ORDIN nr. 3.622 din 27 aprilie 2018 privind aprobarea planurilor-cadru pentru învăţământul special preşcolar, primar şi gimnazial
În baza Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,
în temeiul art. 65 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.
ART. 1
Se aprobă Nota de fundamentare a planurilor-cadru pentru învăţământul special, prevăzută în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Se aprobă Lista planurilor-cadru pentru învăţământul special, prevăzută în anexa nr. 2.
ART. 3
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul special preşcolar, prevăzut în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 4
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul special preşcolar care şcolarizează elevi cu dizabilităţi intelectuale moderate, severe, profunde şi/sau asociate, pedagogie curativă (alternativă educaţională), prevăzut în anexa nr. 4, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 5
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul special primar, dizabilităţi intelectuale uşoare şi moderate, prevăzut în anexa nr. 5, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 6
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul special primar, dizabilităţi intelectuale uşoare şi moderate, cu predare în limbile minorităţilor naţionale, prevăzut în anexa nr. 6, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 7
Se aprobă Planul-cadru de învăţământul pentru învăţământul special gimnazial, dizabilităţi intelectuale uşoare şi moderate, prevăzut în anexa nr. 7, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 8
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul special gimnazial, dizabilităţi intelectuale uşoare şi moderate, cu predare în limbile minorităţilor naţionale, prevăzut în anexa nr. 8, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 9
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi intelectuale grave, severe sau asociate, prevăzut în anexa nr. 9, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 10
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi intelectuale grave, severe sau asociate, cu predare în limbile minorităţilor naţionale, prevăzut în anexa nr. 10, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 11
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi intelectuale grave, severe şi/sau asociate, pedagogie curativă (alternativă educaţională), prevăzut în anexa nr. 11, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 12
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate, prevăzut în anexa nr. 12, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 13
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi auditive, prevăzut în anexa nr. 13, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 14
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi vizuale, prevăzut în anexa nr. 14, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 15
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi locomotorii, prevăzut în anexa nr. 15, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 16
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul primar şi gimnazial din unităţile şcolare şi clasele afiliate din cadrul centrelor de detenţie, centrelor educative şi penitenciarelor, prevăzut în anexa nr. 16, care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 17
Planurile-cadru pentru învăţământul special aprobate prin prezentul ordin se aplică în sistemul de învăţământ începând cu anul şcolar 2018-2019.
ART. 18
Direcţia generală învăţământ secundar superior şi educaţie permanentă, Direcţia generală educaţie timpurie învăţământ primar şi gimnazial, Direcţia generală minorităţi şi relaţia cu Parlamentul, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, inspectoratele şcolare judeţene, respectiv Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi unităţile de învăţământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 19
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul educaţiei naţionale,
Valentin Popa
Bucureşti, 27 aprilie 2018.
Nr. 3.622
ANEXA 1
NOTĂ DE FUNDAMENTARE a planurilor-cadru pentru învăţământul special
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precizează că „statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nicio formă de discriminare“ (art. 1).
Învăţământul special, parte a sistemului naţional de învăţământ, utilizează documente şi instrumente specifice (planuri de învăţământ, programe şcolare, programe de intervenţie psihopedagogică, manuale) adaptate tipului de dizabilitate şi nivelului de severitate al acesteia.
Dizabilitatea cuprinde limitări semnificative atât ale funcţionării cognitive, cât şi ale comportamentului adaptativ exprimat prin abilităţile conceptuale, sociale şi practice.
Nivelul de severitate se stabileşte în funcţie de abilitatea funcţională, nu pe baza coeficientului intelectual sau a funcţionării adaptative în comparaţie cu normele aceluiaşi grup de vârstă, şi este necesar să fie evaluat în 3 domenii (DSM5, 2013):
1. deficite conceptuale: limbaj, citit, scris, matematică, raţionament, cunoştinţe şi memorie, planificare, gândire abstractă, confirmate atât prin intermediul evaluării clinice, cât şi prin testarea standardizată a inteligenţei;
2. deficite sociale: deprinderi de comunicare interpersonală, prietenie, judecată socială, empatie;
3. deficite practice: îngrijire personală, organizarea activităţilor şcolare şi de muncă, managementul banilor, responsabilităţile locului de muncă.
Nivelul de severitate pentru fiecare domeniu se bazează pe nivelul de suport cerut: uşor, moderat, sever şi profund.
Conform Clasificării internaţionale a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, „dizabilitatea este rezultatul sau efectul unor relaţii complexe dintre starea de sănătate a individului, factorii personali şi factorii externi care reprezintă circumstanţele de viaţă ale acestui individ. Datorită acestei relaţii, impactul diverselor medii asupra aceluiaşi individ, cu o stare de sănătate dată, poate fi extrem de diferit“. Din această perspectivă toţi copiii şi elevii trebuie să aibă acces la un curriculum care să faciliteze dezvoltarea cognitivă, socioemoţională şi a comportamentelor adaptative.
Planurile-cadru reprezintă o componentă a curriculumului naţional. Planurile-cadru pentru învăţământul special primar şi gimnazial au fost elaborate în acord cu prevederile specifice de politici educaţionale stabilite la nivel naţional şi internaţional, care promovează accesul la educaţie şi egalitatea de şanse.
Aceste planuri-cadru se aplică, după caz, în:
- unităţile de învăţământ special;
– grupele/clasele speciale integrate în învăţământul de masă.
Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul special cuprind:
- trunchiul comun (TC) - reprezintă numărul de ore care trebuie parcurse în mod obligatoriu de către toţi elevii cuprinşi într-un anumit program de educaţie, la nivelul fiecărei discipline de studiu. Acest număr de ore asigură egalitatea şanselor la educaţie;
– curriculumul la decizia şcolii (CDS) - reprezintă oferta educaţională propusă de şcoală, în concordanţă cu nevoile şi interesele de învăţare ale elevilor, specificul şcolii, nevoile şi tradiţiile comunităţii locale. La nivelul planurilor-cadru de învăţământ, curriculumul la decizia şcolii se exprimă prin numărul de ore alocate şcolii pentru construirea propriului proiect curricular. Stabilirea CDS se realizează, în mod descentralizat, de către fiecare unitate de învăţământ şi se decide în fiecare an şcolar, pentru anul şcolar următor. CDS este rezultatul unui proces real şi transparent de consultare şi negociere cu elevii şi părinţii acestora, cu alţi actori de la nivelul comunităţii şi valorifică oportunităţi şi nevoi specifice;
– terapiile educaţionale şi activităţile specifice tipurilor de dizabilitate şi nivelelor de severitate ale acestora, grupate în două arii curriculare:
• terapii specifice şi de compensare;
• terapie educaţională complexă şi integrată.
Reperul fundamental de construcţie a planurilor-cadru pentru învăţământul special primar şi gimnazial a constat în stabilirea unui nivel optim de funcţionare cognitivă, socioemoţională şi a comportamentelor adaptative, în raport cu potenţialul psihoindividual şi cu nivelul de severitate al dizabilităţii.
Planurile-cadru pentru învăţământul special sunt un răspuns la nevoile educaţionale ale copiilor/elevilor şi tinerilor cu dizabilităţi, facilitându-le acestora dezvoltarea biopsihosocială, în vederea unei cât mai bune integrări sociale şi a unei inserţii socioprofesionale viabile, care să le asigure o viaţă autonomă şi demnă.
În concluzie, aceste planuri se bazează pe fundamentul teoretic potrivit căruia profilul de competenţe al elevilor cu dizabilităţi este unic, oferind un cadru de referinţă pentru atingerea scopurilor educaţionale şi de reabilitare. Profilul de competenţe şi graficul dezvoltării comportamentelor adaptative (conceptuale, sociale şi practice) reprezintă fundamentul planurilor educaţionale şi de intervenţie personalizată şi a programelor de sprijin şi de recuperare corectiv-compensatorie.
ANEXA 2
LISTA planurilor - cadru pentru învăţământ special
┌────┬───────────────────────────┬─────┐
│Nr. │Denumirea planului-cadru │ │
│crt.│ │ │
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │Anexa│
│1. │pentru învăţământul special│nr. 3│
│ │preşcolar │la │
│ │ │ordin│
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │ │
│ │pentru învăţământul special│ │
│ │preşcolar care şcolarizează│Anexa│
│ │elevi cu dizabilităţi │nr. 4│
│2. │intelectuale moderate, │la │
│ │grave, severe, şi/sau │ordin│
│ │asociate, pedagogie │ │
│ │curativă (alternativă │ │
│ │educaţională) │ │
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │Anexa│
│ │pentru învăţământul special│nr. 5│
│3. │primar, dizabilităţi │la │
│ │intelectuale uşoare şi │ordin│
│ │moderate │ │
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │ │
│ │pentru învăţământul special│Anexa│
│ │primar, dizabilităţi │nr. 6│
│4. │intelectuale uşoare şi │la │
│ │moderate, cu predare în │ordin│
│ │limbile minorităţilor │ │
│ │naţionale │ │
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │Anexa│
│ │pentru învăţământul special│nr. 7│
│5. │gimnazial, dizabilităţi │la │
│ │intelectuale uşoare şi │ordin│
│ │moderate │ │
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │ │
│ │pentru învăţământul special│Anexa│
│ │gimnazial, dizabilităţi │nr. 8│
│6. │intelectuale uşoare şi │la │
│ │moderate, cu predare în │ordin│
│ │limbile minorităţilor │ │
│ │naţionale │ │
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │ │
│ │pentru învăţământul special│Anexa│
│7. │primar şi gimnazial, │nr. 9│
│ │dizabilităţi intelectuale │la │
│ │grave, severe şi/sau │ordin│
│ │asociate │ │
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │ │
│ │pentru învăţământul special│ │
│ │primar şi gimnazial, │Anexa│
│8. │dizabilităţi intelectuale │nr. │
│ │grave, severe şi/sau │10 la│
│ │asociate, cu predare în │ordin│
│ │limbile minorităţilor │ │
│ │naţionale │ │
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │ │
│ │pentru învăţământul special│ │
│ │primar şi gimnazial, │Anexa│
│9. │dizabilităţi intelectuale │nr. │
│ │grave, severe şi/sau │11 la│
│ │asociate, pedagogie │ordin│
│ │curativă (alternativă │ │
│ │educaţională) │ │
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │Anexa│
│ │pentru învăţământul special│nr. │
│10. │primar şi gimnazial, │12 la│
│ │dizabilităţi senzoriale │ordin│
│ │multiple/surdocecitate │ │
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │Anexa│
│11. │pentru învăţământul special│nr. │
│ │primar şi gimnazial, │13 la│
│ │dizabilităţi auditive │ordin│
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │Anexa│
│12. │pentru învăţământul special│nr. │
│ │primar şi gimnazial, │14 la│
│ │dizabilităţi vizuale │ordin│
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │Anexa│
│13. │pentru învăţământul special│nr. │
│ │primar şi gimnazial, │15 la│
│ │dizabilităţi locomotorii │ordin│
├────┼───────────────────────────┼─────┤
│ │Plan-cadru de învăţământ │ │
│ │pentru învăţământul primar │ │
│ │şi gimnazial din unităţile │Anexa│
│14. │şcolare şi clasele afiliate│nr. │
│ │din cadrul centrelor de │16 la│
│ │detenţie, centrelor │ordin│
│ │educative şi │ │
│ │penitenciarelor │ │
└────┴───────────────────────────┴─────┘
ANEXA 3
PLAN - CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂN pentru învăţământul special preşcolar
┌─────────────────────┬─────┬─────┬─────┐
│Domenii/Categorii de │ │ │ │
│activităţi de │I │II │III │
│învăţare/Terapii │ │ │ │
├─────────────────────┼─────┴─────┴─────┤
│ │Nr. de ore/ │
│ │săptămână │
├─────────────────────┼─────┬─────┬─────┤
│I. Domeniul limbaj şi│6-7 │6-7 │7-8 │
│comunicare │ │ │ │
├─────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Activităţi de │ │ │ │
│comunicare şi │ │ │ │
│interacţiune în │ │ │ │
│diferite contexte │ │ │ │
├─────────────────────┤ │ │ │
│Activităţi de │ │ │ │
│dezvoltare a │ │ │ │
│limbajului oral │ │ │ │
├─────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│II. Domeniul │5-6 │6-7 │7-8 │
│cognitiv-experienţial│ │ │ │
├─────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Activităţi de │ │ │ │
│cunoaştere │ │ │ │
├─────────────────────┤ │ │ │
│Activităţi de │ │ │ │
│explorare a mediului │ │ │ │
├─────────────────────┤ │ │ │
│Activităţi de │ │ │ │
│rezolvare de probleme│ │ │ │
│situaţionale │ │ │ │
├─────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│III. Domeniul │6-7 │6-7 │5-6 │
│socioemoţional │ │ │ │
├─────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Activităţi ludice │ │ │ │
├─────────────────────┤ │ │ │
│Activităţi de │ │ │ │
│autonomie personală │ │ │ │
│şi socială │ │ │ │
├─────────────────────┤ │ │ │
│Activităţi de │ │ │ │
│dezvoltare a │ │ │ │
│comportamentelor │ │ │ │
│adaptative │ │ │ │
├─────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│IV. Domeniul │6-7 │5-6 │5-6 │
│psihomotric │ │ │ │
├─────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Activităţi de │ │ │ │
│dezvoltare a │ │ │ │
│motricităţii grosiere│ │ │ │
│şi fine │ │ │ │
├─────────────────────┤ │ │ │
│Activităţi de │ │ │ │
│dezvoltare │ │ │ │
│senzoriomotorie │ │ │ │
├─────────────────────┤ │ │ │
│Activităţi de │ │ │ │
│expresie grafică şi │ │ │ │
│plastică │ │ │ │
├─────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Număr total de ore │ │ │ │
│copil/număr total de │ │ │ │
│ore normă educatoare │25 │25 │25 │
│sau profesor │ │ │ │
│învăţământ preprimar │ │ │ │
├─────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│V. Terapii specifice │18-19│18-19│18-19│
│şi de compensare │ │ │ │
├─────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Kinetoterapie* │2-3 │2-3 │2-3 │
├─────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Evaluare şi │ │ │ │
│consiliere │1 │1 │1 │
│psihopedagogică, │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │
├─────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Terapii şi programe │15 │15 │15 │
│de intervenţie** │ │ │ │
└─────────────────────┴─────┴─────┴─────┘
NOTĂ:
Prezentul plan-cadru se aplică în toate unităţile de învăţământ special care organizează învăţământ preşcolar, pentru dizabilităţi intelectuale, dizabilităţi senzoriale (de auz şi de văz), dizabilităţi severe, grave, asociate şi dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate.
