Subiect rezolvat metodica matematică titularizare invatatori
Următoare secvență face parte din Programa școlara pentru disciplina Matematică clasa a IV-a
Competențe specifice
Exemple de activități de învățare
5.1 Utilizarea terminologiei specifice și a unor simboluri matematice în rezolvarea și/sau compunerea de probleme cu raționamemente diverse
- transformarea unei probleme rezolvate prin schimbarea numerelor sau a întrebării, prin înlocuirea cuvintelor care sugerează operația prin adăugarea unei întrebări etc.
5.2 Organizarea datelor în tabele și reprezentarea lor grafică
- identificarea datelor din reprezentări grafice (cu bare sau liniare)
- ordonarea unor evenimente/obiecte din cotidian după anumite scale (de exemplu după intensitate, frecvență, dimensiuni, preferințe etc.)
Conținuturi:
Ordinea efectuării operațiilor și folosirea parantezelor rotunde și pătrate
Probleme care se rezolvă prin operațiile aritmetice cunoscute: metoda reprezentării grafice, metoda comparației, metoda mersului invers
Organizarea și reprezentarea datelor
- date în tabele: analiza datelor, interpretare
- grafice cu bare și liniare: construire, extragerea unor informații și prelucrarea lor
a) Exemplificați formarea/dezvoltarea competenței 5.1 din secvența dată prin intermediul învățării prin problematizarea, ca metodă didactică modernă
b) Numiți trei acțiuni/etape ale metodei învățării prin problematizare, menționând totodată două avantaje ale utilizării metodei.
c) Menționați resursele (de timp, de loc,material didactic, forme de organizare a clasei utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice 5.2 din secvența dată, precizând totodată metoda, instrumentul sau modalitatea de evaluare utilizate pentru evaluarea formării/dezvoltării acestei competențe.
d) Enumerați cele patru forme de organizare și activități didactice.
e) Prezentați comparativ manualele școlare și auxiliarele curriculare.
f) Menționați cele trei categorii de itemi clasificate după criteriul obiectivității în corectare și notare, specificând totdată definiția de lucru a itemului.
REZOLVARE SUBIECT
a) Pentru formarea și dezvoltarea competenței 5.1 „Utilizarea terminologiei specifice și a unor simboluri matematice în rezzolvarea și/sau compunerea de probleme cu raționamente diverse„, voi folosi ca metodă didactică modernă „învățarea prin problematizare”, care constă în formularea de către cadru didactic a situațiilor problemă, dificultăți din care elevul învață cev nou prin efort propriu.
Considerând că este o activitate de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor, elevii cunosc toate metodele de rezolvare a problemelor, voi alege o aplicație practică, un joc pe echipe „Găsește enunțul potrivit”. Voi crea condiții optime desfășurării activității, stabilesc obiectivele și strategiile didactice. Voi organiza elevii în șase echipe. Ei vor da cu zarul (1-6) și vor alege un plic. În plic vor avea toți de rezolvat aceeași sarcină didactică „să compună o problemă după desenul dat”, însăfiecare echipă ca avea reprezentări grafice diferite (sumă, produs, cât, diferență).
Prin metoda problematizării elevii aplică cunoștințe, deprinderi, capacități anterior formate, în condiții noi, își exersează abilitățile de a formula probleme pornind de la reprezentarea grafică dată.
În finalul activității, elevii își demontrează atitudinea pozitvă față de rezolvarea sarcinii, ei citesc problemele realizate, își exprimă părerea în legătură cu acestea.
b) Numiți trei etape ale metodei învățării prin problematizare menționând două avantaje.
Elevii au conștinetizat „situația” problemă atunci când au deschis plicurile; au analizat în echipă reprezentarea grafică, și-au exprimat părerile și au căutat soluții astfel încât compunerea enunțului să fie realizată corect.
Consider că AVANTAJELE „învățării prin problematizare” în activitățile matematice asigură interactivitatea, elevii colaborează între ei pentru rezolvarea sarcinii didactice și crește gradul de aplicabilitate a cunoștințelor în practică.
c) Menționați resursele (de timp, de loc,material didactic, forme de organizare a clasei utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice 5.2 din secvența dată, precizând totodată metoda, instrumentul sau modalitatea de evaluare utilizate pentru evaluarea formării/dezvoltării acestei competențe.
