Literatura universală comentarii si rezumate

Stâlpii societăţii de HENRIK IBSEN   Primul mare dramaturg modern a fost Henrik Ibsen, un Norvegian. Piesele sale aratau o mare varietate de stiluri, de la realismul din 'Hedda Gabler' pana la fantezia din 'Peer Gynt'. El este admirat pentru maiestria tehnica, simbolism si adanca psihologie. Ibsen, nascut pe data de 20 martie 1828, in micul oras-port Skien, Norvegia, a mai avut 5 frati. Cand a ajuns la varsta de 8 ani tatal sau a dat faliment. Pentru urmatorii 8 ani familia sa a trait intr-o mica ferma de langa Skien. La 15 ani Ibsen era ucenicul unui farmacist din Grimstadt. Avea o viata singuratica si baiatul s-a apucat de scris, in special poezie.  In 1849 Ibsen a intrat la universitatea din Christiania (actualul Oslo), dar a renuntat repede datorita lipsei de bani. Viata sa a fost grea pentru multi ani. A scris pentru un ziar si s-a ingrijit de un mic teatru. A calatorit in Germania si Danemarca ca sa studieze designul de scena. A mai scris in aceasta perioada poezie si piese fara succes. In 1864, ajutat de un mic guvernator, si de prietenii sai, Ibsen a parasin Norvwgia si s-a stabilit la Roma. Prima sa piesa de succes, 'Brand', a fost scrisa prima oara in 1865 ca un poem narativ. Refacuta ca o drama, a fost pentru prima oara pusa pe scena in 1885. In ea se povesteste aspra viata a unui ministru care renunta la compromisurile favorurilor pe care le putea obtine pentru o viata sincera. Urmatoarea sa piesa a fost 'Peer Gynt' (1867), povestea unui calator prin lume implicat intr-o serie de aventuri remarcabile. Punctul de vedere al autorului este clar: o viata fara ritm are putin sens si menire. Printre ultimele sale piese se gasesc 'Un inamic al oamenilor' (1882), o comedie cu serioase sub-sensuri; 'Rata Salbatica' (1884) combina realitatea cu poezia si 'Rosmersholm' (1886), se ocupa de conflictul dintre constiinta si dorinta de libertate. 'Hedda Gabler' (1890) este o puternica tragedie domestica ce se termina prin sinucidere. Printre ultimele sale piese au fost 'The Master Builder' (1892) si 'Cand noi morti ne trezim' (1899).  Dupa ani de trai alternant la Roma sau Dresden si Munich Ibsen se intoarce in Norvegia in 1892. Era bogat, onorat de catre lume si iubit de catre conationalii sai. Piesele sale erau traduse in multe limbi si s-au pus pe scene din tari de prin toata lumea. A murit in Christiania pe 23 mai 1906.   Stâlpii societăţii e drama minciunii sociale, a imposturii în numele datoriei, a mecanismului distrugător al vieţii de provincie, care macină umanul în malaxorul convieţuirii. Această primă piesă realist-critică a lui Ibsen e o pledoarie pentru adevăr şi generozitate aşa cum doar marea dramaturgie poate fi. Indiferent de când a fost scrisă şi montată.  

