Metodologia cercetării educaționale

                               Metodologia cercetării educaţionale - CURSUL 1                                                                                     Descrierea cursului   Introducere   Argumente ce susţin necesitatea studierii acestui curs sunt date în primul rând de nevoia umană de cunoaştere, a modului de cercetare bazat pe descoperire şi inovaţie, a căilor prin care se poate transmite cultura tinerei generaţii, cât şi traseele  posibile de urmat.    Metoda provine din grecescul methodos ( meta=după ; hodos = cale) reprezintă modalitatea sistematică de cercetare, de cunoaştere şi transformare a realităţii obiective.   Determinismul ştiinţific a fost postulat pentru prima oară de marchizul Pierre-Simon Laplace (1749-1827). Dată starea universului la un moment dat, un set de legi determină în întregime atât viitorul cât şi trecutul. Este răspunsul omului de ştiinţă modern care exclude intervenţia unei fiinţe supranaturale de a interveni prin miracole.   Filosoful francez René Descartes (1596-1650),  pentru a păstra liberul-arbitru, considera că mintea omenească nu urmează legile fizicii, omul fiind format din corp şi din suflet.   Ştiinţa modernă, prin studiul bazelor moleculare ale biologiei, demonstrează că procesele biologice sunt guvernate de legi ale fizicii şi chimiei. Experimentele neurologice recente vin în sprijinul ideii că, acţiunile noastre sunt determinate de creierul nostru fizic, care se supune legilor ştiinţifice, deducându-se astfel că liberul arbitru este o iluzie. Dacă admitem că legile fizicii guvernează comportamentul uman, rezultă că în practică, acesta este greu de prezis. Motivul constă în faptul că trebuie ştiută starea iniţială a fiecărei molecule (ce sunt în număr foarte mare) şi să rezolvăm un sistem cu acelaşi număr de necunoscute. Aceste calcule ar dura câteva miliarde de ani, deci rezultatul ar parveni prea târziu, motiv pentru care este nepotrivit să aplicăm legile fizicii. Un studiu eficient al comportamentului uman este realizat de psihologie. Cercetarea - este un proces sistematic de colectare şi analiză a informaţiei sau a unor rezultate ce are ca scop îmbunătăţirea înţelegerii noastre a aspectului propus studiului. Printre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cercetarea ştiinţifică amintim : Obiectivele şi scopul cercetării să fie clar definite. Pentru corectitudine, datele iniţiale să fie corecte. Să fie utilizate metode adecvate de analiză a datelor, apoi analiza să fie corectă. Concluziile cercetării să fie în conformitate cu rezultatele analizei. Este necesară onestitatea şi competenţa cercetătorului.   Metodologia cercetării - reprezintă repere asumate de cercetător în procesul de investigaţie. Amplitudinea cunoştinţelor, a inteligenţei, a talentului propriu, sunt repere în abordarea problemelor deschise ce sunt transmise de la o generaţie la generaţiile ce urmează acestora. Poetul Alexander Pope spunea : ,, Natura şi legile Naturii zăceau ascunse în beznă :  Dumnezeu a spus „Să fie Newton! Şi s-a făcut lumină”.   Obiectivele cursului Identificarea problemei de cercetat şi necesitatea unei investigaţii în acest domeniu Modalitatea de achiziţionare a datelor Prezentarea datelor într-un mod concis şi clar Prezentarea datelor trebuie să fie suficient de amplă pentru a putea susţine interpretări posibile şi concluziile raportului Prezentarea modului în care se rezolvă problemele propuse cu ajutorul datelor obţinute prin cercetarea derulată   I . Realizarea unui proiect de cercetare I.1. Premisele cercetării I2. Model general al unui proiect de cercetare I3. Modalităţi de căutare a unui subiect de cercetare I4. Teme de cercetare ştiinţifică în studiul matematicii a elevilor/studenţilor I.5. Managementul proiectului de cercetare-diagrama Gant I.6. Prezentarea rezultatelor cercetării     Obiectivele cursului   Descrierea cursului   I.1. Imensitatea cerului, vastitatea lumii au generat o multitudine de întrebări. Oamenii, fiinţe curioase,  şi-au pus întrebări şi au căutat răspunsuri. Nevoia de cercetare l-a obligat pe om să experimenteze, apoi să judece. ,,Există două tulpini ale cunoaşterii omeneşti, care provin dintr-o rădăcină comună, dar necunoscută nouă, anume sensibilitatea şi intelectul: prin cea dintâi obiectele ne sunt date, iar prin cel de-al doilea ele sunt gândite”.                                                            