SHAMBALA este o zonă spirituală mirifică, menţionată de legendele multor popoare, în folclorul nostru fiind cunoscută ca „tărâmul blajinilor”. În SHAMBALA trăiesc fiinţe sfinte care veghează cu nesfârşită înţelepciune asupra Pământului şi a vieţii pe această planetă. Ele au transmis din când în când mesaje, inspiraţii benefice şi metode concrete de îmbunătăţire a traiului oamenilor.
Ce este Shambala?
Defectele civilizaţiei noastre.
Falşii prooroci.
Purificarea.
Aleşii Domnului.
După faptă, răsplata.
Ce înseamnă credinţa?
Omul perfect.
Mesagerii Shambalei.
Oamenii îşi cheamă suferinţele.
ALTE DEZVĂLUIRI ALE REGELUI LUMI (răspunsuri la întrebări)
CINCI SFATURI DE ACTUALITATE DE LA REGELE LUMI CONDUCĂTORUL SUPREM AL SHAMBALEI,” REGELE LUMI” SE ADRESEAZĂ OAMENILOR.
Ce este Shambala?
Shambala, acest tărâm minunat, această lume de vis, este o zonă nelocuită de oameni, în adevăratul înţeles al cuvântului “om”. Este un ţinut energetic, vibratoriu, pur, părând ireal pentru muritorii de rând. Este o lume deosebită de cea pământeană. Noi, cei din Shambala, avem nevoie doar de un spaţiu unde să ne mişcăm şi atât. Suntem nişte luminiţe dotate cu inteligenţă maximă, aflate pururea în mişcare, neobosite etern, minunate focare energetice care supraveghează şi conduc universul.
Dar mai ales noi supraveghem Pământul, această planetă secătuită de bunurile sale fireşti, pângărită peste poate de tot felul de entităţi rele întrupate în oameni. Noi, cei din Shambala, controlăm fiece firicel de materie pământeană, fiece fiinţă locuitoare a acestei minunate planete. Dar tot noi ne simţim datori faţă de Bunul Dumnezeu să protejăm Pământul, să-l înconjurăm cu aura divină atât de necesară lui.
Cu toate acestea, primejdiile ce-l pândesc sunt nenumărate. Răutatea şi lăcomia oamenilor a ajuns fără precedent; perversitatea, ura, minciuna fac victime în fiecare clipă. Noi ne străduim să purificăm zone întinse ale Pământului, dar nu peste tot Cuvântul Domnului are chemare în inimile oamenilor. Mulţi pământeni vor să stăpânească lumea de-a pururi, dar nimic nu este veşnic în univers în afară de Voinţa Domnului Dumnezeu, Atotputernicul nostru Stăpân. Din cauza aceasta strădania noastră pare zadarnică.
Totuşi, noi, înţelepţii Shambalei, dăm de veste oamenilor adeseori că ora Judecăţii se apropie. Atunci fiecare suflet de pe planeta noastră va raporta Domnului Dumnezeu ce a făcut cu credinţa sa curată: dacă o mai are, cât este ea de puternică; dacă nu o mai are, de ce a pierdut-o. Astfel, cei răi vor dispărea în urma propriei lor neputinţe de a se îndrepta spre Calea cea sfântă şi mare, Calea ce duce spre Domnul Dumnezeu, Atotputernicul. Cei buni, cei dotaţi cu credinţa neabătută în Voinţa Divină vor fi salvaţi de la distrugere.
Toţi vorbim despre Apocalipsă, sau “sfârşitul lumii”, dar câţi cunosc adevăratele cauze ale acestei tragedii terestre?
Cauzele stau în necredinţa oamenilor, în dorinţa lor de a stăpâni universul, în micimea sufletelor care adeseori se cred mari.
Falşii prooroci.
Vedem cu toţii câţi prooroci mincinoşi domnesc pe Pământ. Fac avere din ghicit, prevestesc viitorul oricui numai pentru a face bani cât mai mulţi. Dar este oare drept să-şi folosească şarlatania înnăscută pentru a minţi nişte oameni? De ce să nu le lase oamenilor libertatea de a-şi croi singuri soarta, de a le permite să gândească liber şi nu călăuziţi de orice persoană dispusă la prevestirea viitorului? Nu este mai drept, mai uman, ca fiecare om să înveţe ceva din greşelile sale, să-şi îndrepte comportarea prin căinţă dreaptă, prin implorarea Milei şi Compasiunii Divine?