În organizarea şi desfăşurarea activităţilor de la nivelul fiecărui domeniu se va ţine cont de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi de specificul grupului.
Activităţile din cele 4 domenii vor fi realizate de educatoare/profesor pentru învăţământul preprimar (un post pe grupă - program normal; 2 posturi/grupă - program prelungit).
Activităţile de terapii specifice şi de compensare se realizează de către profesorul psihopedagog şi profesorul kinetoterapeut.
* Activităţile din categoria Kinetoterapie se vor realiza individual sau în grup, cu o durată de minimum 15 minute - maximum 45 de minute în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi specificul grupului.
La grupele cu dizabilităţi asociate, la recomandarea Comisiei interne de evaluare continuă, se vor norma 4 ore/săptămână/grupă, cu încadrarea în nr. total de ore pe aria curriculară.
** Activităţile din categoria Terapii şi programe de intervenţie se vor realiza individual sau în grup, cu o durată de minimum 15 minute - maximum 45 de minute în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltare individuală şi de specificul grupului:
1. dizabilităţi intelectuale uşoare sau moderate: stimulare multisenzorială, educaţie perceptiv-motrică, terapia tulburărilor de limbaj şi comunicare, dezvoltarea limbajului, stimulare cognitivă etc.;
2. dizabilităţi intelectuale severe, grave şi asociate: stimulare multisenzorială, educaţie psihomotrică, structurarea şi dezvoltarea limbajului, tehnici alternative de comunicare, educaţie ritmică, stimulare cognitivă, tehnici de modelare comportamentală etc.;
3. dizabilităţi auditive: stimulare multisenzorială, educaţie psihomotrică, antrenament auditiv, antrenament verbal, abilitare-reabilitare auditiv-verbală, structurarea şi dezvoltarea limbajului, ortofonie, limbaj mimico-gestual, labiolectură, tehnici alternative de comunicare, educaţie ritmică, tehnici de modelare comportamentală etc.;
4. dizabilităţi vizuale: stimulare multisenzorială, educaţie psihomotrică, educaţie perceptiv-vizuală, orientare spaţială şi mobilitate, dezvoltarea sensibilităţii tactil-kinestezice, formarea reprezentărilor tactil-kinestezice, dezvoltarea limbajului, terapia tulburărilor de limbaj, educaţie pre-Braille, tehnici de modelare comportamentală etc.;
5. dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate: stimulare multisenzorială, educaţie psihomotrică, educaţie perceptiv-vizuală, orientare spaţială şi mobilitate, antrenament auditiv, antrenament verbal, abilitare-reabilitare auditiv-verbală, terapia tulburărilor de limbaj, dezvoltarea sensibilităţii tactil-kinestezice, formarea reprezentărilor tactil-kinestezice, structurarea şi dezvoltarea limbajului, ortofonie, limbaj mimico-gestual, labiolectură, tehnici alternative de comunicare, educaţie ritmică, educaţie pre-Braille, tehnici de modelare comportamentală etc.
ANEXA 4
PLAN - CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru învăţământul special preşcolar care şcolarizează elevi cu dizabilităţi intelectuale moderate, grave, severe şi/sau asociate, pedagogie curativă (alternativă educaţională)
┌────────────────────┬─────┬─────┬─────┐
│Domenii/Categorii de│ │ │ │
│activităţi de │I │II │III │
│învăţare/Terapii │ │ │ │
├────────────────────┼─────┴─────┴─────┤
│ │Nr. de ore/ │
│ │săptămână │
├────────────────────┼─────┬─────┬─────┤
│I. Domeniul limbaj │8-10 │8-10 │8-10 │
│şi comunicare │ │ │ │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Stimularea şi │ │ │ │
│dezvoltarea │ │ │ │
│comunicării │ │ │ │
├────────────────────┤ │ │ │
│Basm │ │ │ │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│II. Domeniul │ │ │ │
│cognitiv │6-8 │6-8 │6-8 │
│experienţial │ │ │ │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Cunoaşterea mediului│ │ │ │
├────────────────────┤ │ │ │
│Activităţi │ │ │ │
│matematice │ │ │ │
├────────────────────┤ │ │ │
│Expresie grafică şi │ │ │ │
│plastică │ │ │ │
├────────────────────┤ │ │ │
│Expresie muzicală │ │ │ │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│III. Domeniul │6-8 │6-8 │6-8 │
│socioemoţional │ │ │ │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Joc liber │ │ │ │
├────────────────────┤ │ │ │
│Joc în aer liber │ │ │ │
├────────────────────┤ │ │ │
│Autonomie personală │ │ │ │
├────────────────────┤ │ │ │
│Autonomie socială │ │ │ │
├────────────────────┤ │ │ │
│Activităţi de │ │ │ │
│dezvoltare a │ │ │ │
│comportamentelor │ │ │ │
│adaptative │ │ │ │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│IV. Domeniul │3-4 │3-4 │3-4 │
│psihomotric │ │ │ │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Educaţie │ │ │ │
│psihomotrică │ │ │ │
├────────────────────┤ │ │ │
│Abilitare manuală │ │ │ │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Număr total de ore │ │ │ │
│copil/număr total de│ │ │ │
│ore normă educatoare│25 │25 │25 │
│sau profesor │ │ │ │
│învăţământ preprimar│ │ │ │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│V. Terapii specifice│18-20│18-20│18-20│
│şi de compensare │ │ │ │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Kinetoterapie* │2-3 │2-3 │2-3 │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Euritmie** │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Evaluare şi │ │ │ │
│consiliere │1 │1 │1 │
│psihopedagogică, │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │
├────────────────────┼─────┼─────┼─────┤
│Terapii şi programe │15 │15 │15 │
│de intervenţie*** │ │ │ │
└────────────────────┴─────┴─────┴─────┘
NOTĂ:
Prezentul plan-cadru se aplică în toate unităţile de învăţământ special care organizează învăţământ preşcolar în alternativa educaţională pedagogie curativă, cu program normal, prelungit sau săptămânal.
În organizarea şi desfăşurarea activităţilor de la nivelul fiecărui domeniu se va ţine cont de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi de specificul grupului, durata unei activităţi fiind de 15-30 de minute.
Activităţile din cele 4 domenii vor fi realizate de educatoare/profesor pentru învăţământul preprimar (un post/grupă - program normal; 2 posturi/grupă - program prelungit), respectând rutinele şi specificul alternativei educaţionale.
Activităţile de terapii specifice şi de compensare se realizează de către profesorul psihopedagog şi profesorul kinetoterapeut.
* Activităţile din categoria Kinetoterapie se vor realiza individual sau în grup, cu o durată de minimum 15 minute - maximum 45 de minute în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi de specificul grupului. La recomandarea Comisiei interne de evaluare continuă se vor norma 4 ore/săptămână/grupă, cu încadrarea în numărul total de ore pe aria curriculară.
** Activităţile de euritmie se vor realiza individual de către profesorul de euritmie.
***Activităţile din categoria Terapii şi programe de intervenţie se vor realiza individual sau în grup, cu o durată de minimum 15 minute - maximum 45 de minute în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi specificul grupului:
- terapia tulburărilor de limbaj;
– educaţie perceptiv-vizuală, orientare, mobilitate, tehnici alternative de comunicare;
– educaţie perceptiv-auditivă, labiolectură, tehnica vorbirii - audiologie educaţională, kirofonetică;
– terapii artistice: euritmie curativă, pictură, muzică, dinamica formelor prin desen, artă dramatică.
