AnnaE
#0

PIESĂ ÎN PATRU ACTE

 

Spre ţărmul nemuririi se-ndreaptă-al nostru drum, Spre golful ei senin şi liniştit. Fugarule, e timpul să te opreşti de-acum…

          JUKOVSKI

 

          Personajele:

          SERAFIMA VLADIMIROVNA K0R2UHINA – o tânără doamn' din Petersburg.

          SERGHEI PAVLOVICI GOLUBKOV – fiul unui profesor i (jeA. List din Petersburg.

          AFRIKAN – arhiepiscop de Simferopol şi Karasubazar, a^J. Păstorul distinsei oştiri şi tot el chimistul MAHROV.

          PAISIE – călugăr UN EGUMEN DECREPIT.

          BAEV – comandant de regiment ta armata de cavalerie a lui Budionnâi.

          UN CAVALERIST DE-AL LUI BUDIONNÂI GRIGORI LUKIANOVICI CEARNOTA – zaporojean de origine, cavalerist, general-maior în armata albilor.

          BARABANCIKOVA – o doamnă care există exclusiv în imaginaţia generalului Cearnota.

          LIUSKA – soţia de campanie a generalului Cearnota KRAPILIN – ordonanţa lui Cearnota, un om pe care 1-a dus la pierzanie propria-i elocinţă DE BRISARD – comandantul unui regiment de husari din armata albilor.

          ROMAN VALERIANOVICI HLUDOV.

          GOLOVAN – esaul, aghiotantul lui Hludov.

          COMANDANTUL GĂRII.

          ŞEFUL DE GARĂ.

          NIKOLAEVNA – soţia şefului de gară.

          OLKA – fiica şefului de gară, 4 ani.

          PARAMON 1LICI KORZUHIN – soţul Serafimei.

          TIHI – şeful serviciului de contrainformaţii.

          GURIN '} agent' ai serviciului de contrainformaţii.

          COMANDANTUL SUPREM AL ALBILOR.

          UN CĂPŞOR LA GHIŞEUL CASEI.

          ARTUR ARTUROVICI – regele gândacilor.

          UN INDIVID CU GAMBETĂ ŞI EPOLEŢI DE OFIŢ2R &

          INTENDENŢĂ.

          O TURCOAICĂ, MAMĂ IUBITOARE.

          O PROSTITUATĂ SUPERBĂ.

          UN GREC DONJUAN.

          ANTOIN GRIŞCENKO – lacheul lui Korzuhin.

          CĂLUGĂRLiOFIŢERI DE STAT-MAJOR ALBI, CAZACI Jjjţ ESCORTA COMANDANTULUI SUPREM AL ARMAi*j ALBILOR, AGENŢI DE CONTRAINFORMAŢII, CAZ*;., IN BURCI CAUCAZIENE, MARINARI ENGLEZI, FBAl.

          CEZI ŞI ITALIENI, BĂIEŢANDRI TURCI ŞI GRECI, CAPETE DE ARMENI ŞI GRECI LA FERESTRE, MULŢIME DIN CONSTANTINOPOL.

          Visul întâi se petrece în Taurida de Nord în octombrie, anul 1920. Al doilea, al treilea şi al patrulea vis se petrec la începutul lui noiembrie 1920, în Crimeea.

          Al cincilea şi al şaselea – la Constantinopol, în vara anului 1921.

          Al şaptelea se petrece la Paris, în toamna anului 1921.

          Al optuleaân toamna anului 1921, la Constantinopol.

 

 

 

          I.

          Actul întâi.

          VISUL ÎNTÂI

          …O mânăstire mi-apăru în vis…

          Se aude un cor de călugări cânlind înăbuşii Într-o subterană: „Sfinte părinte Nicolae, roagă-te Domnului pentru noi”. Beznă, apoi apare interiorul unei biserici de mânăstire, luminat cu zgârcenie de lumânărelele lipite la icoane. Lumina lor tremurătoare smulge din întuneric micul ghişeu unde se vând luminări, banca lată de lingă el, fereastra zăbrelită, chipul ciocolatiu al unui sfânt, aripile decolorate ale serafimilor, nimburile aurii. Afară e o seară deprimantă de octombrie, cu ploaie şi ninsoare. Pe bancă, învelită cu lotul într-o cergă de cal, stă întinsă Barabancikova. Chimistul Mahrov, într-un cojoc de oaie, instalat incomod lingă fereastră, încearcă să distingă ceva prin ea… în jilţul înalt al egumenului stă Serafima, într-o haină de blană neagră. După expresia feţei se poate deduce că îi e rău.

          La picioarele Serafimei, pe o băncuţă, lingă un geamantan, stă Golubkov, un tânăr cu înfăţişare petersburghezâ, în palton negru şi mănuşi.

          GOLUBKOV (atent la slujbă): Auziţi Serafima Vladimirovna? Acum am înţeles, jos, au o subterană… Cât de ciudate sunt în fond toate astea! Ştiţi, câteodată începe să mi se pară că visez, pe cuvântul meu! Iată c-a trecut deja o lună de când noi doi, Sera; fimă Vladimirovna, fugim prin sate şi oraşe, ş1 cu cât înaintăm mai mult, cu atât mai de neînţeles devine totul în jur… iată, vedeţi, am nimerit şi-ntr-o biserică! Şi ştiţi, când s-a întâmplat azi toată tărăşenia asta, mi s-a făcut dor de Petersburg, zău aşa! Mi-am amintit deodată atât de clar de lampa verde din cabinet…

          SBRAFIMA Aceste stări sunt periculoase, Serghei Pavlovici. Feriţi-vă de dor în timpul pribegiei. Nu era oare mai bine să fi rămas?

          GOLUBKOV O nu, nu, cale de întoarcere nu mai există, fie ce-o fi! Şi apoi, ştiţi doar ca există o lumină care îmi înfrumuseţează calea grea pe care am pornit… De când ne-am întâlnit întâmplător sub felinar, în vagonul acela de marfă… vă amintiţi? … De fapt, nici n-a trecut prea mult timp, şi totuşi mi se pare că vă cunosc de atâta vreme! Dumneavoastră îmi uşuraţi acest zbor în negura toamnei, şi voi fi mândru şi fericit, odată ajunşi în Crimeea, să vă predau soţului dumneavoastră. Şi chiar de-mi va fi urât singur, mă voi bucura de bucuria dumneavoastră. Serafima îşi pune în tăcere mina pe umărul lui Golubkov. (Mlnglindu-i mâna.) Dar ia staţi, nu cumva aveţi febră?

Attachments
Fuga de Mihail Bulgakov.doc 352.5 Kb . 122 Views