Pentru formarea și dezvoltarea competenței 5.2 „Organizarea datelor în tabele și reprezentarea lor grafică”, voi propune o activitate extrașcolară „La ferma de animale”, unde elevii vor avea ca sarcină didactică să numească și completeze într-un tabel, numărul de animale din fiecare categorie (capre, oi, gâște, vaci etc.)
- resursă de timp: 2 ore
- resursă de loc: „Ferma de animale” - Pantelimon
- material didactic: fișă cu tabel, creioane, animale
- formă de organizare: frontală
Forma de evaluare va avea loc în clasă printr-o probă practică de realizare a unui grafic pe baza tabelului completat la „Ferma de animale”. Pe acel grafic vor trece numele lor și numărul de animale de la fermă.
e) Prezentați comparativ manualele școlare și auxiliarele curriculare.
Manualul școlar este un instrument de învățare pentru elev, este un document oficial care asigură concretizarea programei școlare într-o formă care vizează prezentarea cunoștințelor la nivel sistematic, subcapitole, grupuri de lecții, lecții.
Auziliarele curriculare sunt ghiduri metodologice, care prin coținut sunt conform prevederilor legale în vigoare și pe care cadrul didactic le poate selecta și utiliza la clasă în scopul îmbunătățirii calității procesului educațional.
f) Menționați cele trei categorii de itemi clasificate după criteriul obiectivității în corectare și notare, specificând totdată definiția de lucru a itemului.
1. Itemi obiectivi
2. Itemi subiectivi
3. Itemi semiobiectivi
Itemul este format din intrebare, formatul acesteia și răspunsul așteptat
MULT SUCCES !!!!
Descarca atasamentul in format word
Posts
Subiect rezolvat Metodică titularizare învățători
Competențe specifice
Exemple de activități de învățare
3.1 Localizarea unor obiecte în spațiu și a unor simboluri în diverse reprezentări
- descrierea poziției obiectelor în spațiu, în rapot cu alte obiecte (parallel, perpendicular)
- jocuri de constructii a unor ansambluri de obiecte cu forme geometrice, cu respectarea unor cerințe (de exemplu deasupra cubului să fie un cilindru, iar în stânga cubului, să fie con)
3.2 Explorarea caracteristicilor, relațiilor și a proprietăților figurilor și corpurilor geometrice identificate în diferite contexte
- identificarea și denumirea figurilor plane
- estimarea mărimii unor suprafețe desenate pe o rețea, utilizând ca unitate de măsură pătratul cu latura de 1 cm
Conținuturi:
Localizarea unor obiecte
- terminologia specifică: paralel, perpendicular
- coorodonate într-o reprezentare grafică sub formă de rețea
Figuri geometrice
- drepte perpendiculare, paraleleâ- poligoane: pătrat, dreptunghi, romb, paralelogram, triunghi
- cerc
Corpuri geometrice
- cub, paralelipiped, piramidă, cilindru, sferă, con (identificare, desfășurare, construcție folosind tipare sau diverse materiale)
a) Exemplificați formarea/dezvoltarea competenței 3.1 din secvența dată prin intermediul demonstrației, ca metodă didactică tradițională
b) Numiți trei forme didactice ale metodei demnostrației, menționând totdată două cerințe didactice în utilizarea metodei
c) Menționați resursele (de timp, de loc, material didactic, forme de organizare a clasei) utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței 3.2 din secvența dată, precizând totodată metoda, instrumetul sau modalitatea de evaluare utilizate pentru evaluarea formării/dezvoltării acestei competențe.
d) Enumerați cele patru etape ale proiectării pedagogice
e) Prezentați manualul școlar ca instrument de lucru al elevului
f) Enunțați două reguli de proiectare a itemilor de tip eseu, menționând totdată și două tipuri de eseu, utilizate în evaluările sumative.
....................................................... ....................................................... ..
