Sinteză biologie pentru bacalaureat clasa a IX-a și clasa a X-a

IV. DIVERSITATEA LUMII VII     NOȚIUNI INTRODUCTIVE:               *  Imensa varietate a organismelor a impus necesitatea incadrării în mai multe categorii sistematice= taxoni : specia, genul, familia, ordinul, clasa,  încrengătura, regnul             * Denumirea organismelor: orice organism are o denumire populară și o denumire în limba latină  care cuprinde 2 cuvinte: primul = genul(se scrie cu literă mare) al doilea= specia(se scrie cu literă mică); aceasta se numește nomenclatură binară introdusă pt prima data de Karl Linne              EX: Măceșul - Rosa canina( Rosa= genul, canina= specia)   Lumea vie este împărțită În 5 regnuri:   1.Regnul  Monera ( Procariota) - bacterii 2.Regnul Protista - protozoare, alge 3. Regnul Fungi - ciuperci 4. Regnul Plante 5.Regnul Animal   - virusurile nu fac parte din nici un regn fiind structuri acelulare     VIRUSURI   Caractere generale: - sunt entități infecțioase - sunt organisme acelulare - nu au metabolism propriu și se multiplică doar în celule gazdă pe care o parazitează             Structură: 1. capsidă (formată din proteine numite capsomere) 2. genom viral (1 moleculă de ADN sau 1 moleculă de ARN, niciodată ambele, excepție virul HIV - are 2 molecule de ARN)     Clasificare: 1. dezoxiribovirusuri = adenovirusuri - virusuri cu ADN (ex: virusul herpetic, bacteriofagi) 2. ribovirusuri - virusuri cu ARN (HIV, virusul gripal, virusul turbării, virusul poliomelitei)               Viroze:  bolile produse de virusuri ( gripa sau guturaiul, turbarea, variola, varicela, poliomelita, oreion, hepatita virală, pesta, boala vacii nebune)     REGNUL PROCARIOTA( MONERA)   Caractere generale: - sunt organisme procariote (fără  nucleu individualizat - fără  membrană nucleară și nucleoli) - cele mai vechi forme de viața - se clasifică în bacterii ( arhebacterii și eubacterii) și alge albastre verzi (cianobacterii)               Eubacterii: - structură - vezi celula procariotă (membrană, perete celular, citoplasmă, capsulă, nucleoid, plasmid - material genetic independent de cromozomul bacterian) - forme:  sferice (coci), bastonaș (bacili), spiralate (spirili și spirochete), virgulă (vibrion) - exemple: bacilul Koch (produce TBC), bacilul fânului, vibrionul holerei, bacilul tetanosului Importanță:             1. au rol în circuitul materiei în natură (bacterii nitrificatoare)             2.îmbogățesc solul în azot (bacterii fixatoare de azot)             3.sunt folosite la fabricarea unor produse alimentare (vin, oțet, produse lactate) prin procese de fermentație             4. unele bacterii sunt folosite în biotehnologiile moderne pentru obținerea unor hormoni, medicamente, în extragerea țițeiului             5. bacteriile saprofite produc alterarea alimentelor sau sunt descompunători și redau componentele minerale în sol             6.bacteriile parazite produc boli numite bacterioze: tuberculoza, tetanosul, pneumonia, meningita, difteria, sifilisul, holera.     REGNUL PROTISTA             Caractere generale: - trăiesc în mediul acvatic, sol umed și în lichidele din corpul plantelor și animalelor Clasificare: 1. protiste asemănătoare plantelor (alge și euglene) 2. protiste asemănătoare animalelor (protozoare) 3. protiste asemănătoare ciupercilor                 Alge -trăiesc în mediul acvatic și în locuri umede - au nutriție autotrofă prin fotosinteză   Alge unicelulare: verzeala zidurilor, Pinularia (are perete celular impregnat cu siliciu, după moartea lor  se formează o rocă numită diatomită)               Euglene -sunt organisme care au 1-2 flageli cu rol de locomoție (la baza flagelului se află stigma cu rol de orientare a animalului spre sursa de lumină) - nutriția este mixtă (ziua se hrănesc autotrof iar noaptea se hrănesc heterotrof) - reprezentanți: Euglena verde               Sporozoare - sunt parazite care produc spori de rezistență - reprezentanți: - organisme parazite: babesiile, coccidiile, plasmodium malariei (produce malaria la om și boala este transmisă de femela țanțarul Anofel)     REGNUL FUNGI   Caractere generale: - corpul este un miceliu format din hife - au perete celular chitinos - nu au pigmenți și au nutriția heterotrofă (saprofită și parazită)   Clasificare: 1. Ascomicete:             a. drojdii (drojdia de bere, drojdia vinului)             b. specii saprofite (mucegaiul verde)             c. specii parazite ( cornul secarei)             d. specii comestibile (zbârciogul)   2. Bazidiomicete:             a. specii parazite (rugina grâului, tăciunele negru al porumbului)             b. specii saprofite (cu pălărie și picior)                         - comestibile (ciuperca de câmp, hribul, bureți, ghebe)                         - otrăvitoare (pălăria șarpelui, buretele viperei)   Importanță:             1. speciile saprofite intervin în circuitul materiei în natură             2. unele specii reprezintă o sursă importantă de hrană             3. din unele ciuperci se obțin substanțe farmaceutice (din mucegaiul verde se obține penicilina, din cornul secarei se obține ergotina), alcool, vitamine             4. drojdiile sunt utilizate in diferite tipuri de fermentație     REGNUL PLANTE     Clasificare: 1. plante talofite avasculare (alge pluricelulare și mușchi) 2. plante cormofite vasculare:             - ferigi             - plante cu sămânță (spermatofite): gimnosperme și angiosperme                Alge pluricelulare: Caractere generale: - trăiesc în mediul acvatic și în locuri umede - au nutriție autotrofă prin fotosinteză - corpul lor este un tal (corp nediferențiat în rădăcină, tulpină, frunze) = plante talofite   Clasificare:             1. alge verzi - salata de mare, mătasea broaștei, lâna broaștei, Volvox-algă colonială             2. alge roșii - Ceramium rubrum, Porfira             3. alge brune- Laminaria, Fucus Importanță:             1. producători de substanță organică             2. algele - utilizate la fabricarea hârtiei, în industria farmaceutică, agricultură ca îngrășământ                         MUȘCHI = BRIOFITE Caractere generale: - sunt primele plante verzi de uscat - se găsesc în locuri umede - sunt plante talofite avasculare - au caracter de algă verde dar și caractere noi datorită adaptării la viața de uscat Clasificare:             Mușchi frunzoși= Briate - mușchiul de pământ, mușchiul de fântână Importanța: 1. reduce eroziunea solului 2. mușchiul de turbă- formează turba(cărbune)                 FERIGI= PTERIDOFITE   Caractere generale: - sunt plante cormofite - corpul este corm (diferențiat în rădăcină, tulpină, frunze) -tulpina este subterană și se numește rizom - apar cele mai simple vase conducătoare - nu au flori - înmulțirea se face prin spori             Clasa Filicate - feriga comună, feriguța, năvalnic, țolul lupului       Importanță: - ferigile fosile au format depozite de cărbuni - sunt utilizate ca plante medicinale, decorative - au importanță economică                 GIMNOSPERME (gymnos=nud, sperma= sămânță)             Caractere generale: - apare pentru prima dată sămânța care protejează și hrănește embrionul (sămânță neînchisă în fruct) - sunt plante lemnoase(arbori și arbuști) - au frunze aciculare - sunt primele plante cu flori             Clasa Conifere (Rășinoase) - florile sunt grupate în conuri - plante lemoase -au frunze aciculare - au canale rezinifere - reprezentanți: brad, pin, molid, zadă, tisă, ienupăr,tuia(arborele vieții), jneapăn, arborele mamut  Importanță: - formează păduri pe suprafețe întinse - lemnul este utilizat în construcții, fabricarea mobilei etc - rășina este utilizată pentru extragerea unor subst. antifungice și insecticide - plante decorative - unele sunt folosite în medicină               ANGIOSPERME (gymnos=nud, sperma= sămânță, a= fără)   Caractere generale: - au sămanța închisă în fruct - sunt cele mai evoluate plante -sunt plante erbacee sau lemnoase - embrionul are 1 sau 2 cotiledoane   Clasificare:       1. Clasa Dicotiledonate(embrionul are 2 cotiledoane)             Familia rosacee: măceș, căpșun, zmeur, măr, cireș             Familia papilionacee(leguminoase): mazăre, fasole, soia, linte, trifoi             Familia asteracee: floarea soarelui, salată, păpădia, margareta, pelin             Familia crucifere: varză, ridiche, muștar, rapița             Familia ranunculacee: piciorul cocoșului, bujor             Familia umbelifere: morcov, patrunjel, pastarnac, țelină, mărar, leuște             Familia solanacee: cartof, pătlăgeaua, ardei, tutun, petunia             Familia chenopodiacee: spanac, sfeclă, loboda             Familia fagacee: stejar, fag, castan             Familia iugladancee: nuc 2. Clasa Monocotiledonate (embrionul are un cotiledon)             Familia poacee(graminee): grâu, porumb, orz, orez, ovăz, secară             Familia liliacee: ceapă, usturoi, laleaua, crin, zambila, viorea             Familia iridacee: stanjenel, gladiolă             Familia amarilidacee: ghiocel, narcisă             Familia ciperacee: pipirig, rogoz, papirusul   Importanță: - reprezintă principalii producători de substanțe organice - constitue sursă de hrană pentru om și animale - lemnul-material de construcție     REGNUL ANIMAL   Clasificare: A.NEVERTEBRATE             1. celenterate             2. viermi             3. moluște             4. artropode   B. CORDATE- VERTEBRATE             1.pești,             2. amfibieni             3. reptile             4. păsări             5.  mamifere   NEVERTEBRATE               CELENTERATE Clasa hidrozoare - hidra de apă dulce Clasa scifozoare - meduza fără văl               VIERMI   Viermi plați             Clasa trematode - planaria, viermele de gălbează (parazit)             Clasa cestode - teniile Viermi cilindrici (nematelminți)             Clasa nematode: limbricul, oxiurul, trichina Viermi inelați (anelide)             Clasa   oligochete: râma                   Clasa hirudinee: lipitoarea               MOLUȘTE Gasteropode (melci)- melcul de livadă, limax, ghiocul Lamelibranhiate (scoici) - scoica de râu, scoica de lac, midia Cefalopode - sepie, caracatiță, nautil                                       ARTROPODE   Arahnide ( păianjeni)- păianjenul cu cruce, scorpionul, căpușa, sarcoptul râiei Crustacee - racul de rau, crab, homar, dafnia, ciclop Insecte - cărăbuș, țanțar, albină, albiliță   VERTEBRATE                 PEȘTI OSOȘI Teleosteeni: crap, știucă, șalău, guvid, somn, păstrăv Acipenseride (sturioni): cegă, nisetru, morun, păstrugă               AMFIBIENI Urodele (amfibieni cu coadă): salamandră, triton Anure (amfibieni fără coadă) : brosca de lac, brotăcelul, broasca de pădure               REPTILE Lacertilieni (șopârle): șopârla cenușie, gușterul Ofidieni (șerpi): șarpele de casă, viperă, piton, șarpele cu clopoței, boa Chelonieni ( broaște țestoase): broasca țestoasă de uscat, caretul, broasca țestoasă de apă Crocodilieni (crocodili): crocodilul de Nil, gavialul, aligator)               PĂSĂRI Acarenate (fără carenă): struți, pasărea kiwi, nandu, casuar   Carenate : vrabia, găina, barza, uliul, porubelul, cucul, pinguinii etc               MAMIFERE Placentare - chiroptere (liliac), cetacee (balena, delfinul, cașalotul) insectivore (cartița, ariciul), rozătoare (iepurele, veverița, castorul), carnivore (pisică, leu) copitate ( porc, vacă, cal, oaie), pinipede (focă, morsă)       CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ÎN ROMÂNIA     Rezervații ale biosferei : Delta Dunării, Retezat Parcuri naționale: Piatra Craiului, Cheile Bicazului, Lacul Roșu Rezervații naturale: Bucegi- Leaota Rezervații peisagistice: Postăvarul, Codrii de argint, Poiana cu narcise Rezervații științifice: Peștera Cloșani, Peștera Urșilor   Animale ocrotite în Romania: capra neagră, marmota, râsul, cocoșul de munte, acvila, ciuful, striga, dropia, egreta, lebăda, păstrăvul, broasca țestoasă dobrogeană Plante ocrotite în Romania: larice, tisă, laleaua pestriță, floarea de colț, narcisa, papucul doamnei, sângele voinicului, strugurii ursului                                                