  Viata si opera lui Anton Cehov biografie La 29 ianuarie 1860 s-a născut scriitorul rus Anton Pavlovici Cehov (d. 15 iulie 1904). Cehov s-a impus cu cea mai mare dificultate in afara tarii sale natale. Este cel mai mare dramaturg al Rusiei, cel care a schimbat in mod fundamental teatrul ca mijloc de exprimare a unui concept deosebit de modern de experienta umana si posibilitati sociale.  Cehov si-a castigat o reputatie nu numai ca dramaturg, ci si ca unul dintre cei mai mari autori de nuvele din lume, fiind un pionier in domeniul remodelarii mostenirii epice a literaturii beletristice din secolul al XX-lea. Atat in piesele, cat si in schitele si povestirile sale. Cehov a respins modelul standard al intrigii si prezentarii personajelor cu o metoda mai subtila de redare a fortelor constientului si subconstientului care se lupta dincolo de aparente. Cu modestia sa caracteristica, Cehov si-a diminuat propriile realizari, cu exceptia celei de inovator. “Tot ceea ce am scris", spunea el, “va fi dat uitarii in cinci sau zece ani; dar drumurile pe care le-am defrisat vor ramane solide si practicabile - acesta este singurul meu merit." Dintre toate geniile Rusiei din secolul al XlX-lea, TOLSTOI [53] nu-l vedea ca rival decat pe Cehov. “Cehov este un artist incomparabil", observa Tolstoi, “da, da, absolut incomparabil... Un artist al vietii... Cehov a creat forme noi de scris, complet noi, dupa parerea mea, in intreaga lume, cum nu am mai intilnit nicaieri... Si nici nu poti sa-l compari pe Cehov ca artist cu scriitorii rusi anteriori - cu Turgheniev, Dostoievski sau cu mine. Cehov a impus o forma specifica, asemenea impresionistilor." Evolutia lui Cehov catre artistul literar unic care a desfiintat toate sabloanele a inceput la Tagonrog, intr-un port arid de la Marea Azov.  Artist al exprimării laconice şi precise, Cehov a sondat adâncimile naturii umane, dezvăluind motivaţiile secrete ale personajelor sale. Cele mai bune piese şi povestiri scrise de el sunt lipsite de intrigi complicate şi de rezolvări clare. Concentrându-se asupra unor fapte aparent triviale, ele creează o atmosferă specială, numită uneori melancolică sau lirică. Cehov a descris viaţa societăţii ruse contemporane lui folosind o metodă înşelător de simplă, fără procedee literare vizibile, fiind considerat principalul reprezentant al realismului rus de la sfârşitul secolului XIX. Tatal lui fusese iobag, dar devenise apoi bacan si manifesta interese artistice in diverse domenii: a fost maestru de cor, violonist, pictor ocazional, ocupatii care il distrageau de la obligatiile curente. Cehov avea saisprezece ani cand tatal sau a dat faliment si a fost nevoit sa se mute cu familia la Moscova ca sa scape de urmarirea creditorilor. Cehov a ramas in Tagonrog ca sa-si termine scoala la gimnaziul local; s-a intretinut dand meditatii unor elevi mai mici. La nouasprezece ani, Cehov a venit la Moscova si si-a asumat raspunderea intretinerii familiei, inscriindu-se in acelasi timp in programul de studii medicale de cinci ani de la Universitatea din Moscova.  Cehov şi-a început cariera scriitoricească publicând mici texte comice, semnate cu pseudonim, în reviste de satiră şi umor. Până în 1888 devenise foarte popular în rândurile publicului fără pretenţii şi produsese mai multe scrieri decât toate textele sale ulterioare luate la un loc. În plus, pe parcurs, transformase specia schiţei umoristice de cca 1 000 de cuvinte într-o formă minoră de artă. Cehov a avut şi încercări de a scrie literatură serioasă, studii ale nefericirii şi disperării omeneşti care contrastau bizar cu anecdotismul textelor sale comice. Treptat, această latură gravă a devenit predominantă şi, curând, a ajuns să prevaleze asupra celei umoristice.   Nuvela Stepa este relatarea unei calatorii prin Ucraina vazuta cu ochii unui copil. Piesa Ivanov (1887) se remarca prin realismul novator al caracterizarii si infatisarii starii de spirit a perioadei. Piesa experimentala Demonul de lemn n-a fost admisa pentru a fi pusa in scena, ceea ce l-a determinat pe Cehov sa paraseasca teatrul timp de sapte ani. La intoarcerea la Moscova, a cumparat o mica mosie la Melihovo, unde s-a mutat impreuna cu familia si s-a implicat in viata comunitatii locale, slujind si ca doctor de tara.  Aici, in 1895, Cehov a scris cea de-a doua piesa de teatru in mai multe acte, Pescarusul, pe care a descris-o drept “o comedie, trei roluri de femei, sase de barbati, patru acte, un peisaj (vedere spre lac); vorbarie multa despre literatura, putina actiune, cinci tonuri de iubire". Piesa a incalcat in mod constient cele mai multe dintre conventiile teatrale ale timpului: a plasat actiuni majore in afara scenei, a exprimat un ideal mai timpuriu al lui Cehov potrivit caruia fiecare personaj sau nonpersonaj este un protagonist si a folosit vorbirea fragmentara, gestul si monologul pentru a ajunge la revelatia de sine inconstienta. Prima punere in scena din 1896, la St. Petersburg, s-a soldat cu un esec, dar a fost reluata doi ani mai tarziu la Moscova, pe scena recent creatului Teatru de Arta, in regia lui Stanislavski si a devenit o piatra de hotar in istoria teatrului modern. Piesa exprima in asemenea masura noua metoda de joc si de spectacol, definitorie pentru munca de pionierat a colectivului Teatrului de Arta din Moscova, incat un pescarus stilizat a devenit emblema companiei. In 1896, Cehov a prezentat primele simptome de tuberculoza, ceea ce l-a obligat sa se mute la lalta, pe coasta Crimeii.    Cehov s-a îndrăgostit de o tânără actriţă, Olga Knipper, care juca în piesele sale şi cu care s-a şi căsătorit în 1901; căsnicia aceasta a fost, probabil, singura poveste de dragoste profundă a vieţii sale. Dar, cum Knipper şi-a continuat cariera actoricească, au trăit separaţi în cea mai mare parte a lunilor de iarnă, iar căsnicia lor nu a produs urmaşi. Deşi preţuit deja de publicul literar rus la vremea morţii sale, Cehov nu a devenit celebru pe plan internaţional decât după Primul Război Mondial, când traducerile au contribuit la popularizarea operei sale. Şi totuşi, stilul său evaziv, aparent stângaci – în care ceea ce rămâne nespus pare adesea mult mai important decât ceea ce e spus – i-a împiedicat pe criticii literari să facă o analiză eficientă a scrierilor sale, iar pe alţi scriitori să-l imite. Abia la 40 de ani de la moartea sa, odată cu publicarea Operelor complete (Polnoe sóbrame socinenii i pisem) în 20 de volume (între 1944 şi 1951), Cehov a fost, în sfârşit, prezentat în limba rusă cu un profesionalism demn – deşi cu unele rezerve – de valoarea sa. Opt volume ale acestei ediţii cuprind corespondenţa scriitorului, estimată la câteva mii de scrisori. Excepţional de vivace şi de spirituale, ele contrazic convingerea – comună în timpul vieţii lui Cehov – că era un pesimist înrăit. Ca mostre ale artei epistolare ruse, scrisorile sale au fost socotite de istoricul literar D.S. Mirski de valoare aproape egală cu corespondenţa lui Aleksandr Puşkin. Deşi Cehov este, deocamdată, cunoscut în principal pentru piesele sale, opinia critică dă semne că ar începe să-i considere povestirile – îndeosebi pe cele scrise după 1888 – o izbândă artistică încă mai semnificativă şi mai originală.  La 2 iulie 1904, in sanatoriul de la Badenweiler, Germania, Anton Cehov moare de tuberculoza. Lucrarile lui Cehov au fost traduse in mai multe limbi. Celebrul scriitor uzbec Abdulla Qahhor, a tradus multe dintre povestirile lui Cehov in limba uzbeca. Qahhor a fost influientat de scriitorul rus, considerandu-l profesorul sau.  