Rezolvare:
a) Pentru formarea/dezvoltarea 3.1 „Localizarea unor obiecte în spațiu și a unor simboluri în diverse reprezentări”, voi folosi ca metodă didactică, în instruirea elevilor, metoda demonstarției - o metodă prin care profesorul dovedește pe bază de material concret - intuitiv, argumente logice, acțiuni practice, realitaea unui obiect, fenomen, proces sau a unor afirmații.
Pentru o demnstrație eficientă voi realiza un joc „Cartierul meu”. Activitatea se va desfășura în curtea școlii unde voi demonstra noțiunea de „paralel” și „perpendicular”. Voi descrie poziția unui copac față de alt copac; poziția unui bloc față de alt bloc; poziția copacului față de pământ; etc.
Elevii vor identifica și ei obiecte paralele și perpendiculare; vor dobândi cunoștințe; vor ști că două drepte paralele nu se întâlnesc niciodată iar cele perpendiculare formează un unghi drept; își formează abilități de localizare a obiectelor în spațiu; exersează poziții ale lor în raport cu cele din mediul înconjurător („Așază-te paralel cu copacul”; „Stai perpendicular pe alee...”, etc; își dezvoltă atitudini, ca interesul și curiozitatea pentru studiul noțiunilor de geometrie.
b) Numiți trei forme didactice ale metodei demnostrației, menționând totdată două cerințe didactice în utilizarea metodei
1. Demonstrația cu ajutorul obiectelor și fenomenelor reale
2. Demonstrația acțiunilor
3. Demonstrația comportamentelor
4. Demonstrația operațiilor
5. Demonstrația cu ajutorul materialelor
În utilizarea metodei demonstrației, două cerințe didactice ar putea fi:
- materialele demonstrative trebuie să fie adecvate și reprezentative scopului didactic urmărit
- activarea elevilor pe parcursul demonstrației prin stimulareacuriozității, distribuirea de sarcini de urmărit și executat
c) Menționați resursele (de timp, de loc, material didactic, forme de organizare a clasei) utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței 3.2 din secvența dată, precizând totodată metoda, instrumetul sau modalitatea de evaluare utilizate pentru evaluarea formării/dezvoltării acestei competențe.
Pentru dezvoltarea/formarea competenței specifice 3.2 „Explorarea caracteristicilor, relațiilor și a proprietăților figurilor și corpurilor geometrice identificate în diferite contexte” din secvența dată, propun o activitate de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor cu tema „Figuri geometrice plane”.
Resurse:
Resurse de timp: 50 minute
Resurse de loc: sala de clasă
Material didactic: cartoane duplex, hârtie glasată, foarfecă, lipici
Forma de organizare: pe grupe
Forma de evaluare va avea loc printr-o probă practică. Elevii vor fi împărțiți în șase grupe. Vor desupa figurile plane învățate (triunghi, patrat, dreptunghi, romb, paralelogram) și le vor combina având ca sarcină să realizeze pe cartonul Duplex un personaj sau un obiect (robot, castel, peisaj, construcție, rachetă), apoi vor nota numărul figurilor plane folosite. Voi folosi apoi „Turul galeriei” pentru expunerea lucrărilor ca într-o galerie de artă. Grupurile de elevi se toesc prin dreptul galeriei, pentru a examina și discuta fiecare lucrare.
După „Turul galeriei” grupurile își reexaminează propiile lucrări prin comparative cu celelalte.
d) Enumerați cele patru etape ale proiectării pedagogice
1. Definirea obiectivelor și a sistemelor de referință spațio-temporal
2. Determinarea conținuturilor
3. Stabilirea strategiei optime de acțiune
4. Stabilirea criteriilor, a probelor și a instrumentelor de evaluare
e) Prezentați manualul școlar ca instrument de lucru al elevului
Manualul școlar reprezintă un document oficial de politică a educației, care asigură concretizarea programei școlare într-o formă care vizează prezentarea cunoștințelor și capacităților la nivel sistemic prin diferite unități didactice: capitole, subcapitole, gruprui de lecții, lecții.