Cursul  2.    Introducere   Există deci diferite surse ale cercetării : a) plăcerea intelectuală; b) rezolvarea unei probleme practice care deserveşte binelui societăţii sau cel personal ; c) a obţine o diplomă, un titlu academic d) a câştiga o poziţie în societate. Tipuri de cercetare   Cercetare teoretică, conceptuală, formulare de idei abstracte. Unele dintre acestea sunt fundamentale deoarece aduc contribuţii importante în domeniul respectiv. Cercetare empirică, care se bazează pe observarea direcă a realităţii. Concluziile şi constatările ei pot duce la îmbogăţirea teoriei.   Cercetarea empirică poate fi :   a)calitativă, prin strângerea de informaţii ce urmează a fi interpretate statistic La rândul ei, analiza calitativă poate fi : a) comparativă, atunci când sunt comparate informaţii de la diferite persoane ( sau firme,etc) ; b) a conţinutului , prin analizarea răspunsurilor obţinute la chestionare cu întrebări deschise ; Interpretările se realizează treptat, pe măsură ce informaţiile cresc.. informaţiile nu se supun regulilor statistice, ci se pot converti în expresii cantitative prin codificare, care apoi sunt prelucrate.   c) tematică, care se centrează pe o temă importantă. Dezvoltarea ideilor pornind de la tema principală se ramifică ulterior sub forma unui graf. Fiecare nouă componentă poate conduce la noi descoperiri, conexiuni cu alte domenii sau chiar cu capitole complementare.   d) discursivă/interviu, pentru a sesiza capacitatea de exprimare, trăirile interioare ale cercetătorului, modalitatea de înţelegere şi de operare cu noţiunile utilizate. De exemplu, din răspunsurile de la interviuri, în urma utilizării unor chestionare, se deduc concepte. Selecţia nu este întâmplătoare, eşantioanele cu care se lucrează fiind selectate scopului. Este necesară creativitate din partea cercetătorului, deoarece interpretările sunt sensibile.   Cercetarea poate fi :       Aplicată       În rezolvarea unor probleme din domenii variate, cu aplicabilitate directă.           Cercetarea este astfel orientată spre rezolvarea problemei. De exemplu, în matematică : a) rezolvarea ecuaţiilor algebrice de gradul 2; b) rezolvarea ecuaţiilor algebrice de gradele 3 şi 4. c)  Rezolvarea ecuaţiei algebrice de gradul 5. Evident că, în unele cercetări rezultatele obţinute la probleme poate fi negativ, în exemplul c) precedent. De ce ecuaţii ? ,, Deoarece ele sunt sângele matematicii, ştiinţei şi tehnologiei.”   În statistică economică : studiul profitabilităţii unei investiţii într-o anumită zonă.           Descriptivă   Găsirea legăturilor existente, a caracteristicilor asupra unui fenomen existent. De exemplu, în matematică, în secolul al XVII-lea, geometria se dezvoltase încă din antichitate  şi algebra era o domeniu relati nou. René Descartes (1596-1650) a realizat pentru prima oară utilizarea algebrei în studiul geometriei, prin crearea geometriei analitice. Fără acest nou domeniu al matematicii, analiza matematică nu se putea naşte ( după 1675 , amintind ,,părinţii analizei matematice “ Isaac Newon şi Gottfried Wilhelm Leibniz). Fără dezvoltarea analizei matematice este greu să ne imaginăm azi, cam ce dezvoltare a tehnologiei, a vieţii socio-economice am fi avut.      Exploratorie   Cercetarea se focusează pe ceva retrospectiv, care s-a petrecut, care au afectat lucruri care s-au produs. ,, Noul nu poate fi descoperit într-un domeniu, decât gândind mereu la el “ ( I.Newton). Cercetarea se realizează spre interior, abordările sunt mai puţin certe şi se studiază cauzalitatea fenomenului petrecut. Se derulează studii de grup după criterii fixate. Certitudinea reprezintă sentimentul unui acord între reprezentări.   Certitudinea poate fi : - senzorială prin evidenţa unui fapt, sentiment de claritate sau  reprezentativă ; al armoniei unei imagini cu alte reprezentări - cognitivă ( intelectuală )  sau afectivă ( emoţională, credinţe) -spontană sau gândită (verificată, demostrată). - empirică (reală, concretă, bazată pe fapte) sau speculativă ( abstractă, indirectă, fondată pe ipoteze presupuse certe şi considerate ca atare). Ea se apropie de cea senzorială. - personală ( dobândită de noi înşine) sau de împrumut ( bazată pe mărturia unei persoane de încredere). Opusul ei este incertitudinea. Este sentimentul confuziei, al ignoranţei, al uitării.   