Vulturul
fragment după Emil Gîrleanu
S-a ridicat, deodată, din prăpastia întunecoasă, umedă, a munților falnici. Și doritor de lumină, în această dimineață scăldată de soare, a întins aripile, ca o flamură, deasupra brazilor bătrâni. S-a înălțat mai întâi drept în sus, ca o săgeată; a străbătut văzduhul răcoros, apoi a rămas acolo, s-a legănat în aer, îmbătat de plăcerea să fluture la înățimea uriașă; a plecat capul și a privit în jos.
Pe câmpiile lucii, satele împrștiate, ca niște grăunțe, scoteau sclipiri repezi ca ale prundișului spălat de ape. Oamenii nu se zăreau; deasupra, dedesubtul lui, primprejur, nicio vietate. I se păru că lumea aceasta frumoasă, încântatoare, e a lui singur.
Scuturându-și aripile, făcu un ocol larg, suind și coborând prin aer. Apoi i se păru că ceva flutură mai jos, ceva mic, prea neînsemnat ca să îndrăznească să se suie până la el; se repezi și, în ciocul gata să frângă, prinse o pană căzută chiar din aripa lui. Zbură cu dânsa sus, apoi îi dădu drumul și urmări cu ochi strălucitori lunecarea ușoară, a penei, care cândva îl ajutase să se ridice.
Luă munții în lung. Nicio boare de vânt, niciun murmur de ape care să străbată atât de sus.
Și așa a mers până după-amiază, cu ciocul deschis, înghițind aerul cu gâlgâiri puternice, privind în toate părțile cu ochii lui ca două scântei.
Obosi. Se coborî ușor și se așeză pe vârful unei stânci ce țâșnea în sus, goală, din stratul gros de mușchi al muntelui. Cum sta nemișcat, părea și el de piatră, părea că-i colțul ascuțit al stâncii încremenite acolo de veacuri.
Pe urmă își plecă capul; departe, șerpuia, sclpind ca argintul, izvorul. Și i se făcu dor de răcoarea dulce a undei șerpuitoare. Săltă și se repezi departe; se lăsă în voie să cadă în apă; stropii reci îl acoperiră deodată, ca niște pietre scumpe și întinzând gâtul gol, bău îndelung, însetat. Apoi își luă iarăși zborul până pe stâncă, sus, se lăsă pe o coastă, întinse aripile la soare și închise ochii. Ațipi.....
Adieri de vânt îl înfășoară în vălul lor. Aproape se trezește; prin pleoapa închisă încă parcă zărește un foc grozav, a cărui flacără încinge tot cuprinsul zării. Se ridică. Departe, în nori de sânge, soarele apune. Munții parcă-s aprinși, cerul arde.
Își ia zborul, grăbind spre cuib. Se apropie de brazi. Aceeași liniște în tot cuprinsul firii. Mai are puțin. Zărește proăpastia spre care avea să se coboare, când, deodată, în tăcerea neclintită, răzbubuie oână-n depărtări adânci, un tunet și aripa amorțită îi cade jos. Se rostogolește de câteva ori prin aer, simte fierbințeala glonțului ca a unui cărbune ce-i ardea carnea. Își încordează puterile, caută să mai plutească sus, dar dedesubtul lui munții parcă se prăbușesc. Aripa îi mai stă puțin întinsă, apoi i se frânge lângă trup, udă de sânge. Lunecă printre brazi. Răcoarea îl mai înviorează o clipă; iarăși caută să-și intindă aripile; se anină de o ramură. Se uită în jos. Drept dedesubt, la rădăcina bradului, un căprior stă liniștit, privind înainte.
Iar vulturul simte că-i pierdut, că puterile îl părăsesc. O ură strașnică îl cuprinde; parcă ar dori să se stingă toată lumea odată cu dânsul. Se lăsă să pice drept peste căprior și cu cea din urmă putere, îi înfige gheara în ochiul curat și umed.
În vreme ce căpriorul se scutură și fuge, năuc de spaimă și durere, pasărea cade moartă, cu ghearele strânse, cu ochii deschiși.
Răspunde la întrebări:
Titlul textului __________________________
Autorul textului _________________________
Personajele _____________________________
Câte alineate are textul de mai sus? ___________
1. Cine rănește aripa vulturului ?
_______________________________________________
_______________________________________________
2. Ce se întâmplă cu vulturul rănit ?
_______________________________________________
_______________________________________________
3. Ce face vulturul cu cea din urmă putere a lui ?
_______________________________________________
_______________________________________________
4. Alcătuiește câte o propoziție cu fiecare dintre cuvintele:
vultur, căprior, munți, grăunțe, apoi desparte în silabe cuvintele primei propoziții.
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
5. Găsește cuvinte cu sens opus pentru cuvintele:
obosit = __________ liniște = ___________
umed = __________ bătrân = ____________
fuge = __________ departe = ____________
6. Alcătuiește propoziții în care să folosești cuvintele: sa, s-a, sau, s-au, într-o, într-un
______________________________________________
______________________________________________
______________________________________________
______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
Dacă ai terminat poți să colorezi și să te recreezi !!!
Descarcă fișa de lucru recapitulativă de la atasamente....