Funcțiile pedagogice ale manualului școlar angajează capacitățile operaționale ale programelor școlare de formare-dezvoltare a personalității elevilor prin intermediul unor sarcini de instruire din ce în ce mai complexe.
f) Enunțați două reguli de proiectare a itemilor de tip eseu, menționând totdată și două tipuri de eseu, utilizate în evaluările sumative.
► Itemii de tip eseu sunt itemi obiectivi - cer elevului să construiască, să producă un răspuns liber în conformitate cu un set de cerințe date
► sarcina de lucru trebuie formulată clar, riguros și succint în termeni de performanță așteptată
► enunțul itemului trebuie însoțit de configurarea răspunsului așteptat
Doua tipuri de eseu utilizate în evaluarea sumativă sunt: - eseu structurat și eseu liber
descarca atasamentul in format word de mai jos
ETAPELE DEMERSULUI DIDACTIC
► Captarea atenţiei -presupune pregatirea unei stari de concentrare ,de interes necesare receptării conţinutului. Aceasta se poate realiza prin elemente -surpriza ,descoperirea treptat a unui material didactic ,prin mojloace audio-vizuale sau o ghicitoare ,un scurt dialog ,o scrisoare adresata copiilor etc. Rolul acestui moment este de a dirija subiecţii spre ce urmeaza a învăţa .
► Anunţarea temei şi enunţarea obiectivelor (pe inţelesul elevilor )urmăreşte sporirea randamentului elevilor prin cointeresare şi finalitatea activităţii.
► Reactualizarea celor învăţate anterior dacă pot facilita înţelegerea noului coninut .Mai poartă denumirea de idei-ancoră,legătură-ancoră, cunoştinţe-ancoră, având ca scop structurarea continuturilor mai multor activitati de invatare pe tema data ,reamintirea informatiilor sau deprinderilor anterioare . Acest moment poate contribui la aplicarea in situatii noi acunostintelor dobandite anterior marind motivatia pentru invatare si facilitand transferul de la o activitate la alta .
► Prezentarea noului conţinut şi a sarcinilor de invaţare trebuie foarte bine sistematizat in asa fel incat sa se realizeze fara abuz de cuvinte ,de verbalizare inutila ,printr-un vocabular ales si bine inteles de toti elevii .
► Conducerea (dirijarea) invatarii presupune angajarea efortului personal al copiilor reprezentand momentul esential al activitatii pe care o desfasoara cadrul didactic impreuna cu elevii .Alegerea strategiilor de predare-invatare ramane in sarcina exclusiva a celui care conduce activitatea.Crearea momentului de independenta se realizeaza prin observarea atenta a elevilor ,a efectuarii sarcinilor de invatare propuse .
► Obtinerea performantelor reprezinta punctul culminant al activitatii prin care se dovedeste atingerea obiectivelor propuse in exemple de comportamente si competente la nivelul programelor scolare .
► Asigurarea feed-backului reprezinta o scurta recapitulare a cunostintelor teoretice invatate in acea activitate cu aplicatii pentru a arata ce stie sau ce stie sa faca elevul la sfarsitul activitatii de invatare .
► Evaluarea (formativa sau sumativa ) a performantelor reprezinta momentul cand elevii primesc confirmarea valabilitatii celor invatate ,iar cadrul didactic isi autoapreciaza munca depusa .Formele sub care se poate face evaluarea este foarte diversa de la activitati oral-verbale ,la activitati practice , lucrari scrise ,fise de munca individual-independenta ,pe grupe .Este bine ca aceste forme sa alterneze cat mai variat pentru evitarea monotoniei sau stresului creat de unele forme (de ex teste ). Aprecierea cu calificative trebuie facuta cu foarte multa prudenta cat mai corect posibil ,scotand de fiecare data in evidenta progresele elevilor ori cat de mici ar fi .
► Intensificarea retentiei se realizeaza prin discutii legate de eficienta rezultatelor obtinute prin evaluarea din cadrul activitatii si presupune evidentierea nivelului obiectivului propus si realizat ,recomandari pentru ameliorare sau masuri de reluare a activitatii daca nivelul obiectivului este necorespunzator .
