Introducere.
De când a fost publicată pentru întâia oară, în 1997, Puterea prezentului a influenţat deja conştiinţa colectivă a planetei mai mult decât mi-aş fi putut vreodată imagina. A fost tradusă în cincisprezece limbi şi primesc în fiecare zi mesaje de la cititori din toată lumea care îmi spun că vieţile lor s-au schimbat după ce au intrat în contact cu învăţăturile cuprinse în ea.
Deşi efectele nebuniei minţii egocentrice sunt încă vizibile peste tot, apare ceva nou. Niciodată nu au mai fost atât de mulţi oameni pregătiţi să spargă tiparele colective ale minţii, care au ţinut omenirea în captivitatea suferinţei din timpuri imemoriale. Apare o nouă stare de conştiinţă. Am suferit destul! Această nouă stare apare chiar în această clipă, în timp ce ţineţi această carte în mâini şi citiţi rândurile ce vorbesc despre posibilitatea unei vieţi eliberate, în care nu mai provocaţi suferinţa, nici dumneavoastră înşivă, nici celorlalţi.
Mulţi dintre cititorii care mi-au scris şi-au exprimat dorinţa ca aspectele practice ale învăţăturilor cuprinse în Puterea prezentului să le fie prezentate într-un format mai accesibil, pentru a le putea folosi în viaţa lor de zi cu zi. Această cerere a constituit imboldul pentru a scrie cartea de faţă.
Pe lângă exerciţii şi practici, aceasta carte mai conţine şi scurte pasaje din prima lucrare, care pot reaminti câteva idei şi concepte ce pot deveni noţiuni de bază pentru asimilarea în viaţa de zi cu zi a învăţăturilor esenţiale.
Multe dintre aceste pasaje sunt deosebit de potrivite pentru o lectură meditativă. Când practici lectura meditativă, nu o faci în primul rând pentru a acumula noi informaţii, ci pentru a intra într-o nouă stare de conştiinţă în timp ce citeşti. De aceea poţi reciti de multe ori acelaşi pasaj şi de fiecare dată îl vei simţi proaspăt şi nou. Numai cuvintele care sunt scrise sau rostite din starea de prezenţă au această putere transformatoare, care este puterea de a trezi prezenţa în cititor.
Cel mai bine este că aceste pasaje să fie citite încet. De multe ori veţi dori să vă opriţi şi să vă acordaţi un moment de reflecţie sau de linişte. Alteori puteţi pur şi simplu să deschideţi cartea la întâmplare şi să citiţi câteva rânduri.
Pentru cititorii care s-au simţit descurajaţi sau copleşiţi de Puterea prezentului, această carte poate servi ca introducere.
Eckhart Tolle
9 iulie 2001
Partea I.
Cum accedem la puterea prezentului.
Când conştiinţa vă este îndreptată în afară, apar mintea şi lumea.
Când este îndreptată înăuntru, îşi recunoaşte propria Sursa şi se întoarce acasă în Nemanifestat.
CAPITOLUL 1
Fiinţa şi iluminarea.
În spatele miriadelor de forme de viaţă care sunt supuse naşterii şi morţii există Singura Viaţă, eternă şi omniprezentă. Mulţi oameni folosesc cuvântul Dumnezeu pentru a o descrie, eu o numesc adesea Fiinţă. Cuvântul Fiinţă nu explică nimic, dar nici cuvântul Dumnezeu nu o face. Fiinţă are totuşi avantajul de a fi un concept deschis. Nu reduce infinitul invizibil la o entitate finită. Ne este imposibil să o reducem la o imagine mentală. Nimeni nu şi-o poate revendica în exclusivitate. Este propria dumneavoastră prezenţă şi vă este imediat accesibilă sub forma propriului dumneavoastră sentiment de prezenţă. Aşa că e numai un foarte mic pas de la cuvântul Fiinţă până la experienţa Fiinţei.
