Posts
                                      Luceafarul de Mihai Eminescu                                     opera apartinand romantismului                Criticul Titu Maiorescu, in articolul „Directia noua in poezia si proza romana”, din 1872, nota: „Cu totul osebit in felul sau, om al timpului modern, deocamdata blazat in cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile uitate, pana acum asa de putin format, incat ne vine greu sa-l citam imediat dupa Alecsandri, dar in fine, poet, poet in toata puterea cuvantului, este d. Mihai Eminescu.”                           Dupa un deceniu de la aceasta observatie a lui Maiorescu, capodoperele lui Mihai Eminescu stateau marturie a geniului sau creator, a uimitoarei sale capacitati de sinteza si a modului extraordinar in care a schimbat si innoit limbajul artistic romanesc. Una dintre aceste capodopere este opera literara „Luceafarul”.                           Poemul se incadreaza in curentul literar romantism,doua dintre trasaturile specifice fiind: folosirea antitezei si utilizarea ca sursa de inspiratie a folclorului.                          Antiteza, procedeu artistic dominant in acest poem, se evidentiaza inca din prima parte a poemului, prin opozitia dintre lumea pamanteasca, a fetei de imparat: „Din umbra falnicelor bolti”, „Spre umbra vechiului castel” si lumea nepamanteasca, a Luceafarului: „Colo-n palate de margean”, „Eu sunt luceafarul de sus”. Antiteza se realizeaza si la nivelul descrierii tanarului Catalin, in raport cu Luceafarul. Infatisarea umana a primului: „Cu obrajei ca doi bujori/ De rumeni, bata-i vina”, este in contrast evident cu cea non-umana a celui de-al doilea: „Din negru giulgi se desfasor/ Marmoreele brate”, „Si palid e la fata”, „Iar umbra fetei stravezii/ E alba ca de ceara”.                        Conturarea cadrului pamantesc, in care Catalin si Catalina isi implinesc dragostea: „Sub sirul lung de mandri tei”, „Miroase florile de tei” se face in contrast cu lumea cereasca, in care este evidentiat zborul Luceafarului: „Un cer de stele dedesubt/Deasupra-i cer de stele”, „Si din a chaosului vai/.../Vedea ca-n ziua cea dentai/ Cum izvorau lumine”. De asemenea, prin utilizarea pronumelor personale „ei” si „noi”, se subliniaza in poem antiteza dintre fiintele umane, muritoare, a caror viata este limitata, fiind pusa sub semnul destinului si fiintele ceresti, nemuritoare: „Ei au doar stele cu noroc/Si progoniri de soarte”, „Noi nu avem nici timp , nici loc/ Si nu cunoastem moarte”.                        O alta trasatura care evidentiaza apartenenta poemului la romantism este utilizarea ca sursa de inspiratie a folclorului. Mihai Eminescu a avut ca sursa de inspiratie basmele romanesti “Fata din gradina de aur” si ”Miron si frumoasa fara corp”, pentru a crea in “Luceafarul” atmosfera specifica basmelor, inca din incipit: “A fost odata ca-n povesti/ A fost ca niciodata.”, dar si pentru a prezenta iubirea imposibila dintre doua fiinte apartinand unor lumi diferite. De asemenea, s-a inspirat din mitul romanesc al Zburatorului, pentru a descrie elementele spatiale care definesc lumea terestra in care fata de imparat isi desfasoara existenta: “Din umbra negrului castel”, dar si una din intruparile Luceafarului: “Pe negre vitele-i de par”. Mitul Zburatorului apare in poem ca simbol al visarii, aspiratiei si revelatiei.                       Tema poemului este conditia omului de geniu. Inca din primul tablou aceasta tema este sustinuta de sublinierea trasaturilor Luceafarului, ca fiinta superioara, dotata cu atribute deosebite. Aspiratia catre inaltimi, cautarea absolutului, dorinta de cunoastere, dorinta de inaltare spirituala, de atingere a unui ideal superior, sunt cateva dintre atributele omului de geniu, reprezentat in poem de catre Hyperion. Omul de geniu este construit in text, asa cum apare si in viziunea lui Schopenhauer, prin raportare la omul obisnuit. Acesta din urma este reprezentat in text de fata de imparat, careia, in ultimele versuri ale operei, Luceafarul ii adreseaza un firesc repros: „Ce-ti pasa tie, chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul?/ Traind in cercul vostru stramt/ Norocul va petrece,/ Ci eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece.” Anumite motive poetice prezente in text, specifice romantismului, sustin tema poeziei: motivul luceafarului, al stelelor, al cerului, al lunii, al marii, al visului, al castelului, al fetei de imparat, al Zburatorului, al teiului, al zborului cosmic.                        