► Asigurarea transferului se recomanda surse de informare pentru completarea pregatirii elevilor :manual, lucrari ,reviste ,culegeri .Se da tema obligatorie pentru toti elevii la nivel mediu si facultativa pentu cei cu o prgatire superioara precum si teme recuperatorii pentru cei cu dificultati de invatare .
► R Ausubel (1981) „Daca as vrea sa reduc toata psihopedagia la un singur principiu eu spun :ceea ce influenteaza cel mai mult invatarea este ceea ce copilul stie la plecare. Asigurati-va de ceea ce el stie si instruiti-l in consecinta „ (Invatarea in scoala )
► ETAPELE: Captarea atentiei, Anuntarea temei si a obiectivelor, Reactualizarea cunostintelor, Prezentarea noului continut si a sarcinilor de invatare, Dirijarea invatarii, obtinerea performantelor, asigurarea feed-backului, evaluarea
► Intensificarea retentiei, asigurarea transferului .
Personalitatea cadrului didactic:
Personalitatea profesorului presupune şi o serie întreagă de calităţi, determinate de specificul şi complexitatea muncii pe care o desfăşoară.
1.Calităţile atitudinale:
a. umanismul, în general, şi dragostea de copii, în special
b. calităţi atitudinale de natură caracterial-morală: corectitudinea, modestia, fermitatea, răbdarea, optimismul, stăpânirea de sine
c.conştiinţa responsabilităţii si a misiunii sale : în mâinile sale se află, într-un fel, nu numai viitorul copilului, ci şi al naţiunii al cărei membru este
2. Aptitudini pedagogice
a. Aptitudini didactice- referitoare la activitatea de instruire
b. Aptitudini educative- privitoare la activitatea de modelare a personalităţii umane
Fiecare din aceste categorii include apoi aptitudini legate de realizarea unei sarcini concrete :
- aptitudini metodice ;
- aptitudini de evaluare ;
- aptitudini educative în domeniul educaţiei morale, estetice, de mediu, de sănătate.
Categorii de aptitudini pedagogice :
- Aptitudini ce asigură calitatea gândirii – capacitatea de analiză şi sinteză, flexibilitatea, originalitatea ;
- Aptitudini ce asigură calitatea limbajului - capacitatea de a folosi în mod adecvat acest instrument de comunicare este prezentă în toate aptitudinile pedagogice: inteligibilitatea, claritatea, plasticitatea, expresivitatea, fluenţa ;
- Aptitudini ce garantează calitatea atenţiei-concentrarea, intensitatea, distributivitatea, comutativitatea ;
- Aptitudini ce determină calitatea memoriei - rapiditatea memoriei, trăinicia păstrării şi promtitudinea recunoaşterii şi reproducerii.
- Aptitudinea de a cunoaşte şi înţelege psihicul celui supus acţiunii educative-capacitatea intuitivă, pătrunderea şi sesizarea rapidă a particularităţilor psihice individuale. Contactul permanent cu elevii, compensat cu o pregătire continuă, dezvoltă şi perfecţionează această aptitudine;
- Aptitudinea empatică - îi oferă profesorului posibilitatea de a privi toate influenţele prin prisma celor cărora li se adresează şi de a prevedea, nu numai eventualele dificultăţi, dar şi posibilile rezultate;
- Aptitudini organizatorice - se manifestă în întreaga activitate desfăşurată de profesor : planificarea propriei munci, pregătirea şi desfăşurarea lecţiilor, îndrumarea activităţii colectivului de elevi;
- Spiritul de observaţie - capacitatea ce permite sesizarea celor mai fine nuanţe şi manifestări ale acţiunii educative. Cu ajutorul ei profesorul poate surprinde şi intui starea de spirit şi intenţiile elevilor, după expresia feţei şi anumite mişcări.
- Măiestria psihopedagogică reprezintă capacitatea complexă personală şi specifică a profesorului de a concepe, organiza, proiecta şi conduce cu competenţă şi prestigiu, spirit creativ şi eficienţă sporită procesul de învăţământ, procesul de educare şi de instruire a elevilor. Măiestria psihopedagogică este rezultat atât al pregătirii cât şi al experienţei didactice îndelungate, bazată pe interacţiunea tututor calităţilor personalităţii profesorului şi, într-o măsură importantă, pregătirea psihopedagogică.