Remarcă Se observă numărul mare de lucrări apărute în edituri prestigioase, ce sunt în general traduceri ale cercetărilor cu caracter istoric realizate în Ştiinţă sau în Artă. Ne punem natural întrebarea care este oare rolul acestora?  Noi considerăm că, oricare cercetător trebuie să cunoască bogăţia de idei care a apărut în domeniul studiat. Există şansa de a descoperi ale drumuri, alte conexiuni nerealizate până azi, pentru a descoperi noi fapte, noi rezultate. Astfel, în multe reviste, apar noi articole care se bazează pe concepte uneori foarte vechi care sunt accesate prin lectura cărţilor valoroase, alteori conexiuni noi pe care cercetătorul de azi le realizează prin lectura celor mai recente reviste.   Cercetare cantitativă   După colectarea datelor, acestea se codifică, apoi se prelucrează. Pentru explicarea studiului este necasară capacitatea creatorului de a teoretiza , de a determina explicaţii şi factori generali. Datele sunt culese din variate surse şi este necesar să fie corecte.   Primare, ce sunt adunate de cercetător ( experiment, observaţii, interviu, etc). Iniţial are loc o apropiere, ,,o tatonare”a ceea ce urmează a fi studiat. Apoi, concepte abstracte, se transformă în reprezentări empirice. Ce este neceară utilizarea unor surse variate de informare, cât şi de acurateţea datelor iniţiale introduse. Ne imaginăm un computer în care introducem datele. Se realizează apoi un model teoretic prin care se măsoară concepte care se regăsesc uneori în altele realizate anterior prin alte tehnici. Acest model trebuie apoi testat pentru a-i verifica valabilitatea. Este nevoie de fixitate, de pasiune , de îndârjire, concentrare durabilă. Să ne amintim cuvintele lui Edison : ,, Geniul se compune din 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie”. Remarcă Reamintim că marile descoperiri au fost realizate ca o sinteză sau ,,o plus valoare “ a ceea ce s-a realizat până la momentul respectiv. Este util a studia istoria marilor descoperiri. Secundare. Acestea se regăsesc publicate în anuare, în lucrări publicate. Remarcăm ca strategie calitativă metoda inductivă care are printre scopuri, generare de noi rezultate, teorii care conduc la noi abordări istocico-culturale ( aport de cunoaştere). Creaţia fiind activitatea superioară a gândirii, ea implică niveluri foarte ridicate pentru fiecare proces al gândirii. Pentru a crea, este necesar să simţim şi să elaborăm la maximum. Este necesar să folosim toate simţurile posibile, prin utilizarea tuturor instrumentelor posibile. Sunt necesare un spirit viguros, precis, solid ( intensitate ). Este nevoie de mare de forţă de intuiţie. Este nevoie de mare forţă de profunzime, de inteligenă inventivă şi divinatorie, spirit de sinteză, de pătrundere. ,, Este nevoie de amplitudine : o mare bogăţie de material de elaborat. O foarte bună memorie, spirit complex, larg, enciclopedic, pentru a face o breşă în frontul inamic al necunoscutului. Fără răbdare nu se poate realiza nimic important. Este necesar ca ideile să se maturizeze, deci este nevoie de gestaţia lor, dar şi de viteză din partea cercetătorului, de a citi  de acuitatea spiritului.  Strategia cantitativă este predictivă, testează teoria, identifică modelul general şi conexiunile cu variabilele. Remarcă Aceste metode se îmbină deseori ceea ce conduce la metoda mixtă : calitativă- cantitativă. De exemplu, o cercetare calitativă poate fi structurată prin apelarea interviului unui număr de cazuri selectate după un anumit criteriu şi apoi trecând la la prelucrare cantitativă. Se poate ca un survey, dedus dintr-o cercetare cantitativă, să apeleze la interviuri pe bază de chestionar ce conţine întrebări deschise, astfel se generează analize în profunzime sub forma unor studii de caz, ceea ce conduce la cercetare cantitativă. Analiza va depinde de complexitatea ipotezelor, a gândirii cercetătorului. Pentru a sesiza asemănările sau deosebirile prin spontaneitate şi automatism. Asemănarea este readusă la consonanţă şi deosebirea este atribuită disonanţei ( interferenţei) anumitor mişcări sau vibraţii, unde.             