Incipitul operei contine formula specifica basmului: “A fost odata ca-n povesti”, prin intermediul caruia cititorul este avertizat asupra structurii narative a textului, care este considerat un poem epico-liric. Astfel, intamplarile sunt puse sub semnul unui timp nedeterminat („illo tempore”), in care faptele sunt unice si irepetabile “A fost ca niciodata.”. In aceste conditii, fata de imparat : „Din rude mari imparatesti”, va avea atribute unice: „O prea frumoasa fata”, „Si era una la parinti”, „Si luna intre stele”. Fata nu este doar frumoasa, ci are atributele perfectiunii: „Mandra-n toate cele” si ale puritatii sufletesti: „Cum e Fecioara intre sfinti”.                        Elementele de opozitie din text sunt puse in evidenta prin antiteza dintre omul comun, obisnuit, reprezentat de catre fata de imparat si omul de geniu, reprezentat de catre Luceafar. Ambele personaje (le putem numi personaje, deoarece textul epico-liric este realizat pe baza liricii personajelor) sunt unice, exceptionale in lumea lor. Fata de imparat este „una la parinti/Si mandra-n toate cele/Cum e Fecioara intre sfinti/Si luna intre stele”, iar Luceafarul este unic, prin raportarea sa ca astru ceresc, la celelalte stele, dar si prin atributele sale, asemanatoare cu cele ale lui Dumnezeu, ca Hyperion: „Noi nu avem nici timp, nici loc/ Si nu cunoastem moarte”.                           In opozitie sunt prezentate cele doua infatisari ale Luceafarului: „Parea un tanar voievod/ Cu par de aur moale” si „Pe negre vitele-i de par/Coroana-i arde pare”; „O, esti frumos cum numa-n vis/Un inger se arata” Si „O, esti frumos cum numa-n vis/Un demon se arata”.                         Totodata, opuse sunt si cele doua fiinte de care fata este atrasa: Luceafarul este o fiinta supranaturala, care are doar infatisare umana, dar spirit nepamantesc: „Dar ochii mari si minunati/Lucesc adanc himeric”, „Si palid e la fata”, „Iar umbra fetei stravezii/E alba ca de ceara”, iar Catalin este fiinta pamanteasca: „Cu obrajei ca doi bujori/De rumeni, bata-i vina”.                          Imaginarul poetic este evidentiat inca din incipit, prin prezentarea lumii terestre. Sunt conturate reperele temporale vagi, imprecise, specifice basmului: „A fost odata” si cele spatiale, care ofera cititorului imaginea mitului zburatorului, prin sublinierea singuratatii unei tinere fete, aflata intr-un spatiu propice sosirii acestei fiinte supranaturale: „Spre umbra negrului castel”, „Privea in zare”, „Din umbra falnicelor bolti/Ea pasul si-l indreapta/Langa fereastra unde-n colt/Luceafarul asteapta.” Totodata, in primul tablou sunt scoase in evidenta reperele spatiale care ilustreaza lumea cosmica a Luceafarului, in care este invitata sa patrunda fata de imparat: „Iar cerul este tatal meu/Si muma-mea e marea”, „Si soarele e tatal meu/iar noaptea-mi este muma.” Imaginarul poetic include, de asemenea, elementele prin care se realizeaza descoperirea infinitului spatial si temporal. Acestea sunt subliniate in partea a treia a poemului, in care este descris zborul Luceafarului: „”Vedea ca-n ziua cea dentai/Cum izvorau lumine”, „Si cai de mii de ani treceau/ In tot atatea clipe.”                            Compozitia poemului include 98 de strofe de tipe catren, cu masura versurilor de 7-8 silabe si ritm iambic, combinat cu ritm amfibrahic. Textul contine patru tablouri, construite pe alternanta a doua planuri: terestru-uman si cosmic-universal, aflate in antiteza.                            Tabloul I ilustreaza spatiul terestru in care singuratatea fetei predispune la visare: „Cum ea pe coate-si razima/Visand ale ei tample”. Apare in acest tablou motivul literar al ferestrei, ca deschidere spre alta lume, ca aspiratie catre departari, catre infinit. De asemenea, apare motivul visului, deoarece singura modalitate ca fata de imparat si Luceafarul sa se intalneasca este in vis: „Caci o urma adanc in vis/ De suflet sa se prinda.”, „Copila sa se culce/I-atinge mainile pe piept/ I-nchide geana dulce.”                            Tabloul al II-lea subliniaza jocul dragostei in care intra fata de imparat si Catalin. Sunt evidentiate diferentele de stare sociala dintre cei doi si trasaturile tanarului. Pajul apare ca „viclean copil de casa”, „copil din flori si de pripas”, „indraznet cu ochii”, „ce umple cupele cu vin/ Mesenilor la masa”. El ii arata fetei frumusetea sentimentelor de dragoste si o initiaza in tainele acestora: „daca nu stii, si-as arata/Din bob in bob amorul”.                              