-Tactul pedagogic - capacitatea de a găsi, la momentul oportun, forma cea mai adecvată de atitudine şi tratare a elevilor; se poate aprecia că tactul este capacitatea profesorului de a-şi menţine şi consolida stările psihice pozitive şi de a le domina şi inhiba pe cele negative, oferind astfel răspunsuri şi soluţii prompte tuturor solicitărilor procesului instructiv-educativ.
Componente ale aptitudinilor pedagogice:
- competenţa ştiinţifică - implică o bună pregătire de specialitate
- competenţa psihopedagogică - ansamblul de capacităţi necesare pentru construirea diferitelor componente ale personalităţii elevilor
- competenţa psihosocială - ansamblul de capacităţi necesare optimizării relaţiilor interumane
3. Calitatea memoriei
Se caută să se determine în ce măsură personalitatea profesorului este o variabilă cauzală, responsabilă de reuşita sau nereuşita invătării.
În această privinţă, se estimează că, dincolo de unele caracteristici biologice inerente, ca cele de vârstă şi sex, profesorul ar putea să influenţeze, în mod satisfacător, învăţarea şi rezultatele ei, atitudinile şi interesele, aspiraţiile şi orientările profesionale ale celor care învaţă prin comportamentele şi atitudinile sale, prin empatia şi relaţiile sale cu aceştia.
Afectivitatea ar constitui una dintre acele atribute ale personalităţii care poate fi pusă în corelaţie strânsă cu randamentul învăţării la elevi. Aşa se explică de ce, remarcă aceiaşi cercetători, „profesorii cu personalităţi afectuoase tind să fie apreciaţi mai favorabil de catre inspectori, directori şcolari şi de către alţi observatori".
Spiritul de ordine ce caracterizează profesorii ordonaţi, sistematici, metodici şi cu responsabilitate facilitează, într-o mare masură, învăţarea.
Structurile motivaţionale (frustraţiile şi satisfacţiile predării) ce caracterizează profesorii şi rezultatele induse la elevi.
STATUT
Statutul exprima:
persoana ca membru a societăţii;
îndatoririle, drepturile şi obligaţiile persoanei
ROLURI
- Profesorul, ca expert al actului de predare - învăţare: el poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se întâmplă în procesul de învăţământ.
- Profesorul, ca agent motivator declanşează şi întreţine interesul curiozitatea şi dorinţa lor pentru activitatea de învăţare.
- Profesorul, ca lider: conduce un grup de elevi, exercitându-şi puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici. Este un prieten şi confident al elevilor, un substitut al părinţilor, obiect de afecţiune, sprijin în ameliorarea stărilor de anxietate.
- Profesorul în ipostaza de consilier: este un observator sensibil comportamentului elevilor, un îndrumător persuasiv şi un sfătuitor al acestora.
- Profesorul, ca model: prin întreaga sa personalitate, prin acţiunile comportamentul său este un exemplu pozitiv pentru elevi.
- Profesorul, ca profesionist reflexiv: se străduieşte tot timpul să inţeleaga, şi să reflecteze asupra întâmplărilor inedite din clasă, să studieze şi analizeze fenomenele psihopedagogice cu care se confruntă.
- Profesorul, ca manager: supraveghează întreaga activitate din clasa, asigură consensul cu ceilalţi profesori, cu părinţii şi cu ceilalţi factori.
Tipuri de relaţii intre profesori şi elevi:
a.Relaţii autoritariste,
b.Relaţii democratice,
c.Relaţii libere.