Într-adevăr, lumea de azi are în general impresia că poate cuceri totul, că poate urni totul din loc, chiar şi munţii, crede că banul este cheia miraculoasă a tuturor porţilor, dar uită un lucru esenţial: că totul vine de la Dumnezeu, că nimic nu este veşnic, iar totul, absolut totul se modifică continuu, fără oprelişti şi fără a cere vreo permisiune de aiurea pentru a se întâmpla acest lucru. Deci, având în vedere că lumea pământeană este trecătoare, fluctuantă în univers, noi nu trebuie să ne bazăm doar pe nişte iluzii atractive, care prezintă un oarecare interes la marele public.
Veşnicia este un atribut de aur, ea nu se obţine pe ordinator sau pe globul de cristal, ci ne este dată, sau nu, de către Divinitatea Supremă, Domnul Dumnezeu cel atotputernic şi atoateştiutor. Noi nu putem face altceva decât să ne supunem Voinţei Sale cu umilinţă şi cu speranţa că într-un viitor îndepărtat sau mai puţin îndepărtat vom fi iertaţi şi vom scăpa de lanţul cu ghimpi al karmei. Dar până atunci ne vedem puşi în situaţii uneori bizare, de a reveni pe Pământ pentru a trăi în condiţii mizere numai pentru a ne ispăşi nişte grave pedepse pentru anumite fapte din trecutul nostru karmic.
Deci, dragii mei pământeni, nu vă lăsaţi înconjuraţi de minciună, ipocrizie, linguşeală, sete de bani şi alte astfel de “podoabe” ucigătoare pentru spiritul curat şi nepregătit de a înfrunta tentaţiile periculoase! “
Aleşii Domnului.
Noi, cei din Shambala, suntem aici pentru a asigura o centură protectoare civilizaţiei de pe Pământ, care este în pericol să se prăbuşească, pradă propriilor sale vicisitudini. Cu toţii suntem nişte spirite luminate, dotate cu inteligenţă deosebită şi avem darul de a iradia cu energie benefică orice colţ al Pământului sau al spaţiului din jurul său. Putem fi văzuţi numai de către unii clarvăzători şi nu ne arătăm profanilor, nici celor “iniţiaţi” înspre rău şi nu spre Voinţa Divinului. Veghem asupra omenirii zi şi noapte, nu avem odihnă, dar nici oboseală. Dorim să aducem pe această planetă frumuseţea pură şi credinţa curată în Domnul Dumnezeu.
Oamenii au uitat, în mare parte, cum se face o rugăciune adevărată, pornită din adâncurile sufletului. Şi se mai miră că dorinţele lor nu ajung întotdeauna acolo unde trebuie! Dar va veni o zi a Judecăţii Supreme, o zi în care fiecare va plăti sau va fi răsplătit, potrivit faptelor sale.
În anii ce vor urma se vor întâmpla multe nenorociri în această lume. Oamenii nu-şi vor da seama de ceea ce vor păţi. Nenorocirile le vor veni instantaneu, luându-l pe nepregătite, iar majoritatea dintre ei vor crede în continuare că totul li se cuvine, inclusiv nenorocirile prin care trec. Dar şi aşa stând lucrurile, omenirea, în general, va înţelege prea puţin din păţaniile sale. Credinţa în Domnul Dumnezeu aparţine cu adevărat numai celor aleşi de Dânsul pentru a ridica planeta Pământ la înălţimea spirituală dorită de Divinitatea Supremă.
Cu toate acestea, unii dintre oamenii zilei vor reuşi să trezească într-o oarecare măsură minţile şi sufletele semenilor care îi înconjoară. Şi vor mai apare anumiţi emisari ai Cuvântului Divin, despre care prea puţini vor şti că ei sunt întrupări vremelnice ale acelei lumi minunate şi invizibile ce se cheamă “Shambala”.
Dumnezeu le ştie pe toate şi le dă pe toate tuturor celor care le merită, fie ele bune, fie rele. Fiecare om îşi are karma lui şi trebuie să treacă prin împrejurările cerute de aceasta.