Tabloul al III-lea prezinta zborul intergalactic al Luceafarului. El face o calatorie in timp si spatiu: „Si cai de mii de ani treceau/In tot atatea clipe” pentru a ajunge la Demiurg, la momentul de dinainte de geneza Universului. Dialogul cu Demiurgul ii releva lui Hyperion imposibilitatea de a deveni muritor si conditia sa diferita de a pamantenilor: „Ei au doar stele cu noroc/ Si prigoniri de soarte/ Noi nu avem nici timp, nici loc/ Si nu cunoastem moarte.”                                Tabloul al IV-lea evidentiaza intensitatea si profunzimea sentimentelor celor doi tineri, Catalin si Catalina, care formeaza acum un cuplu: „Caci esti iubirea mea dintai/Si visul meu din urma”. Luceafarul este martor mut al iubirii lor, „Dar nu mai cade ca-n trecut/In mari din tot inaltul”. Cu amaraciune, subliniaza diferentele dintre lumea muritorilor, efemera, supusa destinului si lumea fiintelor eterne, careia ii apartine.                           Viziunea despre lume a autorului este sintetizata prin tema poemului, conditia omului de geniu si subliniata in finalul poemului, prin care se descifreaza ceea ce Eminescu numea „sensul alegoric” al povestii: „Aceasta e povestea. Iar intelesul alegoric ce i l-am dat este ca daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte, aici pe pamant, nu e nici capabil de a ferici pe cineva, nici de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.”                             Asadar, finalul poemului scoate in evidenta antiteza dintre lumea omului comun, o lume a aspiratiilor marunte, o lume supusa destinului, o lume limitata si cea a omului superior, care aspira catre absolut. In opinia poetului, omul de geniu este constient de conditia sa eterna, raportata la cea efemera a oamenilor obisnuiti, de care incearca sa se detaseze cu luciditate: „Ce-ti pasa tie chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul/ Traind in cercul vostru stramt/ Norocul va petrece/ Ci eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece.”            
Rezolvare subiect - Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)   Redactați un text de aproximativ o pagină cu privire la eficiența procesului de învățământ.         Prin proces de învățământ înțelegem activitatea didactică minuțios pregătită de profesor, în virtutea căreia instruiește, evaluaeză și formează elevul sub toate aspectele. Activitatea decurge în temeiul unei proiectări structurate în concordanță cu rigorile documentelor curriculare,u cerințele psihopedagogice și didactice, respectiv cu managementul clasei. Totodată, activitatea decurge și în deplină concordanță cu specificul învățământului primar. Aici, îl privim din două perpective complementare: a stadiului de dezvoltare a inteligenței micului școlar - operațional concret - și a competenței de a învăța să înveți și, implicit, să devii. Prima perspectivă este reflecția principiului accesibilității, iar a doua este prelungirea domeniului parcurs în preșcolaritate, denumit capacități și atitudini în învățare. Acesta din rumă este deosebit de important pentru reușita actilui educațional-formativ, caracterizat de eficiență maximă.      În cele din urmă trecem în revistă factorii de mediu și condițiile inerente ce influențează prcesul în discuție. Garantat, raportul de cauzalitate determină in(eficiența) activității instructiv-formative. Ne oprim asupra curriculumului ascuns, bogat în experiențe de învățare informală. Cu titlul de exemplu, luăm trei factori: conduita profesorului  per ansamblu (oglindită în ethosul școlii), influențele părinților (beneficiari indirecți ai ofertei curriculare), cultura și civilizația comunității locale. Cumulate, efectele lor redau calitatea vieții școlare. Cu alte cuvinte, pozitivitatea.negativitatea este consecința cumului de factori ce gravitează în jurul comunității școlare.     Ne reține atenția ultimul factor, parte din mediul extern. In(direct), acesta exercită influențe asupra vieții școlii. Exercitarea influenței se realizează în condiții interne sau externe, determinate de factori intrinseci ori extrinseci. În altă ordine de idei, comunitatea școlară își trăiește viața în lumina factorilor dezvoltatori ori în umbra celor negativi. Prin urmare, intensitatea luminii/umbrei este egală cu forța a doi factori puternici: mediu ereditate. Concret vorbind, într-o zonă economic defavorizată există o probabilitate mai mare de a întâlni frecvent subiecți cu comportamente deviante și cu grave tulburări de învățare, proveniți din familii cu educație precară, inactive sau implicate activități desfășurate în afara legii sau la limita ei. În atari circumstanțe, putem vedea efectele nefaste ale factorului ereditate. În comunitatea școlară, grupurile de învățare pot fi realmente nefavorabil afectate. E imperios necesar să se acționeze pentru a preîntâmpina/combate acțiunile,fenomenele perturbante. De exemplu, consilierul educativ poate convoca întrunirea decidenților în scopul luării măsurilor ce reduc impactul distructiv. În caz contrar, faptul în sine va deteriora calitatea actului educațional.        