Lui lan I.
O mantie de fum negru se aşternuse peste oraşul muribund, un linţoliu dens, opac, acoperind toate clădirile, birouri sau locuinţe, pe cele intacte ca şi pe cele răvăşite de exploziile bombelor, totul, ascuns într-un misterios anonimat de vălătuci molatici. Toate străzile, uliţele, bazinele tocurilor erau năpădite de fum. învăluia totul, blestemat şi cu miros de pucioasă, abia mişcându-se în atmosfera calmă a nopţii tropicale.
La începutul serii, fumul provenea numai de la clădirile incendiate din oraş, lăsând, ici şi colo, porţiuni libere de cer prin care se vedeau strălucind stele. Dar la o uşoară schimbare a direcţiei vântului, porţiunile libere de cer dispăruseră, acoperite de învălătucirile orbitoare ale fumului de păcură arsă venit din afara oraşului. Dar nimeni nu ştia precis de unde venea fumul. Poate de la aeroportul Kallang, poate de la' uzina electrică, poate străbătuse întreaga insulă venind tocmai de la baza navală din nord, poate de la insulele în care se extrăgea ţiţeiul, Pulo Sambo şi Pulo Sebarok situate la patru sau cinci mile distanţă Nimeni nu ştia decât ceea ce putea cuprinde cu ochiul şi noaptea părea mai neagră ca tăciunele. Se mai zăreau unele lumini de la puţinele clădiri ce ardeau încă, dar Majoritatea se consumaseră în' întregime, complet distruse; etnici flăcări pâlpâind încă, dar pe sfârşite, ca viaţa însăşi a Singaporelui.
Oraşul agoniza, tăcerea morţii îl şi învăluise. Din când în când mai şuiera câte un obuz, plonjând fără să facă Stricăciuni în apa mării sau erupând într-un muget scurt şi străfulgerări luminoase când cădea peste un rest de clădire. Dar, înăbuşite într-o clipă de atotânvăluitorul fum, zgomotul şi lumina erau abia perceptibile, făcând parcă parte firească, integrală, din strania şi completa irealitate * a nopţii, după care tăcerea devenea mai profunda şi mai intensă decât înainte. De dincolo de Fort Canning şi Peark Hills, de dincolo de limita nord-vestică a oraşului, se auzeau pocnete intermitente de puşti şi tunuri, dar şi acestea erau departe, ireale, ca un ecou succedând unui vis. în acea noapte, totul părea un vis obscur şi nesubstanţial; puţinii trecători, care se mai târau pe străzile pustii şi pline de cărămizi căzute ale Singaporelui, păreau nişte călători fără ţintă, ezitanţi, neatenţi şi nesiguri, mergând orbeşte prin vălătucii încolăciţi de fum, biete fiinţe pierdute bâjbâind prin ceaţa acestui coşmar. Prin bezna străzilor, abia se târa un grup de soldaţi, cel mult vreo două duzini, căutând să ajungă la malul mării; păreau bătrâni şi foarte obosiţi. Păreau bătrâni deoarece mergeau cu paşi târşâiţi, cu capul plecat şi umerii încovoiaţi parcă de ani, dar niciunul nu depăşea treizeci de ani; foarte obosiţi, erau întradevăr teribil de obosiţi, obosiţi până într-acel hal de sfârşeală nepăsătoare când nu te mai^ interesează nimic, când mai curând eşti în stare să mergi continuu decât să te opreşti pe loc. Obosiţi şi îndureraţi, răniţi şi chinuiţi de boli, acţionaţi fără a gândi, automat, raţiunea încetase de a le mai funcţiona; Dar sfârşeala psihică şi fizică poartă în sine propriul remediu, propriul anesteziant şi leac, ceea ce se cunoştea după ochii fără strălucire, îndobitociţi, privind în gol spre pământ: oricâte suferinţe trupeşti îndurau, cel puţin unii nu-şi mai aminteau prin ce trecuseră.