ANEXA 5
PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru învăţământul special primar, dizabilităţi intelectuale uşoare şi moderate
┌────────────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┐
│Aria curriculară│ │ │ │ │ │
│/Disciplină/ │P │I │II │III │IV │
│Terapii │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│I. Limbă şi │4-6 │4-7 │4-7 │4-8 │4-8 │
│comunicare │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Abilităţi de │4-5 │2-3 │1-2 │1-2 │1-2 │
│comunicare │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Citire - scriere│- │2-3 │3-4 │3-4 │3-4 │
│- comunicare │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Limbă modernă 1*│- │- │- │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│II. Matematică │ │ │ │ │ │
│şi ştiinţe ale │2-4 │3-5 │4-6 │4-5 │4-6 │
│naturii │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Matematică şi │ │ │ │ │ │
│explorarea │2-3 │3-4 │3-4 │3-4 │- │
│mediului │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Matematică │- │- │- │- │3-4 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Ştiinţele │- │- │1 │1 │1 │
│naturii │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│III. Om şi │2-3 │2-3 │2-3 │3-4 │5-6 │
│societate │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Abilităţi │1 │1 │1 │1 │1 │
│socioemoţionale │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Educaţie civică │- │- │- │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Istorie │- │- │- │- │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Geografie │- │- │- │- │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Religie │1 │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│IV. Arte │3-4 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Educaţie │2 │1 │1 │1 │1 │
│plastică │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Muzică, ritm şi │1 │1 │1 │1 │1 │
│mişcare │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│V. Tehnologii │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Abilităţi │2 │2 │2 │2 │2 │
│practice │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│VI. Educaţie │ │ │ │ │ │
│fizică, sport şi│2-3 │2-3 │2-3 │1-3 │1-3 │
│sănătate │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Educaţie fizică │ │ │ │ │ │
│şi activităţi │- │1 │1 │1 │1 │
│sportive │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Joc şi mişcare │2 │1 │1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│VII. Consiliere │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│şi orientare │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Dezvoltare │ │ │ │ │ │
│personală - │1 │1 │1 │1 │1 │
│Consiliere │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Total ore │16 │16 │17 │17 │19 │
│trunchi comun** │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Curriculum la │1-3 │1-3 │1-3 │1-3 │1-3 │
│decizia şcolii │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Număr minim de │17 │17 │18 │18 │20 │
│ore pe săptămână│ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Număr maxim de │19 │19 │20 │20 │22 │
│ore pe săptămână│ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┴─────┴─────┴─────┴─────┤
│VIII. Terapie │număr de ore stabilit de │
│educaţională │profesorul educator pentru │
│complexă şi │fiecare elev/clasă, în norma │
│integrată*** │de 20 de ore a acestuia │
├────────────────┼─────┬─────┬─────┬─────┬─────┤
│IX. Terapii │ │ │ │ │ │
│specifice şi de │ │ │ │ │ │
│compensare │10-12│10-12│10-12│10-12│10-12│
│(individuale/de │ │ │ │ │ │
│grup)**** │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Terapii şi │ │ │ │ │ │
│programe de │8 │8 │8 │8 │8 │
│intervenţie │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Kinetoterapie │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │ │
│consiliere │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│psihopedagogică,│ │ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │ │
└────────────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘
* Limba modernă 1 se studiază doar la clasele cu elevi cu dizabilităţi intelectuale uşoare.
** Disciplinele din prezentul plan-cadru de învăţământ fac parte din catedra de educaţie specială şi sunt realizate de profesorul de psihopedagogie specială, cu excepţia disciplinelor Religie, Educaţie fizică şi activităţi sportive şi Limbă modernă.
*** Terapia educaţională complexă şi integrată are alocată o normă de profesor educator/clasă şi cuprinde activităţi de: Formare a autonomiei personale, Socializare, Stimulare cognitivă, Terapie ocupaţională şi Ludoterapie. Aceste activităţi, realizate de profesorul-educator, sprijină şi completează programul de predare-învăţare-evaluare realizat de profesorul de psihopedagogie specială. Numărul orelor de terapie se stabileşte în mod personalizat pentru fiecare elev, în funcţie de particularităţile sale de vârstă şi de dezvoltare individuală.
**** Orele de la Terapiile specifice şi de compensare sunt alocate pe clasă/pe săptămână. Activităţile din categoria Terapii şi programe de intervenţie se stabilesc în funcţie de tipul de dizabilitate şi nivelul de severitate şi se realizează prin planuri de intervenţie personalizată de către profesorul psihopedagog.
Activităţile din cadrul Terapiilor specifice şi de compensare se desfăşoară în şedinţe de aproximativ 15-45 de minute, individual sau cu grupuri de 2-3 elevi, în cabinete specializate sau în clasa în care este înscris elevul, în parteneriat cu profesorul de psihopedagogie specială sau cu profesorul educator.
ANEXA 6
PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru învăţământul special primar, dizabilităţi intelectuale uşoare şi moderate, cu predare în limbile minorităţilor naţionale
┌────────────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┐
│Aria curriculară│ │ │ │ │ │
│/Disciplina/ │P │I │II │III │IV │
│Terapii │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│I. Limbă şi │5-8 │5-10 │5-10 │6-12 │6-12 │
│comunicare │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Abilităţi de │ │ │ │ │ │
│comunicare în │2-3 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│limba română │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Citire - scriere│ │ │ │ │ │
│- comunicare în │- │1-2 │1-2 │2-3 │2-3 │
│limba română │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Abilităţi de │ │ │ │ │ │
│comunicare în │3-4 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│limba maternă │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Citire - scriere│ │ │ │ │ │
│- comunicare în │- │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │
│limba maternă │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Limba modernă 1*│- │- │- │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│II. Matematică │ │ │ │ │ │
│şi ştiinţe ale │2-4 │3-5 │4-6 │4-6 │4-6 │
│naturii │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Matematică şi │ │ │ │ │ │
│explorarea │2-3 │3-4 │3-4 │3-4 │- │
│mediului │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Matematică │- │- │- │- │3-4 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Ştiinţele │- │- │1 │1 │1 │
│naturii │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│III. Om şi │2-3 │2-3 │2-3 │3-4 │5-6 │
│societate │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Abilităţi │1 │1 │1 │1 │1 │
│socioemoţionale │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Educaţie civică │- │- │- │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Istorie │- │- │- │- │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Geografie │- │- │- │- │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Religie │1 │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│IV. Arte │3-4 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Educaţie │2 │1 │1 │1 │1 │
│plastică │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Muzică şi │1 │1 │1 │1 │1 │
│mişcare │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│V. Tehnologii │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Abilităţi │2 │2 │2 │2 │2 │
│practice │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│VI. Educaţie │ │ │ │ │ │
│fizică, sport şi│3-4 │3-4 │3-4 │2-4 │2-4 │
│sănătate │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Educaţie fizică │ │ │ │ │ │
│şi activităţi │2 │2 │2 │2 │2 │
│sportive │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Joc şi mişcare │1 │1 │1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│VII. Consiliere │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│şi orientare │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Dezvoltare │ │ │ │ │ │
│personală - │1 │1 │1 │1 │1 │
│Consiliere │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Total ore │18 │18 │19 │20 │22 │
│trunchi comun** │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Curriculum la │1-3 │1-3 │1-3 │1-3 │1-3 │
│decizia şcolii │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Număr minim de │19 │19 │20 │21 │23 │
│ore pe săptămână│ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Număr maxim de │21 │21 │22 │23 │25 │
│ore pe săptămână│ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┴─────┴─────┴─────┴─────┤
│VIII. Terapie │număr de ore stabilit de │
│educaţională │profesorul educator pentru │
│complexă şi │fiecare elev/clasă, în norma │
│integrată*** │de 20 de ore a acestuia │
├────────────────┼─────┬─────┬─────┬─────┬─────┤
│IX. Terapii │ │ │ │ │ │
│specifice şi de │ │ │ │ │ │
│compensare │10-12│10-12│10-12│10-12│10-12│
│(individuale/de │ │ │ │ │ │
│grup)**** │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Terapii şi │ │ │ │ │ │
│programe de │8 │8 │8 │8 │8 │
│intervenţie │ │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Kinetoterapie │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │ │
│consiliere │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│psihopedagogică,│ │ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │ │
└────────────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘
* Limba modernă 1 se aplică doar la clasele cu elevi cu dizabilităţi intelectuale uşoare.
** Disciplinele din prezentul plan-cadru de învăţământ fac parte din catedra de educaţie specială şi sunt realizate de profesorul de psihopedagogie specială, cu excepţia disciplinelor Religie, Educaţie fizică şi activităţi sportive şi Limbă modernă.
*** Terapia educaţională complexă şi integrată are alocată o normă de profesor educator/clasă şi cuprinde activităţi de: Formare a autonomiei personale, Socializare, Stimulare cognitivă, Terapie ocupaţională şi Ludoterapie. Aceste activităţi, realizate de profesorul-educator, sprijină şi completează programul de predare-învăţare-evaluare realizat de profesorul de psihopedagogie specială. Numărul orelor de terapie se stabileşte în mod personalizat pentru fiecare elev, în funcţie de particularităţile sale de vârstă şi de dezvoltare individuală.
**** Orele de la Terapiile specifice şi de compensare sunt alocate pe clasă/pe săptămână. Activităţile din categoria Terapii şi programe de intervenţie se stabilesc în funcţie de tipul de dizabilitate şi nivelul de severitate şi se realizează prin planuri de intervenţie personalizată de către profesorul psihopedagog.
Activităţile din cadrul Terapiilor specifice şi de compensare se desfăşoară în şedinţe de aproximativ 15-45 minute, individual sau cu grupuri de 2-3 elevi, în cabinete specializate sau în clasa în care este înscris elevul, în parteneriat cu profesorul de psihopedagogie specială sau cu profesorul educator.
ANEXA 7
PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru învăţământul special gimnazial, dizabilităţi intelectuale uşoare şi moderate
┌────────────────┬────┬────┬────┬──────┐
│Aria curriculară│ │ │ │ │
│/Disciplină/ │V │VI │VII │VIII │
│Terapii │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│I. Limbă şi │6-8 │6-8 │5-7 │5-7 │
│comunicare │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Limba şi │ │ │ │ │
│literatura │5-6 │5-6 │4-5 │4-5 │
│română │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Limba modernă 1*│1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│II. Matematică │ │ │ │ │
│şi ştiinţe ale │4-6 │4-6 │5-7 │5-7 │
│naturii │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Matematică │3-4 │3-4 │2-3 │2-3 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Fizică │- │- │1 │1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Chimie │- │- │1 │1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Biologie │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│III. Om şi │4-5 │4-5 │4-5 │4-5 │
│societate │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Educaţie socială│1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Istorie │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Geografie │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Religie │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│IV. Arte │3-4 │3-4 │3-4 │3-4 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Educaţie │2 │2 │2 │2 │
│plastică │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Educaţie │1 │1 │1 │1 │
│muzicală │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│V. Educaţie │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │
│fizică şi sport │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Educaţie fizică │ │ │ │ │
│şi activităţi │2 │2 │2 │2 │
│sportive │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│VI. Tehnologii │2-4 │2-4 │2-4 │2-4 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Educaţie │ │ │ │ │
│tehnologică şi │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│aplicaţii │ │ │ │ │
│practice │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Tehnologia │ │ │ │ │
│informaţiilor şi│1 │1 │1 │1 │
│comunicaţiilor │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│VII. Consiliere │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│şi orientare │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Consiliere şi │ │ │ │ │
│dezvoltare │1 │1 │1 │1 │
│personală │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Total ore │22 │22 │22 │22 │
│trunchi comun** │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Curriculum la │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│decizia şcolii │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Număr minim de │23 │23 │23 │23 │
│ore pe săptămână│ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Număr maxim de │24 │24 │24 │24 │
│ore pe săptămână│ │ │ │ │
├────────────────┼────┴────┴────┴──────┤
│ │număr de ore stabilit│
│VIII. Terapie │de profesorul │
│educaţională │educator pentru │
│complexă şi │fiecare elev/clasă, │
│integrată*** │în norma de 20 de ore│
│ │a acestuia │
├────────────────┼────┬────┬────┬──────┤
│IX. Terapii │ │ │ │ │
│specifice şi de │ │ │ │ │
│compensare │10 │10 │10 │10 │
│(individuale/de │ │ │ │ │
│grup)**** │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Terapii şi │ │ │ │ │
│programe de │7 │8 │8 │7 │
│intervenţie*** │ │ │ │ │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Kinetoterapie │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼────┼────┼────┼──────┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │
│consiliere │2 │1 │1 │2 │
│psihopedagogică,│ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │
└────────────────┴────┴────┴────┴──────┘
* Limba modernă 1 se aplică doar la clasele cu elevi cu dizabilităţi intelectuale uşoare.
** Disciplinele din prezentul plan-cadru de învăţământ fac parte din catedra de educaţie specială şi sunt realizate de profesorul de psihopedagogie specială, cu excepţia disciplinelor Religie, Educaţie fizică şi activităţi sportive şi Limbă modernă.