Conchidem astfel că profesorului îi stă în putere să gestioneze situațiile de învățare în așa fel încât gradul lor de eficiență să atingă zilnic pragul maximal. Atingerea gradului pe termen scurt determină și atingerea lui pe termen lung - chiar și pe fondul currculumului ascuns. De aceea profesorul trebuie să dea constant dovadă de măiestrie și de voință, în beneficiul grupului său de învățare și, bineînțeles, al comunității lui școlare aparținătoare.       Gândind la valențele formative ale curriculumului ascuns și acționând în consecință, profesorul întărește spiritul uniunii în propria clasă. Pe scurt,ajunge să reducă simțitor numărul momentelor de criză și să elimine, treptat, factorii care le generează. Situațiile tensionate apărute frecvent pe verticală și pe orizontală sunt, drept vorbind, oportunități de învățare pentru toți actorii actului (non)educațional.       Din acest considerent calitatea de manager a profesorului trebuie privită cu mult interes, știind că el acționează pentru a-și eficientiza colectivul de elevi și proiectul didactic. Prin definiție, aceasta comportă multiple roluri de jucat (aproape) instantaneu și întotdeauna impecabil. Tema ne determină să aprofundăm și conceptul de sintalitate, în paralel cu sintagmele diagnoza clasei, dinamica grupului și învățare socială. Rațiunea e de a valoriza puterea în beneficiul tuturor. Astfel, negreșit, trecem prin dimensiunile managementului clasei: socio-culturală, psihologică și ergonomică.
                                                        5. Strategiile didactice   a) Delimitări conceptuale, componente (metode, procedee, forme de organizare și mijloace didactice), taxonomii b) Metodologia didactică. Metodele didactice: definiții, clasificări, descrieri, exemplificări. Metodologia activizantă - valențe formative c) Mijloacele de învățământ: definiție, clasificare, integrare în activitatea didactică. Noile Tehnologii de Informare și Comunicare (NTIC) și posibilități de utilizare a lor în cadrul procesului de învățământ.  Strategia didactică - mod de combinare a metodelor, formelor și mijloacelor de învățământ Principalele elemente constitutive ale unei strategii didactice sunt: - sistemul formelor de organizare și desfașurare a activității de predare-învățare; - sistemul metodologic, respectiv sistemul metodelor, tehnicilor și al procedeelor didactice; - sistemul mijloacelor de învățământ; - modul de abordare a predării și a învățării, respectiv tipurile de învățare și mecanismele de asimilare a cunoștințelor și abilităților de către elevi.  Taxonomii: 1. După natura obiectivelor pe care sunt centrate: - cognitive; - acționale; - afectiv - atitudinale  2. După evoluția gândirii elevilor: - inductive; - deductive; - analogice; - transductive;- mixte.   3. După gradul de dirijare a învățării, există mai multe posibilități de clasificare: - algoritmice (de învățare riguros dirijată); - semialgoritmice (de învățare preponderent semi-independentă); - nealgoritmice (de învățare preponderent independentă); - prescrise (de dirijare riguroasă a învățării): imitative, explicativ-reproductive (expozitive), explicativ-intuitive (demonstrative), algoritmice, programate/ - neprescrise-participative (de activizare a elevilor): euristice (explicativ-investigative, investigativ-explicative de explorare observativă, de explorarea experimentală, de descoperire, bazate pe conversația euristică, problematizante, bazate pe cercetarea în echipă) creative (bazate pe originalitatea elevilor) - mixte, algoritmico-euristice, euristico-algoritmice.   b. Metodologia (conform lui Cerghit) - methodos - cale ce duce, înspre; logos = știință) se ocupă cu natura, funcțiile, locul și clasificarea tipurilor de metode întrebuințate în procesul predării (teaching) și al învățării (learning), inclusiv cu revelarea principiilor care stau la baza unei eficiente aplicării acestora.     