PREFAŢĂ.
Am scris pe larg despre relaţia mea de ucenicie cu vrăjitorul mexican indian, don Juan Matus. Deoarece conceptele şi practicile sale îmi erau complet străine, don Juan a dorit să le înţeleG. şi sa le aprofundez. Nu am altceva de făcut decât sa redau învăţăturile sale în forma narativă, o naraţiune care cuprinde ce s-a întâmplat, exact cum s-a întâmplat.
Învăţătura lui don Juan se baza pe ideea că omul are doua tipuri de conştiinţă. Le-a denumit partea dreapta şi cea stingă. A descris prima drept o stare a conştiinţei obişnuite, necesara în viaţa de zi cu zi. Iar despre a doua a spus că este partea misterioaşa a omului, acea stare a conştiinţei de care ai nevoie pentru a fi vrăjitor sau vizionar. Don Juan şi-a împărţit instrucţia în consecinţa, în învăţături pentru partea dreapta şi învăţături pentru cea stângă.
Şi-a desfăşurat învăţăturile pentru partea dreaptă când mă aflam în starea mea normala de conştiinţă, iar eu am descris aceste învăţături în toate relatările mele. In starea mea de conştiinţa normală, don Juan mi-a spus că este vrăjitor. Ba chiar m-a prezentat altui vrăjitor, don Genaro. Datontâ natuni legăturii noastre, am ajuns în mod logic la concluzia că mă luaseră ucenicul lor.
Aceasta ucenicie s-a încheiat printr-un act de neînţeles, pe care atât don Juan, cât şi don Genaro m au pus să-l execut. M-au făcul să sar, din vârful unui munte teşit, în prăpastie.
Am descris într-una dintre relatările mele ce s-a întâmplat pe vârful acelui munte. Ultimul act al învăţăturilor lui don Juan a fost înfăptuit de însuşi don Juan; don Genaro; doi ucenici, Pablito şi Nestor, şi eu. Pablito, Nestor şi cu mine am sărit în prăpastie de pe vârful acelui munte.
Ani de zile după aceea, m-am gândit ca încrederea mea neţărmurita în don Juan şi don Genaro a fost de ajuns să alunge teama iraţională în faţa anihilării. Acum ştiu că n-a fost aşa; ştiu că secretul stătea în învăţăturile lui don Juan pentru partea stângă şi că a fost nevoie de o uriaşa disciplina şi perseverenţă din partea lui don Juan, don Genaro şi a însoţitorilor săi, pentru a desfăşura acele învăţături.
Mi-a luat aproape zece ani să-mi amintesc ce s-a întâmplat exact în învăţăturile sale pentru partea stângă, încât să mă facă să execut de bunăvoie un asemenea act de neînţeles; să sar într-o prăpastie.
În învăţăturile sale pentru partea stângă, don Juan mi-a explicat ce-mi făceau, de fapt, el, don Genaro, însoţitoni lor şi cine erau. Nu mă învăţau vrăjitorii, ci cum să stăpânesc cele trei aspecte ale cunoaşterii străvechi, pe care o posedau: conştiinţa, staJkinguI şi intenţia. Ei nu erau vrăjitori; erau vizionari. Iar don Juan nu era numai un vizionar, ci şi un nagual.
Don Juan îmi explicase deja multe lucruri despre nagual şi vedere în învăţăturile sale pentru partea dreaptă. înţelesesem ca vederea este capacitatea fiinţelor omeneşti de a-şi mări câmpul de percepţie, până când sunt capabile să evalueze nu numai aparenţele exterioare, ci şi esenţa tuturor lucrurilor. Explicase, de asemenea, ca vizionarii văd omul ca pe un câmp de energie, care arată ca un ou luminos. Majoritatea oamenilor, a spus eL. Au campurile lor energetice împărţite în două. Puţini bărbaţi şi femei au patru sau, uneori, trei părţi. Deoarece aceşti oameni posedă mai multă energie decât cei obişnuiţi, pol deveni naguali, după ce învaţă să vadă.
În învăţăturile sale pentru partea stângă, don Juan mi-a explicat complexitatea abilităţii de a vedea şi de a fi un nagual. A fi un nagual, spunea el, este mult mai complex decât să fii, pur şi simplu, un om care a învăţ.at sa vadă. Sa fii nagual înseamnă să fii conducător, profesor, ghid.