Prin analogie cu utilizarea de către matematicieni a tabelelor cu logaritmi, putem învăţa interogarea lucrurilor cât şi a ideilor. Subiectul trebuie examinat din cât mai multe unghiuri, apoi să provocăm şi să descoperim întrebările. După identificarea corectă a acestora, cerectătorul porneşte la căutarea soluţiilor. Putem ajunge la realizarea unei fişe de interogare, pe care o vom aplica în practică.                   SINTETIC                   ANALITIC   Ce este ?     Cum este sau obiectul poate fi ?   Cum poate fi definit ?   2.Cum poate fi divizat ? Cum poate fi conceput ?   3.Cum poate fi disecat ?   Care este esenţa lui ? 4.Care este conţinutul lui ?   În ce constă el ?   5.Din ce se compune ?   Cu ce poate fi echivalent ?   6.Ce părţi deosebim ?   Cu ce poate fi identificat ?   7. Care sunt fracţiunile lui ?   La ce poate fi redus ?   8.În ce poate fi fracţionat ?   Cu ce poate fi confundat ?   9.Ce i se poate discerne ?   Din ce puncte el aduce răspunsuri univoce ?   10. Din ce puncte el aduce răspunsuri echivoce?   Care sunt criteriile la care posedă o unică categorie ?   11.Care sunt criteriile la care posedă ambele categorii ?   Unde trebuie clasificat ?   12.Cum poate fi dedublat ?   Unde trebuie asimilat ?   13.Cum poate fi fragmentat ?   Care este coordonata sa ?   14.Care este antiteza sa ?   Care sunt armonicele, acordurile, egalele sale ?   15.Care sunt detaliile, părţile, varietăţile, subdiviziunile sale ? Care sunt sinonimele, apropiaţii lui ?   16.Care sunt negativii, contradictorii, opuşii săi?   Care sunt raporturile sau relaţiile sale ? 17.Care sunt exclusivităţile sale ?   Care sunt genurile sale ?   18.Care sunt speciile sale ?   Cum îl putem condensa, rezuma, simplifica ?   19.Cum îl putem amplifica, dezvolta, detalia ?   Cum apare privit prin micşorarea senzaţiilor ?   Cum apare privit prim amplificarea senzaţiilor ?     În analiză trebuie stimulată activitatea minuţioasă, focalizarea în mod riguros asupra unui singur aspect studiat, prin diminuarea extensiunii ( amploarea gândirii). Se va analiza subiectul cu minuţiozitate, succesiv, sub toate aspectele, prin analiza tuturor simţurilor.   Lector univ. dr. Costel Chiteș   descărcare fisier..      

Cursul 2. Introducere   Există deci diferite surse ale cercetării : a) plăcerea intelectuală; b) rezolvarea unei probleme practice care deserveşte binelui societăţii sau cel personal ; c) a obţine o diplomă, un titlu academic d) a câştiga o poziţie în societate.   Tipuri de cercetare A) Cercetare teoretică, conceptuală, formulare de idei abstracte. Unele dintre acestea sunt fundamentale deoarece aduc contribuţii importante în domeniul respectiv.   B) Cercetare empirică, care se bazează pe observarea direcă a realităţii. Concluziile şi constatările ei pot duce la îmbogăţirea teoriei.   Cercetarea empirică poate fi :   i)calitativă, prin strângerea de informaţii ce urmează a fi interpretate statistic La rândul ei, analiza calitativă poate fi : a) comparativă, atunci când sunt comparate informaţii de la diferite persoane ( sau firme,etc) ; b) a conţinutului , prin analizarea răspunsurilor obţinute la chestionare cu întrebări deschise ; Interpretările se realizează treptat, pe măsură ce informaţiile cresc.. informaţiile nu se supun regulilor statistice, ci se pot converti în expresii cantitative prin codificare, care apoi sunt prelucrate. c) tematică, care se centrează pe o temă importantă. Dezvoltarea ideilor pornind de la tema principală se ramifică ulterior sub forma unui graf. Fiecare nouă componentă poate conduce la noi descoperiri, conexiuni cu alte domenii sau chiar cu capitole complementare. d) discursivă/interviu, pentru a sesiza capacitatea de exprimare, trăirile interioare ale cercetătorului, modalitatea de înţelegere şi de operare cu noţiunile utilizate. De exemplu, din răspunsurile de la interviuri, în urma utilizării unor chestionare, se deduc concepte. Selecţia nu este întâmplătoare, eşantioanele cu care se lucrează fiind selectate scopului. Este necesară creativitate din partea cercetătorului, deoarece interpretările sunt sensibile. Cercetarea poate fi :   Aplicată În rezolvarea unor probleme din domenii variate, cu aplicabilitate directă.   Cercetarea este astfel orientată spre rezolvarea problemei.   