Metoda = o cale de organizare și conducere a activității de cunoaștere (învățare) a elevului; o cale de conducere înspre construcția cunoașterii individuale a acestuia; un instrument didactic cu ajutorul căruia îi determină pe cei aflați pe băncile școlii la un demers de asmilare activă a unor noi cunoștințe și forme comportamentale, de stimulare, în același timp, a dezvoltării forțelor lor cognitive, intelectuale (I.Cerghit).  Criterii de clasificare a metodelor: a) Istoric: - metode tradiționale; - metode moderne  b) Gradul de generalitate - generale - particulare   c) După funcția fundamntală pe care diversele metode o îndeplinesc în cadrul procesului de învățământ: - metode de predare și învățare propriu-zise, ordonate și acestea, după obiectivul principal de realizat în: - metode de transmitere și asimilare a cunoșțtințelor; - metode de formare a priceperilor și deprinderilor; - metode de fixare (consolidare) a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor; - metode de aplicare a cunoștințelor; - metode de verificare   d) Dupa forma comunicarii: - metode orale - metode scrise e) După izvorul cunoașterii sau sursa generatoare de învățare (experiența social-istorică a omenirii, experiența individuală sau experiența practică).   I. Metode de transmitere și insușire a cunoștințelor: a) metode de comunicare orală:    - metode expozitive: povestirea, descrierea, explicarea, instructajul, prelegerea, dezbaterea, expunerea cu oponent, etc.    - metode conversative: conversația, discuția colectivă, dezbaterea, problematizarea etc b) metode de comunicare scrisă: lectura explicativă și lectura independentă; c) metode de comunicare internă: reflecția personală     II. Metode de explorare și descoperire: - metode de explorare directă (nemijlocită): observația sistematică și independentă, experimentul, examinarea relicvelor și documentelor istorice, studiul d ecaz etc. - metode de explorare indirectă (mijlocită): metodele demnstrative, modelarea   III. Metode bazate pe acțiune: - metode bazate pe acțiune reală: exercițiul, algoritmul, lucrările practice, proiectul de cercetare etc. - metode bazate pe acțiune fictivă: jocul didactic, învătarea dramatizată, învățarea pe simulatoare etc.   IV. Metode de raționalizare a predării și învățării: instruirea programată, instruirea asistată de calculator.                                               Metodologia activizantă - valențe formative          Activitatea de grup ► este stimulativă, generând un comportament contagios și o strădanie competitivă; ► în rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea de probleme, obținerea solușiei corecte este facilitată de emiterea de ipoteze multiple și variate (D. AUsubel, 1981) ► stimulează efortul și productivitatea individului; ► este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacități și limite, pentru autoevaluare (D.Ausubel,1981); ► subiecții care lucrează în echipă sunt capabili să aplice și să sintetizeze cunoștințele în moduri variate și complexe, învățând în același timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual; ► dezvoltă capacitățile elevilor de a lucra împreună - componentă importantă pentru viață și pentru activitatea lor profesională viitoare (Johnson și Johnson, 1983); ► dezvoltă multiple inteligențe, capacități specifice inteligenței lingvistice ( ce implică sensibilitatea de a vorbi și  de a scrie, include abilitatea de a folosi limba pentru a se exprima retoric, poetic și pentru a-și aminti informațiile) inteligenței logice-matematice (ce constă în sarcinile de a face deducții) inteligenței spațiale(care se referă la capacitatea potenționalul de a recunoaște și a folosi patternurile spațiului, capacitatea de a crea reprezentări, nu doar vizuale), inteligentei interpersonale (capacitatea de a înțelege intențiile, motivațiile, dorințele celorlalți, creând oportunități în munca colectivă), inteligenței intrapesonale (capacitatea de autoînțelegere, autoapreciere corectă a sentimentelor, motivații, temeri), inteligenței naturaliste (care face omul capabil să recunoască, să clasifice și să se inspire din mediul ambiant), inteligenței morale (preocupată de reguli, comportament, atitudini - H. Gardner, 1993); ► stimulează și dezvoltă capacități cognitive complexe (gândirea divergentă, gândirea critică, gândirea laterală - capacitatea de a privi și a cerceta lucrurile în alt mod, de a relaxa controlul gândirii); ► munca de grup permite împărțirea sarcinilor și respinsabilităților în părți mult mai ușor de realizat; ► timpul de soluționare a problemelor este deseori mai scurt