Leonid Ilici Brejnev a fost conducătorul efectiv al Uniunii Sovietice din 1964 până în 1982, în calitate de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și în perioadele 1960 – 1964 și 1977 – 1982, președinte al Prezidiului Sovietului Suprem. Ca șef al statului, a promovat o politică rigidă, ceea ce a dus la o politică de stagnare a vieții economice și sociale. A fost urmat la președinție de Iuri Andropov.
Pe parcursul a 18 ani el a condus a doua cea mai puternică țară din lume, fiind lider recunoscut al blocului sovietic și al lagărului socialist. Președintele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS în anii 1960—1964 și 1977—1982. Prim secretar al CC al PCUS în anii 1964—1966. Secretar general al CC al PCUS între anii 1966 – 1982. Președinte al Biroului CC al PCUS pentru RSFSR în anii 1964 – 1966.
Epoca Brejnev nu s-a distins prin prea multe libertăți, însă a avut un alt grăunte rațional. Viața cetățenilor era stabilă. Pe parcursul întregii vieți, omul avea posibilități garantate în toate domeniile – dreptul la muncă, la educație și medicină gratuită.
Pe timpul lui Brejnev oamenii aveau posibilitatea să primească apartamente bune, comode. Salariile au crescut cu 97% – de la 90 de ruble în mediu, în anul 1963 la 177 în anul 1980. A apărut încă o zi de odihnă, plus la duminică, sîmbăta nelucrătoare. Zilele de 8 martie și 9 mai au fost declarate zile de sărbătoare, libere.
De la eliberarea țăranilor la explorarea spațiului În anul 1966 pentru prima oară în istoria URSS a fost introdusă remunerarea lunară garantată a muncii colhoznicilor. Ulterior a fost anulată a.n. ”noua șerbie”, în care colhoznicii și sovhoznicii sovietici erau legați de colhozul lor și nu aveau nici pașapoarte.
Pentru a urmări documentarul subtitrat în limba română accesați linkul de mai jos
https://latimp.eu/brejnev-declinul-uniunii-sovietice-documentar-biografic-in-romana/