*** Terapia educaţională complexă şi integrată are alocată o normă de profesor educator/clasă şi cuprinde activităţi de: Formare a autonomiei personale, Socializare, Stimulare cognitivă, Terapie ocupaţională şi Ludoterapie. Aceste activităţi, realizate de profesorul-educator, sprijină şi completează programul de predare-învăţare-evaluare realizat de profesorul de psihopedagogie specială. Numărul orelor de terapie se stabileşte în mod personalizat pentru fiecare elev, în funcţie de particularităţile sale de vârstă şi de dezvoltare individuală.
**** Orele de la Terapiile specifice şi de compensare sunt alocate pe clasă/pe săptămână. Activităţile din categoria Terapii şi programe de intervenţie se stabilesc în funcţie de tipul de dizabilitate şi nivelul de severitate şi se realizează prin planuri de intervenţie personalizată de către profesorul psihopedagog.
Activităţile din cadrul Terapiilor specifice şi de compensare se desfăşoară în şedinţe de aproximativ 15-45 minute, individual sau cu grupuri de 2-3 elevi, în cabinete specializate sau în clasa în care este înscris elevul, în parteneriat cu profesorul de psihopedagogie specială sau cu profesorul educator.
ANEXA 8
PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru învăţământul special gimnazial, dizabilităţi intelectuale uşoare şi moderate, cu predare în limbile minorităţilor naţionale
┌────────────────┬─────┬─────┬─────┬─────┐
│Aria curriculară│ │ │ │ │
│/Disciplină/ │V │VI │VII │VIII │
│Terapii │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│I. Limbă şi │7-10 │7-10 │7-10 │7-10 │
│comunicare │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Limba şi │ │ │ │ │
│literatura │3-4 │3-4 │3-4 │3-4 │
│română │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Limba şi │ │ │ │ │
│literatura │3-4 │3-4 │3-4 │3-4 │
│maternă │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Limba modernă* │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│II. Matematică │ │ │ │ │
│şi ştiinţe ale │4-6 │4-6 │5-7 │5-7 │
│naturii │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Matematică │3-4 │3-4 │2-3 │2-3 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Fizică │- │- │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Chimie │- │- │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Biologie │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│III. Om şi │4-5 │5-6 │5-6 │4-5 │
│societate │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Educaţie socială│1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Istorie │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Istoria şi │ │ │ │ │
│tradiţiile │- │1 │1 │- │
│minorităţilor │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Geografie │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Religie │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│IV. Arte │3-4 │3-4 │3-4 │3-4 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Educaţie │2 │2 │2 │2 │
│plastică │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Educaţie │1 │1 │1 │1 │
│muzicală │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│V. Educaţie │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │
│fizică şi sport │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Educaţie fizică │ │ │ │ │
│şi activităţi │2 │2 │2 │2 │
│sportive │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│VI. Tehnologii │2-4 │2-4 │2-4 │2-4 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Educaţie │ │ │ │ │
│tehnologică şi │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│aplicaţii │ │ │ │ │
│practice │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Tehnologia │ │ │ │ │
│informaţiilor şi│1 │1 │1 │1 │
│comunicaţiilor │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│VII. Consiliere │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│şi orientare │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Consiliere şi │ │ │ │ │
│dezvoltare │1 │1 │1 │1 │
│personală │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Total ore │23 │24 │25 │24 │
│trunchi comun** │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Curriculum la │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│decizia şcolii │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Număr minim de │24 │25 │26 │25 │
│ore pe săptămână│ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Număr maxim de │25 │26 │27 │26 │
│ore pe săptămână│ │ │ │ │
├────────────────┼─────┴─────┴─────┴─────┤
│VIII. Terapie │număr de ore stabilit │
│educaţională │de profesorul educator │
│complexă şi │pentru fiecare elev/ │
│integrată*** │clasă, în norma de 20 │
│ │de ore a acestuia │
├────────────────┼─────┬─────┬─────┬─────┤
│IX. Terapii │ │ │ │ │
│specifice şi de │ │ │ │ │
│compensare │10 │10 │10 │10 │
│(individuale/de │ │ │ │ │
│grup)**** │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Terapii şi │ │ │ │ │
│programe de │7 │8 │8 │7 │
│intervenţie │ │ │ │ │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Kinetoterapie │1 │1 │1 │1 │
├────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │
│consiliere │2 │1 │1 │2 │
│psihopedagogică,│ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │
└────────────────┴─────┴─────┴─────┴─────┘
* Limba modernă 1 se studiază doar la clasele cu elevi cu dizabilităţi intelectuale uşoare.
** Disciplinele din prezentul plan-cadru de învăţământ fac parte din catedra de educaţie specială şi sunt realizate de profesorul de psihopedagogie specială, cu excepţia disciplinelor Religie, Educaţie fizică şi activităţi sportive şi Limbă modernă.
*** Terapia educaţională complexă şi integrată are alocată o normă de profesor educator/clasă şi cuprinde activităţi de: Formare a autonomiei personale, Socializare, Stimulare cognitivă, Terapie ocupaţională şi Ludoterapie. Aceste activităţi, realizate de profesorul-educator, sprijină şi completează programul de predare-învăţare-evaluare realizat de profesorul de psihopedagogie specială. Numărul orelor de terapie se stabileşte în mod personalizat pentru fiecare elev, în funcţie de particularităţile sale de vârstă şi de dezvoltare individuală.
**** Orele de la Terapiile specifice şi de compensare sunt alocate pe clasă/pe săptămână. Activităţile din categoria Terapii şi programe de intervenţie se stabilesc în funcţie de tipul de dizabilitate şi nivelul de severitate şi se realizează prin planuri de intervenţie personalizată de către profesorul psihopedagog. Activităţile din cadrul Terapiilor specifice şi de compensare se desfăşoară în şedinţe de aproximativ 15-45 de minute, individual sau cu grupuri de 2-3 elevi, în cabinete specializate sau în clasa în care este înscris elevul, în parteneriat cu profesorul de psihopedagogie specială sau cu profesorul educator.
ANEXA 9
PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi intelectuale grave, severe şi/sau asociate
┌─────────────────────┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬ ────┬───┬───┐
│Aria curriculară/ │P │I │II │III│IV │V │VI │VII│VIII│IX │X │
│Disciplină/Terapii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│I. Limbă şi │4-6│4-6│4-6│4-6│4-6│4-6│4-6│4-6│4-6 │4-6│4-6│
│comunicare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Abilităţi de │4-5│4-5│4-5│4-5│4-5│4-5│4-5│4-5│4-5 │4-5│4-5│
│comunicare şi limbaj │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│II. Matematică şi │2-3│3-4│3-4│3-4│3-4│4-6│4-6│4-6│4-6 │4-6│4-6│
│ştiinţe ale naturii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Educaţie senzorială │2 │2 │2 │2 │2 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│şi psihomotorie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Elemente de │- │1 │1 │1 │1 │1-2│1-2│1-2│1-2 │1-2│1-2│
│matematică │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Cunoaşterea şi igiena│- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│corpului uman │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Explorarea mediului │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│înconjurător │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│III. Om şi societate │2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3 │2-3│2-3│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Abilităţi │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│socioemoţionale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Religie │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│IV. Educaţie fizică, │2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3 │2-3│2-3│
│sport şi sănătate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Educaţie fizică şi │1 │1 │1 │1 │1 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
│activităţi sportive │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Joc şi mişcare │1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │- │- │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│V. Arte │2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3 │2-3│2-3│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Educaţie plastică │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Muzică, ritm şi │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│mişcare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│VI. Tehnologii │1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│3-4│3-4│4-5│6-7 │7-8│7-8│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Abilitare manuală │1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │- │- │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Activităţi practice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│şi de │- │- │- │- │- │2 │2 │3 │5 │6 │6 │
│preprofesionalizare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Tehnologii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│informatice asistive │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│şi de acces* │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│VII. Consiliere şi │1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2 │1-2│1-2│
│orientare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Consiliere şi │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│dezvoltare personală │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Total ore trunchi │14 │15 │15 │15 │15 │18 │18 │19 │21 │22 │22 │
│comun │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Curriculum la decizia│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│1-2│1-2│1-2│1-2 │1-2│1-2│
│şcolii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Număr minim ore pe │16 │17 │17 │17 │17 │19 │19 │20 │22 │23 │23 │
│săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Număr maxim ore pe │17 │18 │18 │18 │18 │20 │20 │21 │23 │24 │24 │
│săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴ ────┴───┴───┤
│VIII. Terapie │număr de ore stabilit de profesorul educator│
│educaţională complexă│pentru fiecare elev/clasă, în norma de 20 de│
│şi integrată** │ore a acestuia │
├─────────────────────┼───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬ ────┬───┬───┤
│IX. Terapii specifice│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│şi de compensare │11 │11 │11 │11 │11 │11 │11 │11 │11 │11 │11 │
│(individuale/ de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│grup)*** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Terapii şi programe │8 │8 │8 │8 │8 │8 │8 │8 │8 │8 │8 │
│de intervenţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Kinetoterapie**** │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│consiliere │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│psihopedagogică, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└─────────────────────┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴ ────┴───┴───┘
NOTĂ:
Prezentul plan-cadru se aplică în toate unităţile de învăţământ special care organizează învăţământ primar şi gimnazial, pentru dizabilităţi intelectuale severe, grave, asociate.
* Disciplina Tehnologii informatice asistive şi de acces presupune utilizarea unor programe informatice specifice, în scopul accesibilizării informaţiilor, utilizării operaţionale a acestora în diverse contexte şi adaptării comunicării receptive şi expresive.
** Terapia educaţională complexă şi integrată are alocată o normă de profesor educator/clasă şi cuprinde activităţi de: Formare a autonomiei personale, Socializare, Stimulare cognitivă, Terapie ocupaţională şi Ludoterapie. Aceste activităţi, realizate de profesorul-educator, sprijină şi completează programul de predare-învăţare-evaluare realizat de profesorul de psihopedagogie specială. Numărul orelor de terapie se stabileşte în mod personalizat pentru fiecare elev, în funcţie de particularităţile sale de vârstă şi de dezvoltare individuală.
*** Orele de la Terapiile specifice şi de compensare sunt alocate pe clasă/pe săptămână. Activităţile din categoria Terapii şi programe de intervenţie se stabilesc în funcţie de tipul de dizabilitate şi de nivelul de severitate. Acestea se realizează prin planuri de intervenţie personalizată de către profesorul psihopedagog şi pot include: stimulare multisenzorială, educaţie psihomotrică, structurarea şi dezvoltarea limbajului, tehnici alternative de comunicare, educaţie ritmică, stimulare cognitivă, tehnici de modelare comportamentală etc.
Activităţile din cadrul Terapiilor specifice şi de compensare se desfăşoară în şedinţe de aproximativ 15-45 de minute, individual sau cu grupuri de 2-3 elevi, în cabinete specializate sau în clasa în care este înscris elevul, în parteneriat cu profesorul de psihopedagogie specială sau cu profesorul educator.
**** Activităţile din categoria Kinetoterapie se vor realiza individual sau în grup, cu o durată de minimum 15 minute şi maximum 45 de minute în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi specificul grupului.
