Date despre autor si opera
Absolvent al Departamentului de Matematică și Informatică al Universității din Craiova, în 1979, primul absolvent al clasei sale, a obținut un doctorat în matematică de la Universitatea de Stat Moldova, la Kishinev, în 1997, și a continuat studiile post-doctorale la diverse universități americane: University of Texas, la Austin, University of Phoenix, Arizona State University, New Mexico State University, la Las Cruces, Los Alamos National Laboratory etc.
Florentin Smarandache, scriitor și cercetător știintific, dorea “lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii; în special creație în contra-timp, contra-sens”.
În matematică, a introdus gradul de negație a unei axiome, sau teoreme, în geometrie (vezi geometriile Smarandache, care pot fi parțial euclidiene și parțial non-euclidiene.
A generalizat [1995] logica confuză, intuitivă, paraconsistentă, multi-valentă, dialetistă către „logica neutrosofică” (tot în Dicționarul de calcul al lui Denis Howe, Anglia) și, în mod similar, a generalizat setul fuzzy la setul neutrosofic (şi derivatele sale: „set paraconsistent, set intuiționalist”, „set dialetist”, „set paradoxist”, „set tautologic”).
“Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980, unde intreaga cultura era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalti, nu puteam publica aproape nimic. Si-atunci am zis: hai sa facem literatura… fara a face literatura! Sa scriem… fara sa scriem nimic. Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei pasari’, de pilda, reprezenta un “poem natural”, care nu mai era nevoie sa-l scrii, fiind mai palpabil si perceptibil decat niste semne asternute pe hartie, care, in fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de catre observant a observatului, iar orice traducere falsifica intr-o anumita masura. ‘Masinile uruind pe strazi’ era un “poem citadin”, ‘taranii cosand’ un “poem semanatorist”, ‘visul cu ochi deschisi’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea in dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversatia in chineza pentru un necunoscator al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discutiile alternante ale calatorilor, intr-o gara, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticala? “Poem vizual”, “poem sonor”, “poem olfactiv”, “poem gustativ”, “poem tactil”.
Alta clasificare in diagonala: “poem fenomen (al naturii)”, “poem stare sufleteasca”, “poem obiect/lucru”. In pictura, sculptura analog – toate existau in natura, de-a gata. Deci, un protest mut am facut!
Mai tarziu, m-am bazat pe contradictii. De ce? Pentru ca traiam in acea societate o viata dubla: una oficiala – propagata de sistemul politic, si alta reala. In mass-media se promulga ca ‘viata noastra era minunata’, dar in realitate ‘viata noastra era mizerabila’. Paradoxul in floare! Si atunci am luat creatia in deriziune, in sens invers, sincretic. Astfel s-a nascut paradoxismul. Bancurile populare, la mare voga in ‘Epoca’ Ceausescu, ca o respiratie intelectuala, au fost surse de inspiratie superbe.
“Non”-ul si “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist (C. M. Popa). Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu intr-o carte clasica asupra miscarii: “Estetica paradoxismului” (1994). Pe cand I. Soare, I. Rotaru, M. Barbu, G. Niculescu au studiat paradoxismul in opera mea literara. N. Manolescu se exprima despre un volum de versuri al meu ca este "in raspar".
Nu am avut un premergator care sa ma fi influentat, ci m-am inspirat din situatia pe dos care exista in tara. Am pornit din politic, social, si treptat am ajuns la literatura, arta, filozofie, chiar stiinta.(wikipedia)
Ziua zero
Fac jocul femeii „De – ţi vine ţie pe chelie S ă mă trimiţi pe mine-n vie", Să sap, să leg, să copilesc. Nu vezi cum fug ca să iubesc?!
Coborâtul e mai uşor „Tu cel care urci", te rog, „mai priveşte şi în urmă!" Chiar nu îţi ajunge prăjina la nas? Nu fugi de turmă! Nu ştii că până în vârf se ajunge destul de greu? La vale te rostogoleşti mai uşor, te asigur şi eu.
Drama cuplurilor de azi.
— Cine a pierdut un cărucior să vină să-l ia!" Vorbi Ion „bolnav de inimă rea." Dacă ar fi ştiut că ea nu-l va vrea, Ar fi dus-o la primul tren, să scape de ea!
Împrumutul prietenilor „Cu schepsis" este motivul lui, vă asigur.
— Dai un ban dar ştii că nu-l mai ai!" Dar imediat se sfătui, de unul singur: Mormăind: Ia nu da, să vezi cum ai!