De exemplu, în matematică : a) rezolvarea ecuaţiilor algebrice de gradul 2; b) rezolvarea ecuaţiilor algebrice de gradele 3 şi 4. c) Rezolvarea ecuaţiei algebrice de gradul 5. Evident că, în unele cercetări rezultatele obţinute la probleme poate fi negativ, în exemplul c) precedent. De ce ecuaţii ? ,, Deoarece ele sunt sângele matematicii, ştiinţei şi tehnologiei.” În statistică economică : studiul profitabilităţii unei investiţii într-o anumită zonă. Descriptivă   Găsirea legăturilor existente, a caracteristicilor asupra unui fenomen existent. De exemplu, în matematică, în secolul al XVII-lea, geometria se dezvoltase încă din antichitate şi algebra era o domeniu relati nou. René Descartes (1596-1650) a realizat pentru prima oară utilizarea algebrei în studiul geometriei, prin crearea geometriei analitice. Fără acest nou domeniu al matematicii, analiza matematică nu se putea naşte ( după 1675 , amintind ,,părinţii analizei matematice “ Isaac Newon şi Gottfried Wilhelm Leibniz). Fără dezvoltarea analizei matematice este greu să ne imaginăm azi, cam ce dezvoltare a tehnologiei, a vieţii socio-economice am fi avut. Exploratorie   Cercetarea se focusează pe ceva retrospectiv, care s-a petrecut, care au afectat lucruri care s-au produs. ,, Noul nu poate fi descoperit într-un domeniu, decât gândind mereu la el “ ( I.Newton). Cercetarea se realizează spre interior, abordările sunt mai puţin certe şi se studiază cauzalitatea fenomenului petrecut. Se derulează studii de grup după criterii fixate. Certitudinea reprezintă sentimentul unui acord între reprezentări. Certitudinea poate fi : – senzorială prin evidenţa unui fapt, sentiment de claritate sau reprezentativă ; al armoniei unei imagini cu alte reprezentări – cognitivă ( intelectuală ) sau afectivă ( emoţională, credinţe) -spontană sau gândită (verificată, demostrată). – empirică (reală, concretă, bazată pe fapte) sau speculativă ( abstractă, indirectă, fondată pe ipoteze presupuse certe şi considerate ca atare). Ea se apropie de cea senzorială. – personală ( dobândită de noi înşine) sau de împrumut ( bazată pe mărturia unei persoane de încredere). Opusul ei este incertitudinea. Este sentimentul confuziei, al ignoranţei, al uitării. Remarcă   Se observă numărul mare de lucrări apărute în edituri prestigioase, ce sunt în general traduceri ale cercetărilor cu caracter istoric realizate în Ştiinţă sau în Artă. Ne punem natural întrebarea care este oare rolul acestora? Noi considerăm că, oricare cercetător trebuie să cunoască bogăţia de idei care a apărut în domeniul studiat. Există şansa de a descoperi ale drumuri, alte conexiuni nerealizate până azi, pentru a descoperi noi fapte, noi rezultate. Astfel, în multe reviste, apar noi articole care se bazează pe concepte uneori foarte vechi care sunt accesate prin lectura cărţilor valoroase, alteori conexiuni noi pe care cercetătorul de azi le realizează prin lectura celor mai recente reviste.   Cercetare cantitativă   După colectarea datelor, acestea se codifică, apoi se prelucrează. Pentru explicarea studiului este necasară capacitatea creatorului de a teoretiza , de a determina explicaţii şi factori generali. Datele sunt culese din variate surse şi este necesar să fie corecte. a) Primare, ce sunt adunate de cercetător ( experiment, observaţii, interviu, etc). Iniţial are loc o apropiere, ,,o tatonare”a ceea ce urmează a fi studiat. Apoi, concepte abstracte, se transformă în reprezentări empirice. Ce este neceară utilizarea unor surse variate de informare, cât şi de acurateţea datelor iniţiale introduse. Ne imaginăm un computer în care introducem datele. Se realizează apoi un model teoretic prin care se măsoară concepte care se regăsesc uneori în altele realizate anterior prin alte tehnici. Acest model trebuie apoi testat pentru a-i verifica valabilitatea. Este nevoie de fixitate, de pasiune , de îndârjire, concentrare durabilă. Să ne amintim cuvintele lui Edison : ,, Geniul se compune din 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie”. Remarcă Reamintim că marile descoperiri au fost realizate ca o sinteză sau ,,o plus valoare “ a ceea ce s-a realizat până la momentul respectiv. Este util a studia istoria marilor descoperiri. b) Secundare. Acestea se regăsesc publicate în anuare, în lucrări publicate. Remarcăm ca strategie calitativă metoda inductivă care are printre scopuri, generare de noi rezultate, teorii care conduc la noi abordări istocico-culturale ( aport de cunoaştere).   