Atunci când se va pune problema unei selecţii spirituale între credincioşii Domnului, mulţi vor fi respinşi la proba supremă, deşi în aparenţă şi-au făcut datoria faţă de cele sfinte. Însă, foarte puţini credincioşi au cu adevărat credinţa în suflet.
Ce înseamnă credinţa?
A fi cu adevărat credincios în Dumnezeu înseamnă să porţi în tine Scânteia Divină. Aşa cum focul arde şi purifică aerul din jurul său, tot aşa flacăra credinţei adevărate aflate într-un suflet pământean are puterea de a curăţa inimile şi cugetele celor din jurul său.
Totuşi, nu este de ajuns să fii tu însuţi cu adevărat credincios în Dumnezeu! Trebuie să le dai celor de lângă tine o mare parte din puterea credinţei tale. Dacă nu răspândeşti credinţa către ceilalţi semeni ai tăi, te comporţi ca un pom viu, dar sterp, fără roade. Egoismul nu este compatibil cu credinţa adevărată. Dacă eşti un ales al Domnului, atunci dăruieşte-le tuturor celor din jurul tău din lumina ta interioară!
Ce să mai vorbim despre acei falşi prooroci care ies adeseori la drumul mare ţinând predici nenumărate şi cântând rugăciuni pe cele mai moderne ritmuri muzicale? Aceştia sunt nişte întrupări ale entităţilor negative care au fost cândva în apropierea Domnului Dumnezeu, dar care, în urma unor greşeli grave datorate setei lor de a-L întrece pe Domnul Suprem, au fost silite să părăsească zona înaltă şi luminoasă în care se aflau. Ajunse jos, aceste entităţi încearcă pe diverse căi, în diferite locuri şi în anumite perioade de timp să-şi astâmpăre nepotolita sete de mărire. Astfel, au apărut diverse “confrerii” sau “secte religioase”, cum li se mai spune, în mijlocul cărora numai credinţă adevărată nu este. O parte dintre victimele lor nu mai pot fi recuperate. Ele decad şi le aşteaptă un lanţ întreg de reîncarnări prin care Domnul le oferă şansa de a se reabilita. O foarte mică parte dintre membrii sectelor satanice se trezesc ca după un vis urât şi, ajutaţi fiind la timp, reuşesc să redevină fiinţe normale. Cea mai bună cale pentru alegerea drumului în viaţă este Calea credinţei adevărate şi dezinteresate în Domnul Dumnezeu!
Mesagerii Shambalei.
Aşadar, lumea de astăzi nu vrea să-şi dea seama că mult nu mai poate dura actuala situaţie, în care necredinţa în Domnul Dumnezeu face victime pretutindeni pe Pământ. De aceea se impune o nouă ordine printre oameni, o nouă viziune asupra vieţii şi a morţii, viziune care pare “nouă” doar unora, ea fiind veche de când lumea, dar aparţinând numai înţelepţilor Shambalei. Noi, cei din Shambala, nu vrem să facem victime, nu vrem să distrugem omenirea, urmărim doar să readucem pacea şi credinţa adevărată în Dumnezeu, aşa cum au fost ele la începutul vieţii pe Pământ. Dar, nu ne este uşor să realizăm acest lucru deoarece sunt prea puţini aceia care cunosc şi înţeleg scopul nobil al luptei noastre paşnice.
Am avut emisari în toate timpurile şi pe toate continentele, unii s-au sacrificat pentru ideile noastre nobile, alţii au dus-o mai bine. Prin ei le-am transmis pământenilor anumite procedee tehnice şi ştiinţifice, inspiraţii artistice de natură divină, hotărâri rapide pentru oprirea unor războaie cumplite care ameninţau să pârjolească o mare parte din suprafaţa planetei noastre. Am acţionat din subtil, aproape neştiuţi de nimeni, pentru a îndrepta o parte din răul instalat pe Pământ de către oamenii animaţi de entităţi malefice. Nu puţine au fost situaţiile când anumiţi conducători politici, ce proveneau din spirite superioare încarnate cu scopul de a realiza nişte lucruri nobile, au decăzut în răutate şi desfrânare, neputând să respingă apucăturile necurate care i-au cuprins.
