Convorbirile
În învăţământul preşcolar primele obiective ale educaţiei limbajului se referă la formarea deprinderilor de a răspunde la întrebări şi de a formula întrebări . Deci convorbirea ca activitate de tip preşcolar contribuie la realizarea acestor obiective şi urmăreşte în acelaşi timp , formarea deprinderilor de pronunţie corectă , de structurare a exprimării şi de însuşire a limbii române literare .
În funcţie de nivelul exprimării copiilor , educatoarea stabileşte momentul în care org. fiecare tip de convorbire .
Convorbirea o putem transforma şi în jocuri , de exemplu ,,scaunul povestitorului”.
Având în vedere evoluţia formării limbajului la copii preşcolari şi particularităţile vârstei , putem deduce mai multe tipuri de convorbiri cu suport :
- Convorbiri cu suport intuitiv de sprijin ;
- Convorbiri după o ilustraţie ;
- Lectură după imagini ;
- Convorbiri generalizatoare ;
- Convorbiri pe teme date .
În funcţie de subiectele abordate , convorbirile dezvoltă calităţi morale ca : respect , hărnicie , curaj , cinste , stăpânire de sine , politeţe etc.
În cadrul convorbirilor se formează deprinderi de comunicare , deoarece fiecare copil este receptor sau transmiţător , ptr. că învaţă să formuleze un mesaj , să respecte cadrul şi subiectul mesajului , să aprecieze corect şi civilizat răspunsuri . Cei timizi , dobândesc curaj şi încredere în sine , fac eforturi de voinţă , se deprind să-şi susţină ideile etc.
Trebuie să alegem temele pentru convorbiri cu mare atenţie . Acestea pot fi din lumea copilăriei , din plan social , din natură . Pentru a atrage copii să participe la convorbiri , acestea trebuie să fie cunoscute copiilor , să fie atrăgătoare , să le stârnească interesul .
Convorbiri după materiale de sprijin :
Materialele de sprijinpot fi : ilustraţii , imagini pe calculator , pe video, obiecte etc.
Educatoarea îndrumă copiii să observe materialele , le pune întrebări în legătură cu ele , iar copiii răspund în prop. După ce se formează deprinderile de a răspunde la întrebări , copii sunt îndrumaţi să formuleze întrebări despre conţinutul materialelor de sprijin .
Convorbirile pot fi eficiente , dacă materialele de sprijin îndeplinesc anumite condiţii:
- să urmărească obiectivele activităţii ;
- să prezinte aspecte cunoscute copiilor ;
- să conţină 1-2 acţiuni observabile ;
- să fie realizate într-o formă accesibilă copiilor de 3-5 ani ;
- să prezinte acţiuni cu legături logice între ele ;
- să aibă o dimensiune potrivită sălii de grupă , încât să fie observate de toţi copiii ;
- să corespundă din punct de vedere estetic.
Întrebările au şi ele o foarte mare importanţă, ele trebuie să se încadreze în următoarele criterii :
- să fie clar formulate ;
- să aibă în vedere nivelul exprimării copiilor ;
- să nu fie prea dezvoltate ;
- să se refere la materialul de sprijin ;
- să solicite răspunsuri în propoziţii ,
- să stimuleze gândirea , imaginaţia .
Educatoarea ţine seama de faptul că aceste convorbiri pot fi eficiente, dacă se desfăşoară într-o atmosferă caldă deschisă , nestresantă, unde exprimarea copiilor este liberă , fără teama de a greşi .
Momente :
1. Asigurarea climatului corespunzător - aerisirea clasei
-aşezarea scăunelelor în semicerc ;
-materialul de sprijin este pus în locul în care poate fi văzut de toţi copiii .
2. Introducerea în activitate – Putem începe cu o ghicitoare ,un proverb , un joc scurt cu păpuşile , etc. În continuare , actualizăm cunoştinţele dobândite anterior în legătură cu tema , se trezeşte interesul pentru noua temă .
3 . Anunţarea temei . Putem spune că ,, am vrea să ştim …, am auzit că. .., am primit o scrisoare în legătură cu…, am vorbit cu…
Momentul următor este ,,Desfăşurarea convorbirilor „ care începe cu formularea unor precizări referitoare la desfăşurarea activităţii . Acum li se reaminteşte copiilor că trebuie să asculte întrebările cu atenţie , să formuleze răspunsuri clare , să asculte răspunsurile colegilor , să le completeze dacă sunt solicitaţi etc.
4. Prezentarea materialelor de sprijin este făcută de educatoare , iar copii le privesc şi răspund la 1-3 întrebări în legătură cu ele .
5. Intuirea materialului prin întrebări şi răspunsuri se face având în vedere structura unei compuneri : introducere , cuprins şi încheiere. Potrivit comportamentelor ce trebuie formate , educatoarea urmăreşte ca răspunsurile să fie formulate în prop. simple la gr. mică , în prop. dezvoltate la gr. mijlocie şi în fraze la cei de gr. mare . este bine ca pentru fiecare întrebare să , să se solicite mai multe răspunsuri . În felul acesta copiii obţin informaţii şi unii de la alţi , pe lângă cele date de educ.
Răspunsurile copiilor depind în mare măsură , de :
- nivelul exprimării lor ;
- pregătirea pentru activitate ;
- tema convorbirilor :
- calitatea întrebărilor ;
- calitatea materialelor de sprijin .
Educatoarea urmăreşte ca răspunsurile copiilor să îndeplinească următoarele condiţii :
- să fie în concordanţă cu întrebarea ;
- să fie formulate clar , corect , precis ;
- să fie rezultatul gândirii copiilor .
