AnnaE
#0

Marea Neagră este situată în partea de sud-est a Europei, la limita cu Asia, fiind străbătută, în partea nordică, de paralela de 45 ̊lat. N. Este o mare de tip continental fiind dominată de suprafețe continentale, dar comunică cu Marea Mediterană prin strâmtorile Bosfor și Dardanele.

 

 

 

 

 

Marea Neagră este o mare din bazinul atlantic, situată între Europa şi Asia, care se învecinează cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia şi Georgia. Prin Strâmtoarea Cherci se ajunge în Marea Azov, prin Bosfor în Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele în Marea Egee şi deci în Mediterană. Ea este un rest al Mării Sarmatice şi prezintă o serie de aspecte unice în lume.

Marea se întinde pe o suprafaţă de 413.000 km². Cel mai adânc punct se află la 2206 m sub nivelul mării în apropierea de Ialta. Mareele sunt în general de mică amploare (cca. 12 cm). Salinitatea apei este în larg de 17-18 la mie, faţă de 24-34 la mie în alte mări şi oceane. În zona litoralului românesc salinitatea scade şi mai mult, în mod obişnuit fiind între 7 şi 12 la mie.
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cultură generală și legende despre Marea Neagră

 

 

1. De ce a fost numită marea „Neagră“

 

Istoria numelui Mării Negre 

 

De-a lungul istoriei, Marea Neagră a avut foarte multe nume până când să ajungă la actuala denumire. Primii care au botezat-o au fost cimerienii, un popor de origine geto-tracică, care a trăit la nordul și la nord-vestul Mării Negre spre apus și spre Dunăre între secolele XVI și XI î.Hr. 

Aceștia au numit-o „Axaina”, adică „albastru închis“. Au urmat sciţii, popoare migratoare de păstori şi buni luptători ce au ocupat în secolul al VIII-lea î.Hr. nordul Mării Negre. De altfel, conform unor scrieri ale vremii, des citate în sursele anglo-saxone, cuvântul „neagră” din actuala denumire a mării noastre ar fi o traducere a cuvântului scitic „Axaina”. 

Mai târziu, grecii antici au denumit-o „Marea Inospitalieră” din cauza faptului că era dificil de navigat, dar și a triburilor ostile care locuiau pe malurile sale. Începând cu secolul VIII î.Hr., după dezvoltarea cu succes a coastei de către coloniștii din Halikarnas (Bodrum-ul de azi), foști colonişti fondatori ai cetăţii Histria, marea a primit denumirea de „Pontus Euxinus” sau „Mare Scythicum, care însemna „Marea primitoare”. 

Grecii îi spuneau astfel deoarece furtunile care se produceau în apropierea țărmului erau o raritate, iar în locul unde Dunărea se vărsa în mare apa era bună de băut. Apa dulce adusă de Dunăre era mult mai puţin densă decât apa sărată, astfel că se menţinea la suprafaţă. Astfel, la suprafaţa Mării Negre, pe întinderi mari în zona gurilor de vărsare, apa se putea bea.

 

2. Potopul a crescut salinitatea mării

 

Apa are o salinitate relativ scăzută, mai ales în straturile superioare, de 17 la mie. Dar la origini, Marea Neagră avea un nivel de salinitate mult mai scăzut decât în prezent. Atunci când furia apelor a rupt limba de pământ ce despărţea marea de oceanul planetar şi s-au format strâmtorile Bosfor şi Dardanele, apa foarte sărată din vechea mare Tetis au pătruns în apele Mării Negre, odată cu multe specii noi.

 

3. Sunt două mări suprapuse: una vie şi una moartă

 

După ce salinitatea mării a crescut, cele mai rezistente specii autohtone s-au menţinut lângă gurile de vărsare ale fluviilor, acolo unde apa era mai dulce. Altele nu s-au putut adapta şi au murit.
„Toată această masă de vieţuitoare, nefiind curenţi verticali, s-a aşezat pe fundul mării şi a început să se descompună, ceea ce a presupus un consum de oxigen. Aşa se face că astăzi, în adâncuri, nu există oxigen, ci doar hidrogen sulfurat şi, neexistând curenţi verticali, acele ape rămân aproape moarte“, explică cercetătorul Răzvan Popescu- Mirceni.
Acolo trăiesc doar bacteriile anaerobe. Tocmai de aceea consideră că există de fapt două mări: una vie oxigenată şi alta moartă. În lipsa curenţilor verticali, cele două lumi nu interacţionează. „Tocmai de aceea Grigore Antipa considera că Marea Neagră este unică“, spune Popescu-Mirceni.

 

4. Muzeul din adâncuri

 

Fundul Mării Negre este considerat un loc de fosilizare extrem de interesant, tocmai pentru că, neexistând oxigen la adâncimi mai mari de 200 de metri, toate epavele care au ajuns acolo de-a lungul timpului au fost perfect conservate.

 

5. Invadată continuu de specii

 

Marea Neagră este supusă încontinuu procesului invaziv. Navele ce tranzitează apele aduc cu ele şi specii din alte colţuri ale lumii, ce se adaptează imediat. Aşa s-a întâmplat cu melcul Rapana Venosa. Unele specii, care seamănă foarte bine cu meduzele, cu invadat apele şi au dezechilibrat ecosistemul, hrana lor fiind constituită din icre de peşte. Până şi scoicile pe care le găsim pe plajele litoralului românesc sunt „importate“ din alte mări. „Scoicile albe au ajuns în apele Mării Negre în urmă cu 40-50 de ani“, spune Răzvan Popescu – Mirceni.