La clasele în care dizabilităţile intelectuale severe, grave sunt asociate cu deficienţe locomotorii se vor norma câte 4 ore de Kinetoterapie pe clasă, cu alocarea în numărul total de ore pe aria curriculară, astfel:
┌────────────────┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┐
│IX. Terapii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│specifice şi de │11│11│11│11│11│11│11│11│11│11│11│
│compensare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│Terapii şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│programe de │6 │6 │6 │6 │6 │6 │6 │6 │6 │6 │6 │
│intervenţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│Kinetoterapie │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │
├────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│consiliere │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│psihopedagogică,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────────┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┘
ANEXA 10
PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi intelectuale grave, severe şi/sau asociate, cu predare în limbile minorităţilor naţionale
┌─────────────────────┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬ ────┬───┬───┐
│Aria curriculară/ │P │I │II │III│IV │V │VI │VII│VIII│IX │X │
│Disciplină/Terapii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│I. Limbă şi │5-8│5-8│5-8│5-8│5-8│6-9│6-9│6-9│6-9 │6-9│6-9│
│comunicare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Abilităţi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│comunicare şi limbaj │2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│3-4│3-4│3-4│3-4 │3-4│3-4│
│în limba română │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Abilităţi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│comunicare şi limbaj │3-4│3-4│3-4│3-4│3-4│3-4│3-4│3-4│3-4 │3-4│3-4│
│în limba maternă │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│II. Matematică şi │2-3│3-4│3-4│3-4│3-4│4-6│4-6│4-6│4-6 │4-6│4-6│
│ştiinţe ale naturii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Educaţie senzorială │2 │2 │2 │2 │2 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│şi psihomotorie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Elemente de │- │1 │1 │1 │1 │1-2│1-2│1-2│1-2 │1-2│1-2│
│matematică │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Cunoaşterea şi igiena│- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│corpului uman │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Explorarea mediului │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│înconjurător │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│III. Om şi societate │2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3 │2-3│2-3│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Abilităţi │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│socioemoţionale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Religie │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│IV. Educaţie fizică, │2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3 │2-3│2-3│
│sport şi sănătate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Educaţie fizică şi │1 │1 │1 │1 │1 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
│activităţi sportive │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Joc şi mişcare │1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │- │- │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│V. Arte │3-4│3-4│3-4│3-4│3-4│2-3│2-3│2-3│2-3 │2-3│2-3│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Educaţie plastică │2 │2 │2 │2 │2 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Muzică, ritm şi │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│mişcare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│VI. Tehnologii │1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│3-4│3-4│4-5│6-7 │7-8│7-8│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Abilitare manuală │1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │- │- │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Activităţi practice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│şi de │- │- │- │- │- │2 │2 │3 │5 │6 │6 │
│preprofesionalizare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Tehnologii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│informatice asistive │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│şi de acces* │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│VII. Consiliere şi │1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2 │1-2│1-2│
│orientare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Consiliere şi │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│dezvoltare personală │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Total ore trunchi │16 │17 │17 │17 │17 │20 │20 │21 │23 │24 │24 │
│comun │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Curriculum la decizia│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│1-2│1-2│1-2│1-2 │1-2│1-2│
│şcolii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Număr minim ore pe │18 │19 │19 │19 │19 │21 │21 │22 │24 │25 │25 │
│săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Număr maxim ore pe │19 │20 │20 │20 │20 │22 │22 │23 │25 │26 │26 │
│săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴ ────┴───┴───┤
│VIII. Terapie │număr de ore stabilit de profesorul educator│
│educaţională complexă│pentru fiecare elev/clasă, în norma de 20 de│
│şi integrată** │ore a acestuia │
├─────────────────────┼───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬ ────┬───┬───┤
│IX. Terapii specifice│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│şi de compensare │11 │11 │11 │11 │11 │11 │11 │11 │11 │11 │11 │
│(individuale/ de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│grup)*** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Terapii şi programe │8 │8 │8 │8 │8 │8 │8 │8 │8 │8 │8 │
│de intervenţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Kinetoterapie**** │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│consiliere │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│psihopedagogică, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└─────────────────────┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴ ────┴───┴───┘
NOTĂ:
Prezentul plan-cadru se aplică în toate unităţile de învăţământ special care organizează învăţământ primar şi gimnazial, pentru dizabilităţi intelectuale severe, grave, asociate, în limbile minorităţilor naţionale.
* Disciplina Tehnologii informatice asistive şi de acces presupune utilizarea unor programe informatice specifice, în scopul accesibilizării informaţiilor, utilizării operaţionale a acestora în diverse contexte şi adaptării comunicării receptive şi expresive.
** Terapia educaţională complexă şi integrată are alocată o normă de profesor educator/clasă şi cuprinde activităţi de: Formare a autonomiei personale, Socializare, Stimulare cognitivă, Terapie ocupaţională şi Ludoterapie. Aceste activităţi, realizate de profesorul-educator, sprijină şi completează programul de predare-învăţare-evaluare realizat de profesorul de psihopedagogie specială. Numărul orelor de terapie se stabileşte în mod personalizat pentru fiecare elev, în funcţie de particularităţile sale de vârstă şi de dezvoltare individuală.
*** Orele de la Terapiile specifice şi de compensare sunt alocate pe clasă/pe săptămână. Activităţile din categoria Terapii şi programe de intervenţie se stabilesc în funcţie de tipul de dizabilitate şi de nivelul de severitate. Acestea se realizează prin planuri de intervenţie personalizată de către profesorul psihopedagog şi pot include: stimulare multisenzorială, educaţie psihomotrică, structurarea şi dezvoltarea limbajului, tehnici alternative de comunicare, educaţie ritmică, stimulare cognitivă, tehnici de modelare comportamentală etc.
Activităţile din cadrul Terapiilor specifice şi de compensare se desfăşoară în şedinţe de aproximativ 15-45 de minute, individual sau cu grupuri de 2-3 elevi, în cabinete specializate sau în clasa în care este înscris elevul, în parteneriat cu profesorul de psihopedagogie specială sau cu profesorul educator.
**** Activităţile din categoria Kinetoterapie se vor realiza individual sau în grup, cu o durată de minimum 15 minute - maximum 45 de minute în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi specificul grupului.
La clasele în care dizabilităţile intelectuale severe, grave sunt asociate cu deficienţe locomotorii se vor norma câte 4 ore de Kinetoterapie pe clasă, cu alocarea în numărul total de ore pe aria curriculară, astfel:
┌────────────────┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┐
│IX. Terapii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│specifice şi de │11│11│11│11│11│11│11│11│11│11│11│
│compensare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│Terapii şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│programe de │6 │6 │6 │6 │6 │6 │6 │6 │6 │6 │6 │
│intervenţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│Kinetoterapie │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │
├────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│consiliere │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│psihopedagogică,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────────┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┘
ANEXA 11
PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi intelectuale grave, severe şi/sau asociate, pedagogie curativă (alternativă educaţională)
┌─────────────────────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬──── ─┬────┬────┬────┬────┬───┬───┐
│Aria curriculară/ │P │I │II │III │IV │V │VI │VII │VIII│IX │X │
│disciplina │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│I. Limbă şi comunicare │4-6 │5-8 │5-8 │5-8 │5-8 │3-6 │3-6 │3-5 │3-5 │3-5│3-5│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Abilităţi de comunicare │3-4 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │1-2 │1-2 │- │- │- │- │
│şi limbaj │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Citire-scriere-comunicare│- │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │3-4 │3-4 │3-4│3-4│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Desenul formelor │1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │- │- │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│II. Matematică şi ştiinţe│3-4 │3-4 │3-4 │4-7 │3-6 │3-6 │3-7 │4-8 │4-8 │5-9│5-9│
│ale naturii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Educaţie senzorială şi │2 │2 │2 │2 │1 │- │- │- │- │- │- │
│psihomotorie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Elemente de matematică şi│1 │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │
│explorarea mediului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Elemente de matematică │- │1 │1 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3│2-3│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Cunoştinţe despre om şi │- │- │- │0-1 │0-1 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2│1-2│
│mediu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Elemente de fizică/chimie│- │- │- │- │- │- │0-1 │1-2 │1-2 │2-3│2-3│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│III. Om şi societate │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │3-4 │3-5 │4-5 │4-5 │4-5 │4-6│4-6│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Abilităţi socioemoţionale│1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │- │- │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Educaţie socială │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Cunoştinţe despre istorie│- │- │- │- │1 │1-2 │2 │2 │2 │2-3│2-3│
│/geografie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Religie │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│IV. Educaţie fizică, │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3│2-3│
│sport şi sănătate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Educaţie fizică şi │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
│activităţi sportive │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│V. Arte │2-4 │2-4 │2-4 │2-4 │2-4 │2-4 │2-4 │2-4 │2-4 │2-4│2-4│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Educaţie plastică │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Muzică şi mişcare │1 │1 │1 │- │- │- │- │- │- │- │- │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Educaţie muzicală │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Euritmia │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│VI. Tehnologii │1-2 │1-2 │1-2 │1-3 │1-3 │4-6 │4-6 │5-7 │6-8 │6-8│6-8│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Abilitare manuală │1 │1 │1 │1-2 │1-2 │- │- │- │- │- │- │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Activităţi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│preprofesionalizare şi │- │- │- │- │- │3-4 │3-4 │4-5 │5-6 │5-6│5-6│
│meşteşuguri │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Tehnologii informatice │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│asistive şi de acces │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│VII. Consiliere şi │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2│1-2│
│orientare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Consiliere şi dezvoltare │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│personală │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Total ore trunchi comun │15 │16 │16 │17 │17 │18 │19 │21 │22 │23 │23 │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Curriculum la decizia │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2│1-2│
│şcolii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Număr minim de ore pe │16 │17 │17 │18 │18 │19 │20 │22 │23 │24 │24 │
│săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Număr maxim de ore pe │17 │18 │18 │19 │19 │20 │21 │23 │24 │25 │25 │
│săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┴─────┴─────┴─────┴──── ─┴────┴────┴────┴────┴───┴───┤
│VIII. Terapie │număr de ore stabilit de profesorul educator pentru │
│educaţională complexă şi │fiecare elev/clasă, în norma de 20 de ore a acestuia │
│integrată * │ │
├─────────────────────────┼─────┬─────┬─────┬─────┬──── ─┬────┬────┬────┬────┬───┬───┤
│IX. Terapii specifice şi │21-23│18-21│18-21│12-15│12-15│9-12│9-12│9-12│9-12│6-9│ 6-9│
│de compensare ** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Evaluare şi consiliere │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│psihopedagogică, │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Kinetoterapie, elemente │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de gimnastică Bothmer, │4 │3-4 │3-4 │2-3 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │0-1 │0-1│2 │
│fricţionări ritmice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│Terapii şi programe de │15-17│13-15│13-15│8-10 │8-10 │6-8 │6-8 │6-8 │6-8 │6-8│4-6│
│intervenţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│1.a.** Terapia │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│tulburărilor de limbaj │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┤ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│1.b.** Educaţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│perceptiv-vizuală, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│orientare, mobilitate, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│tehnici alternative de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│comunicare │14-15│12-13│12-13│7-8 │7-8 │6-7 │6-7 │6-7 │6-7 │4-5│4-5│
├─────────────────────────┤ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│1.c.** Educaţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│perceptiv-auditivă, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│labiolectură, tehnica │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│vorbirii - audiologie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│educaţională, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│kirofonetică │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──── ─┼────┼────┼────┼────┼───┼───┤
│2. Terapii artistice: │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│euritmie curativă, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│pictură, muzică, dinamica│1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1│0-1│
│formelor prin desen, artă│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│dramatică │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└─────────────────────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴──── ─┴────┴────┴────┴────┴───┴───┘
NOTĂ:
Prezentul plan-cadru se aplică în toate unităţile de învăţământ special care organizează învăţământ primar şi gimnazial, pentru dizabilităţi intelectuale severe, grave, asociate în alternativa educaţională Pedagogie curativă.
În alternativa educaţională de Pedagogie curativă este luat mereu în considerare faptul că un cadru didactic va reuni în predare disciplinele de învăţământ, astfel încât copilul/elevul să nu considere lumea ca fiind scindată în diverse domenii ale cunoaşterii, ci să o resimtă ca pe un context unitar, întreg, ordonat.
1. Predarea disciplinelor de bază se face modular, în etape de 2-4 săptămâni, organizate într-un curs de bază de 90 de minute, plasat la începutul activităţii zilnice. Disciplinele cuprinse în ariile curriculare: Arte, Tehnologii, Educaţie fizică, sport şi sănătate sunt realizate după cursul de bază, nefiind predate modular.