După ce au fost parcurse toate materialele de sprijin se formulează concluziile . Copii sunt solicitaţi să aşeze propoziţiile formate în ordine logică .
6 . Concluziile convorbirilor :
-la gr. mică 2-3 prop. despre ce a prezentat materialul
-la gr. mijlocie mai multe prop. despre prezentare
-la gr. mare text / variante de text( mai multe prop. puse într-o ordine logică
ptr. a forma o exprimare coerentă)
Concluziile pot fi : parţiale după fiecare idee principală şi generale la sfârşitul convorbirilor .
Aceste concluzii nu înseamnă repetarea mecanică a celor discutate , ci reprezintă un nou exerciţiu de eficient de exprimare.
7. Evaluarea convorbirilor se realizează de educatoare , de obicei într-o formă pozitivă . Se poate referi şi la alte aspecte , fără să nominalizeze copiii(Data viitoare cred că daţi răspunsuri mai …) dar cu nuanţă mai mobilizatoare).
Convorbiri după o ilustraţie(grupa mare)
Intuirea ilustraţiei - Acest tip de activitate se desfăşoară doar la grupa mare deoarece copiii trebuie să sesizeze mai multe acţiuni aflate într-o singură ilustraţie . Educatoarea le conduce observarea din plan apropiat spre plan îndepărtat , iar copiii formulează propoziţii în legătură cu ceea ce văd . Este bine să se ceară , mai multe formulări de prop . pentru aceeaşi acţiune încât să fie activaţi şi solicitaţi mai mulţi copii. În continuare se realizează variante de enunţuri dezvoltate ( fraze) despre conţinutul materialului de sprijin .
Ordonarea enunţurilor - Acum copiii sunt solicitaţi să aşeze într-o ordine logică prop. formate în timpul convorbirii .
În funcţie de nivelul exprimării lor se solicită cât mai multe variante , acestea fiind realizate prin încurajarea copiilor . Procedând astfel îi dăm posibilitatea copilului să creeze o formă proprie , care vine din interior şi nu din exterior ( aceasta am gândit-o eu ).
Etapele activităţii sunt la fel cu cele de la convorbiri după material intuitiv .
Lectura după imagini(gr. mare)
Potrivit DEX ,,lectură” este ,,faptul de a citi”. Pornind de aici ,apreciem că lectura după imagini se poate realiza cu copiii care pot ,,citi” aceste imagini . Pentru preşcolari , a citi înseamnă a observa o imagine şi a spune ceea ce vezi în propoziţii aşezate în ordine logică .
Imaginile folositeîn această activitate trebuie să îndeplinească anumite condiţii :
- să fie clare ;
- să fie atractive ,să trezească interesul copiilor ;
- să dezvolte o temă cunoscută ;
- să evidenţieze introducerea , cuprinsul şi încheierea acţiunii prezentate .
Educatoarea conduce observarea copiilor prin întrebări clare , scurte ,corect formulate , care să solicite răspunsuri în propoziţii .
Întrebările urmăresc şi dezvoltarea limbajului copiilor prin introducerea unor cuvinte şi expresii noi .
Etapele lecturii după imagini pot fi următoarele :
1. Asigurarea climatului –afectiv şi organizatoric ;
2. Introducerea în activitate ;
3. Trezirea interesului pentru activitate sau pentru temă ;
4. Anunţarea temei ;
5. Prezentarea imaginilor în faţa copiilor ;
6. Observarea globală a imaginilor ;
7. Întrebări generale despre imagini ;
8. Intuirea imaginilor şi abordarea unor construcţii lingvistice în legătură cu construcţiile lor şi insistând pe variante de răspuns ;
9. Aşezarea enunţurilor într-o ordine logică ;
10. Evaluarea în sensul mobilizator .
Convorbiri generalizatoare (gr. mare)
Acestea se fac după ce copiii şi-au însuşit informaţiile necesare în legătură cu o temă . Fiind vorba de de generalizări , ele se desfăşoară cu grupa care are cei mai mulţi copii capabili de această performanţă .
De exemplu , după ce s-au organizat mai multe activităţi despre animalele domestice şi sălbatice , de la noi din ţară sau din alte ţări , pot planifica şi convorbiri generalizate cu tema ,,Animale”.
Pentru aceste convorbiri educatoarea îşi întocmeşte o serie de întrebări aşezate în ordinea în care ar dori să fie formulate concluziile finale . Pentru ca fiecare copil să-şi elaboreze concluzii prin efort propriu , se recomandă ca la fiecare întrebare să se solicite mai multe răspunsuri .
Convorbiri pe teme date sau libere (gr. mare)
Acestea se desfăşoară pe teme alese de copii sau de educatoare . Au la bază seturi de întrebări care conduc copiii în „explorarea” temei .
În prima parte copiii formulează răspunsuri la întrebările educatoarei şi în a doua parte ordonează răspunsurile pentru realizarea unui enunţ despre temă .
În alte activităţi de acest fel , educatoarea anunţă tema convorbirilor şi copiii prezintă diferite întâmplări care se încadrează în tema respectivă . Aceasta urmărind pronunţia corectă , exprimarea corectă şi coerentă..
Etapele activităţii pot fi :
1. Alegerea temei . Anunţarea ei . Stabilirea sarcinilor pentru pregătirea activităţii .
2. Aşezarea materialelor ;
3. Organizarea grupei ;
4. Trezirea interesului pentru temă ;
5. Stabilirea legăturii cu alte activităţi de acelaşi fel ;
6. Desfăşurarea activităţii . Întrebări şi variante de răspunsuri ;
7. Aşezarea răspunsurilor în ordine logică ;
8. Elaborarea unui enunţ dezvoltat în legătură cu tema ;
9. Evaluarea activităţii .