COMPETENŢE
- sunt condiţionate de aptitudinile pedagogice ale profesorului şi de nivelul culturii profesionale
a.Comunicative (relaţia profesor - elev din prisma relaţiilor de transmitere şi decodificare a mesajului informaţiilor).
b. Informaţională (câmpul de cunoştinţe, actualitatea şi actualizarea acestora).
c. Teleologică (capacitatea de a concepe rezultatele educaţiei din punctul de vedere al unor scopuri plurale nuanţate, raţional gândite şi operaţionalizate).
d. Instrumentală ( de creare a unor performanţe comportamentale ale elevilor adecvate scopurilor urmărite printr-un ansamblu de metode şi mijloace pedagogice).
e. Decizională ( alegerea între cel puţin două variante de acţiune a variantei care este mai optimă, mai valoroasă sau mai utilă).
f. Apreciativă (evaluare şi autoevaluare corectă).
Profesiunea didactică reclamă din partea persoanei implicată în activităţi de tip instructiv-formativ patru categorii de competenţe:
competenţă ştiinţifică
abilităţi cognitive necesare pentru procesarea informaţiilor;
informaţii ştiinţifice selectate, actualizate, exacte;
capacităţi de vehiculare a cunoştinţelor;
experienţă didactică flexibilă;
capacitatea de recurs la strategii rezolutive variate;
aptitudini necesare pentru cercetare şi experimentare;
strategii creative;
operaţii mentale flexibile şi dinamice;
capacitate de transfer şi aplicare a cunoştinţelor;
competenţă psihosocială
capacitatea de a stabili fără dificultate relaţii interpersonale adecvate cu elevii;
capacitatea de adaptare la roluri diverse;
capacitatea de comunicare eficientă atât cu grupul cât şi cu elevii, separat;
abilităţi de adecvare a forţei/autorităţii la situaţiile educaţionale concrete (varierea raportului libertate-autoritate, indulgenţă-exigenţă în funcţie de specificul situaţiilor apărute);
disponibilităţi de adaptare la variate stiluri educaţionale;
entuziasm, înţelegere, prietenie;
competenţă managerială
capacitate de influenţare a clasei şi a fiecărui elev în parte;
abilităţi de planificare şi proiectare;
capacitate decizională;
capacitatea de a organiza, monitoriza şi coordona activitatea clasei/elevului;
administrarea corectă a sancţiunilor şi recompenselor;
echilibru autoritate-putere-responsabilitate
rezistenţă la situaţiile de stres
competenţă psihopedagogică
capacitate de determinare a gradului de dificultate a unui conţinut;
capacitate de a face accesibilă informaţia transmisă;
empatie, capacitate de înţelegere a disponibilităţilor interne ale elevilor;
creativitate în activitatea instructiv-formativă;
atitudine stimulativă, energică, creativă;
tact pedagogic (organizarea conştientă, controlată, a propriului demers pedagogic şi capacitatea de restructurare “din mers” a acestuia, în funcţie de variabilele nou survenite pe parcursul derulării procesului instructiv-formativ);
spirit metodic şi clarviziune în activitate;
Sistemul şi clasificarea metodelor de instruire
Marea varietate şi diversitate a metodelor de instruire a condus la necesitatea clasificării şi ordonării lor, problemă care în prezent rămâne deschisă. În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe tipuri de clasificare, având la bază criterii diferite.
După sarcina didactică îndeplinită preponderent metodele pot fi :
Metode de asimilare:
Metode verbale:
Expunerea:
Povestirea
Explicaţia
Prelegerea
Conversaţia:
Euristică
Examinatorie
Problematizarea
Munca cu manualul
Instruirea programată
Metode intuitive:
Demonstrarea:
Cu obiecte naturale
Cu obiecte confecţionate
Cu desene pe tablă
Cu mijloace moderne:
Auditive
Vizuale
Audio-vizuale
Modelarea:
Prin experimentare
Prin modele obiectuale
Prin modele figurative
Prin modele simbolice
Observarea individuală
Metode active:
Exerciţiile
Algoritmizarea
Descoperirea
Integrarea
În procesul muncii
În producţie:
Pe loc izolat
Pe flux tehnologic
II. Metode de evaluare:
Metode de control (verificarea):
Observarea directă
Chestionarea orală
Lucrarea scrisă:
Curentă
Semestrială
Teste de control
Maşini de verificare
Portofoliul
Proiectul
Metode de apreciere:
Aprecierea descriptivă
Aprecierea simbolizată:
Scări analitice
Calificative
Note
Teste de verificare
Examenul:
Oral
Scris
Lucrare practică
Metode de diagnosticare:
Diagnoza de fundament:
Caracteristici biologice
Caracteristici psihologice
Caracteristici sociologice
Caracteristici educaţionale
Diagnoza aptitudinală
Diagnoza personalităţii.
