Particularitățile de realizare a structurii discursului poetic în poezia lui George Bacovia
2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați particularitățile de realizare a structurii discursului poetic, pornind de la două texte poetice aparținând lui George Bacovia.
În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere:
— numirea a trei trăsături ale poeziei simboliste prezente în operele lietrare alese;
— prezentarea a trei concepte operaționale de construcție a discursului poetic din textele lirice selectate (de exemplu: titlu, motiv literar, idee poetică, instanțele comunicării lirice, elemente de prozodie);
— prezenatrea a câte unei figuri de stil relevante în fiecare dintre două texte poetice, semnificative pentru constructția discursului poetic bacovian.
REZOLVARE SUBIECT:
Simbolismul este un curent lietrar apărut în Franța, la sfârșitul secolului XIX, ca reație împotriva romantismului și naturalismului. Simbolismul promovează percepție sinestezică asupra universului, valorifică emoția și muzicalitatea interioară a ideilor și aduce în prim plan simbolul, ca voaloare artistică.
În literatura română, George Bacovia este considerat cel mai însemnat reprezentant al acestui curent. El creează un univers propriu în care predomină pesimismul, deprimarea și spaima de moarte, care au dat naștere liricii unei tristeți ireparabile. Pentru ilustrarea conceptelor menționate, ne vom referi la poeziile Plumb și Amurg violet, ambele publicate în volumul omonim de debut, 1916.
Titlul poeziei Amurg violet este o metaforă simbol care apare la începutul fiecărei strofe. Finalul fiecărei strofe reia aspectul cormatic, care își extinde influența asupra orașului întreg „Orașul tot e violet”. Astfel asigură muzicalitatea și simetria versurilor, alături de elementele de prozodie: măsura variată, între 9-11 silabe și rima îmbrățișată. Pornind de la sensul denotativ al cuvântului amurg, parte a zilei în care se îngână ziua cu noaptea, acesta devine simbol pentru starea de incertitudine și deprimare, care învăluie sufletul poetului. Alăturarea cuvântului violet, laitmotivul poeziei și ultima culoare a spectrului solar care absoarbe lumina, accentuează starea deznădăjduită și iminența morții.
„Amurg de toamnă violet” și „Orașul tot e violet” sunt motivele literare predominante care pun în relief natura în timpul toamnei, anotimp care este pentru poetul însigurat un simbol al drumului spre moarte sau al destrămării interioare.
Poezia este alcătuită din trei strofe, construite pe baza simetriei. Fiecare strofă accentuează tot mai mult perspectiva lipsită de speranță și sfârșitul inevitabil. În prima strofă este dominantă imaginea plopilor, simboluri ale morții în cultura greacă. Prin personificare, aceștia „apar în siluete” asemenea unor „apostoli în odăjdii violete” care oficiază un ritual creștin de înmormântare, făcând trimitere la culoarea vineție a pielii lipsite de circulația sângelui, element indispensabil vieții. În ultima strofă apare legătura cu străbunii, ca urmare a trecerii în neființă, timpul prezent pierzându-se în eternitatem clipa fiind înlocuită de amintiri.
Poezia Plumb este o artă poetică în care se dezvăluie concepția autorului despre lume și despre menirea lui în univers, o concepție dominată, de asemenea, de pesimism. Imaginarul poetic bacovian se axează pe simbolurile morții implacabile.
Titlul este laitmotivul poeziei, un simbol recurent care se repetă de șase ori simetric, conferind muzicalitate teztului, alături de elementele de prozodie asemănătoare poeziei Amurg violet: măsura de 10 silabe și rimă îmbrățișată. Plumbul, în sens denotativ, este un element chimic, un metal moale, de culoare cenușiu-albăstruie. Sensul conotativ, care dobândește valoare de simbol, sugerează în plan poetic apăsarea, monotonia, dezorientarea și angoasa, realizându-se prin intermediul sinesteziei corespondența dintre un element al naturii și starea sufletească depresivă a poetului.
În Amurg violet autorul reușește să se detașeze de trăirile exprimate, lucru observat prin absența mărcilor lexico-gramaticale ale eului liric, în schimb, în poezia Plumb se transmite faptul că aceste sentimente apasă sufletul poetului și sunt greu de suportat. Mărcile gramaticale ale prezenței eului liric în poezia Plumb sunt evidente și marchează subiectivitatea autorului prin verbele „stam” și „am început” și prin adjectivul posesiv, la pers I „meu”.
Plumb este o poezie structurată în două secvențe poetice. Prima secvență are la bază metafora-simbol „cavou”, care poate fi înțeleasă ca un simbol pentru târgul cenușiu de provincie, incapabil să dezvolte valori spirituale care să bucure sufletul poetului sau poate fi un simbol al trupului, care nu permite dezvoltarea spirituală a autorului.
A doua secvență aduce în atenție amorul, căzut și el în somn, ca o stare premergătoare morții, întrucât nici cel ami nobil sentiment uman nu mai are puterea de a rezista în fața deznădejdii și se prăbușește în moarte: „Dormea întors amorul meu de plumb”.
Încadrarea acestor opere în simbolism este susținută de prezența elementelor specifice acestui curent literar: prezența metaforelor-simbol „Amurg violet”, „cavou” (plumb), prezența refernului care contribuie la muzicalitatea versurilor, puetrea de sugestie a cuvintelor, cromatica obsesivă marcată de imaginea mohorâtă a zilelor de toamnă și a culorii violet, respectiv cenușiu-albăstruie a plumbului, prin care este valorificat simțul vizual pentru transmiterea sentimentelor de deprimare și deznădejde.
Prin încadrarea acestor opere, George Bacovia dovedește integrarea valorilor simbolismului în arta sa, într-o manieră unică.