Un învăţător spiritual nu are nimic sa va înveţe, în sensul convenţional al cuvântului, nu are nimic care sa va dea şi sa adauge la ceea ce voi sunteţi deja: informaţii noi, credinţe sau reguli de conduita. Singurul rol al unui asemenea învăţător este sa va ajute sa ştergeţi acele concepţii care va separa de adevărul a ceea ce voi sunteţi şi de ceea ce voi deja ştiţi în adâncul fiinţei voastre. Învăţătorul spiritual este acolo pentru a va descoperi şi a va scoate în evidenta aceea dimensiune din străfundurile fiinţei voastre care este numai pace.
Daca veniţi la un asemenea maestru sau alegeţi aceasta carte, căutând singuri, idei care sa va furnizeze principii, credinţe sau discuţii intelectuale, atunci veţi fi dezamăgiţi. Cu alte cuvinte, daca căutaţi hrana pentru gândire, nu o veţi găsi aici. Şi atunci veţi pierde esenţialul acestei învăţături, esenţa acestei cărţi care nu se afla în cuvinte ci în interiorul vostru. Este bine sa va amintiţi asta, şi sa o simţiţi, aşa cum staţi voi şi ascultaţi aici.
Cuvintele nu sunt mai mult decât nişte indicatoare. Acest lucru spre care ele punctează nu se poate găsi în realitatea gândirii, ci este o dimensiune mult mai adâncă, în interiorul vostru, şi infinit mai vasta decât gândirea. O pace vibranta şi vie este una din caracteristicile acelei dimensiuni. Daca voi ajungeţi sa simţiţi ridicarea acelei stări de linişte profunda, din interiorul vostru, aşa cum staţi acum şi ascultaţi, atunci cartea îşi va fi îndeplinit misiunea de a va fi un îndrumător, un învăţător. Şi va va reaminti cine sunteţi voi cu adevărat arătându-vă şi drumul de întoarcere acasă.
Aceasta nu este o carte pentru a fi citita din scoarţă în scoarţă, după care sa o daţi la o parte. Ci trăiţi cu ea! Luaţi-o şi citiţi-o de mai multe ori. Şi ceea ce este mai important, faceţi pauze, tot atât de frecvent. Sau mai bine spus petreceţi mai mult timp lăsând-o deoparte, decât citind-o. Multi oameni vor fi în mod natural înclinaţi sa se oprească din citit după fiecare introducere, şi sa ia o pauza pentru a reflecta, doar stand aşa în linişte. Asta este întotdeauna mult mai folositor şi mai important. Sa te opreşti decât sa continui sa citeşti. Sa laşi cartea să-şi facă lucrarea, sa te trezească din vechile tipare repetitive şi condiţionate ale gândirii.
Formatul acestui volum poate fi văzut ca o aducere în prezent a vechilor principii ale învăţăturilor spirituale. Seamănă mult cu sutrele Indiei antice. Sutrele sunt indicatoare puternice ce arata spre adevăr şi se prezintă într-o forma aforistica fiind formate din propoziţii în general scurte, cu o elaborare conceptuala redusa. Vedele şi Upanişadele sunt cele mai vechi texte sacre înregistrate în forma de sutre, aşa cum sunt cuvintele lui Buddha. Învăţăturile şi parabolele lui Iisus, atunci când sunt scoase din contextul lor narativ, pot fi şi ele privite ca nişte sutre, la fel ca şi învăţăturile profunde conţinute în Tao Te Ching, vechea carte chineza a gratiei divine. Avantajul acestei forme de prezentare, sta în faptul ca ele sunt scurte. Şi de aceea nu angajează mintea gânditoare mai mult decât este necesar. Ceea ce ele nu spun, ci doar indica – spre locul acela – este mult mai important decât ceea ce afirma.
Caracterul de sutre al acestei cărţi se vede mai ales în cap I: „Liniştea şi spaţiul", care conţine numai aforisme. Acest capitol cuprinde esenţa întregii cărţi şi poate fi suficient pentru ceea ce cauta cititorii. Celalalte capitole sunt acolo pentru cei ce au nevoie de putin mai multe indicaţii.