Creaţia fiind activitatea superioară a gândirii, ea implică niveluri foarte ridicate pentru fiecare proces al gândirii. Pentru a crea, este necesar să simţim şi să elaborăm la maximum. Este necesar să folosim toate simţurile posibile, prin utilizarea tuturor instrumentelor posibile. Sunt necesare un spirit viguros, precis, solid ( intensitate ). Este nevoie de mare de forţă de intuiţie. Este nevoie de mare forţă de profunzime, de inteligenă inventivă şi divinatorie, spirit de sinteză, de pătrundere. ,, Este nevoie de amplitudine : o mare bogăţie de material de elaborat. O foarte bună memorie, spirit complex, larg, enciclopedic, pentru a face o breşă în frontul inamic al necunoscutului. “ Fără răbdare nu se poate realiza nimic important. Este necesar ca ideile să se maturizeze, deci este nevoie de gestaţia lor, dar şi de viteză din partea cercetătorului, de a citi de acuitatea spiritului. Strategia cantitativă este predictivă, testează teoria, identifică modelul general şi conexiunile cu variabilele. Remarcă   Aceste metode se îmbină deseori ceea ce conduce la metoda mixtă : calitativă- cantitativă. De exemplu, o cercetare calitativă poate fi structurată prin apelarea interviului unui număr de cazuri selectate după un anumit criteriu şi apoi trecând la la prelucrare cantitativă. Se poate ca un survey, dedus dintr-o cercetare cantitativă, să apeleze la interviuri pe bază de chestionar ce conţine întrebări deschise, astfel se generează analize în profunzime sub forma unor studii de caz, ceea ce conduce la cercetare cantitativă.   Analiza va depinde de complexitatea ipotezelor, a gândirii cercetătorului. Pentru a sesiza asemănările sau deosebirile prin spontaneitate şi automatism. Asemănarea este readusă la consonanţă şi deosebirea este atribuită disonanţei ( interferenţei) anumitor mişcări sau vibraţii, unde.   Prin analogie cu utilizarea de către matematicieni a tabelelor cu logaritmi, putem învăţa interogarea lucrurilor cât şi a ideilor. Subiectul trebuie examinat din cât mai multe unghiuri, apoi să provocăm şi să descoperim întrebările. După identificarea corectă a acestora, cerectătorul porneşte la căutarea soluţiilor. Putem ajunge la realizarea unei fişe de interogare, pe care o vom aplica în practică. Autor: Profesor doctor C.Chiteș  

CURSUL 3 Metodologia cercetării 2.1 Metodologia cercetării ce studiază ?   Ne prezintă strategia de cercetare, modalitatea în care putem să dobândim cunoaşterea. Ea descrie modalitatea în care se desfăşoară cercetarea ştiinţifică, procedurile ei. Pentru atingerea obiectivelor cercetării şi realizarea scopurilor, ea ne prezintă paşii ce trebuiesc urmaţi pentru a putea răspunde la întrebările pe care tema în studiu ni le ridică. Pentru determinarea a noi înţelesuri şi direcţii de cercetare, ea se referă la un ansmblu de tehnici şi metode care s-au dovedit eficiente în verificarea teoriei existente. În filosofie, epistemologia are ca scop cercetarea originii, natura şi limitele cunoaşterii.   Etape ale activităţii de cercetare : a) Alegerea temei de cercetare b) Derularea cercetării c) Redactarea unei lucrări ( referat, articol, raport, lucrare de licenţă, dizertaţie de master, teza de doctorat). a) Alegerea temei de cercetare Cu cât tema este mai repede aleasă, apoi a strategiei cercetării, cu atât şansele de reuşită sunt crescute. Cercetătorul trebuie să fie atras de domeniu, apoi o anumită temă din aceasta să prezinte un interes pentru el. ( Studenţii foarte bine pregătiţi îşi aleg uşor o temă, deoarece au predispoziţii intelectuale, curiozităţi şi dorinţe interioare de a studia mai mult o anumită temă).   Să poată evalua competenţa proprie în acel domeniu. ( Amploarea cunoştinţelor dintr-un domeniu, cunoaşterea limitelor propriei persoane, o bună documentare, sunt premisele unei evaluări apropriate de adevăr.) Stabilirea dacă tema aleasă este viabilă, adică dacă are soluţii, dacă cercetătorul are o bază materială care să satisfacă cerinţele impuse de tema cercetării ( laboratoare, substanţe, mecanimesme, bibliografie, computere, etc). Să nu uităm costurile necesare în bani şi timp pentru derularea cercetării. Trebuie ţinut seama de originalitatea temei cât şi de importanţa, utilitatea acesteia fie în plan teoretic, fie aplicativ. (Aici intervin două aspecte : amploarea documentării în domeniu a cercetătorului, coordonarea din partea mentorului). ,, Studentul nu este un recipient care trebuie umplut, ci o făclie care trebuie aprinsă şi menţinută”. ( Laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 1958).   