FUNCȚII DE RELAȚII SENSIBILITATEA   Mișcarea și sensibilitatea la plante               Sensibilitatea = este proprietatea organismelor de a reacționa  la informații din mediu La plante există două tipuri de mișcări:             1. pasive (fără consum de energie) - de ex: răspândirea fructelor și semințelor             2.active ( cu consum de energie): tactisme, tropisme, nastii   A.Tactisme: sunt mișcări orientate ale celulelor mobile             -ex: deplasarea gameților masculini spre cei feminini (chimiotactism pozitiv) B. Tropisme: sunt mișcări ale organelor vegetale realizate prin curburi și orientate în direcția stimulului               Clasificare: 1. geotropism (stimulul este forța gravitațională), ex: rădăcina are geotropism pozitiv și tulpina negativ 2. fototropism (stimulul este lumina), ex: rădăcina are fototropism negativ și tulpina pozitiv - ex: floarea soarelui are fototropism pozitiv 3. chimiotropism (stimulul este reprezentat de substanțe chimice) 4. hidrotropism (stimulul este reprezentat de apă)             3 și 4 - ex: orientarea rădăcinilor spre sursa de substanțe și apă   C. Nastii : sunt mișcări neorientate, nu depind de stimul ci de intensitatea lui             Clasificare: 1. fotonastii (ex: deschiderea florilor de zorele la lumină, a florilor de regina nopții la întuneric și închiderea inflorescențelor păpădiei la întuneric) 2. termonastii (deschiderea florilor de lalea la căldură) 3. seismonastii = mecanonastii (atingerea florilor de mimoză și măcrișul iepurelui) SENSIBILITATEA LA ANIMALE   ORGANE DE SIMȚ LA MAMIFERE   OCHIUL Este alcătuit din:             I.  învelișuri (tunici)             II. aparat optic (medii transparente)             III.  sistem receptor (retina)               I. Învelișuri (tunici) 1. Tunica externă - delimitează posterior sclerotica (opacă) și anterior corneea (transparentă) 2. Tunica medie este formată din:             a. coroidă (membrană pigmentară cu vase de sânge cu rol de hrănire a ochiului)             b. corpul ciliar (mușchiul ciliar și procesele ciliare)             c. iris cu pupilă 3. Tunica internă - retina               Retina: - este formată din 10 straturi de celule, cele mai importante sunt stratul celulelor fotosensibile (fotoreceptori) - transformă energia luminii în impulsuri nervoase:                 a) celulele cu conuri (pentru vederea diurnă, colorată)             b) celulele cu bastonaș (pentru vederea nocturnă) - pe retină se află 2 pete: pata galbenă (are o mică adâncitură foveea centralis unde se formează imaginea) și pata oarbă (pe unde iese nervul optic)   II. Aparatul optic ( mediile transparente ale ochiului)             1. cornee transparentă             2. umoare apoasă (în fața cristalinului)             3. cristalinul (este lentilă biconvexă )             4. umoarea sticloasă = umoarea vitroasă = corp vitros (în spatele cristalinului și are aspect de gel)             Toate aceste componente funcționează ca o lentilă convergentă și au rolul de a focaliza pe retină razele luminoase unde se formează o imagine reală, mai mică și răsturnată a obiectului privit   Defecte de vedere:   1. Miopia             - nu vede bine la distanță             - imaginea se formează în fața retinei             - cauza: forma prea alungită a globului ocular sau puterea prea mare de refracție a cristalinului             - se corectează cu lentile divergente (biconcave) 2. Hipermetropia             - nu vede bine de aproape             - imaginea se formează în spatele retinei             - cauza: este determinată de turtirea globului ocular sau puterea prea mică  de refracție a cristalinului             - se corectează cu lentile convergente (biconvexe) 3. Astigmatism             - cauza: cristalinul nu are suprafața perfect sferică și nu focalizează corect razele luminoase             - se corectează cu lentile cilindrice 4. Strabismul             - nu ține de sistemul optic, ci de mușchii globului ocular             - cauza: unul din mușchii externi care rotesc globul ocular poate fi mai puternic și din această cauză axele cele doi ochi nu sunt paralele             - se corectează chirurgical sau cu ochelari care să orienteze ochiul afectat în direcția corectă               URECHEA   Este alcătuit din 3 regiuni:               1. Urechea externă - este formată din pavilionul urechii și conductul auditiv extern             2. Urechea medie - comunică cu urechea externă prin timpan, cu urechea internă prin fereastra ovală și rotundă și cu nazofaringele prin trompa lui Eustachio (urechea conține aer)             - în urechea medie se află un lanț articulat de 3 oscioare: ciocan, nicovală, scăriță             3. Urechea internă             - este formată din:  a) labirint osos: vestibul osos, melc osos și 3 canale semicirculare osoase  b) labirint membranos: vestibul membranos (utricula și sacula), melc membranos (canal cohlear) și 3 canale semicirculare membranoase             Labirintul osos este plin cu un lichid perilimfă iar cel membranos cu endolimfă În urechea internă se află receptorii (mecanoreceptori):             -  auditivi (pt auz) - se găsesc în melcul membranos             -  vestibulari (pt. echilibru) - se găsește în cele 3 canale semicirculare membranoase și vestibulul membranos             Mecanismul auzului: undele sonore sunt captate de pavilionul urechii și sunt conduse prin    conductul auditiv extern până la membrana timpanului care vibrează, vibrațiile se transmit prin lanțul de oscioare (care amplifică sau diminuează sunetele) spre membrana ferestrei ovale, de aici vibrațiile se transmit prin lichidele din urechea internă până la melcul membranos unde sunt excitați cilii celulelor auditive care se îndoaie și determină inițierea unor potențiale de acțiune care se transmit prin nervul auditiv până la creier unde se formează senzația de auz.   