La fel ca la sutrele antice, aceste scrieri conţinute în aceasta carte, sunt sacre pentru ca au venit dintr-o stare de conştiinţă pe care am putea-o numi linişte. Cu toate astea, ele nu aparţin totuşi nici unei religii sau tradiţii spirituale, dar sunt pe înţelesul tuturor.
Mai este aici şi un sentiment adăugat de urgenta. Transformarea conştiinţei umanităţii nu mai este un lux şi nu este transmisa şi disponibila numai la câţiva iniţiaţi, ci a devenit o necesitate a umanităţii spre a nu ajunge sa se distrugă pe ea însăşi. In prezent, stingerea vechii conştiinţe şi apariţia celei noi sunt ambele accelerate. Paradoxal, lucrurile merg spre rau şi spre bine în acelaşi timp, desi raul este mai vizibil, dar asta numai pentru ca el face mai mult zgomot.
Şi aceast volum foloseşte bineînţeles cuvinte, care prin actul citirii sau al ascultării devin gânduri în mintea ta. Dar ele nu sunt gânduri obişnuite, repetitive, zgomot, care se susţine pe sine, cerând atenţie. La fel ca toţi învăţătorii spirituali adevăraţi, sau la fel ca sutrele vechi, şi gândurile din aceasta carte nu spun, uită-te şi la mine", ci, uită-te dincolo de mine, în spatele meu". Pentru ca aceste reflecţii vin chiar din liniştea adâncă, şi de aceea ele au putere, puterea de a va duce înapoi în aceea pace din care ele apar. Aceasta linişte este pacea adâncă din interiorul nostru. Şi gândurile sunt esenţa fiinţării. Sunt liniştea care va salva şi va transforma lumea.
LINIŞTEA ŞI PACEA
Când pierdeţi contactul cu pacea profunda din adâncul vostru, voi pierdeţi contactul cu voi înşivă. Când pierdeţi contactul cu voi înşivă, va pierdeţi în lume.
Sentimentul vostru de sine cel mai adânc a ceea ce sunteţi voi în adevăr, este inseparabil de aceasta linişte totala. Acesta este acel, eu sunt", care este mai inportant decât numele şi forma.
Liniştea este esenţa naturii noastre. Ce este aceasta pace? Spaţiul interior sau conştiinţa în care cuvintele de pe aceasta pagina sunt percepute şi din care ele devin gânduri. Fara aceasta conştiinţă, nu ar putea fi nici-o percepţie, nici-un gând, nici măcar lumea aceasta.
Tu eşti aceasta conştiinţă, deghizata într-o persoana.
Echivalentul zgomotului extern este zumzetul interior al gândirii. Echivalentul liniştii externe este pacea interioara. Oriunde apare liniştea în jurul tau ascult-o. Asta înseamnă, doar, luaţi seama la ea. Fiţi atenţi la ea. Ascultaţi şi fiţi atenţi la aceasta linişte ce apare din aceea dimensiune a păcii interioare din voi înşivă, pentru ca numai prin acel spatiu al liniştii poţi fi conştient de pacea profunda.
Vedeţi ca în momentul în care luaţi seama la aceasta linişte din jurul vostru, atunci nu mai puteţi sa gândiţi.
Când deveniţi conştienţi de linişte, imediat apare aceea stare de pace profunda şi vie. Sunteţi prezent. Ati scăpat de mii de ani de condiţionare umana colectiva.
Priviti la un copac, o floare, o planta. Permiteţi atenţiei voastre sa privească la ele. Vedeţi cat de liniştite, şi cat de adânc înrădăcinate sunt ele în Fiinţa. Lăsaţi natura sa va înveţe liniştea.
Când va uitaţi la un copac şi ii percepeţi tăcerea, deveniţi şi voi liniştiţi. Astfel va conectaţi cu el la un nivel foarte adânc. Şi veţi simţi ca sunteţi una cu acel lucru pe care il observaţi în interiorul vostru şi prin aceasta pace totala pe care o trăiţi. Sa va simţiţi una cu toate aceste lucruri – asta este Iubirea.
