AnnaE
#0

C U P R I N S

 

GARDIANUL POET. 6

CĂUTĂTORUL DE COMORI 23

TRUPA.. 43

HOȚUL DE MARMURĂ.. 64

ADEVARATA MELODRAMĂ.. 80

MAMBA VERDE. 95

O ÎNTÂMPLARE CIUDATĂ.. 114

PLASAMENTE AVANTAJOASE. 128

 

 

 

 

GARDIANUL POET[1]

 

Ziua în care d. Reeder fu delegat să lucreze în biroul procurorului, a fost într-adevăr o zi fatală pentru d. Lambton Green, șeful sucursalei Băncii „London Scottish Middland”.

Sediul acestei sucursale era la colțul dintre strada Pell și Bulevardul Firling, pe partea dinspre câmpie. Clădirea era destul de mare și era închiriată, contrar obiceiului, în întregime, sucursalei băncii.

Luna Traction Company, care dădea de lucru la vreo 3000 de oameni, Associated Novelties Corporation care avea o cifră de afaceri enormă și Laraphone Company, aveau depuse sume mari de bani la această sucursală. Și firmele acestea erau numai trei din cei mai importanți clienți ai băncii.

În vederea plăților săptămânale, Centrala trimetea în fiecare miercuri după amiază, în numerar, sume mari de bani, care se păstrau în case de fier. Aceste safe-uri se aflau zidite sub camera particulară a domnului Green, dar nu se putea ajunge la ele decât din sala casieriei, printr-o ușă de oțel. Ușa era vizibilă din stradă și pentru a se înlesni supravegherea, fusese instalat deasupra ei un reflector electric. Afară de aceasta fusese angajat și un paznic, în persoana soldatului pensionar Arthur Malling.

Banca făcuse un aranjament cu secția de poliție din apropiere, în sensul ca un gardian să treacă la fiecare patruzeci de minute prin fața clădirii. Gardianul avea obligația să se uite pe fereastră și să schimbe semnale cu paznicul de noapte.

În noaptea zilei de 17 octombrie gardianul Burnett, care era de serviciu, se opri conform consemnului în fața băncii și se uită înăuntru. Ceea ce îl surprinse mai întâi, a fost faptul că reflectorul de deasupra ușii de oțel nu era aprins. Paznicul de noapte lipsea de asemenea. Gardianul, devenit bănuitor, nu așteptă mult ci alergă spre fereastra cea mai apropiată, pe care o găsi deschisă, spre marea sa spaimă. Se cățără înăuntru și strigă pe Malling. Nu-i răspunse nimeni. Încăperea mirosea greu, dulceag. Un miros pe care el nu-l putea defini. Sala ghișeelor era goală. Observând lumină în cabinetul particular al Directorului, gardianul deschise ușa și zări un individ zăcând pe podea. Era paznicul! Mâinile acestuia erau încătușate, iar genunchii și gleznele erau strânse cu o curea.

Gardianul găsi și explicația mirosului dulceag. Deasupra capului paznicului atârna un vas de tablă, cu fundul găurit, din care picura în continuu un lichid pe bucata de vată cu care era acoperită fața lui Malling. Burnett, care fusese rănit în război, își dădu imediat seama că e vorba de cloroform. Îl trase pe Malling în hol, îndepărtă vata, dădu alarma și încercă să-l readucă la viață.

Poliția sosi în câteva minute. În același timp sosi și un medic, care se afla din fericire la comisariat când se dăduse alarma. Însă toate încercările de a-l readuce pe Malling la viață fură zadarnice.

— Era probabil mort, când a fost găsit, spuse medicul. Aș dori să știu ce înseamnă zgârieturile de pe mâna lui dreaptă.

Deschizându-i dreapta se observa cam vreo duzină de zgârieturi mici, care păreau să fi fost făcute de curând, căci podul palmei era încă umed de sânge.

Burnett fu trimes imediat la domnul Green, care locuia după colț, în Firling Avenue, întruna din vilele construite într-un stil atât de cunoscut oricărui londonez. Polițistul observă lumină în interiorul casei și ușa-i fu deschisă imediat ce atinse soneria. D. Lambton Green era complect îmbrăcat și părea să fie foarte iritat. Burnett observă un geamantan, o cuvertură și o umbrelă așezate pe un scaun în hol. Directorul ascultă, palid la fată, ceea ce-i spunea Burnett despre cele întâmplate.

— Cum, s-a spart la bancă? Imposibil! aproape că zbieră. Dar asta e teribil!

Cât pe ce să se prăbușească. Era așa de iritat, încât Burnett trebuia să-l sprijine.

— Eu - eu voiam tocmai să plec”, spuse el fără noimă, pe când mergea cu polițistul spre bancă. De fapt mi-am dat demisia, am lăsat o scrisoare, care va explica totul.

Directorul deschise sertarul biroului său, într-un cerc de oameni, care îl priveau cu bănuială, se uită înăuntru și se prăbuși pe un scaun…

— Nu sunt aici! urlă el.

— Le lăsasem aici - cheile - și o scrisoare.

De disperare leșină.

Când își reveni în fire se găsi într-o celulă a comisariatului de poliție. În cursul zilei fu interogat de către comisar, și auzi, scos din fire, acuzația ce i se aducea: asasinarea lui Arthur Malling și furtul unei sume de 100 000 lire sterline.

 

[1] Titlul original în limba engleză The Poetical Policeman.

Attachments