în cazul lucrurlui în grup decât atunci când se încearcă găsirea rezolvărilor pe cont propriu; ► cu o dirijare adecvată, învățarea prin cooperare dezvoltă și diversifică priceperile, capacitățile și deprinderile sociale ale elevilor; ► interrelațiile dintre membrii grupului, emulația, sporește interesul pentru o temă sau o sarcină dată, motivând elevii pentru învățare; ► lucrul în echipă oferă elevilor posibilitatea de a-și împărtăși părerile, experiența, ideile, strategiile personale de lucru, informațiile; ► se reduce la minimum fenomenul blocajului emoțional al creativității; ► grupul oferă un sentiment de încredere, de siguranță, antrenare reciprocă a membrilor ce duce la dispariția fricii de eșec și la curajul de a-și asuma riscul; ► interacțiunea colectivă are ca efect și educarea stăoânirii de sine și a unui comportament tolerant față de opiniile celorlalți, înfângerea subiectivismului și acceptarea gândirii colective.   Mijloacele de învățământ: definiție, clasificare, integrare în activitatea didactică. Noile Tehnologii de Informare și Comunicare (NTIC) și posibilități de utilizare a lor în cadrul procesului de învățământ         Definiție: Ansamblul instrumentelor materiale, naturale sau tehnice, selectate și adaptate pedagogic la nivelul metodelor și procedeelor de instruire, pentru realizarea eficientă a sarcinilor de predare-învățare-evaluare      Clasificare:  ► reale, naturale: coletii de plante, roci, insecte, minerale, substanțe etc; ► subtitute ale realității :      - bidimensionale: - fotografii, desene, hărți, planșe.. etc;      - tridimensionale : - machete, mulaje, corpuri geometrice  etc; ► simbolice reprezentări grafice, scheme, formule etc; ► acționale: truse de piese, instrumente, aparatură de laborator, aparate, etc.       Integrarea în activitate trebuie să se realizeze într-un mod adecavt și să se valorifice potențialul lor didactic. Intyroducerea în practica didactică a mijloacelor de învățământ nu este un scop în sine, ei trebuie să se sprijine desfășurarea activității de predare-învățare și realizarea obiectivelor instructiv-educative prestabilite.        Noile Tehnologii de Informare și Comunicare (NTIC) propun noi posibilități de documentare, de învățare și de formare, permițând accesul nelimitat la cultură. Activitățile de predare-invățare sunt planificate și continutul lecțiilor asincrone este transmis prin internet, prin intermediul unor platforme de învățare special concepute pentru a permite accesul cursanților la lecții și la chestionarele de evaluare online. Principalul avantaj al învățării asistate de calculator îl reprezintă accesul unui public numerops la educație. Folosirea NTIC în învățământul presupune articularea a trei aspecte compelentare tehnologice, metodologice și pedagogic.       Posibilitățile de utilizare a NTIC în cadrul procesului de învățământ sunt multiple: - utilizarea unor platforme educaționale; - crearea unor clase virtuale în care elevii pot accesa, pot lucra, pot încărca teme etc. - crearea unor instrumente evaluative etc.       descarca materialul in format word de la atasamente            
Rezolvare - Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)       Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată sub umbrela teatrului, demonstrați valoare dialogurilor în baza cărora formți/doltați competența specifică din secvența dată. Având în vedere următoarele aspecte:        a) prezentați utilitatea activității în formarea/dezvoltatea competenței specifice din secvența dată.                În cerc, elevii ascultă povestea populară Turtița fermecată. După prima audiție, învățătorul le spune denumirea activității și obiectivele urmărite pe parcurs. După cea de-a doua audiție, acesta le adresează obișnuitele întrebări-cheie: Cine? Când? Unde? Ce? Cum? De ce? Astfel, ei verbalizează în jurul celor reținute despre: eroi, timp,loc, ac'iune, desfășurarea ac'iunii, morala poveștii. Pe scurt, copiii vorbesc despre datele memorate. În timp ce reascultă svențial povestea, ei dialoghează pe maginea punctelor centrale și a învățăturii cuprinse într-o propoziție, însă coordonați de învățător. Mai apoi, ei sunt dirijați către elementele de vocabular și de fonetică.       Revenim asupra detaliilor și spunem astfel:     Cu spijinul învățătorului, elevii găsesc setul de cuvinte-cheie. Cei solicitați despart îm silabe cuvintele date și identifică sunetele cerute de învățător/ sau de un coleg. Pentru fiecare termen, acei copii spun câte un cuvânt cu sens asemanător și câte unul cu sens opus. Reușita este mai ușor de atins datorită cartonașelor cu litere, dublate de imagini corespunzătoare, dar și grație jetoanelor ce înfățișează simboluri; în baza acestora, copiii pot socia mai repede cuvintele cu sensuri asemănătoare/diferite.        