2. Metode de învăţământ
Metodele de învăţământ reprezintă căile de transformare în practică a idealului educaţional, de dezvoltare multilaterală a personalităţii elevilor, căile prin care aceştia se instruiesc şi se formează sub îndrumarea cadrelor didactice. În activitatea de predare, profesorul, aplicând principiile moderne ale psihologiei contemporane, urmăreşte obţinerea de rezultate cât mai bune cu mijloace cât mai adecvate şi potrivite scopului urmărit.
Procesul de învăţământ, care este un sistem complex, rezultat al interdependenţei dintre predare şi învăţare, se supune legii generale de apreciere a oricărei activităţi umane cu scopul obţinerii de rezultate optime prin perfecţionarea demersului didactic.
Strategiile didactice urmăresc formarea şi stabilizarea relaţiilor optime între activitatea de predare a profesorului şi cea de învăţare a elevului, în strânsă legătură cu particularităţile psihologice de vârstă şi individuale ale elevilor, precum şi cu condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea didactică. Alegerea strategiilor didactice trebuie să ţină cont de dezvoltarea psihică a elevului, de faptul că adolescentul are gândirea predominant abstractă, logică, înţelege esenţa fenomenelor, este la vârsta redescoperirii teoriilor ştiinţifice prin efort propriu şi se poate mobiliza cu succes pentru realizarea unui scop.
Orice strategie didactică impune îmbinarea activităţii profesorului cu cea a elevilor. Profesorul poate fi doar sursă de cunoştinţe sau conduce şi coordonează munca independentă a elevilor iar aceştia pot avea o activitate de la simplă redare a celor învăţate până la cea creatoare.
Ţinând cont de dezvoltarea psihică a elevului, de conţinutul informaţional, de particularităţile individuale, profesorul, urmărind multiple scopuri instructive şi educative, alege şi foloseşte diferite strategii didactice, urmărind să asigure o învăţare independentă, creatoare care determină o eficienţă sporită procesului de asimilare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.
Orice strategie este rezultatul interacţiunii mai multor metode şi procedee. În mod obişnuit, profesorul foloseşte pentru predarea unei lecţii mai multe metode de învăţământ. Alegerea metodelor se face ţinând cont de realizarea scopului urmărit, de dezvoltarea elevilor, specificul lecţiei respective precum şi de mijloacele de învăţământ care-i sunt la dispoziţie.
După izvorul său sau sursa cunoaşterii, iniţiat de I. Cerghit şi preluat ulterior de majoritatea pedagogilor români metodele pot fi clasificate astfel:
Metode de învățământ:
I. DE COMUNICARE — Orale
— Expozitive — explicația
— descrierea
— povestirea
— prelegerea
— instructajul
— Conversative — conversația
— discuția colectivă
— problematizarea
— descrierea
— lucrările experimentale
→ Scrise ⇒ lectura sau munca cu manualul
→ Oral vizuale ⇒ instruirea prin radio/televiziune
⇒ tehnicile video
⇒ instruirea cu ajutorul filmelor
→ Interioară ⇒ reflecția personală
⇒ experimentul mintal
II. DE EXPLORARE — Directe — observația
— experimentul
— studiul de caz
— anchete
— Indirecte (demonstrative) — demonstrația obiectelor reale
— demonstrația imaginilor
— demonstația grafică
— modelarea
III. DE ACȚIUNE ⇒ reală — exerciții
— lucrări practice
— elaborarea de proiecte
— activități creative
⇒ simulată (de simulare) — joc de rol
— învățarea pe simulatoare
IV. METODE DE RAȚIONALIZARE — metode algoritmice
— instruire asistată
— instruirea programată