Nu-şi mai aminteau de coşmarul continuu al ultimelor două luni, de privaţiunile, foamea, setea, rănile, bolile şi spaimele cu care îi hăituiseră japonezii în timpul ne-sfârşit al retragerii prin peninsula Malacca, parcurgând autostrada distrusă din Johore 1 spre iluzoria siguranţă a insulei Singapore. Nu-şi mai aminteau de camarazii dispăruţi, de urletele pline de teroare ale sentinelelor măcelărite în întunecimea ostilă a junglei, de strigătele diavoleşti ale japonezilor când, în întunericul dinaintea zorilor, năvăleau peste poziţiile defensive organizate în grabă. Nu-şi mai aminteau contraatacurile disperate, sinucigaşe, care nu aveau ca rezultat decât recâştigarea cu greu, dar fără folos, a câtorva yarzi pătraţi2 de tex*en şi numai pentru o scurtă durată de timp, destul ca să găsească acolo trupurile oribil mutilate, torturate ale camarazilor capturaţi şi ale civililor care refuzaseră să coopereze-destul de activ cu inamicul. Nu-şi mai aminteau mânia, uimirea şi disperarea ce îi cuprinsese când ultimele avioane de luptă Brewster şi mai târziu Hurricanele au dispărut din văzduh, abandonându-i pradă avioanelor japoneze atacatoare. Le pieriseră din memorie şi completa neîncredere cu care, cinci zile mai înainte, primiseră ştirile despre debarcarea trupelor japoneze pe insula Singapore, uitaseră chiar şi 1 Stat în federaţia Malaysia, Asia de sud-est. 2 Un yard* =0,83 m2.
presimţită când, în faţa ochilor lor, s-a prăbuşit, cu grijă cultivată, mitul invincibilităţii Sinrelui: nu-şi mai aminteau nimic din toate acestea, prea năuciţi, bolnavi, răniţi sau neputincioşi. Dar într-o zi, curând, dacă vor trăi, îşi vor reaminti toate acestea şi atunci, niciunul dintre ei nu va mai fi la fel ca înainte. Acum, abia îşi trăgeau obosiţi picioarele, cu ochii spre pământ, capul plecat, nu-i mai interesa unde mergeau, nu le păsa unde vor ajunge. Doar unul dintre ei ştia încotro merg şi unde doreau să ajungă. Umbla încet, în fruntea dublei coloane de oameni, aprinzând şi stingând o lanternă pentru a croi drum între dărâmăturile îngrămădite pe străzi şi verificând din timp în timp direcţia în care înaintau. Mic de statură, pirpiriu, singurul din toată ceata care purta kilt şi bal-pe cap'1. De unde provenea kiltul, numai caporalul Fraser ştia sigur că nu îl îmbrăcase numai de când se duceau înspre sud prin Peninsula Malacca. „ Caporalul Fraser era tot aşa de obosit ca şi ceilalţi. Şi el avea ochii congestionaţi, iar faţa cenuşie dovedea urmei unei malarii sau a unei dezinterii, poate a amândurora. Umbla cu umărul stâng mai ridicat decât celălalt, ajungându-i aproape de ureche, ca şi cum ar fi avut o diformitate, dar nu era decât un tampon de tifon şi un bandaj grosolan pe care, în cursul zilei, un infirmier i-l îndesase în grabă sub cămaşă, cu scopul mai mult simbolic de a opri sângerarea destul de gravă a unei răni provocate de explozia unui obuz. în mina dreaptă ţinea o puşcă a 3ren2, a cărei greutate de douăzeci şi trei de Fustă scurtă, plisată, cadrilată şi beretă care fac parte din costumul naţional scoţian Tip de puşcă mitralieră folosită de englezi în al doilea război mondial.
livre 1 depăşea ceea ce trupul lui slăbit putea duce; în consecinţă braţul său drept era tras şi mai în această greutate, ridicându-i şi mai sus pe cel stâng aproape până la nivelul urechii. Aparenta diformitate, balmoralul într-o parte pe cap, kiltul fluturând peste picioarele slăbănoage îi dădeau micului om un aspect grotesc şi ridicol. Dar, în.realitate, caporalul Fraser n-avea nimic grotesc sau ridicol. Cioban originar din Caimgorms 2, obişnuit cu o viaţă de privaţiuni şi teribile străduinţe, el fusese recent înfruntat cu împrejurări în care i se solicitaseră ultimele rezerve, de voinţă şi îndurare
