— Acum ce facem?
— Aşteptam sa vina ajutoarele. Sper doar ca Alianţa Interstelara sa trimită rapid nişte nave sa investigheze apelul de ajutor.
— Ehe, daca ar şti ei cine le-a trimis semnalul cu siguranţă ca nu s-ar chinui sa trimită pe nimeni.
Cel mai tânăr dintre cei doi oameni care purtau conversaţia începu sa rida. In adevăr mica sa ceata de mercenari făcuse destul de multe probleme Alianţei, inclusiv furtul unei nave de lupta. Dar de data asta nu era vorba de ei, era vorba de nişte amărâţi de refugiaţi care se retrăseseră pe ultima planeta pe care o mai aveau. Echipa sa a fost angajata sa ii i-a de pe planeta, era vorba de alungat câteva nave mai mici care orbitau în jurul planetei.
Dar imediat după ce nava lor, un Sarpitan furat de la centauri şi modificat, sari în sistem dădu de probleme. Doua nave grele ale inamicului se luară după ei (nu nave uşoare cum le-a fost spus ci nave de mare tonaj construite pentru un singur scop, sa distrugă). După primele salve Aiax dădu ordin sa se evite lupta şi sa se îndrepte spre planeta. Inamicii trimiseră câteva salve dar nu se luară după ei. Motivul rămânerii lor pe orbita deveni clar când mai multe baterii de rachete deschiseră focul asupra interceptatorilor care ii urmaseră în atmosfera.
Aiax răsuflă greu şi se duse sa vorbească cu angajatorii sai.
— Deci, Prelate ce vor de la voi şi cit de puternici sunt inamicii voştri şi care acum au devenit şi ai noştri.
Extraterestrul era un umanoid mai mic de statura şi cu un corp bondoc din care ieşeau doua braţe prea lungi pentru un asemenea corp. Se trase în spatele unui birou impresionant din piatra şi puse un cristal de date pe el.
— Acesta este motivul, acesta şi altele ca el. şi după ce le vor avea moartea noastră.
— De ce?
— Pentru ca am fost de partea greşită în război. Ei au fost de partea vorlonilor şi au primit tehnologie de la ei în timp ce noi am fost de partea umbrelor mai întâi apoi ne-au ajutat şi Cei Dintâi. Dar influenta Umbrelor este inca simţită pe lumea noastră aşa ca ne-au atacat şi pe noi după ce Umbrele s-au retras. Navele de transport cu refugiaţi sunt ultimele rămăşiţe ale rasei noastre.
— şi cristalele, ce conţin?
— Date despre tehnologia Umbrelor şi alte tehnologii ale Celor Dintâi. Nu putem permite sa, cada în mâinile lor.
— Nu vor ajunge la ei, stai fara grija. Am trimis un semnal către Alianţa. In curând vor trimite nave sa ne scoată din situaţia urâtă în care ne aflam cu toţii.
— Dar nu ştim daca apărarea nostra va mai rezista atât de mult. Sistemele noastre se bazează pe rachete iar rezervele se termina repede.
— Ce putem face altceva. Nava cu care am venit a fost avariata la intrare în atmosfera. Voi nu mai aveţi ceva vânători sa le distragem un timp atenţia?
— Nu mai avem nici o nava de lupta şi doar puţine civile. Dar avem ceva, daca aveţi curajul.
— Arată-ne drmul; replica comandantul mercenarilor.
Şansa de care vorbise extraterestrul era o nava ciudata împănata cu tehnologia Umbrelor inclusiv armura organica de pe navele lor. Era doar un pic mai mare decât un Whitestar. Când se apropiară de ea o usa se metamorfoza în perete şi o rampa cobori la sol.
— Asta este şansa voastră?
— Da. Chiar daca pare mica are un motor de deschidere a unui punct de salt la bord. Din cite ne-am dat noi seama mai are şi alte siteme cum ar fi cel de ascundere de sistemele de ţintire a dusmanior. şi armele par sa aibă o cantitate foarte mare de energie pe care insa nu stiu daca reactorul ei o poate suporta.
— Atunci care este problema, cu nava asta vom putea să-i distrugem cu uşurinţă pe cei de pe orbita.
— Are insa o problema. Interfaţa de lupta este de tip umbra. Nu am găsit pe nimeni care sa fie compatibil cu ea sau care sa o suporte.
— Asata ar putea fi o problema. Vom intra şi noi în ea pentru a o cerceta şi sa vedem daca o putem porni.
Mai târziu membrii echipei mercenarilor erau strânşi în hangar. Cei mai multi priveau cu frica la nava. Auziseră destule despre umbre şi teama de ele era ca o mantie pe umerii lor.
— Nu cred ca este o idee buna. Am auzit de astfel de nave pe vremea războiului umbrelor, cei care intra în interfaţă cu ele nu mai sunt niciodată aceeaşi; mercenarul care vorbise atinse piciorul navei dar se retrase când simţi un tremur ciudat prin corp.
— Nu avem de ales – il întrerupse femeia care se ocupa de comunicaţii, Treva – amicii noştri depe orbita lansează zeci de tinte false care momesc rachetele apărării planetare. In curând sistemele vor rămâne fara muniţie.
— Atunci te oferi tu sa intri în nava? O întrebă al doilea la comanda
— Destul; Aiax ii întrerupse înainte ca Treva sa poată raspunde; daca cineva intra în nava eu voi fi acela dar trebuie sa vedem daca situaţia este atât de grava incit sa nu mai existe alte soluţii.
— De fapt Treva are dreptate. Mai sunt puţine rachete în silozurile lor, un tehnician mi-a arătat un raport; mormăi secundul
— Grinder – (nava lor) nu va fi gata de lupta în curând; ii anunţa inginerul în timp ce îşi ştergea mâinile soioase de uniforma; Am putea sa amplasam tunurile de pe – Grinder – pe baza lor dar ne va lua ceva timp şi nu vor reuşi sa oprească navele mari de pe orbita.
— OK. Treceţi înapoi la poziţiile voastre. Treva fiindcă eşti atât de nerăbdătoare vii cu mine. şi tu Castor, vreau sa te uiţi la motoarele ei.
Echipa se împrăştie rapid înapoi la locurile lor de lupta de pe – Grinder – lăsându-i pe cei trei privind la coridorul întunecat care se deschidea spre interiorul navei.
