Documentare traduse în limba română

  Născut la 11 iulie 1767, în Braintree, Massachusetts, John Quincy Adams a avut o copilărie fascinantă. A crescut în timpul Revoluției Americane. El a trăit și a călătorit în întreaga Europă. El a fost tutorat de părinții săi și a fost un student excelent. A mers la școli din Paris și Amsterdam. În America, a intrat în Harvard ca Junior. A absolvit a doua școală în clasa sa în 1787. Apoi a studiat legea și a fost un cititor vrăjit toată viața. John Quincy Adams a avut trei adversari majore: Andrew Jackson , William Crawford și Henry Clay. Campania a fost plină de conflicte secționale. Jackson era mai mult un „om al poporului” decât Adams și avea un sprijin larg răspândit. El a câștigat 42% din votul popular față de Adams 32%. Cu toate acestea, Jackson a primit 37% din voturile electorale, iar Adams a obținut 32%. Din moment ce nimeni nu a primit majoritatea, alegerile au fost trimise la Casa Albă.                                                                                                                            https://latimp.eu/john-quincy-adams-al-6-lea-presedine-ale-statelor-unite-film-documentar/                                                                               https://segavid.com/embed-v30xxxgm9a6l.html                    

  Fiica lui Ferdinand de Aragon și a Isabelei de Castilla, Caterina a fost inițial căsătorită cu fratele mai mare al regelui Henry, Arthur Tudor. După moartea lui Arthur, în 1509, Caterina se va căsători cu Henry, mariaj din care vor rezulta șase copii. Din cei șase copii a putut supraviețui doar o fiică- Maria, viitoarea regină a Angliei și Irlandei. Din cauza că acest mariaj nu i-a adus regelui Henty un moștenitor de sex masculin, dar și din cauza pasiunii pe care o resimțea acesta la adresa Annei Boleyn, căsătoria cu Caterina de Aragon a fost anulată.                                                                                                                   https://latimp.eu/viata-privata-a-lui-henric-al-viii-lea-film-documentar-1933/                                                            https://segavid.com/embed-q7o1tg0f9idw.html        

  Pe vremea nașterii lui Carol cel Mare – considerat în mod convențional a fi 742, dar probabil că va fi 747 sau 748 – tatăl său,Pippin al III-lea (cel Scurt), a fost primar al palatului, un funcționar în serviciulRege merovingian, dar deținând de fapt o putere efectivă asupra extinsului regat franc. Ceea ce se știe puțin despre tinerețea lui Carol cel Mare sugerează că acesta a primit o pregătire practică pentru conducere prin participarea la activitățile politice, sociale și militare asociate cu curtea tatălui său. Primii săi ani au fost marcați de o succesiune de evenimente care au avut implicații imense pentru poziția francilor în lumea contemporană. În 751, cu aprobarea papală, Pippin a preluat tronul francului de la ultimul rege merovingian, Childeric al III-lea. După întâlnirea cu Papa Ștefan al II-lea la palatul regal din Ponthion în 753–754, Pippin a încheiat o alianță cu papa, angajându-se să protejeze Roma în schimbul sancțiunii papale a dreptului dinastiei lui Pippin la tronul franc. De asemenea, Pippin a intervenit militar în Italia în 755 și 756 pentru a restrânge amenințările lombarde la adresa Romei, iar în așa-numita Donație a lui Pippin din 756 a dăruit papalității un bloc de teritoriu care se întindea în centrul Italiei, care a stat la baza unei noi entități politice, Statele Papale, peste care a domnit papa. Când Pippin a murit în 768, tărâmul său a fost împărțit după obiceiul franc între Carol cel Mare și fratele său,Carloman. Aproape imediat rivalitatea dintre cei doi frați a amenințat unitatea regatului franc. Căutând avantaj asupra fratelui său, Carol cel Mare a făcut o alianță cu Desiderius, regele lombarzilor, acceptând ca soție pe fiica regelui să pecetluiască un acord care amenința echilibrul delicat care fusese stabilit în Italia prin alianța lui Pippin cu papalitatea. Moartea lui Carloman în 771 a pus capăt crizei crescânde, iar Carol cel Mare, nesocotind drepturile moștenitorilor lui Carloman, a preluat controlul asupra întregului tărâm franc.                                                                                                                                                                  Vizionați documentarul pe linkurile de mai jos                                        https://latimp.eu/carol-cel-mare-charlemagne-adevarata-poveste-a-regelui-razboinic-film-documentar/                                                                                             https://segavid.com/embed-f0h3pzz2ghvc.html                                                  

