Relatia dintre doua personaje in comedia O scrisoare pierduta
Opera literara “O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri, avand ca tema satirizarea aspectelor societatii contemporane autorului: aspecte din viata politica (lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru Camera) si de familie (relatia dintre Tipatescu si Zoe) a unor politicieni corupti.
Titlul pune in evidenta conflictul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza , de fapt,prin lupta deculise, avand ca instrument al santajului politic: “o scrisoare pierduta” – pretextul dramatic al comediei.Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse. Intriga porneste de la o intamplare banala: pierderea unei scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentatii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj.
Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala si neasteptata.Scriitorul depaseste cadrul comediei clasice si individualizeaza personajele, prin combinarea elementelor de statut social si psihologic,dar si prin modalitati si procedee de caracterizare directa (de autor,in didascalii,de alte personaje si autocaracterizare) sau indirecta (prin comportament,limbaj, nume,relatii cu alte personaje,statut social). De exemplu,
Zoe reprezinta tipul cochetei adulterine,dar si al femeii voluntare.Cuplul din comedia “O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale este format din Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache. Tipatescu este prefectul judetului,stalp al puterii conservatoare,dar,in acelasi timp, el intruchipeaza in comedie tipul donjuanului,al primului amorez. Prietenul cel mai bun al lui Zaharia Trahanache, Tipatescu oiubeste pe sotia acestuia, Zoe, femeia cocheta, inca din momentul in care ea se casatoreste cu neica Zaharia.
In comparatie cu celelalte personaje ale piesei, Tipatescu este cel mai putin marcat comic,fiind spre deosebire de toti ceilalti un om instruit,educat, dar cu toate acestea impulsiv, dupa cum il caracterizeaza in mod direct si Trahanache: “E iute! N-are cumpat.Aminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute,nu face pentru un prefect.” In fond, Tipatescu traieste o drama. De dragul unei femei,pe care este nevoit a o imparta cu altcineva,sacrifica o cariera promitatoare la Bucuresti. Zoe,in schimb,in ciuda vaicarelilor, a lesinurilor,dar si a faptului ca e considerata o dama simtitoare, toti protejand-o in virtutea acestei aparente sensibilitati, este in realitate femeia voluntara, stapana pe sine, care stie foarte bine ce vrea si care ii manipuleaza pe toti in functie de propriile dorinte. Desi face parada de iubirea pentru Tipatescu si sacrificiile ei („Omoara-ma pe mine care te-am iubit, care am jertfit totul pentru tine…”), ii reproseaza ea prefectului, incercand sa-l determine sa sustina candidaturalui Catavencu), in fapt ea “n-a jertfit nimic altceva decat o fidelitate conjugala stanjenitoare,singurul sacrificiu notabil venind, cum am mai spus,din partea lui Tipatescu”(Stefan Cazimir).
Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu Tipatescu, femeia este polul rational, puternic si care detine controlul asupra relatiei.Fiind „un om caruia ii place sa joace pe fata” (autocaracterizare), dupa cum el insusi marturiseste, Tipatescu refuza initial compromisul politic si ii propune Zoei o solutie disperata, aratandu-se gata sa renunte la tot de dragul ei: “Sa fugim impreuna…”. Ea intervine insa energic si refuza “nebunia” , nevrand sa renunte cu niciun pret la pozitia de prima doamna a orasului de provincie. De aceea ii raspunde ferm: “Esti nebun?Dar Zaharia? Dar pozitia ta? Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?.. „Izbucnirea scandalului o ingrozeste mai tare decat pierderea barbatului iubit. Replica ei la intrebarea lui Tipatescu starneste rasul spectatorilor si al cititorilor, cu toate ca ascunde o ironie amara: “Zoe! Zoe!ma iubesti…/ Te iubesc,dar scapa-ma.” In confruntarea dintre cei doi in ceea ce priveste sustinerea candidaturiilui Catavencu,prefectul este cel care cedeaza pana la urma de dragol Zoei:”In sfarsit, daca vrei tu…fie!…Intample-se orice s-ar intampla…Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia…prin urmare si al meu!…Poimaine esti deputat!…”
Crispata, incordata, pe parcursul intregii comedii, Zoe devine la sfarsitul piesei, cand orice motiv de ingrijorare dispare generoasa, fermecatoare, ” o dama buna”, spunandu-i lui Catavencu: „Eu sunt o femeie buna…(…) si pentru ca eu voi sa-mi ajute totdeauna, am sa fiu buna ca si pana acuma.”
Finalul comediei aduce impacarea tuturor. Odata ce intra in posesia scrisorii Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o doamna, isi recapata superioritatea la care renuntase pentru scurt timp, face promisiuni linistitoare pentru ceilalti, („Du-te si ia loc in capul mesii; fii zelos, asta nu-i cea din urma Camera!”, i se adreseaza ea lui Catavencu), in timp ce Tipatescu se retrage ca si mai inainte in umbra ei. Desi nu sunt sanctionate prin comicul de limbaj, personajele cu carte (Stefan Tipatescu si Zoe) sunt ironizate pentru legatura amoroasa extra conjugala, semnificative in acest sens fiind numele lor de alint (Fanica si Joitica)
