AnnaE
#0

Particularitățile de constructie ale unui personal din romanului Enigma Otiliei

 

2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați particularități de construcție ale unui personaj din romanul Enigma Otiliei, de George Călinesci.

    În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarlee repere:

— indicarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din textul epic studiat;

— prezentarea a trei elemente de structură ale textului epic, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: conflicte, episod narativ, intrigă, relații soațio-temporale, tipologii d epersonaje, tehnici de carcatrizare a personajelor etc.):

— prezentarea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două episoade/scene narative semnificative.

 

 

 

REZOLVARE SUBIECT:

 

               George Călinescu face parte din seria scriitorilor de formație enciclopedică. El a fost romancier, poet, dramaturg, eseist și istoric literar. Romanele lui depășesc realismul clasic și asilmilează experiențele romanului modern. Prin acestea, George Călinescu creează caractere dominate de o singură trăsătură majoră asemănătoare tipologiilor de circulație universală: avarul, arivistul etc.

               Caracterizarea personajelor din Enigma Otiliei este realizată printr-o artă a gestului și a detaliului fizic care se sincronizează perfect cu vorbele personajelor. De asemenea, autorul folosește tehnica balzaciană a descrierii mediului și fizionomiei pentru deducerea trăsăturilor de caracter. Dintre personajele romanului, Leonida Pascalopol se remarcă mai mult la nivelul trăirilor decât în succesiunea evenimentelor. El reprezintă tipologia aristocratului superior.

              Trăsăturile sale fizice sunt prezentate prin ochii adolescentului Felix Sima care constată, la sosirea în casa lui moș Costache, că Pascalopol „era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuși evitând impresia de exces....elegant prin finețea pielii și tăietura englezească a mustăților cărunte. Autorul insistă pe prezentarea ținutei lui Leonida Pascalopol. Aceasta este un semn al distincției sale. Îi sunt descrise croiala și culoarea hainelor, detalii ca: ghete albe, floarea de la butonieră, trăsura cu doi cai albi din care acesta coboară în fiecare seară în fața casei din strada Antim. În finalul romanului, îl revedem tot prin ochii lui Felix ca bătrân, uscat la față, dar tot elegant. Trăsăturile sale fizice reflectă structura morală a personajului, erudiția, gustul pentru artă și disticția pe care o dovedește în toate aspectele.

               Despre statutul său social aflăm că Leonida Pascalopol este un moșier bogat și manierat, admirat de toți din casa lui moș Costache. El se trăgea dintr-o familie „cu puțin sânge grecesc”, studiase la Bonn și în Franța și călătorise în toată Europa. Fusese căsătorit în tinerețe și era singur de foarte multă vreme. Aflăm acest lucru dintr-o remarcă a Otiliei „un bărbat șic, și singur, săracul”. Tot ea adaugă: E de o răbdare nemaipomenită. E politicos cu tanti Aglae și cu toți, numai ca să aibă sentimentul că se află într-o familie. Nu are pe nimeni”.

              De-a lungul romanului, trăsăturile de caracter definitorii pentru Pascalopol sunt sinceritatea, generozitatea și dreptatea. Acesta este carcaterizat în mod direct de către Otilia astfel: „este un om delicat, care poate fi de folos unor orfani”. În sprijinul acestei afirmații este semnificativă și precizarea că el îi plătește lui Felix taxele la Universitate, fără ca acesta să știe. Așadar, Pascalopol nu este interesat doar de orfana Otilia, față de care nutrește sentimente erotice. Prin noblețea caracterului său, el este un erou al romanului, de la început până la sfârșit.

            Pascalopol este tipul îndrăgostitului matur, dezamăgit și trist „pentru că nu trăiește decât o iluzie” și este conștient de prăpastia sentimentală dintre el și Otilia, dar alege să guste, pentru o clipă, dragostea tinerei fete. La întrebarea lui Felix „Și...de ce v-ați despărțit?” Pascalopol răspunde: „pentru nimic. Eram prea bătrân, vedeam că se plictisește, era o chestiune de umanitate s-o las să-și petreacă liberă anii cei mai frumoși”, dovedind până la final maturitatea gândirii sale, generozitatea și noblețea sufletească. Pascalopol este delicat și cu moș Costache. În episodul în care familia Tulea umple încăperea lui moș Costache, acesta trăiește adevărate sentimente de spaimă, privindu-i cum se așază în jurul mesei și se înfruptă din bucatele și din vinul lui, însă apariția lui Pascalopol împreună cu dosctorul Stratulat îi dă bătrânului avar un sentiment de liniște. Atitudinea caldă și dezibteresată a lui Pascalopol are puterea să câștige până și încrederea acestui bătrân avar, care se teme de orice prezență umană.

           Caracterizarea personajului este realizată în mod direct de către autor, de alte personaje, indirect prin faptele sale și gesturile sale, gândirea echilibrată, limbajul elevat și vestimentația personajului, dar și prin autocaracterizare. Pascalopol îi mărturisește lui Felix că „n-am prea stat să disting ceea ce este patern și ceea ce este viril în dragostea mea”. Sentimentele lui pentru Otilia sunt nelămurite, oscilând între patern și viril. Pentru Felix, Pascalopol e un rival. Amândoi sunt implicați într-un conflit sentimental, pentru a câștiga inima Otiliei. Pentru Otilia, el este un sprijin moral, revărsând asupra ei cu noblețe și eleganță ocrotirea sa.

          Leonida Pascalopol rămâne un personaj de referință în literatura română prin îmbinarea perfectă a rolurilor sale de aristrocrat, burghez, intelectual și artist. El este omul neînvins de egoism, care știe când și cum să ofere dragoste persoanei iubite, dar și când, tot din iubire, să îi ofere generozitate libertatea renunțând la sine pentru fericirea acesteia.