Noi, cei din Shambala, dorim să întemeiem o nouă civilizaţie pământeană animată de credinţa puternică în Divinitatea Supremă, o civilizaţie nobilă, curată, paşnică, demnă de a locui pe această minunată planetă. Dorinţa noastră nu este uşor de îndeplinit – întâmpinăm mereu piedici din partea unor loje, confrerii şi secte animate de necredinţa în Domnul Dumnezeu. Oamenii noştri sunt adesea persecutaţi, loviţi fără vină reală, daţi la o parte din viaţa publică, calomniaţi, ostracizaţi. Numai forţa credinţei curate şi rugăciunile noastre îi ajută să reziste la presiunile la care sunt supuşi. Avem totuşi credinţa că vom învinge într-un târziu. Dar victoria noastră va urma unui lanţ întreg de pedepse şi suferinţe la care va fi supusă omenirea până la sfârşitul Apocalipsei şi încă un timp după aceea.
Defectele civilizaţiei noastre
Marii înţelepţi ai lumii au avertizat populaţia Terrei asupra consecinţelor grave ale prea sofisticatei civilizaţii la care s-a ajuns. Civilizaţia terestră actuală este distructivă din mai multe puncte de vedere. Iată câteva dintre ele.
Nu există condiţii suficiente pentru a se putea păstra secretele militare. Spionajul face tranzacţii cu informaţii deosebit de periculoase, care pot pune sub semnul întrebării condiţiile de existenţă ale umanităţii.
Nu există mijloace şi căi sigure care să conducă la asigurarea perfectă a securităţii armamentului nuclear. Exploziile nucleare necontrolate sunt posibile oricând. Nu mai vorbesc despre defecţiunile curente ale centralelor nucleare răspândite în toată lumea; acestea reprezintă mijloace de terorizare a populaţiei de oriunde, mulţi dintre pământeni ştiind şi simţind care sunt consecinţele acestor dezastre.
Nu există posibilităţi de prevenire a catastrofelor cosmice care ameninţă Terra. Noi, cei cu puteri divine, ajutăm la protejarea planetei împotriva resturilor de comete şi meteoriţi, dar nu putem face orice fel de minuni. Dacă Voinţa Divinităţii Supreme este de a distruge civilizaţia de pe Terra, atunci aceasta va avea loc. Cea de astăzi nu este prima civilizaţie terestră, au mai fost încă şase. Actuala civilizaţie de pe Pământ încheie un ciclu. Ea trebuie măturată, aerisită, purificată. Trebuie să dispară uscăturile şi să încolţească iarba curată, dar aceasta presupune trecerea pământenilor printr-un purgatoriu care va arde toate impurităţile legate de specia umană. Se va întâmpla cu siguranţă acest lucru la momentul potrivit, ce va fi stabilit de către Domnul Dumnezeu şi Sfetnicii Săi.
REGELE LUMI” SE ADRESEAZĂ OAMENILOR (continuare)
Purificarea.
Shambala este cea mai frumoasă şi mai preţioasă parte a astralului. Este asemănătoare cu “raiul” despre care se vorbeşte în multe cărţi sfinte. Aici, în Shambala, s-au concentrat spiritele tuturor înţelepţilor Pământului care au avut credinţă puternică în Dumnezeu şi şi-au consacrat viaţa binelui umanităţii. Noi, cei din Shambala, am iubit şi iubim oamenii, adorăm Terra şi ne consacrăm munca de aici pentru uşurarea suferinţelor oamenilor. Noi vedem tot ce se întâmplă pe scoarţa Pământului, aflăm totul, reţinem totul şi acţionăm corespunzător Voinţei Divine.
Avem mesageri încarnaţi şi răspândiţi pe toată suprafaţa Pământului. Fiecare dintre ei are instrucţiuni precise primite de la noi în mod periodic şi nu au dreptul de a se abate de la executarea corectă a acestora. Înţelepţii noştri de pe Pământ sunt oameni foarte modeşti, cărora le place să trăiască în curăţenie sufletească şi trupească. O mare parte dintre ei trăiesc şi muncesc la fel ca nişte oameni obişnuiţi. Alţi oameni ai noştri au înfiinţat comunităţi numite “ashram” -uri, în care caută să concentreze focarele de puritate umană. Alţi înţelepţi ai Shambalei stau izolaţi în munţi, în pustiuri sau în păduri tropicale, neştiuţi de nimeni că, în afară de îndeletnicirile obişnuite, au şi altele superioare.