Liniştea este de ajutor, dar nu aveţi nevoie de ea pentru a afla pacea adâncă. Chiar daca este zgomot, voi puteţi fi conştienţi de aceasta linişte din spatele zgomotului, de acel spatiu din care zgomotul apare. Acesta este spaţiul interior al conştiinţei pure, a conştiinţei despre voi înşivă.
Şi poţi deveni conştient de aceasta stare de conştientă care este fundalul tuturor percepţiilor şi gândurilor tale. Şi devenind conştienţi de conştiinţă infinita, aceasta este apariţia liniştii eterne din interiorul tau.
Orice zgomot perturbator poate fi la fel de folositor ca şi liniştea. Cum asta? Abandonând rezistenta voastră la zgomot, şi lăsându-l sa fie ceea ce este, aceasta acceptare va duce în realitatea păcii interioare care este liniştea fara margini.
Şi întotdeauna când voi acceptaţi în adâncul vostru acest moment ca fiind ceea ce este – şi nu contează ce forma ia el – voi sunteţi atunci liniştea, şi sunteţi chiar în pacea cereasca!
Fiţi doar atenţi la spaţiul liber dintre doua gânduri, spărtură, întinderea de linişte dintre cuvintele unei conversaţii, sau dintre notele unei bucăţi muzicale de pian sau flaut, sau fiţi atenţi la pauza dintre inspiraţie şi expiraţie.
Când voi acordaţi toată atenţia voastră acestor spatii goale, simţiţi ca acolo exista ceva – şi acel lucru este chiar conştiinţa fara margini. Dimensiunea lipsei de forma a conştiinţei pure se ridica din interiorul nostru şi înlătura identificarea cu forma.
Inteligenta adevărată operează în linişte! Pacea este acolo unde se găseşte creativitatea şi soluţiile la toate problemele noastre.
Este liniştea numai absenta zgomotului şi a conţinutului? Nu, este însăşi inteligenta divina – conştiinţa din spatele lucrurilor din care se naşte fiecare forma. Şi cum ar putea fi ea separata de cine sunteţi voi, în esenţă? Forma care credeţi ca sunteţi voi, vine chiar din aceasta inteligenta nelimitata şi este susţinută de ea.
Ea este esenţa tuturor galaxiilor şi a frunzei de iarba, a tuturor florilor, copacilor, păsărilor, şi a tuturor celorlalte forme.
Liniştea este singurul lucru din lumea aceasta care nu are nici-o forma. Dar cu toate acestea, ea nu este cu adevărat un lucru, şi ce este mai important, ea nu aparţine lumii acesteia.
Când va uitaţi la un copac sau la o fiinţă umana în linişte, cine credeţi ca priveşte? Ceva mult mai adânc decât persoana. Conştiinţa fara limite, ea însăşi priveşte la propria ei creaţie.
In Biblie, se spune ca Dumnezeu a creeat lumea şi a văzut ca este buna. Asta este ceea ce tu vezi când priveşti din starea de linişte, fara gânduri.
Ai nevoie de mai multa cunoaştere? Mai multa informaţie poate sa salveze lumea, sau computerele cele mai rapide sau analizele ştiinţifice mai bune şi mai intelectuale? Oare omenirea nu are nevoie în aceste timpuri de mai mult decât aceste lucruri?
Dar unde este acel lucru minunat care poate sa salveze umanitatea – unde se afla el? Miracolul vine odată cu abilitatea de a fi liniştit şi în pace. Doar priviti şi ascultaţi. Nu este nevoie de nimic altceva sa faceţi. Staţi liniştiţi şi doar privind şi ascultând -asta activează imediat inteligenta non-conceptuala din interiorul vostru. Numai lăsaţi ca aceasta linişte sa va conducă acţiunile şi sa se exprime în cuvinte.
DINCOLO DE MINTEA GÂNDITOARE
Condiţia normala a omenirii: pierduta în gânduri
Mai toţi oamenii îşi petrec întreaga lor viaţă închişi şi limitaţi de propriile lor gânduri. Ei nu trec niciodată dincolo de spaţiul îngust, creeat mental, de acel sentiment de sine paralizat, particular care este condiţionat de trecut.