Droguri la înaintare
— Am nasturi pentru dame cu două găuri!" Zice bărbatul care "Vizionează meciul la radio." Ca bătut de soartă, omul mârâie ca din hăuri:
— La dame cu CEC-uri cu multe zerouri, de-adio!
Cina din carne de lebădă!
„Lebedele-s gâşte bete pe lacul puturos, " Plutesc ca mici corăbii în apusul fabulos, „pe sub copaci cu crengi lăsate ca de sâni" Au pe aripi vestea bogatei mese la rumâni!
Cei şapte ani de acasă „Tovarăşul Icsulescu îşi bagă mâna până la cot în nas, "
Din ce pune-n gură, el scoate nestingherit pe nas! Va exploda, cum „i se umflă capul de atâtea informaţii, "
E în tramvai fără bilet, ca boschetarul, între staţii!
Ziua întâi <Mari> şi <Mici> „Eşti mare dacă îi ştii pe cei mici, " Şi ţii pentru ei în buzunare firfirici, „căci pe cei mari îi ştiu cam toţi, " cum sunt de blânzi şi poligloţi!
Coada ursului păcălit „Mare e grădina ta Doamne şi ai uitat şi poarta deschisă!"
Că au trecut prin ea deopotrivă: măgari, lei, oi şi lupi vrac, Toţi Te-au salutat de formă şi cu pofta de înhăţat aprinsă, Ştii întrebarea: De ce n-are ursul coadă? Şi-a uitat-o în lac?!
Unei cucoane cu perucă „Dacă te mănâncă în cap, cum te scarpini?" Cu <deştele> dacă eşti de la ţară şi te mănâncă, Sau suferi şi priveşti în jur cu ochi blajini, Fireşte, depinde de cucoană dar şi de perucă!
Unei cucoane cu fund
Dar ce te faci „dacă te mănâncă în fund?" Cum crezi că te scarpini şi în acest caz? Tot din ce am scris mai sus nu are haz, Te scarpini în cap, restul e în plan secund!
<Distinse> după prăzi „Biroul de iluzii pierdute" este în colţul oricărei străzi, „Timpul se face că nu mă vede şi trece înainte, " Dar îmi şopteşte ştrengar bătrân, vechi cuvinte:
— Infantele pierdute se fâlfâie <distinse> după prăzi!
Cine se-aseamănă se-adună „Fluture cu masca de gaze pe-al său chip, " Se scălămbăie viteaz ca militarii prototip; Face plecăciuni unei buruieni cu coroniţă, Îmbiind-o cucernic să-i deschidă o portiţă.
Un petic de hârtie „Stelele, ca nişte puncte de suspensie, " Pulsează pentru o dragoste fără sfârşit. Ele spun că în iubire nu există pensie, Decât un petic de hârtie cam nesuferit!
Cotidiană „Tramvaiul se scarpină jenant pe spate, " Iar „troleul merge de îi sar scântei, " E doar în trecere printre fiare de femei: Darul străzii din zori şi până-n noapte
Pipa păcii la olteni „Văzduhul ne trage-n piept, " Precum într-un banc oltenesc, Unde se bea din plin vin sec Ş i pipa aduce fericirea-n piept.
Vânzătorul de ziare „Vântul vinde ziare pe o stradă" Negustorilor de legume şi de fructe, Pensionarilor gătiţi ca de paradă Să ştie moartea pe unde să-i înfrunte!
Îmbrăţişare solară „Soarele ne cuprinde în braţe, " Ca un muribund bătrân şi fericit, Pe cer primii nori au umbreluţe Ş i trimit ploaia cu părul despletit!
(Toamna)
Ziua a doua
Unui absolvent de facultate „A terminat cu zece" facultatea, „adică a luat zece la ultimul examen, la celelalte." Dumnezeu cu mila iar dumnealui (ei) cu celebritatea!
Unui ins al Dracului!
„Cât îl ţin curelele, ba nu, bretelele!" Se umflă-n pene dumnealui, De când îl ştiu, e dat dracului! E tare la plantatul de belele!
Unei aşchii sărite (S ăracul la nevoie!) „Spune şi ce nu ştie, "
Şi cât lapte de la mă-sa a supt, Ea mai e în puşcărie, Dar aşchia sare, ea nu s-a rupt, Nu sare departe de trunchi, Păduchele trage tot la păduchi!
