Alcătuiți un eseu de aproximativ o pagină cu titlul Taxonomia lui Bloom și evaluarea
Taxonomia lui Bloom și evaluarea
Taxonomia lui Bloom se află printre elementele care fundamentează evaluarea, fiind cunoscută în breaslă pentru cele șase verbe de acțiune în jurul cărora se formulează obiectivele, numindu-se și taxonomia obiectivelor operaționale.
Capacitățile cognitive sunt consolidate pe șase niveluri notorii: cunoaștere, înțelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare. Pe aceste șase niveluri, profesorul își construiește testul, acesta constând în: itemi, descriptori de performanță, barem și scală de notare, matrice de specificații, tabel pentru interpretarea rezultatelor și notarea măsurilor reglatorii - de ameliorare/dezvoltare.
În forma revizuită a taxonomiei, recunoaștem nivelurile prin cuvintele: reamintire, înțelegere, aplicare, analiză, evaluare, creare. Cuvântul creare ne atrage atenția, deoarece acesta își găsește locul, știind cât se pune accent pe gândirea la nivel înalt; este o metacogniție pură, parte din procesele psihice cognitive superioare. Experții au ajuns la concluzia că învățarea este foarte mult influențată de inteligența emoțională și de valorile morale cultivate în familia școlarului. Așadar, succesul învățării este mai ușor de atins dacă valorificăm deopotrivă inteligența academică și fondul principial - afectiv pe care se înalță scara de valori a micului educabil.
În contextul capacităților invocate de Bloom, exemplul perfect constă în metoda cubului. Cele șase fețe ale sale, redau exact cele șase niveluri amintite anterior. Practicând metoda, ne-am însușit cuvintele înscrise pe fețele lui: Descrieți, Comparați, Asociați, Analizați, Aplicați, Argumentați.
Odată ce ne-am edificat în privința esenței taxonomiei, să îi revedem rolul în procesul de învățământ. Bloom a urmărit să fluidizeze cursul celor trei mari acte: instruire, învățare, evaluare. Putem considera obiectivele, adevărate ținte spre care se îndreaptă elevul sub îndumarea profesorului. E important ca elevul să știe spre ce se îndreaptă până la sfârșitul lecției.În acest context, amintim secvența Anunțarea obiectivelor, regăsită în proiectul didactic.
Terminând operaționalizarea cu brio, profesorul dovedește că stăpânește limbajul tehnic, doemniile pe nivel și conținuturile. Doar așa se pot da răspunsuri bune la întrebarea Ce, cât și cum urmăresc? Potrivit modelului gândit de Mager, în eneunțul obiectivului se notează: ce trebuie să știe/ să facă elevul, cât anume să știe/să facă din ce i se cere, cum să își îndeplinească sarcina de lucru/în ce condiții.
Aspectele notate sunt: observabile în spațiu și în timp real, concrete, măsurabile cantitativ și calitattiv, interpretabile. Din aceste aspecte rezultă achizițiile elevului și din comportamentul lui manifestate natural. Aceștia sunt raportați la mixul de competențe vizate, aflate în curs de formare. Pentru a nu se pierde esențialul din vedere, se recomandă urmărirea unui număr rezonabil de obiective (circa trei), întrucât se valorifică mai bine resursa temporală și atenția profesorului, concentrată strict asupra rezultatelor așteptate.
În concluzie, conchidem că, prin filtrul taxonomiei amintite, analiza procesului de învățământ este sisceptibilă de optimizare, fapt ce poate garanta succesul evaluării. În altă ordine de idei, aceast este o veritabilă colecție de verbe, potrivite pentru a concepe obiective operaționale în mod corect. Tocmai de aceea taxonomia lui Bloom trebuie să fie în vederea profesorului la data începerii evaluării - act ce privește controlul, măsurarea și aprecierea rezultatelor elevilor.
Atasamentul in format word il decarci de mai jos gratuit
