Ce băiat ! de Octav Iancu-Iași text integral
Tramvaiul porni la drum. În ultima secundă, sări pe scară şi apoi în vagon un băiat. Îşi făcu loc cu coatele şi se repezi spre singura bancă liberă, purtând în dreptul ei tăbliţa: ,,Rezervat pentru invalizi”.
În jurul baiatului stăteau în picioare mai mulţi călători.
Deodată, unul dintre vecinii mei, un om mai în vârstă, mi se adresă, întovărăşindu-şi vorbele cu un gest de nedumerire:
-Nu înţeleg…
Îi răspunsei:
-Nici eu… Şi arătai cu o mişcare a capului spre băiat.
O femeie, cu o plasă încărcată cu sticle şi pachete, intră şi ea în vorbă.
-Mi se pare şi mie curios…
-Da, aprobă cel mai în vârstă. Cred că e suferind, sărăcuţul!
-Poate că ni se pare doar nouă, zisei.
-Nu cred! rosti femeia. Altfel, cum ar putea să stea jos, în timp ce noi…
Şi, bătându-l uşor pe umăr pe băiat, cu teamă parcă, îl întrebă:
-Spune, puişor, îţi este rău, te doare ceva?
-N-am nimic. Şi continuă să privească pe geam…