Călimara poetului „Uimitor de-albastră marea – parcă ar fi căzută din cer;" Ea este pâinea şi sarea, Pentru poeţii cu inima de fier!
Unui curios natural „Izvorul limpede umblă dezgolit până la brâu, " Priveşte pe sub fustă fetele ce spală-n pârâu!
Cu coada între picioare „Noaptea fuge cu coada între picioare, " Că a fost prinsă de zori luându-şi tălpăşiţa.
Unui hoţ de mere „Un ram te-arată cu degetul, " Cum furi mărul din livada lui Adam! Parcă ar vrea să-ţi spargă ochiul, Fără să-apuci să zici măcar Ham!
Unui somnoros relativ
Ceasul tău de aur a rămas fără baterii, Acum „timpul adoarme cu botul pe labe!"
Unei prostituate la program
Prostituata îşi pregăteşte victima, Ca pe o păpuşă din cârpe a milei şi „sângele duelând ritmic inima." Îi va „deschide poarta <înaltă> a zilei!"
Jocul < rătăciţilor > „Păsările în luncă sunt invitate la o partidă de bridge." Să măsluiască vesel cărţile perechilor răstignite printre ferigi!
Unui prozator „Credeam că pictezi, nu scrii – aşa de plastic ţi-e stilul!"
Startul unei performanţe „Mulţumesc pentru descurajări., "
Că de încurajat mă descurc cu duşmanii!
Contemporană „În casa asta ascultă" doar „părinţii de copii., " Aşa că vai de părinţii care nu-şi ascultă copiii!
Datorii plătite „Nici pe mine nu mă dau banii afară din casă, " Dar mă dau afară din casă datoriile!
Memorie scurtă
Se numeşte săgeata albastră şi-ţi goleşte buzunarele Te călătoreşte pe bani grei, că te trec fiori (le)! El e „trenul fără spaţii" de depozitat amintirile, Memoria lui nu are decât foaia cu încasările.
Ziua a treia
Zugravul modern „Faţă de alţii eu sunt un mizilic, " coane! E timp să rămâi şi cu ochii în soare, Ştii că Domnia şi Prostia costă, oare?! Aşa că, scoate banul! Şi fără de fasoane!
Viaţă de chilipir „Nu mă luaţi cu vraja şi gata! Mai lăsaţi-mi timp să şi respir!" Zici, doctore, că sunt pe chilipir? Nu-mi mai dai pastile cu lopata?!
Şefului meu „Dacă îmi vorbiţi serios, E clar că vă bateţi joc de mine.
Dacă nu vorbiţi serios, vă bateţi şi mai rău joc de mine."
Unui scriitor „Dacă n-avea ce face se chinuia să scrie! Dar culmea e, că pretindea să fie şi citit."
Unui <cifrat> „Sau tocmai asta e legătura: că nu au nici o legătură."
Unuia care se supraapreciază „Oare este posibil să n-ai duşmani? Uită-te în oglindă şi nu le mai scorni!" < Traducere > la buzunare
Dacă-mi „faci traducere-n doi peri, " Atunci mă cam <tunzi> şi de averi!
Hoţul simpatizat
Când m-a prins vecinul în casa lui „M-am gândit" cam serios „s-o pui", Dar neaşteptat, iar m-a salvat vecina Zicând că-s văr din frate după fina!
Pus pe căpătuială
Că „vorba vine: o pica ceva la zar?" De aia te-a făcut ţara parlamentar!
Parlamentarilor care dorm la şedinţe „Ce mare deşteptăciune zace-n ei?" Stau cu burta la bec şi se visează zei.
Pact cu găina „La culcuş găină, Că ţi-e guşa plină." Dacă azi ne faci vre-un ou, Mâine îl vom bea şodou!
O democraţie sălbatică „Ştie el pentru noi toţi": o să murim, „deci nu e nevoie să mai şi ştim!"
La coafor „I se mestecă ideile în cap când merge săltat, " Încât i se încreţeşte părul, de-atâta mestecat, Dar i se cârlionţează şi mintea! E de remarcat.
Ziua a patra
În exerciţiul funcţiunii (Haz de necaz)
Noroc cu calculatorul „Vara asta, ca şi în cuptor, Creierul meu s-a înnegrit, Obosesc acu' de atât gândit, Aşa că trec pe calculator!"
Rateul caloriferului „O pereche de ciorapi desperecheată: unul de-o modă şi altul de altă modă" odihnesc de un an, zeflemitori, pe sobă să îi încălzească vara că iarna e ratată!