2. Activităţile de predare-învăţare din ariile curriculare I-VII se constituie în catedre de educaţie specială pe clase, nu pe discipline de învăţământ, fiind realizate de profesorul de psihopedagogie specială. Astfel, o catedră de educaţie specială cuprinde disciplinele prevăzute la clasa respectivă, fără a depăşi norma didactică stabilită conform legislaţiei în vigoare. Aceste catedre pot fi ocupate conform legislaţiei în vigoare.
3. Cadrele didactice care predau la clasele din alternativa educaţională Pedagogie curativă necesită obligatoriu aviz de funcţionare eliberat de Federaţia de Pedagogie Curativă din România, care atestă parcurgerea modulului de formare în specificul alternativei.
4. Efectivele de elevi din grupe/clase, precum şi normarea posturilor se fac în conformitate cu legislaţia în vigoare.
5. Disciplinele opţionale se stabilesc de către conducerea Centrului de Pedagogie Curativă cu personalitate juridică sau de către Comisia de profesori avizaţi de Federaţia de Pedagogie Curativă - în cazul claselor/grupelor de pedagogie curativă integrate în alte unităţi de învăţământ, la recomandarea profesorului diriginte, în funcţie de tipul, de gradul şi de asocierea deficienţelor elevilor, luând în considerare şi opţiunile părinţilor acestora.
6. Disciplina Tehnologii informatice asistive şi de acces presupune desfăşurarea de activităţi care vizează utilizarea unor programe informatice specifice, în scopul accesibilizării informaţiilor, utilizării operaţionale a acestora în diverse contexte şi adaptării comunicării receptive şi expresive.
7. Elevii care nu pot desfăşura activitatea specifică unei ore de educaţie fizică şi activităţi sportive vor desfăşura, în timpul alocat acesteia, activităţi de kinetoterapie.
8. Activităţile de euritmie se desfăşoară de către profesorul de euritmie, cu întreaga grupă de elevi sau individual.
9. Disciplinele marcate cu ** din cadrul ariei curriculare Terapii specifice şi de compensare se realizează de către profesorul psihopedagog (care este absolvent al unei instituţii de învăţământ superior, cu specializarea: psihopedagogie specială, pedagogie, psihologie sau pedagogie socială, în conformitate cu legislaţia în vigoare).
10. Activităţile de compensare se concretizează prin programe de intervenţie diferenţiate şi individualizate, specifice particularităţilor fiecărui elev.
11. Activităţile din cadrul ariilor curriculare I-VII se realizează, de regulă, dimineaţa, iar activităţile din cadrul ariilor curriculare VIII şi IX se realizează, de regulă, după-amiaza.
12. Comisia internă de evaluare continuă poate hotărî ca unii elevi să desfăşoare anumite activităţi specifice de recuperare şi compensare, în funcţie de gradul şi de tipul deficienţei.
13. Repartizarea elevilor, precum şi numărul de ore de terapii alocat fiecărui elev se realizează în funcţie de particularităţile de dezvoltare ale acestora. Comisia internă de evaluare continuă realizează o evaluare complexă (fizică, psihologică, intelectuală şi socială), urmând ca profesorul psihopedagog să îşi organizeze activităţile şi modalităţile de realizare a acestora. Activităţile de terapie se desfăşoară în cabinete special amenajate, individual sau cu un grup de 2-3 elevi.
14. Activităţile de Evaluare şi consiliere psihopedagogică, psihodiagnoză se realizează individual, cu fiecare elev care participă la procesul de reabilitare şi de compensare prin programe de intervenţie personalizată realizate după specificul alternativei de pedagogie curativă (tehnici terapeutice umaniste, existenţiale, de psihoterapie pozitivă).
15. La clasele în care dizabilităţile intelectuale severe, grave sunt asociate cu deficienţe locomotorii se vor norma câte 4 ore de Kinetoterapie pe clasă, cu încadrarea în numărul total de ore pe aria curriculară.
16. Activităţile din aria curriculară Terapie educaţională complexă şi integrată, marcată cu *, se normează astfel: un post de învăţător-educator sau de profesor-educator cu norma de 20 de ore pentru fiecare clasă. Activităţile propuse sunt realizate de către învăţătorul-educator sau de către profesorul-educator cu toţi elevii din clasă, în completarea programului de predare-învăţare-evaluare.
17. Centrul de Pedagogie Curativă poate decide ca unele activităţi ale profesorului de psihopedagogie specială să se desfăşoare în parteneriat cu profesorul psihopedagog de la clasă (în cadrul ariilor curriculare Om şi societate, Arte, Tehnologii, Educaţie fizică, sport şi sănătate), cu condiţia respectării programului zilnic de reabilitare, compensare, integrare a elevului.
Curriculumul propus oferă posibilitatea cadrului didactic să respecte ritmurile elevilor cu dizabilităţi intelectuale severe, profunde şi/sau asociate şi să aleagă activităţile accesibile în funcţie de potenţialul acestora. Astfel, unele competenţe specifice nu se pot realiza la anumite nivele de dezvoltare propuse în curriculum, dând posibilitatea de a fi reluate la un alt nivel sau la o altă disciplină.
Nivelele de dezvoltare propuse sunt constituite pe baza ciclurilor curriculare, care grupează mai mulţi ani de studiu, uneori chiar cicluri şcolare diferite, care au în comun realizarea unor finalităţi educaţionale corelate cu dezvoltarea elevilor. Ele se suprapun pe structura sistemului de învăţământ, având ca finalitate focalizarea obiectivului major al fiecărei etape şcolare, determinând reglări ale sistemului prin modificări curriculare ale procesului. Astfel:
• Nivelul IV de dezvoltare cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I şi II, vizând nivelul de introducere, iniţiere şi familiarizare cu sistemul educaţional formal. Este importantă această perioadă pentru că elevul este învăţat să se joace, să citească, să scrie, să vorbească, să se ocupe de propria ţinută, să se comporte, să relaţioneze cu ceilalţi şi să se integreze în mediul din care face parte.
• Nivelul V de dezvoltare cuprinde clasele III-VI, vizând nivelul de formare şi învăţare.
• Nivelul VI de dezvoltare cuprinde clasele VII-X, vizând nivelul de finalizare, consolidare a învăţării, declanşarea elementelor de pregătire vocaţională şi a deprinderilor pentru viaţa independentă.
Prezentele precizări sunt parte integrantă a planului-cadru de învăţământ, sunt valabile pentru clasele din învăţământul special care şcolarizează elevi cu dizabilităţi intelectuale severe, profunde şi/sau asociate în alternativa educaţională Pedagogie curativă.
ANEXA 12
PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate
┌─────────────────────┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬ ────┬───┬───┐
│Aria curriculară/ │P │I │II │III│IV │V │VI │VII│VIII│IX │X │
│Disciplină/Terapii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│I. Limbă şi │4-7│4-7│4-7│4-7│4-7│5-8│5-8│5-8│6-9 │6-9│6-9│
│comunicare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Abilităţi de │4-5│4-5│4-5│4-5│4-5│5-6│5-6│5-6│6-7 │6-7│6-7│
│comunicare şi limbaj │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Limbaj mimico-gestual│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
│/Limbaj Braille │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│II. Matematică şi │2-3│3-4│3-4│3-5│3-5│4-6│4-6│4-6│4-5 │4-5│4-5│
│ştiinţe ale naturii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Educaţie senzorială │2 │2 │2 │2 │2 │1 │1 │0-1│- │- │- │
│şi psihomotorie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Elemente de │- │1 │1 │1 │1 │1-2│1-2│2 │2 │2 │2 │
│matematică │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Cunoaşterea şi igiena│- │- │- │0-1│0-1│1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│corpului uman │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Explorarea mediului │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│înconjurător │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│III. Om şi societate │2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3 │2-3│2-3│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Abilităţi │1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │- │- │
│socioemoţionale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Educaţie socială │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Religie │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│IV. Educaţie fizică, │2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3 │2-3│2-3│
│sport şi sănătate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Educaţie fizică şi │1 │1 │1 │1 │1 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
│activităţi sportive │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Joc şi mişcare │1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │- │- │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│V. Arte │2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3 │2-3│2-3│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Educaţie plastică │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Muzică, ritm şi │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│mişcare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│VI. Tehnologii │1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│3-4│3-4│4-5│6-7 │7-8│7-8│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Abilitare manuală │1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │- │- │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Activităţi practice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│şi de │- │- │- │- │- │2 │2 │3 │5 │6 │6 │
│preprofesionalizare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Tehnologii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│informatice asistive │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│şi de acces* │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│VII. Consiliere şi │1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2 │1-2│1-2│
│orientare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Consiliere şi │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│dezvoltare personală │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1│0-1│
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Total ore trunchi │14 │15 │15 │15 │15 │19 │19 │20 │23 │24 │24 │
│comun │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Curriculum la decizia│2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│1-2│1-2│1-2│1-2 │1-2│1-2│
│şcolii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Număr minim de ore pe│16 │17 │17 │17 │17 │20 │20 │21 │24 │25 │25 │
│săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Număr maxim de ore pe│17 │18 │18 │18 │18 │21 │21 │22 │25 │26 │26 │
│săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴ ────┴───┴───┤
│VIII. Terapie │număr de ore stabilit de profesorul educator│
│educaţională complexă│pentru fiecare elev/clasă, în norma de 20 de│
│şi integrată** │ore a acestuia │
├─────────────────────┼───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬ ────┬───┬───┤
│IX. Terapii specifice│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│şi de compensare │13 │13 │13 │12 │12 │11 │11 │11 │10 │10 │10 │
│(individuale/ de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│grup) *** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Terapii şi programe │10 │10 │10 │9 │9 │8 │8 │8 │7 │7 │7 │
│de intervenţie**** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Kinetoterapie │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
├─────────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼ ────┼───┼───┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│consiliere │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│psihopedagogică, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└─────────────────────┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴ ────┴───┴───┘
NOTĂ:
Prezentul plan-cadru se aplică în toate unităţile de învăţământ special care organizează învăţământ primar şi gimnazial, pentru dizabilităţi senzoriale multiple/surdocecitate.
* Disciplina Tehnologii informatice asistive şi de acces presupune utilizarea unor programe informatice specifice, în scopul accesibilizării informaţiilor, utilizării operaţionale a acestora în diverse contexte şi adaptării comunicării receptive şi expresive.
** Terapia educaţională complexă şi integrată are alocată o normă de profesor educator/clasă şi cuprinde activităţi de: Formare a autonomiei personale, Socializare, Stimulare cognitivă, Terapie ocupaţională şi Ludoterapie. Aceste activităţi, realizate de profesorul-educator, sprijină şi completează programul de predare-învăţare-evaluare realizat de profesorul de psihopedagogie specială. Numărul orelor de terapie se stabileşte în mod personalizat pentru fiecare elev, în funcţie de particularităţile sale de vârstă şi de dezvoltare individuală.
*** Orele de la Terapiile specifice şi de compensare sunt alocate pe clasă/pe săptămână şi se realizează de către profesorul psihopedagog şi profesorul kinetoterapeut.
Activităţile din cadrul Terapiilor specifice şi de compensare se desfăşoară în şedinţe de aproximativ 15-45 de minute, individual sau cu grupuri de 2-3 elevi, în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi de specificul grupului.
**** Activităţile din categoria Terapii şi programe de intervenţie se stabilesc în funcţie de tipul de dizabilitate şi nivelul de severitate. Acestea se realizează prin planuri de intervenţie personalizată de către profesorul psihopedagog, în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi de specificul grupului. Pot fi: stimulare multisenzorială, educaţie psihomotrică, educaţie perceptiv-vizuală, orientare spaţială şi mobilitate, antrenament auditiv, antrenament verbal, abilitare-reabilitare auditiv-verbală, terapia tulburărilor de limbaj, dezvoltarea sensibilităţii tactil-kinestezice, formarea reprezentărilor tactil-kinestezice, structurarea şi dezvoltarea limbajului, limbaj mimico-gestual, labiolectură, tehnici alternative de comunicare, educaţie ritmică, educaţie pre-Braille, tehnici de modelare comportamentală etc.
