Lecturi suplimentare și fișe de lectură resurse didactice pentru toate clasele

Ridichea uriaşă - poveste de citit la clasă   Ce frumoasă e vremea copilăriei, cu poveştile ei ... Vă mai amintiţi de povestea “Ridichea uriaşă”? Este un frumos basm rusesc care ne încântă prin acţiunea şi personajele sale: ridichea uriaşă, bunicul - moşul, baba - bunica, nepoţica, căţeluşul, pisica, şoarecele. Învăţătura/morala poveştii este una de valoare: “Unde-i unul nu-i putere, unde-s mulţi puterea creşte”. Vă prezentăm pe scurt povestea.   Bunicul a pus în grădiniţă o ridiche şi a crescut ridichea aceea mare-mare, cât capul omului şi mai mare.   Într-o zi, bunicul a încercat să smulgă ridichea din pământ şi apucând-o de frunze trage şi trage, iar ridichea nu s-a lăsat deloc scoasă din pământ.   Moşul a chemat şi pe babă. Baba s-a prins de mijlocul moşneagului, moşneagul de frunzele ridichii şi trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.   A chemat baba şi o nepoată. Nepoţica s-a prins cu amândouă mâinile de mijlocul babei, baba de moş şi moşul de ridiche. Trag, trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.   Nepoţica a chemat căţeluşul. Căţeluşul s-a agăţat de poala nepoţicăi, nepoţica de mijlocul babei, baba de moş şi moşul de ridiche şi trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.         Iaca şi pisica ajunge să ajute şi ea la scos ridichea. Pisica s-a agăţat de coada căţelului, căţeluşul de poala nepoţicăi, nepoţica de mijlocul babei, baba de moşneag şi trag, trag, trag, dar ridichea tot nu s-a smuls.   - Staţi că mai aduc eu un tovarăş în ajutor! zice pisica. Şi pisica a chemat pe şoarece. Se prinde şoarecele de coada pisicii, pisica de căţeluş, căţeluşul de nepoţică, nepoţica de bunică, bunica de moş, moşul de ridiche şi trag, trag ... Ridichea s-a smuls şi a ieşit din pământ, dar toţi au căzut grămadă unii peste alţii ...   Aşa de mare a fost ridichea că au mâncat-o împreună cu tot satul …