Ulterior, dirijat de colegii săi, un elev fixează pe panoul de plută cartonașele ce conțin cuvintele-cheie și etichetele care le completează. Avându-le dinainte, colectivul are libertatea să schimbe povestea ori la început ori la sfârșit. Ca atare, iau cuvântul doi-trei copii.       În cele din urmă. efectivul revine asupra materialului audio. După reascultarea poveștii, învățătorul le cere școlarilor să redea sunetele auzite și să spună  cât de mult le alimentează acestea imaginația. )Expunerea cerințelor este urmată de mențiunea conform căreia sunetele bine percepute prin mujloace auditive stârnesc mai mult imaginația decât cele percepute pe canale audio-video). În contextul de față și într-un limbaj inteligibil, elevilor li se prezintă avantajele teatrului radiofonic și argumentele pentru care se recomandă acest canal de comunicare și de educare.   b) Enumerați trei suporturi tehnice de instruire folosite scopului educațional.           Inclusiv suporturile tehnice fac parte din instrumentarul folosit în timpul activității instructive. Acestea constau în USB, laptop și boxe. În completarea lor vin alte materiale necesare: panou de plută, piuneze, cartonașe tipărite și ilustrate. Recuzita le dă copiilor șansa să își valorizeze potențialul existent la nivelul gândirii preoperaționale și achizițiile din periaodele pre - și abecedară.        Combinate optim cu resursele procedurale, cele materiale și tehnice creează oportunități în considerarea cărora școlarii își folosesc propiile stiluri de învățare, îndeobște stilul auditiv. Prin urmare, lecția în sine reprezintă un moment ce fructifică la maximum potențialul acelor copii care acumulează informații prin canale audio. În egală masură, lecția aduce în prim-plan secvențe care hrănesc imaginația creatoare. Ba mai mult, copiii sunt încurajați să-și imite personajele prefearte - verbal și scenic.   c) Indicați două metode de predare eficiente în context și două forme de organizare a elevilor.       Lectia propice pentru mai multe metode didactice. În situația noastră suntem de părere că primează povestirea și exercițiul. Îs, le putem aplica cu brio și pe acestea: problematizarea și explicația - în scop educativ - și conversația catehetică și observarea sistematică a comportamentelor elevilor - în scop evaluativ.      Toate înlesnesc aplicarea strategiilor euristice. valoarea resurselor procedurale este dată de stilul învățătorului, dar si de tactul cu care acesta animă fiece situație de învățare.     Organizarea se face frontal și în cerc; frontal, atunci când: se descrie primul moment organzatoric al zilei, se modofică acțiunea poveștii, se pune în lumină apanajul teatrului radiofonic; în cerc, în timp ce firul discutției se desfășoară pe axa poveștii, precum și în timp caută cuvintele-cheie.   d) Indicați și o metodă de evaluare aplicabilă pe fondul competenței sin secvența dată.      Evaluativ, în momentele oportune, învățătorul formulează itemi (semi)obiectivi și subiectivi. În temeiul lor îi dă curs conversației de verificare. Pe durata acesteia, învățătorul poate descoperi lacunele copiilor care nu au acumulat informații dintr-un moment sau altul, dar și eventualele tulburări de vorbire ale unora, respectiv incapacității altora (de receptare corespunzătoare a mesajelor orale, de ordonare cronologică a secvențelor poveștii ascultate s.a.m.d.). Așa cum am precizat, aceasta este dublată de observare sistematică a conduitelor elevilor. În principiu, aceasta trebuie sa fie nelipsită oră de oră.   e) Argumentați valoarea activității realizate competenței de comunicare verbală.       Gândind valoarea activității audiată, elevii își folosesc negreșit atenția și memoria voluntară. Ei sunt provocați să redea, cu acuratețe, scenele în succesiunea lor logică și numele personajelor. Astfel, ei învață să își prelucreze reprezentările formate la nivel cognitiv.       Reflectând la comportamentele personajelor, ei exersează tehnici de gândire critică, alese în rapot cu vârsta. Așa, copiii își dezvoltă și abilitățile socio-afective.       Activitatea poate mobiliza școlarii afectați de dislexie și școlarii timorați de vorbirea liberă. Întrebările dirijate și încurajarile învățătorului îi ajută, pe de o parte, să își corecteze greșelile de exprimare orală, iar pe de altă parte, îi ajută să depășească tracul inerent expunerilor în public. Așadar, observăm cum ei aprofundează tehnicile de educare a limbajului, cu care sun tobișnuiți din perioada preșcolară. În plus, observăm cum fondul muzical îi imprimă lecției o notă ce o ridică la nivel interdisciplinar. Deopotrivă, prin natura sa interactivă, activitatea insuflețește lecția.       Ultimele notițe ne arată cât de benefică este intersectarea a trei obiecte de studiu (Comunicarea în limba română, Muzică și mișcare, Dezvoltare personală).