Doi ani de vacanță – Jules Verne Romanul „Doi ani de vacanță” a fost publicat de binecunoscutul scriitor Jules Verne în noiembrie 1888. După cum acesta mărturisea lumii întregi, în prefața ediției princeps a cărții, ambiția sa era de a reface condițiile din Robinson Crusoe pentru protagoniștii săi, un grup de copii naufragiați pe o insulă.  Dorea ca toată lumea să afle de câtă inteligență și curaj sunt capabili copiii într-o situație limită. Povestea avea să găsească ecou și în scrierile altor romancieri. Acest roman este reluarea temei din Insula misterioasa, de data aceasta protagonistii fiind , in loc de adulti, un grup de 15 copii cu varstele intre 8 si 14 ani de la un colegiu din Noua Zeelanda, care pornesc accidental, singuri, fara echipaj,  intr-o excursie cu vasul Sloughi si dupa o furtuna naufragiaza pe o insula izolata, Hanovra, langa coasta chiliana.  Naufragiarea unor baieti pe o insula pustie si lupta acestora pt. a supravietui condiitilor vitrege ale naturii.        Tentatiei lui Robinson Crusoe nu-i putea scapa nici Jules Verne, marele maestru francez al aventurii, care imbina atat de convingator fictiunea cu realitatea. Cei 15 eroi intre 8 si 14 ani, care nimeresc pe o insula pustie, retraiesc peripetiile celbrului solitar, punandu-si in joc inteligenta destoinicia si curajul proprii varstei lor. Iar aceste calitati devin si mai necesare cand, in afara vitregiilor naturii, acesti baietandii trebuie sa infrunte si asaltul unor ucigasi netrebnici. Pentru eroii nostrii, oricat de puternice sunt imprejurarile, nimic nu-i impiedica sa le biruie. Din aceasta confruntare eroii ies mai puternici si mai siguri pe ei.        Doi ani de vacanta inseamna mai presus de orice o inedita scoala a vietii.

 Cum a furat Grinch Crăciunul, apărută în 1957 în SUA, sub semnătura lui Dr. Seuss    Grinch este un personaj atipic, pe coperta cărții scrie că ar fi un monstruleț, dar din textul cărții nu reiese asta, așa că pentru mine e o ființă care trăiește peste deal de satul Cinești și locuitorii săi. De 53 de ani, Grinch, care locuiește în peștera sa împreună cu cățelul său Max, asistă la pregătirile și ritualurile de Crăciun ale locuitorilor din Cinești: abundență de cadouri, zgomot, mâncare și băutură din plin,  ghirlande, tărăboi, clopote care răsună, cântece și dans, toate îl enervează pe Grinch care nu participă în acest peisaj. Așa că în mintea lui încolțește gândul de a-i face să înceteze cu toate acestea și așa ajunge să se costumeze în Moș Crăciun și în seara de ajun să le fure tot ceea ce pregătiseră: brad, cadouri, mâncare etc. Bucuros, a doua zi așteaptă cu urechiule ciulite zgomotele de jale la dispariția bunurilor, însă, în schimb, Grinch asistă la ceva ce nu se aștepta. Chiar dacă toate bunurile materiale dispăruseră, locuitorii din Cinești s-au adunat ca la fiecare Crăciun și s-au ținut de mâini și au început să cânte  împreună cântece. Grinch se gândește atunci că poate totuși Crăciunul nu este, așa cum își imagina, despre a avea, ci mai degrabă despre a fi împreună, despre a ne bucura, despre a ne ține de mână. Așa că decide să înapoieze toate bunurile furate și se integrează în petrecerea de Crăciun, el însuși servindu-le masa cineștilor.

Buna, vad ca ai portal unde sa-ti gasesti ceva de inchiriat. Eu sunt cam paralelă cu asta. Imi pare rau ca nu-ti pot fi de ajutor