În calitate de nagual, don Juan era conducătorul unui grup de vizionari, cunoscuţi sub numele de partidul nagualilor, care era compus din opt femei vizionare, Cecilia, Delia, Hermelinda, Carmela, Nelida, Florinda, Zuleica şi Zoila; trei bărbaţi vizionari, Vicente, Silvio Manuel şi Genaro; şi patru curieri sau mesageri, Emilito, John Turna, Marta şi Teresa.
În afara de faptul că era conducătorul partidului nagualilor, don Juan învăţa şi îndruma, de asemenea, un grup de vizionari ucenici, cunoscuţi drept partidul noilor naguali. Era alcătuit din patru tineri, Pablito, Nestor, Eligio, Benigno şi cinci femei, So-ledad, La Gorda, Lidia, Josefina şi Rosa. Eu eram conducătorul nominal al noului partid al nagualilor, împreună cu femeia nagual Carol.
ţ Ca don Juan să-mi poată împărtăşi învăţăturile sale pentru partea stângă, era necesar să intru într-o stare unică de claritate perceptuală, cunoscuta drept conştiinţa elevata. Pe parcursul anilor cât am fost cu el, m-a adus în repetate rânduri în această stare, prin intermediul unei lovituri aplicate cu palma în partea de sus a spatelui.
Don Juan mi-a explicat că, într-o stare de conştiinţa elevata, ucenicii se pot comporta aproape la fel de natural ca în viaţa de zi cu zi, dar se pot concentra cu o forţa şi o claritate neobişnuită. Totuşi, o calitate inerentă a conştiinţei elevate este aceea că nu poţi să-ţi aminteşti în mod obişnuit de ea. Ceea ce transpare într-o asemenea stare face parte din conştiinţa de zi cu zi a ucenicului numai printr-un uriaş efort de recuperare.
Interacţiunea mea cu partidul nagualilor a fost un exemplu al acestei dificultăţi de a-mi aminti. Cu excepţia lui don Genaro, am luat legătura cu ei numai când eram într-o stare de conştiinţa elevata; de aceea, în viaţa mea de zi cu zi n-am putut să-mi amintesc de ei, nici măcar ca de nişte personaje vagi, din vise. Modul în care mă întâlneam cu ei de fiecare data era aproape un ritual. Mă duceam cu maşina acasă la don Genaro, într-un mic orăşel din sudul Mexicului. Don Juan ni se alătura imediat şi abordam toţi trei învăţăturile lui don Juan pentru partea dreaptă. După aceea, don Juan mă făcea să schimb nivelurile de conştiinţă şi apoi mergeam cu maşina într-un oraş mai mare, din apropiere, unde locuiau el şi alţi cincisprezece vizionari.
De fiecare data când intram într-o stare elevata a conştiinţei, nu încetam să mă minunez de diferenţa dintre cele două părţi ale conştiinţei mele. Aveam mereu senzaţia că mi se ridicase un val de pe ochi, ca şi când aş fi fost aproape orb înainte, iar acum puteam să vad. Libertatea şi bucuria neţărmurita care mă cuprindea în acele momente nu se pol compara cu nimic. Totuşi, în acelaşi timp, simţeam o înspăimântătoare tristeţe şi un dor care mergeau mana în mână cu libertatea şi bucuria. Don Juan îmi spusese că nu exista desăvârşire fără tristeţe şi dor, pentru că fără ele nu este anici cumpătare, nici bunătatE. înţelepciunea fara bunătate, a spus el, şi cunoaşterea fără sobrietate sunt nefolositoare.
Organizarea învăţăturilor sale pentru partea stângă a impus, de asemenea, ca don Juan, împreună cu unii dintre vizionarii săi, să-mi explice cele trei faţete ale cunoaşterii lor: măiestria conştiinţei, măiestria stalkinguiui şi măiestria intenţiei.
Această carte se ocupa de măiestria conştiinţei, care face parte din setul lui total de învăţături pentru partea stângă; setul pe care l-a folosit pentru a mă pregăti sa execut uimitorul act al saltului în prăpastie.
Datorită faptului că experienţele pe care le povestesc aici au avut loc într-o stare elevată de conştiinţă, ele nu pot avea caracteristicile vieţii de zi cu zi. Le lipseşte contextul lumesc, deşi ami-am dat toată silinţa să-1 furnizez, fără să apelez la ficţiune. In starea elevata de conştiinţa, eşti foarte puţin conştient de ce se petrece în jurul tău, pentru ca eşti concentrat asupra detaliilor acţiunii care se desfăşoară.
