să-mi fie dat în sfârşit să-1 întâlnesc pe cel ce-1 caut! Ah! …
Care Don Quijote? E-hei, se pare că nu-i a bine ce se întâmplă cu el.
Da, de-ar fi să mă întâlnesc cu duşmanul meu – uriaşul Brandabarbarân în piele de şarpe…
Brandabar… Să fi înnebunit de-a binelea hidalgo-ul nostru?
…aş urma exemplul lui Bernardo. Ridicându-1 pe uriaş, l-aş sugruma în aer! (Aninând cartea, începe să taie aerul cu sabia.)
Dumnezeule mare!
Don Quijote urcă In casă, Nicolas seascunde după armură.
E cineva aici? Cine e?
Eu sunt, dragă senior Quijano, eu sunt…
A, deci soarta mă răsplăteşte în sfârşit scoţându-mi-te în cale, duşmanul meu de moarte! Dar ieşi odată de acolo, degeaba te ascunzi în umbră!