 

6. Are rechini!

 

Răpitorul ce se găseşte în apele Mării Negre este cunoscut sub denumirea populară de „câine de mare“ şi măsoară aproximativ un metru. „Este foarte rar şi foarte sperios. Din aceeaşi familie ar mai fi pisica de mare şi vulpea de mare, întâlnite mai frecvent“, a adăugat Răzvan Popescu-Mirceni.

 

7. Fertilă pentru alge

 

De ce pe litoralul românesc sunt mai multe alge decât la ţărmul vecinilor bulgari? În zona ţării noastre, algele anuale se dezvoltă foarte bine, fiindcă găsesc hrana de care au nevoie. Litoralul nostru este mult mai apropiat de locul de vărsare a Dunării în mare, iar fluviul aduce nutrienţii cu care algele se hrănesc.
„În plus, Capul Kaliakra, din Bulgaria, funcţionează ca o barieră în calea apelor Dunării, iar maricultura din zonă favorizează dezvoltarea algelor perene“, spune biologul. În plus, scoicile filtrează apa, care în Bulgaria este mult mai curată.

 

8. Ascunde specii pe cale de dispariţie

 

Cercetătorii din toate zonele costiere - Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina - au ajuns la concluzia că 160 de specii de plante şi animale marine şi costiere sunt din ce în ce mai rare sau ameninţate cu dispariţia. În Cartea Roşie a Mării Negre găsim specii precum nisetrul, păstruga, zarganul, steaua de mare, foca de Kaliakra, crabul de piatră, marsuinul, tonul, rândunica de mare.

 

9. Bomba de hidrogen din adâncuri

 

Gheorghe Mărmureanu, directorul onorific al Institutului de Fizică a Pământului, spune că riscul ca aceste depozite de hidrogen sulfurat ce se află în adâncuri să producă vreodată catastrofe naturale este extrem de mic. „Doar în cazul în care ar urma ceva neprevăzut, un dezastru la care nimeni nu se gândeşte. În rest, nu trebuie să ne facem probleme“, spune profesorul Mărmureanu.

 

10. Există ameninţarea unui tsunami!

 

Există pericolul formării de valuri uriaşe şi în Marea Neagră. Un astfel de fenomen s-a produs în 1901, în zona Mangalia. „Cutremurul a fost în martie 1901 în zona Şabla, a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a produs valuri tsunami în zona Mangalia. Un astfel de cutremur mai poate avea loc peste 400-500 de ani“, a declarat prof. Gheorghe Mărmureanu, director onorific al Institutului Naţional de Fizică a Pământului.
De altfel, poveştile vechii cetăţi elene Callatis sunt scufundate sub apele învolburate ale Mării Negre.

AnnaE
#1

 

Ce nu știm dar aflam. Secțiunea Știați că...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

• Marea Neagra a fost curtata de-a lungul timpului de greci, apoi de romani care i-au dat numele de „Pontus Euxinus” si mai apoi de turci, care i-au spus "Karadeniz" = marea intunecata, de miazanoapte, deoarece era localizata la Nord de Imperiul Otoman.

 

• Marea Neagra este cea mai tanara mare de pe globul pamantesc. Specialistii afirma ca Marea Neagra s-a format in perioada mezozoica, atunci cand, prin ridicarea uscatului, vechiul Ocean Tethys a disparut, iar in locul lui au aparut mai multe mari sau cursuri de apa: Marea Neagra, Marea Caspica, Marea Mediterana.

 

• Marea Neagra are ziua ei, si este sarbatorita in 31 octombrie. In anul 1996 a fost desemnata "Ziua Internationala a Marii Negre".

 

• Marea Neagra este formata din doua mari suprapuse, dintre care una vie si una moarta. Astfel, exista un strat de apa care are oxigen, iar un altul care nu are. Unul dintre cele mai importante particularitati este continutul mare de hidrogen de sulfura. Acest gaz este unul toxic, iar aproximativ 65% din suprafata totala este lipsita de viata.

 

• Specialistii sustin ca, in aproximativ 30 de ani, viata subacvatica va disparea complet din Marea Neagra, din cauza hidrogenului sulfurat (H2S), un gaz solubil in apa si produs permanent de o specie de bacterii. In fiecare an Marea Neagra pierde din cauza evaporarii aproximativ 200 de metri cubi de apa.

 

• Din punct de vedere al salinitatii, Marea Neagra este unica. Salinitatea sa in larg este de 17-18grame, pe cand salinitatea celorlalte mari si oceane variaza in intervalul 24-34grame.

 

• Stiati ca adancimea maxima a Marii Negre este de 2.200 de metri? Aceasta valoare, mai exact 2.212 metri, este atinsa in apropierea tarmului turcesc al marii.

 

• Stiati ca exista trei specii de delfini care traiesc in aceasta mare? Cele trei specii de delfini sunt delfinul comun, afalinul si marsuinu. Cel mai mare si, in acelasi timp, cel mai cunoscut este afalinul, deoarece se adapteaza cel mai usor la conditiile de captivitate din delfinarii.

 

• Stiati ca exista rechini in Marea Neagra ? Este vorba de fapt despre o singura specie de rechin al carei nume este "Caine de mare". Un animal singuratic, ce traieste la adancimi foarte mari, intre 25 si 75 m adancime, are o lungime de 1,8 m lungime si o greutate de pana la 13 kilograme, se hraneste cu pesti, precum scrumbii, guvizi si hamsii.

 

• Stiati ca exista pericolul formarii de valuri uriase in Marea Neagra? Un astfel de fenomen s-a produs in anul 1901. Cutremurul a fost in martie 1901, in zona Sabla, a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter si a produs valuri tsunami in zona Mangalia. Un astfel de cutremur mai poate avea loc peste 400-500 de ani.

 

(text preluat)