Deficiențe de auz: Surditatea:             - cauza: spargerea timpanului, afecțiuni apărute la nivelul urechii medii sau interne, leziuni ale nervului auditiv sau ale centrului nervos din creier   PIELEA    Structură: epidermă, dermă, hipodermă Funcții: protecție mecanică și biologică, izolare termică, reglarea temperaturii , excreție (prin transpirație), organ de simț - conține recepori: tactili, termici, de durere, pentru vibrații, pentru presiune (aceștia culeg informații și le transmit prin fibre nervoase centrilor superiori - măduvă și creier)     LIMBA   - mucoasa limbii conține receptori tactili, termici, pentru durere dar și receptori gustativi (chemoreceptori) care se găsesc în mugurii gustativi care sunt grupați în papile gustative ( caliciforme, fungiforme, filiforme, foliate)             Un mugure gustativ este format din: celule de susținere și celule chemosensibile cu cili - omul percepe 4 gusturi: dulce, acru, amar, sărat - rolul gustului: alegerea hranei, evitarea unor substanțe nocive, declanșarea unor reflexe digestive     NASUL (mucoasa olfactivă)   - nasul cuprinde în interior cavități nazale căptușite cu mucoasa olfactivă care conține receptorii olfactivi (chemoreceptori)= neuroni bipolari (dendritele proemină prin mucusul ce acoperă mucoasa olfactivă  iar axonii fac sinapsă în bulbii olfcactivi și formează nervul olfactiv - mirosul este dat de diferite substanțe odorante dizolvate în mucusul secretat de mucoasa olfactivă - rolul mirosului: detectarea diferitelor substanțe din mediu         SISTEMUL NERVOS LA MAMIFERE   Clasificare: A. După așezare             - SN central (SNC) : măduva spinării, creier             - SN periferic (SNP) : ganglioni și nervi B. După funcție             - SN somatic (al vieții de relație) - care integrează organismul în mediu             - SN vegetativ (al vieții vegetative) - care reglează activitatea organelor interne   La baza SN stă actul reflex care are ca suport anatomic arcul reflex Actul reflex (reflexul) = este reacția de răspuns al organismului la acțiunea unui stimul             - receptori: recepționează stimulii și îi transformă în influx nervos             - cale aferentă(senzitivă): conduce influxul nervos de la receptori - centrul de comandă             - centrii nervoși: primesc informații și  transmit comenzi către organele efectoare             - cale eferentă(motorie): conduce informații de lacentrul nervos la efectori             - efectori: mușchi și glande               Măduva spinării   Localizare: în canalul vertebral Structură: în secțiune transversală se observă substanța cenușie (la interior) și substanța albă (la exterior) 1.substanța cenușie             -  are forma literei H sau fluture             -  este alcătuită din corpii neuronilor și formează coarne 2. substanța albă             - are forma unor coloane longitudinale             - conține axonii neuronilor grupați în fascicule și formează cordoane     Funcțiile măduvei spinării: I. Funcția reflexă - prin substanța cenușie II. Funcția de conducere - prin substanța albă   I. Funcția reflexă (reflexe): somatice și vegetative A. Reflexe somatice :             1. Monosinaptice - arcul reflex are 2 neuroni (o sinapsă), unul senzitiv în ganglionul senzitiv și altul motor în substanța cenușie             ex: reflex rotulian, ahilean, bicipital, tricipital             2. Polisinaptice - arcul reflex are cel puțin 3 neuroni (cel puțin două sinapse), unul senzitiv, unul motor și între ei unul sau mai mulți neuroni de asociație)             ex: reflexul de flexie (apărare) B. Reflexe vegetative:             ex: reflex de micțiune, defecație, sexuale, cardiace   II. Funcția de conducere:             - se realizează prin substanța albă prin căi de conducere:                         1. ascendente (senzitive) - urcă de la măduvă la creier                         2. descendente ( motorii) - coboară de la creier la măduvă                         3. de legătură (între etajele măduvei)   Nervii spinali - fac legătura dintre centrii nervoși din măduvă cu receptorii și efectorii - de la măduvă pleacă 31 de perechi de nervi spinali Un nerv conține:             1. rădăcina posterioară (dorsală) - este senzitivă și conține ganglionul spinal             2. rădăcina anterioară (ventrală) - este motorie             3. trunchiul nervului (mixt) - format prin unirea rădăcinii anterioare și posterioare             4. ramuri: dorsală, ventrală, comunicantă albă, comunicantă cenușie, meningeală   ENCEFAL (CREIER) Localizare: în cutia craniană Structură: trunchi cerebral, cerebel, diencefal, emisfere cerebrale               Trunchi cerebral:    Formă:  de trunchi de piramidă și se află în continuarea măduvei Alcătuire externă: bulbul rahidian, puntea Varolio, mezencefal Alcătuire internă: - substanța cenușie este fragmentată în nuclei înconjurați de substanța albă             Tipuri de nuclei: 1. nuclei senzitivi: primesc impulsuri de la organele de simț 2. nuclei motori: comandă mișcările tuturor mușchilor 3. nuclei vegetativi: sunt centrii unor reflexe vegetativi - ex: reflex salivar, lacrimal, gastrosecretor, respirator 4. nuclei proprii - ex: substanța neagră, nucleul roșu (rol în reglarea tonusului muscular) - substanța albă - situată și la interior și la exterior cu rol în conducerea impulsurilor nervoase               Cerebelul:               Localizare:  este situat dorsal de trunchiul cerebral - este legat de trunchiul cerebral prin 3 perechi de pedunculi cerebeloși (superiori, mijlocii, inferiori) formați din substanță albă             Alcătuire externă: este format din 2 emisfere cerebeloase unite printr-o porțiune mediană numită vermis             Alcătuire internă: - Substanța cenușie - formează la suprafața cerebelului scoarța cerebeloasă iar la interior nuclei - Substanța albă - este dispusă la interior Rolul: menținerea echilibrului și  tonusului muscular                 Diencefal:               Localizare: în continuarea trunchiului cerebral, fiind acoperit parțial de emisfere cerebrale             Alcătuire internă -  substanța cenușie formează nuclei:                         Talamusul: primesc impulsuri pe calea vizuală, auditivă, gustativă, tactilă, termică (nu și olfactivă)                         Hipotalamusul -  are funcții vegetative:                                     - reglarea temperaturii corpului                                     - reglarea senzației de foame/sete                                     - emoții                                     - activitate sexuală                                     - ritmul somn/veghe               Emisfere cerebrale:               Localizare: sunt cele mai voluminoase situate la partea superioară a encefalului  - sunt separate printr-un șanț emisferic și unite în partea bazală prin punți de substanță albă - emisferele sunt împărțite în lobi: frontal, occipital, 2 temporali, 2 parietali - suprafața emisferelor prezintă șanțuri care formează circumvoluțiuni cerebrale - substanța cenușie formează la exterior scoarța cerebrală și ganglionii bazali (corpii striați) cu rol în reglarea poziției  și a mișcărilor - în scoarță au fost identificate 3 tipuri de arii:             1. arii senzitive: vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă (aici se formează senzații)             2. arii motorii: comandă mișcări voluntare             3. arii de asociație: prelucrează informații complexe (de ex: scris, citit)   Boli ale sistemului nervos: Boala Parkinson, Paralizia, Epilepsia, Scleroza în plăci (manual pag 87)     LOCOMOȚIA LA ANIMALE (MAMIFERE)   Deplasarea în mediul terestru - după modul cum calcă pe sol mamiferele se clasifică în:              1. plantigrade - calcă pe toată talpa (ex: arici, urs, om)              2. digitigrade - calcă pe degete (ex: feline, canide)              3. unguligrade - calcă pe vârful degetelor protejate de copită (ex: porc, oaie, cal) - se observă reducerea numărului de degete și alungirea lor care măresc viteza de deplasare   Deplasarea în mediul acvatic  - prezintă membre foarte reduse, forma corpului este hidrodinamică, locomoția se bazează  pe ondularea corpului (ex: foca, delfinul)   Deplasarea în mediul aerian (ex: liliac) - prezintă adaptări specifice:             - prezintă falange lungi și subțiri care susțin membrana aripii             - oasele sunt ușoare             - sternul este mărit și pe el se inseră mușchii pectorali care mișcă aripile   Sistemul locomotor la mamifere este format din:             - sistemul osos - componentă pasivă             - sistemul muscular - componentă activă   Sistemul osos la om   Scheletul corpului: I. Scheletul capului: neurocraniu (cutia craniană), viscerocraniu (oasele feței) II. Scheletul trunchiului             1. coloană vertebrală             2. coaste             3. stern stern + coaste + coloana vertebrală (porțiunea toracică) = cutia toracică       III. Scheletul membrelor:             A. Membrul superior:                         1. centura scapulară: claviculă, omoplat (scapulă)                         2. membru propriu-zis: braț (humerus), antebraț (radius, ulna), mână (carpiene, metacarpiene, falange)             B. Membrul inferior:                         1. centura pelviană - 2 oase coxale                         2. membru propriu-zis: coapsă (femur), gambă (tibie și fibulă), picior (tarsiene, metatarsiene, falange)    La om scheletul este adaptat la locomoția bipedă:             - apare curbura plantară (scobitura din talpă)             - se lungesc oasele coapsei și ale gambei             - se lărgește centura pelviană             - coloana vertebrală are forma litere S (asigură elasticitatea)   Sistemul muscular la om               Mușchii scheletici se împart: 1. mușchii capului - mimicii 2. mușchii gâtului - sternocleidomastoidian 2. mușchii trunchiului - marele pectoral, dințați, drepți abdominali, trapez, marele dorsal 3. mușchii membrelor anterioare             a. umăr - deltoid             b. braț - biceps, triceps             c. antebraț - flexori și extensori             d. mână 4. mușchii membrelor posterioare             a. centura pelviena - fesieri             b. coapsei - croitor, aductori, cvadriceps femural             c. gambei - gastrocnemieni             d. picior     FUNCȚIA DE REPRODUCERE               Definiție: este capacitatea organismelor de a da naștere la urmași asemănători cu părinții asigurăndu-se perpetuarea speciei   Reproducerea la plante   Reproducerea poate fi: asexuată și sexuată   Reproducerea asexuată (fără fecundație) Se realizează prin: A. spori (la mușchi, ferigi și se formează prin meioză) B. organe vegetative             Tipuri de organe vegetative: 1. muguri - grâușor 2. tulpini modificate:             - stoloni (tulpini târâtoare) - căpșun             - rizomi (tulpini subterane) - mentă, iris             - tuberculi - cartof             - bulbi - lalea, zambilă, ceapă 3.  separarea rădăcinilor tuberizate - dalie 4. tufe - bujor   Reproducerea asexuată poate fi realizată și prin alte metode: 1. butășirea - butașul este un fragment de organ vegetativ  care se desprinde pentru a fi  înrădăcinat: fragment de tulpină (viță de vie, trandafir, mușcată) sau fragment de frunză (mușcată, begonie) 2. marcotajul -înrădăcinarea unor fragmente care nu se despart de planta mamă (viță de vie) 3. altoirea - constă în îmbinarea a 2 plante: portaltoi (care are rădăcini) și altoiul (planta pe care vrem s-o înmulțim) 4. microbutășirea (constă în utilizarea unui fragment de meristem sau chiar a unei celule ca butaș)       Reproducerea sexuată la angiosperme               Organul de reproducere este floarea (ramură scurtă cu frunze metamorfozate  și care va produce fructul și sămânța)             Structura florii hermafrodite la angiosperme: 1. peduncul (codiță) 2. receptacul (pe el sunt fixate elementele florale) 3. periant (înveliș floral):              - sepale (totalitatea lor formează caliciul)             - petale (totalitatea lor formează corola) 4. organe de reproducere             -bărbătesc -  staminele (totalitatea lor formează androceul)                         1 stamină: filament, conectiv și anteră (care conține 4 saci polinici în care se formează grăunciorul de polen)             - femeiesc - carpelele ( totalitatea lor formează gineceul)                         1 carpelă este formată din  stigmat, stil și ovar  (care conține ovulele) Florile pot fi: solitare sau grupate în inflorescențe               Funcțiile florii: florile produc fructe și semințe   Procese: 1.  