FIINŢA NU SE AFLĂ DOAR DINCOLO, CI ŞI ÎNĂUNTRUL fiecărei forme de viaţă, ca esenţa invizibilă şi indestructibilă. Ceea ce înseamnă că vă este accesibilă acum sub forma celui mai intim sine al dumneavoastră, a adevăratei dumneavoastră naturi. Dar nu căutaţi să o cuprindeţi cu mintea. Nu încercaţi să o înţelegeţi.
Ea poate fi cunoscută numai când mintea e tăcută. Când eşti prezent, când atenţia îţi este îndreptată total şi intens asupra momentului Prezent, Fiinţa poate fi simţită, dar nu poate fi niciodată înţeleasă mental.
A regăsi conştiinţa Fiinţei şi a rămâne în acea stare de „desăvârşire a simţirii” înseamnă iluminare.
Cuvântul iluminare duce cu gândul la o realizare supraomenească, iar egoul vrea să perpetueze această idee; dar iluminarea este pur şi simplu starea dumneavoastră naturală de a tăi în unitate cu toată Fiinţa. Este o stare de conectare la ceva incomensurabil şi indestructibil, la ceva care, aproape paradoxal, vă reprezintă în esenţă pe dumneavoastră, şi totuşi cu mult mai mult. Este regăsirea adevăratei naturi dincolo de nume şi formă.
Incapacitatea de a simţi aceasta conectare dă naştere iluziei separării – a acelei scindări interioare şi a separării de lumea înconjurătoare. Atunci te percepi, conştient sau inconştient, ca pe un fragment izolat. Apare frica, iar conflictele interioare şi exterioare devin regulă.
Cel mai mare obstacol în calea trăirii acestei conectări este identificarea cu mintea, care face ca gândul să devină compulsiv. A nu fi în stare să te opreşti din gândit e o boală cumplită, dar nu ne dăm seama de acest lucru pentru că aproape toată lumea suferă de ea, aşa că o considerăm ceva firesc. Acest neîncetat zgomot mental ne împiedică să găsim lumea liniştii interioare care este inseparabila de Fiinţă şi, de asemenea, creează un sine fals, care aruncă o umbră de frică şi suferinţă.
Identificarea cu mintea creează un ecran compact de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecăţi, şi definiţii care blochează orice relaţie autentică. Creează scindare interioară, se interpune între dumneavoastră şi ceilalţi oameni, între dumneavoastră şi natura, între dumneavoastră şi Dumnezeu. Ecranul de gânduri creează iluzia separării, iluzia că existaţi separat de „celălalt”. Uitaţi atunci faptul esenţial că, dincolo de aparenta fizică şi de diferitele forme, sunteţi una cu tot ce există.
Mintea reprezintă un instrument minunat dacă este folosită corect. Însă, folosită greşit, devine foarte distructivă. Pentru o exprimare mai exactă, nu este vorba de faptul că vă folosiţi greşit mintea – de obicei n-o folosiţi deloc. Ea va foloseşte pe dumneavoastră. Aceasta este boală. Credeţi că sunteţi mintea dumneavoastră. Este o iluzie. Instrumentul a pus stăpânire pe dumneavoastră.
Este aproape ca şi cum aţi fi posedat fără să o ştiţi, şi în felul acesta credeţi că sunteţi entitatea care vă posedă.
ÎNCEPUTUL LIBERTĂŢII e înţelegerea faptului că nu sunteţi „gânditorul”. În momentul în care începeţi să observaţi gânditorul, un nivel superior de conştiinţă devine activ.
Atunci începeţi să va daţi seama că în spatele gândului se află o dimensiune vastă de inteligenţă şi că gândul nu reprezintă decât un minuscul aspect al acestei inteligenţe. Vă mai daţi seama că toate lucrurile care contează cu adevărat – frumuseţea, dragostea, creativitatea, bucuria, pacea interioară – izvorăsc de dincolo de minte.
Aţi început să vă treziţi.
Eliberarea de minte.
Vestea cea bună este că vă puteţi elibera de minte. Aceasta este singura eliberare autentică. Puteţi face primul pas chiar acum.
