Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român .” Fantana dintre plopi ” a fost publicata in 1928, in volumul ”Hanul Ancutei ”.Cartea ”Hanul Ancutei” cuprinde noua povestiri spuse de feluriti drumeti care poposesc la haniar opera ”Fantana dintre plopi” este a patra povestire.
Opera ”Fantana dintre plopi” apartine genului epic deoarece autorul isi exprima in modindirect ideile si sentimentele , prin intermediul actiunii si al personajelor .Ca si specie literara ” Fantana dintre plopi ” este o povestire in rama .
Povestirea in rama este o specie a genului epic , care se naste odata cu multiplicarea nucleelor narative , cand un personaj al povestiri principale spune o istorisire proprie, devenind el însuși narator.
Coordonatele spatio-temporale sunt reprezentate de Hanul Ancutei, o cetate aflata la intretaiere de drumuri, in care drumetii se simteau in siguranta si unde poposeau pentru a-si pune la adapost proviziile.
Principala caracteristica a hanului e atmosfera de voie buna, de petrecere, o atmosfera prielnica pentru povestire. Povestirile sunt spuse dupa un anumit ceremonial: captarea atentiei, starnirea interesului, mentinerea suspansului, dar si o latura misterioasa care e pastrata chiar si dupa ce povestea a fost spusa.
Fantana dintre plopi este o povestire in rama deoarece : sunt prezenti mai multi povestitori care doresc sa istoriseasca intamplari nemaiauzite, accentul cade pe actiune si nu pe personaje , sunt indicate reperele spatio-temporale ( locul ” in Hanul Ancutei” si timpul "acum doua zeci si cinci de ani"
Principala trasatura este evocarea, exista un narator principal care creeaza rama si un numar variabil de naratori secundari care devin auditori la finalul propriei istorisiri , intalnim doua timpuri (timpul narat si timpul nararii) , se relateaza evenimentele dupa un scenariu prestabilit (evenimentul care declanseaza actiunea este urmat de relatarea evenimentelor propriu-zise utilizandu-se formule de capatare si de mentinere a atentiei ascultatorilor) .
Tema operei este iubirea tragica dintre Niculai Isac si Marga iar titlul prezinta locul unde cei doi indragostiti se intalneau si locul unde Marga a fost ucisa. In rama sunt prezentati cei noua povestitori care vor istorisi cele noua intamplari : "Iapa lui Voda", "Haralambie", "Balaurul", "Fantana dintre Plopi", "Cealalta Ancuta", "Judet al sarmanilor", "Negustor lipscan", "Orb sarac", "Istorisirea Zahariei fantanarul”.
Protagonistul povestirii “Fantana dintre plopi” este capitanul de mazali de la Balabanesti, Neculai Isac, din tinutul Tutovei.
In expozitiune, Neculai Isac duce vinuri în ţinutul Sucevei şi face popas la Hanu Ancuţei. Plimbându-se călare pe malul râului Moldova, întâlneşte un grup de ţigani care se scaldă. E întâmpinat de Hasanache, un bătrân cerşetor, care o alungă fără succes din calea boierului pe Marga, o ţigăncuşă de optsprezece ani.
In intriga, Niculai Isac este tulburat de frumuseţea fetei şi le dă celor doi câte un ban de argint.
In desfasurarea actiunii, fata îl caută la han a doua zi pe Niculai Isac pentru a-i arăta ciuboţelele cumpărate cu banul primit. Apoi tinerii petrec o noapte la fântâna dintre plopi şi îşi promit o nouă întâlnire de dragoste la întoarcerea lui de la Paşcani, unde trebuia să-şi vândă marfa. A doua întâlnire la fântână are un final tragic. Îndrăgostită, fata îi mărturiseşte că Hasanache o trimisese la han ca să-l seducă, iar planul era ca ţiganii să-l omoare şi sa-i ia banii de pe marfă.
In punctul culminant , fata deşi este conştientă că o vor omorî pentru că i-a trădat, îl avertizează pe Isac asupra pericolului. Tânărul fuge călare, scapă cu viaţă, dar o prăjină aruncată de urmăritori îi scoate un ochi.
In deznodamant, Isac, revine la fântâna dintre plopi , insoţit cu făclii de cărăuşii de la han care auziseră strigătele sale, unde sângele proaspăt de pe colacul de piatră este semnul că fata fusese ucisă cu cruzime şi aruncată în fântână. Neculai Isac este personajul principal al acestei opere .Este caracterizat direct de comisul Ionita „pentru o muiere care ii era draga isi punea totdeauna capul”, fapt ce reda latura romantica a lui Isac .
Personaje:
Neculai Isac e personajul narator, el relateaza intamplarea din perspectiva tanarului nestiutor, dar insoteste pov. de analiza faptelor si condamnarea intamplarilor: “Eram un om buiac si ticalos”(autocaracterizare).
Are defectele specifice varstei: naivitatea si lipsa de experienta. Portretul fizic al maturului e realizat prin redarea vestimentatiei, ce reflecta satutul sau social: avea rand nobiliar, era mazil. De abia la sfarsit isi intelege vina.
Marga e o eroina tragica, un personaj exemplar, simbolic, deoarece e capabila sa se jertfeasca pentru a-l salva pe barbatul iubit. E personajul romantic(exceptional in situatii exceptionale). Initial e umila, se supune cetei de tigani, dar la sfarsit ea se dovedeste capabila de gesturi superioare (evolueaza).