In voi, ca şi în fiecare fiinţă umana, se afla o dimesiune a conştiinţei mult mai adâncă decât gândirea. Ea este adevărata esenţă, a ceea ce sunteţi voi cu adevărat. I-am putea spune prezenta, conştiinţa nelimitata, sau conştiinţa necondiţionată. In învăţăturile vechi, ei I se spune Hristos din interiorul nostru sau natura noastră de Buddha.
A găsi aceea dimensiune va eliberează pe voi şi lumea de suferinţă care este adânc prinsa în voi şi în ceilalţi, pentru ca, micul eu" fabricat mental este tot ceea ce voi cunoaşteţi şi va determina viaţa. Iubirea, bucuria, veselia, creativitatea şi pacea cea mai adâncă nu pot apare în viaţa vostra decât numai prin aceea dimensiune a conştiinţei necondiţionate.
Daca veţi putea vedea şi recunoste chiar şi ocazional gândurile ce trec prin mintea voastră ca fiind doar gânduri şi daca voi veţi putea observa propriile emoţii mentale ale tiparelor voastre reactive, şi puteţi sa le vedeţi ca un martor, chiar în momentul în care se întâmplă asta, chiar atunci, aceea dimensiune profunda, se iveşte în voi şi iese la lumina, conştiinţa nelimitata în care toate gândurile şi emoţiile se întâmplă – spaţiul interior fara timp în care conţinutul vetii noastre se dezvăluie.
Şuvoiul gândirii are o enorma enrgie, şi de aceea va poate trage în el, uşor. Fiecare gând pretinde ca totul contează şi are o mare importanta. Şi cauta sa va prindă întreaga atenţie – complet.
Iată o noua practica spirituala pentru voi: nu va luaţi gândurile prea în serios.
Cat de uşor este pentru oameni sa ajungă sa fie captivi în închisoarea conceptelor lor.
Mintea noastră în dorinţa ei de a cunoaşte, de a înţelege şi de a controla, se înşeală asupra gândurilor şi punctelor de vedere despre adevăr. Ar trebui sa spună: este ceea ce este. Şi ar trebui sa fii mult mai deschis decât gândirea ta pentru a realiza ca atunci când cauţi o explicaţie a vieţii tale sau a altcuiva, şi vrei sa înţelegi cu mintea comportamentul cuiva şi il analizezi, sau atunci când judeci o situaţie anume, nu este nimic altceva decât un punct de vedere, una din multele perspective posibile. Nu este nimic altceva decât o încrengătură de gânduri. Dar realitatea este unita şi întreaga şi în ea toate lucrurile sunt interconectate astfel încât nimic nu exista în sine însuşi şi datorita lui însuşi. In realitate, fragmentele de gândire taie acest spatiu de lucruri legate unele de altele, le taie în bucăţi de concepte.
Mintea gânditoare este folositoare şi o unealta puternica, dar este şi foarte limitativa atunci când va controlează complet viaţa, şi nu mai realizaţi ca ea este numai un mic aspect al conştiinţei necondiţionate care sunteţi voi în esenţă.
Miracolul nu este un produs al mintii. Înţelegerea adâncă care este un miracol, apare prin simplul fapt al acordării complete a atenţiei voastre cuiva sau unui lucru. Atenţia este inteligenta primordiala, conştiinţa însăşi. Ea dizolva barierele create de gândirea conceptuala şi cu asta vine şi recunoaşterea faptului ca nimic nu exista prin sine însuşi. Ea întâlneşte observatorul, iar ceea ce este observat este chiar campul unificat al conştiinţei. Este vindecătorul separării.
De fiecare data când eşti scufundat în gândirea compulsiva, tu fugi de ceea ce este. Şi nu vrei sa fii acolo unde eşti. Aici şi acum.
Dogmele religioase, politice şi ştiinţifice apar din credinţa eronata cum ca gândirea poate constmge şi controla realitatea sau adevărul.