Scufiţa Roşie de Fraţii Grimm          A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar mai dragă decât oricui îi era ea bunicii, care nu ştia ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi dărui o scufiţă de catifea roşie şi pentru că-i şedea tare bine fetiţei şi nici nu mai voia să poarte altceva pe cap, o numiră de atunci Scufiţa Roşie.     Într-o zi, maică-sa îi zise:         - Scufiţă Roşie, ia bagă-n coşuleţ bucata asta de cozonac şi sticla asta cu vin şi du-le bunicii, că e bolnavă şi slăbită şi bunătăţile astea o să-i ajute să-şi mai vină în puteri. Da' vezi de pleacă mai înainte de-a se lăsa zăpuşeala şi caută de mergi frumos şi să nu te abaţi din drum; altfel, cine ştie, de alergi, ai putea să cazi şi să spargi sticla şi atunci bunicuţa cu ce o să se mai aleagă? Iar când o fi să intri în casă, nu uita să-i dai bunicii "bună dimineaţa" şi vezi să nu înceapă a-ţi umbla ochii prin toate ungherele!         - Aşa am să fac! îi făgădui Scufiţa Roşie şi-şi luă rămas bun la plecare. Bunica locuia în pădure, cam la vreo jumătate de ceas depărtare de sat. Şi de cum intră Scufiţa Roşie în rariştea codrului, numai ce-i ieşi înainte lupul. Dar Scufiţa Roşie nu ştia ce lighioană rea e lupul şi nu se temu defel când îl văzu.         - Bună ziua, Scufiţă Roşie! îi zise el.         - Mulţumesc frumos, lupule.         - Încotro aşa de dimineaţă, Scufiţă Roşie?         - Ia, până la bunicuţa!         - Şi ce duci acolo, sub şorţ?         - Cozonac şi vin. Mama a făcut ieri cozonac şi-i duc niţeluş şi bunicii, care-i bolnavă şi slăbită, să mănânce şi ea, ca să-şi mai vină în puteri.         - Da' unde şade bunică-ta, Scufiţă Roşie?         - Colo în pădure, la vreun sfert de ceas şi mai bine de aici. Cum ajungi sub cei trei stejari, ai şi dat de casa ei, iar ceva mai la vale e alunişul, pe care doar îl ştii! îi răspunse Scufiţa Roşie. Lupul îşi zise în sinea lui: "Fragedă-i fetiţa asta! Ce mai îmbucătură pe cinste ar fi, zău aşa! Cu mult mai gustoasă decât baba! Da' e vorba că trebuie să fiu şiret şi să ticluiesc în aşa fel lucrurile ca să pun mâna pe amândouă"...         Mai merse lupul o bucată de drum alături de Scufiţa Roşie şi apoi începu să-i spună cu glas mieros:         - Scufiţă Roşie, ia te uită ce flori frumoase strălucesc în jurul tău! Şi tu nici nu le iei în seamă măcar... Şi mie mi se pare că n-auzi nici ce dulce cântă păsărelele! Atât de serioasă păşeşti pe drum, de parcă te-ai duce la şcoală. Şi e atât de plăcut să hoinăreşti şi să zburzi prin pădure; e atâta veselie!         Scufiţa Roşie ridică privirea şi când văzu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor, când privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care creşteau pretutindeni, îşi spuse în sinea ei:         "Mare bucurie i-aş face bunicii dacă i-aş duce şi-un buchet de flori proaspete! E atât de dimineaţă, că nu mi-e teamă c-am să întârzii!" Se abătu deci din drum şi o luă prin pădure, ca să culeagă flori. Rupea de ici una, de dincolo alta, dar îndată i se părea că puţin mai încolo îi zâmbeşte o floare şi mai ochioasă; alerga într-acolo şi, tot culegând margarete şi clopoţei, se pierdea tot mai mult în adâncul codrului. În ăst timp însă, lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii şi bătu la uşă:         - Cine-i acolo?         - Eu sunt, Scufiţa Roşie, şi-ţi aduc cozonac şi-o sticlă cu vin. Dar deschide uşa, bunicuţo!         - Apasă pe clanţă şi intră! răspunse bunica, că eu mă simt slăbită şi nu mă pot da jos din pat. Lupul apăsă pe clanţă, deschise uşa, se repezi glonţ spre patul bunicii şi, fără să scoată o vorbă, o înghiţi. Se îmbrăcă apoi cu hainele ei, îşi puse pe cap scufiţa, se culcă în pat şi trase perdelele.         În vremea asta, Scufiţa Roşie culesese atâtea flori, că abia le mai putea duce. Cum alerga ea de colo până colo, deodată îşi aminti de bunica şi porni degrabă spre căscioara din pădure. Şi nu mică îi fu mirarea când văzu uşa data de perete.         De îndată ce intră în odaie, o cuprinse neliniştea; totul i se părea atât de ciudat, încât îşi spuse: "Vai, Doamne, ce-o fi azi cu mine, de mi-e aşa de frică? Că doar altădată mă simţeam atât de bine la bunicuţa!" Şi fără să mai aştepte, strigă:         - Bună dimineaţa! Dar nu primi nici un răspuns.         Scufiţa Roşie se apropie atunci de pat şi dădu perdelele la o parte. Bunicuţa stătea întinsă în pat, cu scufia trasă peste ochi, şi avea o înfăţişare atât de ciudată, încât fetiţa întrebă:         - Vai, bunicuţo, da' de ce ai urechi atât de mari?         - Ca să te pot auzi mai bine.         - Vai, bunicuţo, da' de ce ai ochi atât de mari?         - Ca să te pot vedea mai bine.         - Vai, bunicuţo, da' de ce ai mâini atât de mari?         - Ca să te pot apuca mai bine.         - Da', bunicuţo, de ce ai o coşcogeamite gura?         - Ca să te pot înghiţi mai bine. N-apucă să sfârşească ultimul cuvânt, că şi sări jos din pat şi-o înghiţi pe biata Scufiţa Roşie.         După ce-şi potoli foamea, lupul se culcă din nou în pat şi, prinzându-l somnul, adormi şi începu să sforăie de se cutremurau pereţii. Şi se întâmplă ca tocmai atunci să treacă prin faţa casei un vânător. Auzi el horcăiturile şi-şi spuse:         "Bre, da' tare mai sforăie bătrâna! Nu cumva i-o fi rău?" Intră în casă şi, când se apropie de pat, îl văzu pe lup tolănit acolo.         - Ei drăcie, nu-mi închipuiam c-o să te găsesc aici, ticălos bătrân! izbucni vânătorul. De când te caut! Îşi potrivi puşca şi voi să tragă, dar în clipa aceea îi trecu prin minte: "Dar dacă lupul a înghiţit-o pe bătrână? Poate c-aş mai putea s-o scap!" Aşa că nu mai trase, ci, luând o foarfecă, începu să taie burta lupului adormit. Abia apucase să facă vreo două-trei tăieturi, că se şi văzu strălucind scufiţa cea roşie a fetiţei şi când mai făcu o tăietură, fetiţa sări afară şi strigă:         - Vai, ce spaimă am tras! Ce întuneric era în burta lupului! După aceea au scos-o afară şi pe bunică. Era încă în viaţă, dar abia mai răsufla. Scufiţa Roşie adună în grabă nişte pietroaie şi toţi trei umplură cu ele burta lupului.         Când se trezi, lupul voi s-o ia la sănătoasa, dar pietroaiele atârnau atât de greu, că dihania se prăbuşi la pământ şi dădu ortul popii.         Cei trei nu-şi mai încăpeau în piele de bucurie. Bunicuţa mâncă cozonacul şi bău vinul pe care-1 aduse fetiţa şi pe dată se înzdrăveni. Iar Scufiţa Roşie gândi în sinea ei, parcă mustrându-se: "De-aci înainte n-o să mă mai abat niciodată din drum când oi merge singură prin pădure, ci o să ascult de poveţele mamei!"

