Joséphine Bonaparte, născută Marie Josèphe Rose Tascher de La Pagerie,a fost Împărăteasa francezilor ca prima soție a împăratului Napoleon I de la 18 mai 1804 până când căsătoria a fost anulată la 10 ianuarie 1810.
În calitate de consoartă a lui Napoleon, ea a fost și regina Italiei de la 26 mai 1805 până la anularea din 1810. Ea este cunoscută ca Joséphine de Beauharnais.
În 1779 s-a căsătorit cu un tânăr ofițer bogat de armată, Alexandre, viconte de Beauharnais și s-a mutat la Paris. Deși i-a născut doi copii, Hortense și Eugène, vanitosul Alexandre i-a fost rușine de manierele ei de provincie și de lipsa de rafinament și a refuzat să o prezinte la curte lui Marie-Antoinette, la Versailles; Indiferența lui a crescut atât de mult încât în martie 1785 a obținut desfacerea căsătoriei. Ea a rămas la Paris trei ani, învățând manierele înaltei societăți la modă pe atunci și s-a întors în Martinica în 1788.
În 1790, o revoltă a sclavilor pe insulă a forțat-o pe Joséphine să se întoarcă la Paris, care era atunci în chinurile Revoluției.
A frecventat înalta societate, dar viața i-a fost pusă în pericol când soțul ei, care slujea în armata revoluționară, a căzut în disgrația iacobinilor de stânga și a fost ghilotinată în iunie 1794. Joséphine însăși a fost închisă, dar, după lovitura de stat din 9 Thermidor (27 iulie) a pus capăt Teroarea, ea a fost eliberată și până la momentul inaugurării Directorului a fost un lider al societății pariziene.
Nemaifiind sofisticată, Joséphine a reușit să-l înțeleagă pe Bonaparte, pe atunci un tânăr ofițer de armată în ascensiune.
Ea a fost de acord să se căsătorească cu el după ce acesta a fost numit comandant al expediției italiene.
Căsătoria a avut loc în cadrul unei ceremonii civile la 9 martie 1796. Se pare că Joséphine era o soție indiferentă, refuzând să răspundă la scrisorile de dragoste pasionale ale viitorului împărat și, în timp ce el era în campania din Egipt, în 1798–99, ea a flirtat cu un alt ofițer de armată într-un mod cât se poate de compromițător.
Bonaparte a amenințat-o că va divorța de ea, dar copiii ei l-au rugat să o ierte, iar el a iertat-o în cele din urmă, acceptând chiar să plătească datoriile enorme pe care le acumulase.
După ce Napoleon a devenit împărat al francezilor în mai 1804, ea l-a convins să se căsătorească din nou cu rituri religioase; ceremonia, pe care împăratul a aranjat-o cu cea mai mare reticență, a avut loc la 1 decembrie 1804. A doua zi ea a asistat la încoronarea lui Napoleon, apoi a avut loc încoronarea ei de către Papa Pius al VII-lea, la Notre-Dame, ca împărăteasă.
Urmăriți documentarul dând pe linkul de mai jos
https://latimp.eu/josephine-de-beauharnais-documentar-istoric-subtitrat-in-romana/