De la o temă mai amplă, se focaliză treptat spre tema mai redusă ca mărime pe care vom încerca să o studiem intens. Trebuie descoperite conexiunile dintre tema aleasă de noi şi tema mai amplă din care ea face parte, istoricul temei, ceea ce s-a descoperit şi ceea ce a rămas spre studiu ca problemă deschisă. Trebuie avut în vedere posibilitatea de acces la documentaţie în cazul studiului ce dorim să-l realizăm, persoanele sau instituţiile care ne pot sprijini. În cazul când există o metodologie a cercetării domeniului ce urmează să-l alegem trebuie să ni-l însuşim şi să-l adaptăm eventual condiţiilor noastre. În caz contrar, este necesar să elaborăm noi strategii pentru a depăşi dificultăţile pe care le presupune. Este indicat de a realiza sub formă matriceală ( de tip tablou) rezultatele teoretice utilizate, problemele rezolvate, cât şi observaţiile proprii rezutate, problemele care urmează a fi cercetate. Astfel putem evalua fezabilitatea temei alese. Acest studiu preliminar (first draft), este important de a fi realizat ca studiu preliminar.   b) Modalităţi de alegere a temei de cercetare – Activitate proprie în domeniu în perspectiva temei alese. Este recomandat ca cel ce parcurge un traseu universitar, să-şi aleagă un domeniu de cercetare pentru elaborarea unei teze de doctorat, din cel parcurs. Suntem de părere, că oricare curs scurt realizat într-un domeniu complementar, nu poate suplini pregătirea serioasă obţinută prin parcurgerea unui traseu academic. Există în istoria culturii şi autodidacţi, posesori ai unei inteligenţe peste medie care au avut contribuţii deosebite fără a avea o pregătire universitară în domeniu, dar cazurile sunt foarte rare. ,, Poate că nici eu n-aş fi putut visa cu ochii deschişi dacă o seamă de oameni de mare valoare nu m-ar fi făcut să înţeleg- nu neapărat prin intermediul unor lecţii, ci prin modul în care lucrau şi se realizau – că fără a visa cu ochii deschişi nu există nici imaginaţia ştiinţifică, nici fantezia creatoare, nici intuiţia, inegalabila intuiţie…” ( Henri Coandă, iunie 1971). Remarcă Student fiind, am avut şansa în anul 2, la Facultatea de Matematică din Bucureşti, de a avea profesor ( eu şi colegii mei ), la disciplina psihologie, pe conferenţiar universitar Pantelimon Golu. Domnia sa, mi-a relatat într-o pauză, că urma să vadă lumina tiparului pentru prima oară, în limba română, ,, Psihologia consonantistă” a lui Ştefan Odobleja. Am fost bucuros de informaţie ( studiul introductiv fiind la vremea respectivă realizat de : profesor univ. dr.Mihai Drăgănescu, membru corespondent al Academiei Române şi conferenţiar univ. dr. Pantelimon Golu). Din eleganţă şi modestie nu ne-a anunţat la curs de apariţia cărţii.   Cartea am achiziţionat-o şi o păstrez cu drag şi azi ca pe o ,, carte de bibliotecă”. Ce scria Odobleja în anul 1938 : ,, Să visăm mult, să cultivăm idealismul şi iluziile: în asta constă secretul perseverenţelor eroice. Să savurăm în momentele de răgaz , plăcerea imaginată a idealului realizat. În acest scop să căutăm solitudinea, plimbările solitare în sânul naturii, promenade nocturne. < Iluziile unui experimentator constituie o mare parte a forţei sale> ( Pasteur). Înainte de a porni la drum, inima trebuie dotată cu o mare provizie de speranţe şi ambiţii, iar capul trebuie umplut cu iluzii, pentru a rezista în proiectele noastre, deoarece drumul e totdeauna mai lung şi mai greu decât s-a scontat la plecare”. Sesizaţi ce asemănare de idei între cei doi cercetători iluştri. Cu modestie, eu am pubicat un articol, în care susţineam că : ,, minţile luminate gândesc la fel”. Indiferent de accepţiunea idealistă sau materialistă, la un moment dat, viziunile se identifică. Este ideal de a înţelege aceste realităţi, indiferent de zona teologică din care apar valorile.   Lector universitar doctor C.Chiteș

descărcare fisier...  