Vreau să transmit oamenilor un avertisment foarte serios, care este următorul:
Oameni buni şi oameni răi, nu vă lăsaţi induşi în eroare de perversitatea mijloacelor de propagandă aşa-zis “religioasă”, care vă îndeamnă să renunţaţi la lupta pentru purificarea voastră şi a semenilor voştri! Să nu-l credeţi pe aceia care spun că nu există viaţă-de-apoi! Dumnezeu este nemărginirea, iar fiii Săi sunt nenumăraţi. Ştie oare cineva, în afară de Domnul Dumnezeu, câte fiinţe se văd şi nu se văd în spaţiul cosmic?
Iată deci că gândul nostru s-a rafinat.
Este bine să profităm de acest rafinament al cugetului nostru. Semenii mei, nu vă mărginiţi doar la satisfacerea nevoilor voastre animalice! Încercaţi să vă ridicaţi privirile cât mai sus! Imaginaţi-vă că vă aflaţi printre nori şi zăriţi ca prin ceaţă tot ce se întâmplă pe Pământ. Veţi reuşi să cerneţi printr-o sită de nori ce este bun de ceea ce este rău. Prin această sită veţi extrage fiinţele pure, pe care le-au spălat picăturile de apă din nori, iar pe pământ se vor prăbuşi fiinţele abjecte, ca nişte gunoaie ce cad din făină după cernere. Iată deci că, privind de undeva de sus, putem discerne zonele mai pure de cele mai puţin pure. Ce vom face pentru purificarea întregii suprafeţe a Pământului, rămâne secretul nostru din Shambala.
Purificarea planetei Pământ este un lucru deosebit de greu de făcut. Nu există posibilităţi suficiente pentru a răspândi pretutindeni credinţa adevărată în Domnul Dumnezeu. Sunt zone ale Pământului în care bântuie ignoranţa, credinţa în magia neagră, în sectele satanice, în tot felul de zei şi zeiţe care nu au nici o legătură cu Divinitatea Supremă, poate chiar dimpotrivă. Aşadar, numai noi, cei din Shambala, nu reuşim să facem faţă la aşa o muncă dacă nu găsim audienţă în rândul popoarelor lumii. Mai există popoare dominate de violenţă, de răutate, de necredinţă. Ce să ne facem cu acestea?
Această situaţie, privită în ansamblu, ne conduce la ideea că, într-un fel sau altul, Pământul este condamnat la pedeapsa supremă: distrugerea civilizaţiei sale şi crearea unei alteia noi, mai bună, mai curată. Dacă am reuşi să lămurim toate popoarele din lumea pământeană de gravitatea acestei situaţii, uşor previzibile, atunci am face cu toţii un pas înainte. Dar, sunt prea puţini cei care dispun de aptitudinile, voinţa şi curajul necesar pentru a deveni emisarii noştri pe Pământ. Ne străduim să facem faţă acestei probleme deosebit de dificile cu puţinii înţelepţi şi clarvăzători pe care îi avem la dispoziţie. Majoritatea dintre aceştia trăiesc izolaţi, munca lor nobilă rămânând neştiută de nimeni. Cu puterea voinţei lor şi cu câmpul energetic benefic şi puternic de care dispun, aceşti minunaţi pământeni îşi dăruiesc puterea şi credinţa adevărată pentru a îmblânzi răutatea şi perversitatea din sufletele oamenilor.
Că suntem prea puţini emisari ai Domnului pe Pământ, se vede uşor. Abundă focarele de război, crimele, molimele datorate ignoranţei oamenilor, apucăturile urâte îndreptate împotriva firii naturale dată oamenilor ca zestre de către Divinitatea Supremă. Toate acestea sufocă Pământul, îi distrug aura divină, iar înţelepţii dăruiţi cu puteri nobile sunt nevoiţi să mediteze zi şi noapte, fără oprire, făcând de strajă pentru protecţia planetei şi refacerea aurei sale. Nu este o muncă uşoară şi nu o poate face oricine. A face nişte lucruri deosebite lucrând numai cu mintea nu este o îndeletnicire uşoară, mai ales că întâmpinăm piedici la tot pasul. Dar noi, cei din invizibil, împreună cu fiinţele dotate cu clarviziune şi har divin ne străduim mereu să rezistăm pentru a ne duce misiunea la bun sfârşit.
