Întrebare: Pavel, în cartea ta, încerci sa dovedeşti ca nu exista deloc extratereştri, în timp ce farfuriile zburătoare sunt dispozitive secrete făcute în SUA începând cu sfârşitul anilor 1940 pentru recunostere aeriana şi diversiune. Aceasta compatie nu e prea iesta din comun?
Răspuns: Te referi ca extratereştri sunt oameni gentili, în timp ce americanii ar trebui sa fie ofensaţi? Ştii, în timpul vizitei lui George Bush la Moscova, RenTV a difuzat imagini cu un OZN filmat: viaţa din spatele cablurilor ascuţite, unde oameni în uniforma, generali şi colonei ai armate ruse, au relatat despre observaţiilor lor şi despre programul statului american de spionaj al „farfuriilor zburătoare” desupra teritorului URSS. Generalii au arătat cu degetul spre americani: se zice ca ei poseda tehnologii secrete care pun în pericol omenirea. Aceasta s-a întâmplat la momentul sosirii preşedintelui SUA, când serviciile de analizare SUA monitorizau toate publicaţiile ale mass mediei ruse. În opinia ta, de ce s-a făcut asta?
Î: Vrei sa spui ca americanii au fost provocaţi în timp ce sugerau ca era timpul pentru dezvăluiri privind secretele OZN-urilor?
R: Recent, PRAVDA. Ru a publicat un interviu cu Stephen Basset, care concura pentru congresul SUA. Campania dezvalurilor 2003 acuza pe Bush Senior de luare a deciziei de a clasifica documentele în timp ce era directorul FBI-ului. Ar trebui sa accepţi ca o întrebare ciudata de politica s-a ridicat în jurul acestor „farfurii zburătoare”.
Î: Cum crezi ca a fost înţeles acest lucru?
R: Voi începe într-un sens invers. Acum 55 de ani, iunie 1947, aşa numitul incident din Roswell s-a petrecut în SUA: o „farfurie zburătoare” s-a prăbuşit. Armata SUA a declarat ca a fost un balon secret care a căzut, în timp ce jurnaliştii au promovat varianta OZN-ului, deoarece, la acel moment, în SUA, „farfuriile zburătoare” erau des observate. Aşadar, începând de atunci, mitul extratereştrilor a prin viaţă.
Din păcate, adevărul este mai mult prozaic: în anii 1940, SUA a testat în mod activ dispozitive de zbor secrete care de multe ori erau distruse. Deci, este evident erau doar teste, deoarece diferite dispozitive cu diferite motoare erau văzute. Uitaţi-vă cel putin în cartea lui Bruce Maccabee, (Conexiunile OZN-FBI. Istoria secreta a acoperirilor guvernului N. O.: „UFO-FBI CONNECTION. The Secret History of the Government`s Cover-Up”): exista diferite rapoarte declasificate de la instituţii guvernamentale diferite. Exista deasemenea dovezi ca „farfuriile zburătoare” din anii 1940 făceau mare tămbălău, urcau pe verticala, şi zburau în zig-zag, deci se putea oberva după ele o cale inversa. Sa ne gândim logic: daca „farfuriile zburătoare” nu sunt halucinaţii şi nu sunt fenomene naturale ci dispozitive artificiale, exista doar doua variante: ori au fost fabricate pe Pământ, ori au fost fabricate în alta parte. OZN-urile diferă foarte mult de avioane şi elicoptere: nu au aripi, nu fac zgomot şi emit lumina în jurul lor. Deaceea, versiunea extraterestra este cea mai logica.
Cu toate acestea, aceasta explicaţie este prea imposibila, prea fantastica; cu toate acestea, suna foarte romantic. Pe de alta parte, în secolul 20, schimbările tehnologice au adus multe surpize omenirii: am reuit sa avem bomba nucleara. Cine ştie ce altceva s-a mai născut în laboratoarele secrete, pentru sumele astronomice investite în aceasta cursa a înarmării.
Î: Urmărind gândirea ta, în mijlocul secolului 20, au descoperit cercetătorii secretele anti-gravitatiei?