CURSUL 4 Modalităţi de căutare a unui subiect de cercetare   – Cunoaşterea stadiului dezvoltării la momentul actual al temei alese spre cercetare. – Perspective ale temei în cerecetările anterioare ( necesită o bogăţie de material bibliografic) – Jaloane în care cercetarea actuală se concentrează, în raport cu cercetările întreprinse.   Literatura reviw/ overview La începutul fiecărui capitol, se prezintă o sinteză a domeniului tratat care are următorul rol : 1) Prezentarea unor concepte ce sunt utilizate în capitol 2) Pentru fezabilitatea temei sunt prezentate stadiul actual al cunoaşterii temei 3) Conexiuni ale abordării proprii cu literatura de specialitate 4) Interpretări proprii ale temei 5) Completarea cunoaşterii în domeniu cu noi rezultate sau noi puncte de vedere ale unor chestiuni care au fost deja cercetate ( plus valoare) 6) Cunoaşterea modului de elaborare a unei lucrări de master sau de doctorat din perspectivă academică.   Sinteza se realizează astfel.   În domeniul ştiinţific, referirile bibliografice se realizează prin citări recente apărute în revistele ştiinţifice de top.   Remarcă   Este foarte greu chiar şi pentru un conducător de doctorat excelent pregătit în domeniul său, de a putea selecta din rezultatele discipolului său, dacă un rezultat obţinut de acesta, reprezintă o noutate sau nu. Din acest motiv, ţinând seama de modul rapid de informare prin internet sau prin procurarea unor reviste de specialitate, este accepat un rezultat într-o teză de doctorat, abia după ce rezultatul a fost publicat (deci acceptat ca noutate) în reviste ştiinţifice de top din Europa ( S.U.A). Înainte de a fi acceptat spre publicare a unui rezultat într-o astfel de revistă, el este verificat la nivel mondial, şi în caz favorabil, este este publicat, motiv pentru care este foarte greu să se obţină doctoratul în ştiinţe.   În domeniile socio-umane, se urmăreşte istoricul opiniilor, a metodelor, a dezbaterilor ce s-au desfăşurat în legătură cu tema studiată. Remarcă S-a stabilit că, la nivel mondial, pe parcursul unui an calendaristic, se publică un milion de noi pagini de matematică. Acestea apar în reviste de specialitate, apoi o parte dintre ele sunt preluate în diverse lucrări de specialitate ( fiind citat autorul desigur).   Deducem astfel că: noutăţile nu se află în cărţi, tratate, ci în studii şi articole, în comunicări ştiinţifice. Rezultă că fişarea literaturii este o parte importantă a lucrării.   Folosirea PC uşurează fişarea literaturii prin deschiderea următoarelor fişiere :   α) Fişier bibliografic/ de referinţe ce se deschide/ se întocmeşte de la prima lectură. Se întocmesc în ordine alfabetică, toate datele relative la lucrarea citată: autor, anul, titlul, editura, etc. Astfel se păstreazădate cu privire la sursele utilizate. b) Fişier tematic, prin care sunt reprezentate concepte, termeni cheie, opinii din lucrările studiate . c) Fişier de citate, este opţional. Literatura utilizată este prezentată tematic sau cronologic. Prezentarea cronologică se face apelând la curente, şcoli, etc. Prezentarea tematică se face legând principalele idei prin lucrările în care au apărut. Uneori se poate face referire la lucrări ale diferiţilor autori care abordează analog sau diferit tema studiată, prin combinarea abordării tematice cu cea cronologică. Este ideal a prezenta probleme ce sunt încă deschise, care pot fi studiate şi tratate în viitoare lucrări.   Remarcă În matematică, se pot întâlni multe probleme deschise, mai ales din domeniul aritmeticii. Acestea apar în lucrări şi reprezintă astfel un model pentru alte domenii ale matematicii sau pentru alte ştiinţe. Este foarte important să fim corecţi şi să evidenţiem şi ceea ce nu s-a studiat în legătură cu tema cercetării noastre. Literatura review poate conţine metode utilizate în temele tratate. Se vor urmări : folosirea literaturii de specialitate centrată pe tema aleasă, cât şi legăturile cu propria cercetare. Pentru uşurarea preluării literaturii de specialitate, este recomandabil să se înceapă cu articolele care abordează tema, apoi cu lucrările de referinţă, prezentarea evoluţiei ideilor.   Lector univ.dr.C.Chiteș