                                        Taxonomia finalităților educației                        Finalitățile educației înglobează elemente ce constituie catalizatorul sistemului de educație. Acestea sunt, de fapt termenii pe care-i cunoaștem deja: ideal, scop și obiectiv. Fiecare element este legat de celelate prin linii bidirecționale, toate fiind într-un flux continuu. Calitatea conexiunii din circuitul triadei depinde substanțial de niște factori intrinseci și extrinseci. Impactul factorilor variază în funcție de efectele unor circumstanțe. Fără doar și poate, profesorii pot crea premisele necesare pentru a îndeplini dezideratul ce invocă educația de calitate. Transpus într-o deviză, dezideratul ne apare așa: Om bine educat = Civilizație - Societate prosperă. Acesta este tangibil dacă procesul de învățământ se derulează optim la nivelul fiecărei clse de elevi.                   Binomul finalități de sistem - finalități de proces se resimte efectiv la nivelurile macro și micro. Acesta funcționează în baza unor criterii și sisteme de referință. Drept criterii trec acestea: ciclurile de învățământ; anii școlari și semestrele; săptămânile și silele de școală; planurile-cadru de învățământ; ofertele curriculare per nivel, arii și discipline; tipurile de învățământ; tipurile unităților de învățământ; baza materială; capitalul uman, format din prestatatori de servicii educaționale și beneficiari (in)direcți; activitățile derulate pe diverse ramuri (formare profesională, evaluare, cercetare); aparatul de resort.               Într-o proporție mai mare ori mai mică, criteriile sunt influențate de factorul timp și manifestate pe termen scurt/mediu/lung, după caz. Iar drept vorbind sisteme de referință trec: standardele ce privesc indicatorii de performanță concepuți pentru evaluarea și asigurarea calității în educație; descriptorii de calitate; descriptorii de performanță din testele elevilor și cei enumerați în fișele de autoevaluare ale cadrelor didactice; ghidurile cu exemple de bune practici, întâlnite în sistemul autohton de educație și în sistemele străine.                Gradele de generalitate este determinat de incidența obiectivelor educaționale. Știm că obiectivele-cadru au devenit competențe generale iar obiectivele generale au devenit competențe specifice. Mai știm că numai cele concrete și-au păstrat titulatura, rămânând aceleași arhicunoscute obiective operațioanle. Oricum s-ar (re)denumi, toate își găsesc aplicabilitate în activitatea desfășurată în entitățile care ființează în spiritul principiilor educației. Ne referim la entitățile privite pe linie verticală, începând cu clasa de elevi și terminând cu ministerul de resort.Mai mult decât atât, indiferent cum s-ar (re)denumi aceste obiective, modul de calcul rămâne valabil. Indicatorii se raportează la gradele în care activitățile și subiecții implicați suportă impactul unor asemenea atribute: identificare, observare, măsurare în spațiu și timp, sustenabilitate, îmbunătpăție, previziune/anticipare.               Totodată. dimensiunea personalității ajunge la forma dorită numai dacă se valorifică optim potențialul – academic și emoțional – la capacitatea permisă de fiecare structură umană. Exploatarea lui se poate face prin învățare individualizată. Întrucât există cadru legislativ, mai trebuie numai să se creeze un mediu care să aibă spații adecvate, resurse materiale și resurse umane interesate de programe de perfecționare/specializare sau de parteneriate educaționale. În plus, trebuie efectuată și operaționalizarea obiectivelor, judicios și în deplină concordanță cu taxonomiile prezentate în literatura de specialitate.                  Dintre toate însă, cel mai des aplicată este a lui Bloom, dezvoltată în domeniul congnitiv. Dar noi le recomandăm și pe cele ce privesc domeniile afectiv și psihomotric. Rațiunea constă că vizăm dezvoltarea plenară a educabilului.       Descarca atasamentul word gratuit de mai jos