ANEXA 13
PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi auditive
┌───────────────────┬───┬───┬───┬────┬────┬────┬────┬── ──┬────┐
│Aria curriculară/ │P │I │II │III │IV │V │VI │VII │VIII│
│Disciplină/Terapii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│I. Limbă şi │5-7│5-8│5-8│6-10│6-10│7-10│7-10│8-11│8-11│
│comunicare* │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Abilităţi de │4-5│- │- │- │- │- │- │- │- │
│comunicare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Citire - scriere - │- │4-5│4-5│4-5 │4-5 │- │- │- │- │
│comunicare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Limba şi literatura│- │- │- │- │- │4-5 │4-5 │5-6 │5-6 │
│română │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Limbaj │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│mimico-gestual │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│românesc │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Labiolectură │- │0-1│0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Limba modernă │- │- │- │1-2 │1-2 │2 │2 │2 │2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│II. Matematică şi │4-5│4-5│4-5│5-6 │5-6 │5-7 │6-9 │7-11│7-11│
│ştiinţele naturii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Matematică şi │4 │4 │4 │- │- │- │- │- │- │
│explorarea mediului│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Matematică │- │- │- │4 │4 │4 │4 │4 │4 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Ştiinţe ale naturii│- │- │- │1 │1 │- │- │- │- │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Fizică │- │- │- │- │- │- │1-2 │1-2 │1-2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Chimie │- │- │- │- │- │- │- │1-2 │1-2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Biologie │- │- │- │- │- │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│III. Om şi │2-3│2-3│2-3│2-3 │4-7 │4-7 │4-7 │4-7 │4-7 │
│societate** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Abilităţi │1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │
│socio-emoţionale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Educaţie socială │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Istorie │- │- │- │- │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Geografie │- │- │- │- │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Religie │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│IV. Educaţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│fizică, sport şi │2-3│2-3│2-3│2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │
│sănătate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Educaţie fizică şi │1 │1 │1 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
│activităţi sportive│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Joc şi mişcare │1 │1 │1 │- │- │- │- │- │- │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│V. Arte │2-3│2-3│2-3│2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Educaţie plastică │1 │1 │1 │1 │1 │2 │2 │2 │2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Muzică, ritm şi │1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │
│mişcare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│VI. Tehnologii │1-3│1-3│1-3│1-3 │1-3 │2-4 │2-4 │2-4 │2-4 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Abilităţi practice │1-2│1-2│1-2│1-2 │1-2 │- │- │- │- │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Informatică şi TIC │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Educaţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│tehnologică şi │- │- │- │- │- │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│aplicaţii practice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│VII. Consiliere şi │1-2│1-2│1-2│1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│orientare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Consiliere şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│dezvoltare │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│personală │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Număr total de ore │17 │17 │17 │19 │21 │23 │24 │26 │26 │
│trunchi comun*** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Curriculum la │1-2│1-2│1-2│1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│decizia şcolii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Număr minim de ore │18 │18 │18 │20 │22 │24 │25 │27 │27 │
│pe săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Număr maxim de ore │19 │19 │19 │21 │23 │25 │26 │28 │28 │
│pe săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┴───┴───┴────┴────┴────┴────┴── ──┴────┤
│VIII. Terapie │număr de ore stabilit de profesorul │
│educaţională │educator pentru fiecare elev/clasă, în │
│complexă şi │norma de 20 de ore a acestuia │
│integrată**** │ │
├───────────────────┼───┬───┬───┬────┬────┬────┬────┬── ──┬────┤
│IX. Terapii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│specifice şi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│compensare │14 │13 │11 │11 │11 │11 │10 │9 │9 │
│(individuale/de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│grup)***** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Terapii şi programe│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de intervenţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│(educaţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│perceptiv-auditivă,│10 │10 │8 │8 │7 │7 │7 │6 │5 │
│formarea şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│structurarea │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│limbajului educaţie│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ritmică etc.) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Audiologie │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│educaţională │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Kinetoterapie │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼── ──┼────┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│consiliere │2 │1 │1 │1 │2 │2 │1 │1 │2 │
│psihopedagogică, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└───────────────────┴───┴───┴───┴────┴────┴────┴────┴── ──┴────┘
NOTĂ:
Prezentul plan-cadru se aplică în toate unităţile de învăţământ special care organizează învăţământ primar şi gimnazial, pentru dizabilităţi auditive.
* Pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, disciplina Limba şi literatura maternă are alocat un număr de ore egal cu cele pentru disciplina Limba şi literatura română.
** În cadrul disciplinei Educaţie socială vor fi studiate: la clasa a V-a Gândire critică şi drepturile copilului, la clasa a VI-a Educaţie interculturală, la clasa a VII-a Educaţie pentru cetăţenie democratică şi la clasa a VIII-a Educaţie economico-financiară. În învăţământul gimnazial (clasa a VI-a şi clasa a VII-a) cu predare în limbile minorităţilor naţionale, disciplina Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale are alocată o oră.
*** Disciplinele din prezentul plan-cadru de învăţământ fac parte din catedra de educaţie specială şi sunt realizate de profesorul de psihopedagogie specială, cu excepţia disciplinelor Religie, Educaţie fizică şi activităţi sportive şi Limbă modernă. În ciclul gimnazial, orele fac parte din catedre constituite pe discipline.
**** Terapia educaţională complexă şi integrată are alocată o normă de profesor educator/clasă şi cuprinde activităţi de: Formare a autonomiei personale, Socializare, Stimulare cognitivă, Terapie ocupaţională şi Ludoterapie. Aceste activităţi, realizate de profesorul-educator, sprijină şi completează programul de predare-învăţare-evaluare realizat de profesorul de psihopedagogie specială. Numărul orelor de terapie se stabileşte în mod personalizat pentru fiecare elev, în funcţie de particularităţile sale de vârstă şi de dezvoltare individuală.
***** Orele de la Terapiile specifice şi de compensare sunt alocate pe clasă/pe săptămână şi se realizează de către profesorul psihopedagog şi profesorul kinetoterapeut.
Activităţile din cadrul Terapiilor specifice şi de compensare se desfăşoară în şedinţe de aproximativ 15-45 de minute, individual sau cu grupuri de 2-3 elevi, în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi de specificul grupului de elevi.
Terapiile şi programele de intervenţie se stabilesc în funcţie de tipul de dizabilitate şi nivelul de severitate. Acestea se realizează prin planuri de intervenţie personalizată de către profesorul psihopedagog, în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi de specificul grupului, şi pot include: stimulare multisenzorială, educaţie psihomotrică, antrenament auditiv, antrenament verbal, abilitare-reabilitare auditiv-verbală, structurarea şi dezvoltarea limbajului, ortofonie, limbaj mimico-gestual, labiolectură, tehnici alternative de comunicare, educaţie ritmică, tehnici de modelare comportamentală etc.
ANEXA 14
PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi vizuale
┌──────────────────┬───┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬─ ────┬─────┐
│Aria curriculară/ │P │I │II │III │IV │V │VI │VII │VIII │
│disciplina │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│I. Limbă şi │8-9│9-10│9-10│9-10│9-10│9-10│9-10│10-11│9-10 │
│comunicare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Limba şi │5 │6 │6 │5 │5 │4 │4 │4 │4 │
│literatura română*│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Limba modernă 1 │1 │1 │1 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Limbă modernă 2 │- │- │- │- │- │2 │2 │2 │2 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Limbaj Braille │2 │2 │2 │2 │2 │1 │1 │1 │1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Elemente de limba │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│latină şi de │- │- │- │- │- │- │- │1 │- │
│cultură romanică │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Opţionale │0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│II. Matematică şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ştiinţe ale │4-5│4-5 │5-6 │5-6 │5-6 │6-7 │9-10│11-12│10-11│
│naturii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Matematică şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│explorarea │3 │3 │4 │- │- │- │- │- │- │
│mediului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Matematică │- │- │- │4 │4 │5 │5 │5 │5 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Ştiinţe ale │1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │
│naturii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Fizică │- │- │- │- │- │- │2 │2 │2 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Chimie │- │- │- │- │- │- │- │2 │2 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Biologie │- │- │- │- │- │1 │2 │2 │1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Opţionale │0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│III. Om şi │2-3│2-3 │2-3 │2-3 │4-5 │4-5 │4-5 │4-5 │6-7 │
│societate** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Abilităţi │1 │1 │1 │- │- │- │- │- │- │
│socioemoţionale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Educaţie socială │- │- │- │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Istorie │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │2 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Geografie │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │2 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Religie │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Opţionale │0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│IV. Educaţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│fizică, sport şi │2-3│2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │
│sănătate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Educaţie fizică şi│1 │1 │1 │1 │1 │2 │2 │2 │2 │
│sport │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Joc şi mişcare │1 │1 │1 │1 │1 │- │- │- │- │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Opţionale │0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│V. Arte │3-5│3-5 │3-5 │2-4 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Arte vizuale şi │1-2│1-2 │1-2 │1-2 │1 │- │- │- │- │
│abilităţi practice│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Educaţie plastică │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Muzică şi mişcare │2 │2 │2 │1 │1 │- │- │- │- │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Educaţie muzicală │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Opţionale │0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│VI. Tehnologii │1-3│1-3 │1-3 │1-3 │1-3 │2-3 │2-3 │2-3 │2-3 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Abilităţi practice│1-2│1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │- │- │- │- │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Educaţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│tehnologică şi │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │
│aplicaţii practice│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Informatică şi TIC│- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Opţionale │0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│VII. Consiliere şi│1-2│1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│orientare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Consiliere şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│dezvoltare │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│personală │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Opţionale │0-1│0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │0-1 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Total ore trunchi │21 │22 │23 │22 │24 │26 │29 │32 │32 │
│comun │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Curriculum la │1-2│1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │1-2 │
│decizia şcolii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Număr minim de ore│22 │23 │24 │23 │25 │27 │30 │33 │33 │
│pe săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Număr maxim de ore│23 │24 │25 │24 │26 │28 │31 │34 │34 │
│pe săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴─ ────┴─────┤
│VIII. Terapie │număr de ore stabilit de profesorul educator │
│educaţională │pentru fiecare elev/clasă, în norma de 20 de │
│complexă şi │ore a acestuia │
│integrată**** │ │
├──────────────────┼───┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬─ ────┬─────┤
│IX. Terapii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│specifice şi de │16 │15 │15 │15 │16 │14 │13 │13 │14 │
│compensare***** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Terapii şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│programe de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│intervenţie****** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│(Educaţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│perceptiv-vizuală,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│Orientare spaţială│12 │12 │12 │12 │12 │10 │10 │10 │10 │
│şi mobilitate, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│Educaţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│psihomotrică, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│Logopedie/Terapia │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│tulburărilor de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│limbaj etc.) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Kinetoterapie │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
├──────────────────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ────┼─────┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│consiliere │2 │1 │1 │1 │2 │2 │1 │1 │2 │
│psihopedagogică, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────────┴───┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴─ ────┴─────┤
│Un post de profesor preparator (nevăzător) pentru fiecare clasă │
│- 20 de ore/săptămână.*** │
└────────────────────────────────────────────────────── ──────────┘
NOTĂ:
Prezentul plan-cadru se aplică în toate unităţile de învăţământ special care organizează învăţământ primar şi gimnazial, pentru dizabilităţi vizuale.
* Disciplina Limba şi literatura română la clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a se intitulează Comunicare în limba română. Pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, disciplina Limba şi literatura maternă are alocat un număr de ore egal cu cel pentru disciplina Limba şi literatura română.