Formarea grăuncioarelor de polen - se realizează în sacii polinici ai anterelor prin meioză 2. Formarea sacului embrionar - se realizează în interiorul ovulului prin meioză 3.  Polenizarea - constă în transportul grăuncioarelor de polen din anterele staminelor pe stigmatul florii 4.  Formarea tubului polinic - grăuncioarele de polen ajunse pe stigmat germinează și formează un tub care înaintează spre ovul 5.  Fecundația - se produce în sacul embrionar și este dublă:             1 spermatie + oosfera = zigot (celula ou) → embrion             1 spermatie + nucleul secundar = endosperm (albumen) - rol de hrănire a embrionului   SĂMÂNȚA   Sămânța - se formează din ovul și este format din:             1. tegument seminal ( protejează embrionul)             2. embrion - (rădăciniță, tulpiniță, muguraș și unul sau două cotiledoane)             3.  albumen (endosperm) - țesut de rezervă bogat în amidon     FRUCTUL   Fructul - se formează din ovar   I.  Fructe cărnoase:             - drupe simple (au o singură sămânță): cireș, prun, cais             - drupe compuse: mur, zmeur             - bace (au mai multe semințe): vița de vie, tomate   II. Fructe uscate: A. Indehiscente (care nu se deschid)             - nuca: stejar, alun, fag             - achena: floarea soarelui, păpădie,chimen             - cariopsa: grâu, porumb, orz             - samara: frasin, paltin, ulm B. Dehiscente (care se deschid)             - păstăi (se deschid în două): fasole, salcâm, mazăre             - silicve (se deschid în trei): rapiță, varză             - capsule - se deschid prin pori (mac), valve (crin)   III. Fructe false - la formarea fructelor participă și alte structuri             ex: măr, căpșun, măceș (partea comestibilă se formează din receptacul, fructul este de fapt loja semințelor de la măr și așa- zisele semințe de căpșun sau măceș)       REPRODUCEREA  LA OM               A. Sistemul reproducător masculin 1. testicule (gonadă) - conțin tuburi seminifere în care se formează spermatozoizii prin meioză (celule sexuale haploide) 2. conducte genitale = tuburi care acumulează și conduc sperma (spermatozoizi + lichid spermatic)                         a. epididim                         b. canalul deferent                         c. canal ejaculator                         d. uretră (cale urinară și genitală) 3.glandele anexe - vezicule seminale și prostată 4. organe externe: penis (organ copulator)                         A. Sistemul reproducător feminin 1. ovarele (gonadă) - conțin foliculi ovarieni aflați în stadii diferite de evoluție, lunar un folicul ajunge la maturitate, are loc meioza și va produce un ovul; acesta va fi expulzat prin ovulație și va fi preluat de trompa uterină 2. conductele genitale - trompele uterine (aici are loc fecundația), ele comunică cu uterul 3. uterul - organ impar se deschide în vagin prin colul uterin, embrionul se fixează în mucoasa uterină  prin fenomenul de nidație, în jurul embrionului se formează sacul amniotic plin cu lichid amniotic             Legătura dintre embrion și mamă se face prin placentă (între placentă și embrion este cordonul ombilical) 4. vagin (organ copulator) 5. glande anexe - glande mamare 6. organe externe - vulva   Boli cu transmitere sexuală: sifilisul, gonoreea, candidoza, SIDA (manual pg 104)    

CLASA A IX A CUPRINS: I. Celula II. Diviziune celulară III. Ereditate și variabilitate IV. Diversitatea lumii vii   I. CELULA - UNITATEA STRUCTURALĂ, FUNCȚIONALĂ ȘI GENETICĂ A  LUMII VII   Tipuri de celule: - procariote - eucariote Celula procariotă (pro= înainte , karion=nucleu) - nu au nucleu prevăzut cu membrană nucleară - se întâlnește  la bacterii  și alge albastre-verzi             Structură: 1. Membrana plasmatică (plasmalemă) 2. Perete celular- este peptido- glicanic format din mureină 3. Citoplasma- are doar ribozomi 4. Nucleoid- 1 cromozom = o moleculă de ADN circular difuz în citoplasmă 5. Mezozomi- se formează prin invaginarea membranei, ancorează ADN-ul și au rol în respirația celulară 6. Capsula - în exteriorul membranei 7. Cili și flageli - organite cu rol de mișcare 8.Plasmide - este materialul genetic independent de cromozomul bacterian   Celula eucariotă (eu= adevarat , karion=nucleu) -  au nucleu prevăzut cu membrană nucleară - se întâlnește  la protiste, fungi, plante și animale               Structură: 1. Membrană plasmatică (plasmalemă) 2. Perete celular - la plante și ciuperci 3. Citoplasma - cu organite celulare 4. Nucleu   1. Membrana plasmatică (plasmalema):             Structură: Membrana este formată dintr-un strat dublu de fosfolipide și proteine ( bistrat fosfolipidic) Fosfolipidele = cap hidrofil + coadă hidrofobă Proteinele pot fi: transmembranare (traversează toată membrana), integrale(traversează parțial membrana) și periferice( atașate de membrană) Aeastă structură a membranei se numește Modelul mozaic fluid  Rol: - delimitează citoplasma - dă formă celulei -protejează mediul intern - asigură transportul pasiv și activ al substanțelor                         2. Peretele celular:             Structură: -la ciuperci - este chitinos -la  plante- este polizaharidic format din celuloză, hemiceluloză și pectine Peretele poate fi: primar și secundar(la plantele lemnoase pe fața internă a peretelui primar se pot depune anumite substanțe)             Rol: - asigură poziția în spațiu a plantelorși rezistență la acțiunea unor factori mecanici din mediu - permeabil pentru apă   3. Citoplasma: - cu organite celulare             Structură : 1. hialoplasma: lichid vâscos,incolor, semitransparent 2. citoschelet: rețea formată din filamente și tubuli cu rol de suport pt. organitele celulare                 Rol: - este sediul organitelor celulare - la nivelul ei se desfășoară principalele funcții vitale   Organite celulare:   Reticulul endoplasmic (R.E)             Structură:  R.E este o rețea de canalicule, vezicule și cisterne ramificate în citoplasmă; face legătura dintre membrana plasmatică și membrana nucleului             Tipuri: 1. R.E neted(REN) 2. R.E rugos sau granular (RER sau REG)- are atașați ribozomi             Rol: - R.E