R: Cel mai hazliu lucru este acela de a explica cum zboară farfuriile zburătoare, netrebuind teorii exotice despre nişte câmpuri antigravitaţionale necunoscute. Secretul acestor dispozitive neuzuale exista consta în îndemânarea unui efect special aerodinamic, ce era deja cunoscut la începutul erei de construire a avioanelor. Ca orice copil, probabil ca te-ai jucat cu o umbrela deschisa: în timp ce o mişti pe verticala înspre tine, poţi simţi rezistenta masei de aer. Oamenii deja au jucat aceste jocuri la începutul secolului 20, când au fost concepute primele avioane. În nişte cronici vechi, ai putea observa un dispozitiv zburător ciudat: o umbrela mare cu un motor şi un pilot. Umbrela se mişca câteodată în sus, câteodată în jos, dispozitivul devenea aeropurtat şi din nou se întorcea pe pământ. Asceasta era ascensiunea „farfuriilor zburătoare”. Aici, efectul respingerii lucrează. În acest fel, păsările şi fluturii zboară. Cu toate acestea, o fiinţă umana nu poate respinge aerul; Icarus poate exista doar în mituri. În timp ce, în condiţii mai condensate, cum ar fi apa, oamenii o pot respinge în timp ce înnoata. Mai interesant decât o pasare mica e cum un dragon zburător zboară: poate atârna pur şi simplu în aer în timp ce Îşi mişca aripirile meticulos. De aceea, daca un om ar fi echipat cu aripi imense sa respingă aerul foarte repede, ar putea reuşi sa compenseze gravitatea adunând toate impulsurile respingerilor. Cu toate acestea, cu greu Îţi poţi imagina aripile avioanelor vânturând în felul unui dragon zburător. Este mult mai uşor un fel de umbrela cu care prindem aer. O umbrela în forma de farfurie.
Nu exista, nici un miracol la paraşuta. Fizic, esenţa procesului este acela ca mare parte a cânepei, în timp ce se coboară încet, întâmpina rezistenta frontala, ce compensează cu greutatea săritorului cu paraşuta. Forma este deasemenea foarte importanta.
Suprafaţa de sub zona curbata are cel mai mare factor de rezistenta, în timp ce suprafaţa îndoita ghidează mişcarea, o forma curbata, având un factor de rezistenta mare. Deaceea, e clar de ce primele „farfurii zburătoare” aveau o asemenea forma: plate dedesubt şi curbate deasupra. Aceste „farfurii zburătoare” pot zbura fara anti-gravitatie; pur şi simplu se sprijină de aer. De exemplu, o „farfurie zburătoare” este construita ca o migdala. O „farfurie zburătoare” este în genul unei paraşute grele, care, prin mişcările iregulate cu micro amplitudini, nu numai ca anulează acceleraţia gravitaţională, dar deasemenea o depăşeşte. Nu din întâmplare comportamentul unei farfurii zburătoare în aer este asemănător unei meduze în apa, care deasemenea utilizează diferenţa de forte în timp ce se mişca în sus şi în jos. Orice inginger poate face calcule si, după finalizarea ecuaţiei diferenţiale, înţelege modul cum poate zbura o farfurie zburătoare. Conform calculelor, pentru a ridica un dispozitiv zburător adevărat, corpul ce Împinge trebuie sa vibreze cu frecventa ultrasonica. Cel mai mic nivel este de 10 kilohertzi; daca înălţarea pe verticala în timpul unei vibraţii este de 1 mm, atunci înălţării strict pe verticala este de 10 metri pe secunda.
Î: Pavel, acesta nu este jurnalism, aceasta este o schema reala ce funcţionează, o invenţiE. Şi tu spui despre ea în mod deschis.
R: Toate drepturile au fost deja rezervate, totuşi „top secret”. Multi specialişti din diferite sfere stiu despre el, dar totuşi ei prefera sa păstreze tăcerea. Cu toate acestea, este foarte important sa spunem oamenilor despre ea: sa nu le fie frica de OZN-uri.
Chiar asa, oamenii pot fi loviţi de panica în timp ce vad pe cer o lumina elipsoidala deplasându-se cu viteza mare. Este clar de ce a apărut mitul extratereştrilor. În anumite masuri, armata SUA s-ar putea justifica. Un plan ultra secret a fost necesar pentru a proteja noile descoperiri fata de spionii sovietici. Conform unor investigaţii, designul iniţial al unor astfel de dispozitive zburătoare au fost furate de americani de la ingineri germani prizonieri. Piloţii britanici au văzut mici OZN-uri deasupra teritorului german, care păreau ca se îndreptau de la sol drept spre bombardierele ce atacau. Mai târziu, aces mit s-a Împrăştiat, deci, şi-a pierdut misterul. Nimeni nu a vrut sa fie responsabil pentru dezinformare. Inginerii sovietici au înţeles ca „farfuriile zburătoare” exista, deci era până atunci un secret militar comun.
Î: Când s-a întâmplat asta?
R: Discernământul a venit de abia în anii 1970. Îmi amintesc un raport remarcabil pe programul televiziunii Vremya. Cercetătorul sovietic Shklovsky a demonstrat ca suntem singuri în univers şi ca nu exista extratereştri. La acea vreme, unele publicaţii despre OZN-uri au început penetrarea mass mediei pentru calmarea psihozei, în timp ce sistemul organizat de KGB pentru strângerea informaţiilor despre OZN-urile de desupra teritorului URSS erau doar pentru nevoile de contrainteligenta.
SFÂRŞIT
