Viewing Single Post
AnnaE
#0

Lui Daniel Black nu-i plăcuse casa unchiului sau inca de când o văzuse.

  Construita în urma cu doua secole, pe locul unui cimitir evreiesc, mai bântuia inca sufletele putinilor locatari ai oraşului în care se afla. Ei o numiseră fara nici o exagerare Casa Diavolului, caci parca scoasa din paginile unui roman horror, nu ducea deloc lipsa unui aspect cu totul şi cu totul aparte. Drăcesc. Uriaşă, complicat construita şi dărăpănata. Geamurile (care mai rămaseră nesparte) erau acoperite cit e ziulica de mare de nişte perdele verzi, ce băteau acum spre negru. Lemnul ce se observa ici-colo era putred, iar cărămidă spălată de atâtea ploi avea culoarea unei pete mari şi şterse de sânge.

  Acum, Daniel era înăuntrul ei. Auzea scârţiitul sumbru ca geamătul unui muribund al podelelor vechi, şoaptele vintului ce înainta fara nici un impediment prin geamul spart al camerei în care ar fi trebuit sa doarmă după lunga zi de călătorie cu rabla de autobuz ce l-a adus în acest loc blestemat.

  „Da, cuvântul cel mai potrivit: BLESTEMAT”.

  Sta întins pe un pat la fel de vechi, ce mirosea a urina şi a rozătoare. Îşi aprinse o ţigară şi o savura urmărind cu privirea perdeaua ce flutura ca o fantasma în lumina lunii.

  Ce ghinion pe el. După un an greu de studii într-un oraş mic, ce oferea puţine posibilităţi, era chemat acum în vacanta tocmai la casa unchiului care il adoptase imediat după moartea tatălui sau.

  Unchiul, un om uscăţiv şi întunecat asemenea locului în care locuia, se îngrijise de studiile sale pina acum şi-l ţinuse departe de casa. Ştia probabil ca acesta nu ar fi mediul cel mai potrivit pentru un puşti de şaisprezece ani. Dar, în acest an, nu mai avuse parte de acelaşi noroc, trebuise neapărat sa vina. Unchiul sau il chemase pentru a-şi întâlni nişte rude de existenta cărora nu ştiuse pina acum.

  Continua astfel să-şi sfărâme creierii cu tot felul de întrebări: Cum putea unchiul sau sa trăiască în astfel de condiţii? Chiar era casa atât de veche? Cine fuseseră foştii locatari şi cum ii găsise unchiul lui tocmai pe aceştia? Nu găsi răspunsurile şi căzu încet într-un somn şubred şi zbuciumat.

  Visa ca merge prin încăperile întortocheate ale locuinţei. Se rătăcise. Era ca un şoarece într-o cutie-labirint. Teama il frământa insuportabil. Văzu o lumina şi se bucura în sinea lui. Ieşirea. Alerga spre ea.

  Un ţipăt ascuţit ca de porc înjunghiat ii pătrunse în ureche.

  Daniel Black deschise ochii şi îşi ridica capul de pe zdreanţă ce ţinea locul pernei.

  Cauta ca un nebun cu privirea prin împrejurimi. Ce auzise? Ţipătul aparţinea visului sau se confrunta cu realitatea?

  Foarte clar. Asta-l trezise. Ciuli din nou urechile. De undeva, din spate. Din capătul îndepărtat al casei. Un horcăit.

  Arunca ţigara pe care o uitase în coltul gurii si, spre norocul lui, nu se terminase, ca să-i arda buza.

  Daniel sari din pat. Îşi trase repede pantalonii pe el. Căuta prin bezna luminarea pe care unchiul sau o lăsase pe masa numindu-o „înlocuitor de bec”, o găsi şi o aprinse. Îşi îndesa mina în buzunar şi descoperi briceagul. Un dar de la răposatul sau tata, ce acum avea să-i fie, poate, de mare folos. Era aproape sigur ca unchiul sau era prădat de tâlhari.

  Înainta uşor şi deschise usa. Aceasta scoase un oftat lung şi obosit.

  „Ai crezut ca te vei plictisi în aceasta vacanta. Ei bine. Dani. Te-ai înşelat. Jocul de-abia acum începe” îşi spuse el, în timp ce străpungea cu privirea întunericul ce domnea în întreaga casa. Era surprins ca, în ciuda groazei care-l invada, simţea o satisfacţie, o placere cum nu mai simţise vreodată. „Acum sunt un om de acţiune” îşi spuse.

  Continua sa meargă încet, sa descopere fiecare colţişor al casei asemenea unui conchistador care tocmai a întâlnit o insula. In mina stângă ţinea luminarea, iar în cea dreapta briceagul. Acesta dorea vărsare de sânge. Aştepta sa se arunce ca un demon asupra sufletului pierdut. Aştepta momentul potrivit.

  Tocmai lua coltul când, atent doar la uşile care s-ar fi putut deschide, lovi cu piciorul un obiect tare. Pentru o clipa se dezechilibra, apoi îşi relua poziţia iniţială. Îşi învârti privirea prin întreaga încăpere, apoi se lăsă pe un genunchi şi inspecta straniul obiect. Apropie luminarea de el si. SURPRIZA: un aparat foto digital. Un aparat foto însângerat.

  Daniel Black judeca repede. Un aparat foto într-o casa care face senzaţie în fata oricui. Un fotograf ghinionist. Un ziarist neastâmpărat.

  Se ridica mulţumit de propiile-i socoteli, apoi un gând înspăimântător il lovi în tâmple mai rau decât un glonţ: UNCHIUL SAU ERA ACUM UN UCIGAŞ.

  Fara a mai sta o secunda, fugi spre scările care, ştia el, duceau la etaj. Locul unde ar fi trebuit sa se afle unchiul sau. Urca în graba, apoi se opri nedumerit. Ajunse într-un hol imens şi întunecos. Pe fiecare perete, patru uşi.

  Daniel Black era complet uimit. Nu s-ar fi aşteptat niciodată ca aceasta locuinţă, Casa Dracului, sa fie atât de încăpătoare. Totodată, se confrunta cu un alt adevăr: visul. Ajunse în situaţia din vis. Nu era cu nimic mai prejos decât atunci. Un şoarece într-o cutie-labirint.

  Alerga spre prima usa pe care o văzuse şi se arunca în ea. Usa ceda făcându-i loc sa intre.

  Un sentiment de regret il cuprinse imediat. In camera domnea Diavolul. Nu în persoana, ci în ceea ce vedea. Peste tot. Infernul.

  Prins de un perete, se întindea un schelet uman. Chiar sub el, fâşii întregi de hârtie pline cu formule. Formule de nedescifrat asemenea hieroglifelor. şi multe alte fotografii. Ce înfăţişau experimente bizare.

  Ceilalţi erau la fel, ocupaţi de astfel de structuri umane. Mai mici, probabil copii.

  Daniel Black se cutremura. Într-un colt se afla un fel de borcan gigantic. Un tub uriaş din sticla la fel ca acelea în care sunt conservate animalele în laboratoarele de biologie. Doar ca în el se afla un cadavru uman. O femeie intrata în putrefacţie, căreia ii ieşise un ochi, il privea cu o expresie fixa ce-l făcu sa îngheţe de frica.

Attachments