transportă substanțele în citoplasmă -REN - sinteza lipidelor și metabolismul glicogenului - REG sau RER - sinteza proteinelor   Dictiozomi ( Aparatul Golgi)              Structură: Dictiozomii sunt săculeți aplatizați suprapuși ( cisterne)  dilatați la capete înconjurați de vezicule și așezați în apropierea nucleului             Rol: secretor   Lizozomi:               Structură: Lizozomii sunt corpusculi sferici (vezicule) delimitate de o membrană simplă și care conțin enzime hidrolitice (digestive); se găsesc în număr mare în leucocite și în celule îmbătrânite             Rol:  digestia intracelulară (distrug particulele străine care intră în celulă și resturi de celule și țesuturi)   Ribozomi (granulele lui Palade)              Structură: Ribozomii sunt liberi în citoplasmă sau atașați de RE formând RER sau REG. Sunt formați din ARN ribozomal și proteine, nu au membrană             Rol: sinteza proteinelor   Vacuole  - sunt delimitate de o membrană simplă numită tonoplast - totalitatea lor formează vacuomul - în celulele vegetale tinere sunt numeroase, iar în cele imbătrânite se unesc și ocupă aproape toată celula               Structură: Vacuolele sunt vezicule pline cu suc vacuolar- soluție de săruri minerale, glucide, acizi organici, enzime.             Rol: -depozitează substanțe de rezervă, produși de metabolism, produși toxici -au rol în circuitul apei Centrozomul( centrul celular) - este situat în apropierea nucleului, lipsește în neuron             Structură: Centrozomul este format dintr-o zonă de citoplasmă densă în care se află 1-2 corpusculi cilindrici suprapuși numiți centrioli             Rol - în diviziunea celulară- formarea fusului de diviziune   Mitocondriile - sunt așezate în apropierea nucleului - sunt numeroase în celule cu activitate intensă: celule hepatice, musculare             Structură: 1. membrană dublă: externă (netedă) și internă (pliată sub formă de criste mitocondriale care conțin enzime oxidoreducătoare) 2.matrix (matrice)- ADN, ARN, substanțe organice și anorganice             Rol: respirația celulară- producere de energie   Plastide - sunt organite specifice celulelor vegetale și unor protiste (alge) Clasificare:             1. Leucoplaste - sunt lipsite de pigmenți - se găsesc în rădăcini și tulpini tuberizate Rol:  au rol în depozitarea unor substanțe: amidon (amiloplaste), proteine (proteoplaste), lipide (oleoplaste)             2. Cromoplaste - conțin pigmenți roșii, galbeni,portocalii Rol: dau culoare petalelor, unor frunze, unor rădăcini-morcov             3. Cloroplaste Structură: 1. membrană dubla: externă (netedă) și internă (pliată și formează tilacoide organizate în grană - aspect de monede de fișic unde se află clorofila) 2.stromă - ADN, ARN,  enzime, incluziuni lipidice, amidon, ribozomi Rol: fotosinteză             4. Nucleul Structură:             a.  membrană nucleară- dublă și cu pori (cea externă se continuă cu membrana R.E)             b. carioplasmă=nucleoplasmă formată din:                         a. cariolimfă- soluție coloidală                         b. cromatină- filamente lungi, încolăcite                                     *cromatina= șirag de mărgele format din proteine pe care se infășoară molecula de ADN                                     *1 filament de cromatină = 1cromozom spiralizat             c. 1-2 nucleoli- corpusculi denși lipsiți de membrană care conțin ADN, ARN, proteine și care au rol în sinteza proteinelor Rol: - coordonează activitatea celulară - conține informația genetică pentru sinteza proteinelor - transmiterea caracterelor ereditare               Acizii nucleici: ADN și ARN   -sunt formați din nucleotide. -o nucleotidă este formată dintr-o bază azotată, un glucid și un radical fosforic -mai multe nucleotide formează un lanț polinucleotidic   ADN= acidul dezoxiribonucleic -se află în nucleu, mitocondrii, cloroplaste -este format din 2 lanțuri(catene)  polinucleotidice înfășurate ca o elice în jurul unui ax comun - ADN-ul poate fi monocatenar sau bicatenar - la procariote (bacterii) ADN-ul este dublu catenar circular - la adenovirusuri este monocatenar   ARN= acidul ribonucleic -se află în nucleu și citoplasmă -are rol în sinteza proteinelor -este format dintr-un lanț polinucleotidic -ARN este materialul genetic la ribovirusurilor Tipuri de ARN celular: 1. ARN mesager (ARNm) -copiază informația genetică a unei catene  de ADN și o transferă la ribozomi care o traduc într-o secvența de aminoacizi. 2. ARN de transfer (ARNt)-transportă aminoacizii liberi din citoplasmă la locul sintezei proteice 3. ARN ribozomal (ARNr) -se află în ribozomi și are rol în sinteza proteinelor   Cromozomi: - sunt structuri prezente în nucleu, vizibili în timpul diviziunii celulare - reprezintă forma spiralizată a filamentului de cromatină               Tipuri de cromozomi: 1. cromozom de tip procariot = un cromozom= 1 moleculă de ADN circular 2.cromozom de tip eucariot ( mai mulți cromozomi) = ADN, ARN, mici cantități de lipide, ioni de Mg2+,Ca2+ - cromozomii corpului = autozomi -cromozomii de sex (X și Y)= heterozomi               După numărul de cromozomi celulele se clasifică în: a. celulele corpului = celule somatice=celule diploide - au număr dublu de cromozomi notat 2n b.celulele reproducătoare = gameți = celule haploide - au număr redus la jumătate de cromozomi notat n               Cariotip= numărul, mărimea și forma cromozomilor caracteristice fiecărei specii             Cariotipul uman are 46 de cromozomi (23 de perechi):                         - 44 autozomi(22 perechi)                         - 2 hererozomi (X și Y): femeia are XX și bărbatul are XY               Structura cromozomului eucariot- cromozomul este format din 2 cromatide unite prin centromer                                    

