Ion Baiesu

PERSONAJE:   Guzgănici responsabilul unităţii nr. 2 a Cooperativei „Dopul perfect”   Mama.   Unchiul din partea mamei.   Unchiul din partea tatei.   Nepotul I.   Nepotul II.   Nepotul III.   Secretara lui Guzgănici.   Inspectorul de la CentralăPortarul.   Controlorul de calitate.   Corespondentul voluntar.   Plătică de la Ambalaj.   Şeful de echipă.   Tolfini.   Rafistolina.   Paznicul I.   Paznicul II.   Groparul.   Ştefan.   Autorul.   Alţii.         TABLOUL 1   Scena reprezintă un birou obişnuit de lucru. Pe peretele din spate se află un panou de reclamă pe care e desenat un dop uriaş, sub care scrie: „Folosiţi cu încredere produsele Cooperativei „Dopul perfect”!” La ridicarea cortinei, Guzgănici, responsabilul unităţii nr. 2 a Cooperativei „Dopul perfect”, discută cu Controlorul de calitate.   CONTROLORUL DE CALITATE (continuând o idee):… Situaţia asta, de altfel, eu am mai sesizat-o în câteva…   GUZGĂNICI (neatent, cu aerul unui om foarte stăpân pe situaţie): În câteva ce?   CONTROLORUL DE CALITATE: În câteva şedinţe.   GUZGĂNICI: Aha! Şedinţe… (Oftează obosit.) Tovarăşu'… că ţi-am uitat numele… tovarăşu' controlor de calitate, dumneata ai în exprimare un defect capital. Nu eşti concis. Care-i esenţa?   CONTROLORUL DE CALITATE: Esenţa e că dopurile produse în cooperativa noastră nu sunt aşa cum scrie pe firmă.   GUZGĂNICI: Care firmă?   CONTROLORUL DE CALITATE: Firma noastră, pe care scrie: Cooperativa „Dopul perfect”.   GUZGĂNICI: Ce vrei să insinuezi?   CONTROLORUL DE CALITATE: Că dopurile noastre nu sunt perfecte.   GUZGĂNICI (cu o gravitate ameninţătoare): Dumneata te-ai pătruns puţin, înainte de a spune aceste cuvinte?   CONTROLORUL DE CALITATE: Da, m-am pătruns.   GUZGĂNICI: Şi susţii în continuare că dopurile noastre nu sunt perfecte?   CONTROLORUL DE CALITATE: Susţin.   GUZGĂNICI: Pe ce te bazezi?   CONTROLORUL DE CALITATE: Pe faptul că se sfărâmă.   GUZGĂNICI: Interesant… Şi de ce se sfărâmă?   CONTROLORUL DE CALITATE: Pentru că nu au suficient clei.   GUZGĂNICI: Şi de ce nu li se pune suficient clei?   CONTROLORUL DE CALITATE: N-avem.   GUZGĂNICI: De ce?   CONTROLORUL DE CALITATE: Aţi dat ordin la magazie să nu ni se mai livreze, deşi acest material e prevăzut în procesul tehnologic.   GUZGĂNICI: Eu?!   CONTROLORUL DE CALITATE: Da, dumneavoastră.   GUZGĂNICI (ameninţător): Eşti sigur?   CONTROLORUL DE CALITATE: Da. Eram de faţă.   GUZGĂNICI (moale): Într-adevăr, ideea a fost a mea. Nu ştiu dacă cunoşti, dar avem pierderi mari din cauza dopurilor nevândute. (Confidenţial.) Pe piaţă se petrece un fenomen foarte ciudat: dopurile noastre nu se mai caută. Aşa că o să facem economie la clei şi le ieftinim brusc. Ce zici de ideea mea?     CONTROLORUL DE CALITATE: Le ieftinim, dar de sfărâmat se sfărâmă în continuare. Asta e problema.   GUZGĂNICI: Sunt multe?   CONTROLORUL DE CALITATE: Destul de multe.   GUZGĂNICI: Se observă de la prima vedere?   CONTROLORUL DE CALITATE: Se observă.   GUZGĂNICI: Atunci să facem în aşa fel încât să nu se observe. Înţelegi? Neobservându-le, nu vei mai avea nici dumneata sentimentul că ele există. Înţelegi?   CONTROLORUL DE CALITATE: Nu înţeleg.   GUZGĂNICI: Mă mir. Doar sunt destul de dar. Să-ţi explic încă o dată. E foarte simplu. Puneţi dopurile perfecte într-o parte, iar pe cele imperfecte în cealaltă parte, în aşa fel încât între ele să existe o diferenţă: cele perfecte să se vadă, iar cele imperfecte să nu se vadă. (Îi surâde prietenos; perfid şi complice.) Văd că ai înţeles. Bravo! (Controlorul de calitate îl priveşte perplex, apoi pleacă. Guzgănici strigă după el.) Spor la muncă, tovarăşe controlor de calitate! (Intră Corespondentul voluntar, un tânăr de vreo 25 de ani.)   CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Bună ziua.   GUZGĂNICI: Bună ziua, drăguţă. Cu ce ocazie?   CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Dumneavoastră m-aţi chemat.   GUZGĂNICI: Eu?!   CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Da, dumneavoastră.   GUZGĂNICI: Eşti sigur?   CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Absolut sigur. Personal mi-aţi dat telefon acum cincisprezece minute.   GUZGĂNICI: Într-adevăr, ai dreptate, eu te-am chemat. Am vrut să stăm puţin de vorbă amândoi. Aşa, ca de la om la om.   CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Cu plăcere.   GUZGĂNICI: Am auzit că dumneata eşti înzestrat cu darul condeiului, ştii să compui frumos.   CORESPONDENTUL VOLUNTAR (modest): Da, scriu şi eu câte ceva… Nu mă pricep prea bine, dar…   GUZGĂNICI: Lasă că te pricepi, te pricepi… Chestia aia care ai făcut-o cu brigada artistică de agitaţie… aia cu… ştii dumneata cu ce… era destul de reuşită. Rima era bine aleasă. Dumneata eşti talentat. Păcat că nu-ţi foloseşti talentul doar în incinta unităţii noastre… Am auzit că scrii şi la presă.   CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Aşa, câte o scurtă ştire… diferite aspecte…   GUZGĂNICI: Tocmai despre aspectele astea e vorba. E adevărat că ai scris despre dopurile noastre că sunt de o calitate slabă?   CORESPONDENTUL VOLUNTAR: E adevărat.   GUZGĂNICI: E bine că recunoşti. Înseamnă că eşti un om cinstit. Şi de ce n-ai venit să-mi arăţi şi mie aceste articole, să le văd şi eu, eventual să le pun şi o ştampilă, ca să fie legale din toate punctele de vedere? De ce nu procedezi corect până la capăt?   CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Eu cred că am procedat corect. N-am spus decât adevărul.   GUZGĂNICI: Pe dumneata, ca salariat, nu te leagă nimic, nici un pic de sentiment patriotic faţă de unitatea în care lucrezi? Cum ai putut s-o bârfeşti, s-o murdăreşti cu noroi şi s-o dezonorezi?   CORESPONDENTUL VOLUNTAR: (calm): Tovarăşul Guzgănici…   GUZGĂNICI (îi sare deodată muştarul): Ce „tovarăşu' Guzgănici!”? Ce vrei să insinuezi cu asta?   CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Nu insinuez nimic.