PERSOANELE
POSEIDON
TALTHYBIU
MENELAU
HECUBA
CASANDRA
ANDROMACA
HELENA
CORUL TROIENELOR în faptul zilei, sub pale de fum, Troia pustie. În fund, acoperit de temple, Pergamul – creştetul întărit al Troiei.
În primul plan, barăcile aheilor. La intrarea uneia din ele, nedesluşindu-se încă, o femeie în zdrenţe e întinsă la pământ.
POSEIDON
Sunt Poseidon şi ca să vin aici Am părăsit săratul fund al Mării Egee, peste care-şi poartă paşii Cei mândri, Nereidelel în chor. De când în juru-ntinderii troiene Phoibos 2 şi eu am ridicat cu drepte Măsuri un zid de piatră, 3 niciodată Gândul meu bun n-a părăsit cetatea Iubiţilor mei phrygi. Ea fumegă Acum şi pustiită a pierit., De lancea argoiană, căci Epeu 4 Parnasianul5 din Phocida cu
1 Nereidele: fiicele lui Nereus, divinitate a mării.
2 Phoibos: „Strălucitorul”; epitet al lui Apolon, zeu al soarelui, al muzicii şi al artelor.
3 Goniţi din Olimp pentru nesupunere faţă de Zeus, Poseidon şi Apolon slujiseră un an lui Laomedon, tatăl lui Priam, înălţând la porunca lui zidurile Troiei. (Iliada, VII 452 – 453 şi XXI 442 şi urm.)
4 Epeu. Făuritorul calului troian.
5. Originar din preajma Parnasului, munte în Focida. ¦ ¦ i
Al zânei Pallas meşteşug făcu
Un cal umplut cu armel şi-năuntrul
Cetăţii duse idolul fatal.
Deşarte-s luminişurile sfinte
Şi templele sunt înecate-n sânge.
Pe treptele altarului lui Zeus
Ocrotitorul, Priam căzu mort.
Mult aur, multe spolii2 phrygiene
La năvile aheilor sunt duse.
Aşteaptă un vânt bun în pânze, doar
De zece ani sunt ahtiaţi să-şi vază
Copiii şi nevestele, hellenii
Ce-au asaltat cetatea. Pe când eu -
Căci sunt învins de Hera, argeiana
Zeiţa şi de-Athena ce-mpreună
Legatu-s-au să piarză pe troieni3 -'
Las gloriosul Ilion 4 cu toate '.
Lăcaşurile mele. Când pustiul ' „!
Cuprinde o cetate, suferă
Şi zeii ce rămân fără prinos.
De vaietul femeilor menite
Prin sorţi unui stăpân, prelung răsună
1 Vicleşugul cu ajutorul căruia aheii puseseră stăpânire pe oraşul atâta vreme asediat e amintit în treacăt în Odiseea (IV 272; VIII 492) şi amănunţit povestit în cântul al II-lea al Eneideilui Vergiliu.
2 Spolii: pradă de război.
3 Duşmănia celor două zeiţe pentru cetatea lui Priam şi uneltirile puse la cale pentru a o distruge formează o bună parte din acţiunea Iliadei.
4 Ilion: Troia.
Scamandrul. Le-au luat arcadienii
Pe unele, pe altele thessalii.
Sau Teseiziil cei ce luptă-n fruntea
Feciorilor Athenei. Celelalte. ¦
Ce nu-s supuse sorţilor, menite
Ca roabe căpitanilor oştirii, Sunt sub aceste corturi. Printre ele
E şi Helena din Laconia, odrasla
Lui Tyndar, socotită printre roabe
După dreptate. Dacă cineva
Ar vrea s-o vază pe nefericita
Hecuba, e culcată lângă porţi, Şi multe lacrimi varsă peste multe
Dureri.
Jertfită pe mormântul lui Ahile
Amar pieri copila-i Polyxene, Pierduţi sunt Priam şi ai săi; fecioara
Pe care-Apollon divul a lăsat-o în prada inspiraţiei, Casandra, O ia, uitând evlavia şi ce
Se cade zeului, cu sila, ca soţie
De taină, Agamemnon.
O, tu, odinioară fericită
Cetate, cui te las? O, ziduri mândre;
Să nu vă fi surpat Athena, fiica
Lui Zeus, eraţi şi acuma în picioare! 2
1 Feciorii lui Teseu: Acamas şi Demofon.
2 Traducătorul a omis aici versurile 48-94, a căror autenticitate nu-i pusă la îndoială de nici un editor.
Nebun e între muritori acela Ce spulberă cetăţi părăginind Altare şi morminte – adăpostul Sfinţit al celor morţi. Până la urmă Acela e pierdut.