CLASA A X A CUPRINS:   I. ȚESUTURI (vegetale și animale) II.STRUCTURA ȘI FUNCȚIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMELOR             II.1 FUNCȚII DE NUTRIȚIE NUTRIȚIA AUTOTROFĂ (fotosinteză), NUTRIȚIA HETEROTROFĂ - La fungi, la plante, NUTRIȚIA SIMBIOTROFĂ - licheni DIGESTIA RESPIRAȚIA CIRCULAȚIA EXCREȚIA               II.2 FUNCȚII DE RELAȚIE SENSIBILITATEA ( plante, animale - ORGANE DE SIMȚ, SISTEM NERVOS)  LOCOMOȚIA LA ANIMALE               II.3 FUNCȚIA DE REPRODUCERE (plante și animale)     ȚESUTURI               Definiție:  țesutul este o grupare de celule interdependente care au aceeași origine, formă, structură și îndeplinesc aceeași funcție             Clasificare: țesuturi vegetale și animale   ȚESUTURI VEGETALE I. Țesuturi embrionare II. Țesuturi definitive               I. Țesuturi embrionare (meristeme, țesuturi formatoare)- formate din celule  care au capacitatea de a se divide intens 1. apicale- se află în vârful rădăcinii, tulpinii și ramificațiilor și determină creșterea în lungime 2. intercalare- se găsesc la internodurile tulpinilor articulate la plantele graminee (grâu, porumnb, orz etc) și determină creșterea în lungime               II. Țesuturi definitive- au celule specializate care nu se mai divid  1. apărare - au rol de apărare ( ex: epiderma)  2. fundamentale (parenchimuri) - au rol de a produce sau depozita diferite substanțe             a) p. asimilator- are cloroplaste cu clorofilă, se găsește în frunze și are rol  în fotosinteză             b) p. de depozitare- are rol în depozitarea unor substanțe nutritive (în bulbi, tuberculi, rizomi) și în depozitarea apei (p. acvifer) la plantele din deșert și la plante de pe soluri sărăturate             c) p. aerifer- depozitează aer la plantele acvatice (ex: nufăr) 3. conducătoare             a) lemnos - conduce seva brută (apă + săruri minerale) de la rădăcină în toată planta  prin vase conducătoare lemnoase (trahee și traheide)             b) liberian - conduce seva elaborată (apă + substanțe organice) de la organele verzi în toată planta prin vase conducătoare liberiene (vase ciuruite sau tuburi ciuruite) 4. secretoare: formate din celule care au capacitatea de a produce și elimina diferite substanțe: nectar, latex, uleiuri volatile, rășini, arome, taninuri                ȚESUTURI ANIMALE I. ȚESUTUL EPITELIAL II. ȚESUTUL CONJUNCTIV III. ȚESUTUL MUSCULAR IV. ȚESUTUL NERVOS I. ȚESUTUL EPITELIAL   CLASIFICARE - Epitelii:             A. DE ACOPERIRE             B. GLANDULARE             C. SENZORIALE A. EPITELII DE ACOPERIRE - se găsesc la suprafața corpului (epiderma) sau căptușeșc interiorul organelor cavitare formând mucoase - au rol de protecție Clasificare:             1. unistratificat - în vilozități intestinale             2. pluristratificat - cheratinizat (îngroșat) în epidermă și necheratinizat (neîngroșat) în mucoase             3. pseudostratificat - (un singur strat dar cu celule la diferite înălțimi) în trahee   B. EPITELII GLANDULARE Tipuri de glande:             * exocrine - produsul lor este eliberat la suprafața pielii printr-un canal (glande sudoripare, sebacee, mamare) sau direct în cavități (glande gastrice, salivare)             * endocrine - produșii lor  se numesc hormoni și se varsă direct în sânge (hipofiza, epifiza, tiroidă)             * mixte (exocrine și endocrine): pancreas, ovar, testicul         C. EPITELII SENZORIALE - sunt alcătuite din celule care au capacitatea de a recepționa diferite informații din mediul extern și intern și îi transformă în impuls nervos, intră în alcătuirea organelor de simț II. ȚESUTUL CONJUNCTIV   - este format din celule conjunctive, fibre (de colagen, reticulină, elastice) și substanță fundamentală (moale, semidură, dură, fluidă) Clasificare:             A. Țesuturi conjunctive moi: lax (în sânge), adipos (în hipoderm și în jurul unor organe - ochi, rinichi), reticulat (în splină și ganglioni), fibros (ligamente și tendoane), elastic (plămâmi, corzi vocale)               B.Țesutul conjunctiv semidur (cartilaginos): -  substanța fundamentală este impregnată cu condrină (săruri de Na și Ca) Clasificare:             1. hialin- în cartilaje și suprafețe articulare             2. elastic - în pavilionul urechii             3. fibros - în discuri intervertebrale și meniscuri articulare   C.Țesutul conjunctiv dur (osos): - substanța fundamentală este impregnată cu oseină(săruri de Ca și P) - substanța fundamentală și celulele osoase se dispun sub formă de lamele osoase Clasificare:             1. compact ( lamelele osoase se dispun concentric  în jurul unor canale -canalele Havers -  care conțin vase și nervi; se află în diafiza oaselor lungi și la periferia oaselor scurte și late)             2. spongios ( lamelele osoase se întretaie si fornează niște cavități numite areole; se află în epifize și în interiorul oaselor scurte și late)           III. ȚESUTUL MUSCULAR - celula musculară se numește fibră musculară ( are organite specifice numite miofibrile) Clasificare: 1. striat (fibra este cilindrică cu mai mulți nuclei; intră în alcătuirea mușchilor scheletici dar și în unele organe interne: limbă, faringe) 2. neted (fibra este fusiformă cu un singur nucleu; intră în alcătuirea mușchilor organelor interne) IV. ȚESUTUL NERVOS     - este format din neuroni și celulele gliale  Neuronii= sunt celule specializate în generarea și conducerea impulsurilor nervoase Structura neuronului: 1. corpul celular (neuronal) - formează substanța cenușie a sistemului nervos 2. prelungiri (dendrite și axon) - formează fibre nervoase care intră în alcătuirea substanței albe a sistemului nervos și în structura nervilor Axonul: este o prelungire unică acoperită de 3 teci:             1. teaca de mielină             2. teaca Schwann             3. teaca Henle (acoperă și ultimile prelungiri ale neuronului) - ultimile prelungiri ale neuronului se numesc butoni terminali care conțin vezicule cu mediatori chimici cu rol în trasmiterea impulsului nervos Sinapsa: este legătura dintre neuroni și este formată din:             1. neuron presinaptic (buton terminal)             2. spațiu (fantă sinaptică)             3. neuron postsinaptic (dendrită sau corp celular) Celulele gliale: - sunt în număr de 10 ori mai mare decat neuronii - au forme și mărimi diferite - se divid intens - funcții: sinteză de mielină, hrănirea neuronilor, fagocitoza neuronilor distruși, susținere