    În 1906, familia lui Goldie Mabovitch a emigrat la Milwaukee, Wisconsin, unde a urmat Școala Normală din Milwaukee (acum Universitatea din Wisconsin-Milwaukee) și mai târziu a devenit lider în Milwaukee Labor.Partidul Sionist. În 1921, ea și soțul ei, Morris Myerson, au emigrat în Palestina și s-a alăturat kibutzului Merẖavya.  Ea a devenit reprezentanta kibbutz-ului la Histadrut (Federația Generală a Muncii), secretarul Consiliului de Muncă al Femeilor din acea organizație (1928–32) și membru al comitetului executiv al acesteia (1934 până la al Doilea Război Mondial ).  În timpul războiului, ea a apărut ca un purtător de cuvânt puternic al cauzei sioniste în negocierile cu autoritățile mandatare britanice. În 1946, când britanicii au arestat și au reținut mulți activiști evrei, inclusivMoshe Sharett, șeful Departamentului Politic al Agenției Evreiești, Goldie Myerson l-a înlocuit provizoriu și a lucrat pentru eliberarea camarazilor ei și a numeroșilor refugiați de război evrei care încălcaseră reglementările britanice privind imigrația instalându-se în Palestina.  La eliberarea sa, Sharett a preluat atribuțiile diplomatice, iar ea a preluat oficial fosta lui funcție. Ea a încercat personal să-l descurajeze pe regele Abdullāh I al Iordaniei să se alăture invaziei Israelului decisă de alte state arabe.                                                                                                                                                                                                           SURSA 1                                         https://latimp.eu/golda-meir-matriarhul-ierusalimului-film-documentar-biografic/                                                                                                                                                           SURSA 2                                                  https://segavid.com/embed-kan9nx2ob405.html        

  Istoria Hugo Boss a început în oraşul Metzingen din Germania, locul în care a fost fondată compania din 1923. Croitorul, a început să facă haine de protecţie pentru muncitorii din fabrici, după care a ajuns principalul furnizor al uniformele trupelor SA şi SS.   Denumirea brandului provine de la fondatorul acestuia Hugo Ferdinand Boss (1885–1948) care în 1930, a intrat în faliment din cauza condiţiilor economice prin care trecea Germania. El nu s-a lăsat descurajat şi-n 1931, a deschis o nouă afacere şi s-a alăturat grupării naziste. O dată cu creşterea lui Adolf Hitler în popularitate,  afacerea lui Hugo Boss se dezvoltă devenind principalul furnizor al uniformelor trupelor SA şi SS.   După înfrângerea Germaniei din 1945, Hugo Boss a fost acuzat că a colaborat cu naziştii şi a trebuit să plătească nişte daune. El a decedat în 1948, dar afacerea lui a mers în continuare şi-n 1953, a început să facă costume pentru bărbaţi. La 19 ani de la moartea fondatorului, compania a fost preluată de nepoţii acestuia Uwe şi Jochen Holy. Aceştia au început să facă costume maro, verzi, albastre, şi negre. Preţurile peste medie şi faptul că costumele aveau un design tineresc au reuşit să facă faţă competiţiei. În plus, aceştia au început să introducă materiale mai uşoare din Italia faţă de cele grele folosite la costumele tradiţionale germane.   În anii 60′ -70′ costumele Boss erau un simbol al calităţii printre bărbaţi. În 1972,  a început să sponsorizeze competiţiile de Formula Unu.                                                                                                                                                                                            SURSA 1                                     https://latimp.eu/hugo-boss-croitorul-celui-de-al-treilea-reich-documentar-biografic-in-romana/                                                                             SURSA 2                                                                                       https://segavid.com/embed-k538bl0nh69i.html