Cri, da-mi minuta şi fii atenta:
E toamna arborescenta
şi nori în amestec cu stele
Curg peste autoturismele de pe şosele.
Prin toamna priveşti ca prin rigla de plastic
Din clasa-ntâia: fantastic
Se vedea-nvatatoarea ocolita de curcubeu.
Trăim într-un televizor color
Cu sonorul dat încetişor.
In culori peruzea, lila, ecosez
Zâmbim obraz lângă obraz, împreună
Ca Frank Sinatra şi Joan Baez
Sau ca doi hamsteri sub un clar de luna.
Cri a mea, Cri
Cu tâmplele sidefii.
Mi-au cam ieşit fumurile de celebritate din cap
şi viaţa literara mi se pare mai departe decât insulele Malvine
şi fâşneţele de pe strada mi se par pure obiecte estetice.
Nu îmi mai decupez cronicile din reviste,
Nu mai „acord” interviuri:
Tot ce a fost genialoid în mine ma face acum sa zâmbesc.
Ştii cit ma obseda structura materiei? Cit il iubeam pe Dylan Thomas?
Ştii cum plângeam ascultând „E perfect, mama”?
Acum mentalitatea mea de producător s-a transformat într-una de
Consumator
şi nu mai simt nevoia să-mi cultiv obsesiile,
Să-mi întreţin nefericirea.
Visătoria mea trista s-a resorbit
Acum, cmd ai răsărit
Deasupra mea, cu neoane curbe, de curcubeu.
Cri, draga eu.
Trec autoturisme absente
Pe şosele fluorescente.
Va veni spic de zăpadă
şi va fi altfel colorata fiecare piatra de pe strada
O sa viscolească peste parbrize, capote
Iar noi, sub plapuma de satin
Vom citi la căldură Truman Capote
In miros de scorţişoară şi vin.
In televizorul color
Cu sonorul dat încetişor
Din parul tau oricare fir, şuviţa şi franj
Va fi dublat cu frez, ciclamen şi oranj
(culorile nefiind bine reglate),
Cri a mea cu tlmple perlate.
Stiu acum ca viaţa exista ca sa fie trăită
Asta înveţi de fapt de la o femeie: ca nu eşti nemuritor
Ca nu eşti tot una cu universul chiar daca eşti un mic univers.
Stiu acum ca nici un poem nu a schimbat viaţa nimănui.
Da lăbuţa (vei da şi boticul)
Toamna lsi agata baticul
In pomii turcoaz.
Noi hoinărim prin fototapetul cu frunze gălbui şi cer de atlaz.
SFÂRŞIT