Care va fi acest sfârşit?
După faptă, răsplata.
Încercăm să îmbunăm oamenii şi să le facem viaţa mai curată, pentru ca, în ceasul de apoi, când va veni Judecata Celui de Sus asupra Pământului, pedeapsa ce se va abate asupra oamenilor să fie mai uşoară decât cea pe care o merită cu adevărat. Apocalipsa a început cu mulţi ani în urmă, fără ca majoritatea populaţiei să îşi dea seama de acest lucru. Năprasnicele războaie, care cu greu au luat sfârşit şi altele, care încă mai fac victime şi pagube materiale, molimele, radiaţiile nucleare, ticăloşia multor oameni ajunsă la extrem, cutremurele de pământ, seceta, inundaţiile pustiitoare şi multe alte nenorociri – sunt semne care încearcă să-l convingă pe locuitorii planetei că momentul Judecăţii Supreme se apropie. Unii au înţeles acest lucru şi caută să-şi îndrepte comportarea şi modul de a gândi, apropiindu-se de credinţa adevărată în Domnul Dumnezeu. Dar mulţi, foarte mulţi oameni, nu vor să creadă în prevestirile îngrijorătoare ale înţelepţilor din toate veacurile. Totul merge înainte şi bun şi rău, dar mai mult rău decât bun.
Nu doresc să creez panică în cugetele celor care citesc aceste rânduri. Eu aspir la ideea că vorbele mele au puterea de a deschide inimile pământenilor spre adevărata curăţenie sufletească, spre credinţa adevărată în atotputernicia şi bunătatea Domnului Dumnezeu. Doresc foarte mult să ajut oamenii înspre îndreptarea comportării lor întru cele bune şi sfinte. Mulţi nu vor crede cele ce vor citi în această relatare, vor spune că este o poveste, o fantezie a autorului. Fiecare este liber să creadă ceea ce doreşte, dar faptele care se confirmă de-a lungul timpului trebuie luate în serios! Oamenii nu mai reuşesc să se gândească la mersul istoriei decât uneori şi atunci, prea puţin.
Totuşi, viaţa spirituală a omenirii înseamnă mai mult decât istoria, iar pentru evoluţia spirituală prea puţini îşi fac timp. Aici este greşeala cea mai gravă a oamenilor! Ei trec la fapte foarte uşor, fără să se gândească la consecinţele acestora. Iar după ce suportă nişte consecinţe neplăcute sau chiar dureroase, dau vina pe cei din jurul lor sau, pur şi simplu, pe “soartă”. Aceasta se întâmplă cu cei ce nu vor să înţeleagă că fiecare faptă trecută, prezentă sau viitoare se înscrie în “registrul astral” al fiecăruia. Iar fiecărei fapte petrecute îi urmează o reacţie care vine asupra celui în cauză. După o faptă bună vine o reacţie bună, după o faptă rea vine o reacţie negativă, o pedeapsă.
Oameni buni, dragi pământeni, feriţi-vă de a comite fapte rele, căci, mai devreme sau mai târziu, veţi plăti pentru ele, fie în această viaţă, fie într-una viitoare! Nu vă încărcaţi karma, deoarece aceasta acţionează asupra voastră ca un bumerang! Trăiţi în curăţenie trupească şi sufletească; nu huliţi, nu urâţi, nu loviţi nici cu vorba, nici cu fapta! Cât mai multe fapte bune dacă faceţi, aveţi şansa de a suferi mai puţin în viitor. Nu uitaţi că Dumnezeul nostru, al tuturor, vede totul şi ştie totul! Prin faptele voastre vă înălţaţi sau vă prăbuşiţi. Fiţi buni, blânzi, înţelegători, iubitori cu cei din jurul vostru! Astfel, rezultatele bune se vor ivi cât de curând. Nu disperaţi dacă vă aflaţi în suferinţă, căci cel ce suferă se purifică, netezindu-şi astfel drumul către Dumnezeu!
Nu există om pe această planetă care să nu fi greşit măcar o dată în viaţa lui. Pentru această greşeală este nevoie de purificare. Dar, ce înseamnă “purificarea sufletului”?
Omul perfect.