  Păcălici la școala de Nicolae Labiș   Pana noua-n palarie si hainuta de postav, Pacalici pe drum paseste fudulindu-se grozav. Dara din ghiozdan ce-atarna ca un firicel de plus? Ati ghicit? Codita-si scoase sa ia aer, Chitibus. Iata scoala, dar ce zarva e acolo-ntre baieti? Tii, feciorul lui Tandala, batausul Tandalet. A trantit doua fetite, pe-un copil l-a injurat, si razand acum se plimba ca un pasa de-ngamfat. Pacalici spre el paseste: -Tandalet, acu', cat vad, cereti de la toti iertare, ce altminteri e prapad! - Ce spui tu, ma gagalice? Fugi c-acu te burdusesc! - Nu-ti ceri, Tandalet, iertare? Bine... Atunci eu te vrajesc. Uite-un duh o sa te muste de piciorul nespalat... (Chitibus, pe nesimtite, intr-o clipa l-a muscat). ...iar din spate o sa-ti cada si ghiozdanul tau pe jos. ( Chitibus, pe nesimtite, curelusa a si ros.) Toti copiii rad cu pofta, l-au vazut pe soricel, dar lui Tandalet i-i frica, nestiind ce e cu el. si-a cerut apoi iertare, A ramas mofluz, tacut, si in saptamana asta n-a-njurat, nu s-a batut. (1963)  

In clasa intai de Constantin Dragomir   Albinutele se joaca  Nici nu se zaresc din flori,  Scoala-ntreaga-i o prisaca  De copii nerabdatori.  Clopotelul de argint  Cu glas dulce-dulce suna,  Ca parintele cel bland  De prin flori pe toti aduna.    Picii de la gradinita  Se reped buluc in scoala.  Ce sa fie? Mihaita  Se mai tine strans de poala!  In sfarsit se hotaraste:  - Hai, mamico... hai ramai...  Printre lacrimi ii sopteste:  -Sa-nvatam in clasa-ntai. 

    Lumea Literelor de Georgiana-Elena    Ca-n siragul cu margele  Stau in carte literele,  Si ne-asteapta cu mult dor  Sa intram in lumea lor.    Daca noi le invatam  Buni prieteni castigam.  Ce ne vor ajuta mereu,  Caci nu este foarte greu.  Dragi copii, sa invatam,  Cuvintele sa dezlegam!  Sa intram cu drag si spor  In Lumea Literelor!