** În cadrul disciplinei Educaţie socială vor fi studiate: la clasa a V-a Gândire critică şi drepturile copilului, la clasa a VI-a Educaţie interculturală, la clasa a VII-a Educaţie pentru cetăţenie democratică şi la clasa a VIII-a Educaţie economico-financiară. În învăţământul gimnazial (clasa a VI-a şi clasa VII-a) cu predare în limbile minorităţilor naţionale, disciplina Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale are alocată o oră.
*** Conform prevederilor Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se alocă un profesor preparator (nevăzător) - un post la fiecare clasă/grup de elevi nevăzători (8-12 elevi), cu norma didactică de 20 de ore/săptămână.
**** Terapia educaţională complexă şi integrată are alocată o normă de profesor educator/clasă şi cuprinde activităţi de: Formare a autonomiei personale, Socializare, Stimulare cognitivă, Terapie ocupaţională şi Ludoterapie. Aceste activităţi, realizate de profesorul-educator, sprijină şi completează programul de predare-învăţare-evaluare realizat de profesorul de psihopedagogie specială. Numărul orelor de terapie se stabileşte în mod personalizat pentru fiecare elev, în funcţie de particularităţile sale de vârstă şi de dezvoltare individuală.
***** Orele din aria curriculară Terapii specifice şi de compensare sunt alocate pe clasă/pe săptămână şi se realizează de către profesorul psihopedagog şi profesorul kinetoterapeut. Activităţile din cadrul ariei curriculare Terapii specifice şi de compensare se desfăşoară în şedinţe de 15-45 de minute, individual sau cu grupuri de 2-3 elevi, în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi de specificul grupului, în cabinete specializate sau în parteneriat cu profesorul de psihopedagogie specială de la clasa în care este înscris elevul.
****** Activităţile din categoria Terapii şi programe de intervenţie se stabilesc în funcţie de tipul de dizabilitate şi nivelul de severitate. Acestea se realizează prin planuri de intervenţie personalizată de către profesorul psihopedagog, în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi de specificul grupului: stimulare multisenzorială, educaţie psihomotrică, educaţie perceptiv-vizuală, orientare spaţială şi mobilitate, dezvoltarea sensibilităţii tactil-kinestezice, dezvoltarea reprezentărilor tactil-kinestezice, dezvoltarea limbajului, terapia tulburărilor de limbaj, educaţie Braille, tehnici de modelare comportamentală etc.
ANEXA 15
PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru învăţământul special primar şi gimnazial, dizabilităţi locomotorii
┌────────────────┬──┬──┬──┬───┬──┬──┬──┬───┬────┐
│Aria curriculară│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│/Disciplină/ │P │I │II│III│IV│V │VI│VII│VIII│
│Terapii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼──┴──┴──┴───┴──┴──┴──┴───┴────┤
│I. Limbă şi │ │
│comunicare │ │
├────────────────┤ │
│II. Matematică │ │
│şi ştiinţele │ │
│naturii │ │
├────────────────┤ │
│III. Om şi │Se respectă prevederile │
│societate │planurilor-cadru specifice │
├────────────────┤fiecărui ciclu de învăţământ, │
│IV. Educaţie │primar şi gimnazial, utilizate│
│fizică, sport şi│în învăţământul de masă*. │
│sănătate │ │
├────────────────┤ │
│V. Arte │ │
├────────────────┤ │
│VI. Tehnologii │ │
├────────────────┤ │
│VII. Consiliere │ │
│şi orientare │ │
├────────────────┼──────────────────────────────┤
│VIII. Terapie │număr de ore stabilit de │
│educaţională │profesorul educator pentru │
│complexă şi │fiecare elev/clasă, în norma │
│integrată** │de 20 de ore a acestuia │
├────────────────┼──┬──┬──┬───┬──┬──┬──┬───┬────┤
│IX. Terapii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│specifice şi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│compensare │16│15│15│15 │16│14│13│13 │14 │
│(individuale/de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│grup)*** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼──┼──┼──┼───┼──┼──┼──┼───┼────┤
│Terapii şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│programe de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│intervenţie**** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│(stimulare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│multisenzorială,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│educaţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│psihomotrică, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│structurarea şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│dezvoltarea │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│limbajului, │10│10│10│10 │10│8 │8 │8 │8 │
│terapia │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│tulburărilor de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│limbaj, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│stimulare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│cognitivă, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│tehnici de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│modelare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│comportamentală │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│etc.) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼──┼──┼──┼───┼──┼──┼──┼───┼────┤
│Kinetoterapie │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │
├────────────────┼──┼──┼──┼───┼──┼──┼──┼───┼────┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│consiliere │2 │1 │1 │1 │2 │2 │1 │1 │2 │
│psihopedagogică,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────────┴──┴──┴──┴───┴──┴──┴──┴───┴────┘
NOTĂ:
Prezentul plan-cadru se aplică în toate unităţile de învăţământ special care organizează învăţământ primar şi gimnazial, pentru dizabilităţi locomotorii.
* Pentru disciplinele din ariile curriculare I-VII se respectă prevederile planurilor-cadru specifice fiecărui ciclu de învăţământ, primar şi gimnazial, utilizate în învăţământul de masă.
** Terapia educaţională complexă şi integrată are alocată o normă de profesor educator/clasă şi cuprinde activităţi de: Formare a autonomiei personale, Socializare, Stimulare cognitivă, Terapie ocupaţională şi Ludoterapie. Aceste activităţi, realizate de profesorul-educator, sprijină şi completează programul de predare-învăţare-evaluare realizat de profesorul de psihopedagogie specială. Numărul orelor de terapie se stabileşte în mod personalizat pentru fiecare elev, în funcţie de particularităţile sale de vârstă şi de dezvoltare individuală.
*** Orele de la Terapiile specifice şi de compensare sunt alocate pe clasă/pe săptămână. Activităţile din categoria Terapii şi programe de intervenţie se stabilesc în funcţie de tipul de dizabilitate şi nivelul de severitate şi se realizează prin planuri de intervenţie personalizată, de către profesorul psihopedagog.
Activităţile din cadrul Terapiilor specifice şi de compensare se desfăşoară în şedinţe de aproximativ 15-45 de minute, individual sau cu grupuri de 2-3 elevi, în cabinete specializate sau în clasa în care este înscris elevul, în parteneriat cu profesorul de psihopedagogie specială sau cu profesorul educator.
**** Activităţile din categoria Terapii şi programe de intervenţie se stabilesc în funcţie de tipul de dizabilitate şi nivelul de severitate. Acestea se realizează prin planuri de intervenţie personalizată de către profesorul psihopedagog, în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltarea individuală şi de specificul grupului: stimulare multisenzorială, educaţie psihomotrică, structurarea şi dezvoltarea limbajului, terapia tulburărilor de limbaj, stimulare cognitivă, tehnici de modelare comportamentală etc.
ANEXA 16
PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT
pentru învăţământul primar şi gimnazial din unităţile şcolare
şi clasele afiliate din centrele de detenţie, centrele educative şi penitenciare
┌───────────────────┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬── ──┐
│Aria curriculară/ │P │I │II │III│IV │V │VI │VII│VIII│
│disciplina │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│I. Limbă şi │4-6│4-5│4-5│4-5│4-5│4-6│4-6│4-6│4-6 │
│comunicare* │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Limba şi literatura│4-5│3 │3 │3 │3 │2 │2 │2 │2 │
│română │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Limba modernă 1 │ │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Limba modernă 2 │ │ │ │ │ │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-2│0-2│0-2│0-2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│II. Matematică şi │2-3│4-5│4-5│4-5│4-5│4-6│4-6│4-6│4-6 │
│ştiinţe ale naturii│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Matematică │2 │3 │3 │3 │3 │2 │2 │2 │2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Fizică │ │ │ │ │ │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Chimie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Ştiinţele naturii/ │ │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│Biologie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-2│0-2│0-2│0-2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│III. Om şi │3-4│3-4│3-4│3-4│4-5│5-7│5-7│5-7│5-7 │
│societate** │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Educaţie civică/ │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
│Educaţie socială │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Istorie │ │ │ │ │1 │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Geografie │ │ │ │ │ │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Religie │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-2│0-2│0-2│0-2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│IV. Educaţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│fizică, sport şi │2-3│2-3│2-3│2-3│2-3│1-3│1-3│1-3│1-3 │
│sănătate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Educaţie fizică şi │2 │2 │2 │2 │2 │1 │1 │1 │1 │
│sport │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-2│0-2│0-2│0-2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│V. Arte │2-3│1-2│1-2│1-2│1-2│2-3│2-3│2-3│2-3 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Educaţie plastică │2 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Educaţie muzicală │ │ │ │ │ │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│VI. Tehnologii │2-3│3-4│3-4│3-4│3-4│4-6│4-6│4-6│4-6 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Abilităţi practice/│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│Educaţie │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│tehnologică │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Activităţi de │1 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │2 │
│preprofesionalizare│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Informatică şi TIC │- │- │- │- │- │1 │1 │1 │1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-2│0-2│0-2│0-2 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│VII. Consiliere şi │1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2│1-2 │
│orientare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Consiliere şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│dezvoltare │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│personală │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Opţionale │0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1│0-1 │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Total ore trunchi │16 │18 │18 │18 │19 │21 │21 │21 │21 │
│comun │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Curriculum la │3-4│1-2│1-2│1-2│1-2│1-4│1-5│1-6│1-7 │
│decizia şcolii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Număr minim de ore │19 │19 │19 │19 │20 │22 │22 │22 │22 │
│pe săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Număr maxim de ore │20 │20 │20 │20 │21 │25 │26 │27 │28 │
│pe săptămână │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴── ──┤
│VIII. Terapie │Număr de ore stabilit de profesorul │
│educaţională │educator pentru fiecare elev/clasă, │
│complexă şi │în norma de 20 de ore a acestuia │
│integrată │ │
├───────────────────┼───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬── ──┤
│IX. Terapii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│specifice şi de │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │4 │
│compensare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Terapii şi programe│3 │3 │3 │3 │3 │3 │3 │3 │3 │
│de intervenţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼── ──┤
│Evaluare şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│consiliere │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │1 │
│psihopedagogică, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│psihodiagnoză │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└───────────────────┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴── ──┘
NOTĂ:
1. La clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, disciplina Limba şi literatura română se intitulează Comunicare în limba română. La clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a se studiază integrat disciplina Matematică şi explorarea mediului.
2. Rolul activităţilor de preprofesionalizare este acela de a dezvolta abilităţi menite să faciliteze elevilor inserţia socioprofesională. Aceste activităţi se desfăşoară în ateliere protejate sau în parteneriat cu operatori economici şi sunt realizate de personal didactic specializat, în funcţie de nevoile actuale de pe piaţa muncii.
3. Activităţile de Terapie educaţională complexă şi integrată sunt realizate de către învăţătorul/institutorul/profesorul-educator/profesorul de educaţie specială, cu toţi elevii din clasă, în completarea programului de predare-învăţare-evaluare, la propunerea consiliului pentru curriculum/CIEC al şcolii, în funcţie de nevoile specifice individuale şi de grup, şi pot cuprinde următoarele categorii de activităţi: activităţi de stimulare cognitivă; activităţi recreative; activităţi de dezvoltare a autonomiei personale şi sociale; activităţi de terapie ocupaţională desfăşurate în parteneriat cu serviciul educaţie şi asistenţă psihosocială subordonat Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Activităţile desfăşurate în parteneriat vor fi aprobate de către conducerea instituţiei, la propunerea dirigintelui clasei sau la propunerea comisiei pentru curriculum.
4. Activităţile de Terapii specifice şi de compensare sunt predate de profesori psihopedagogi absolvenţi de psihologie, psihopedagogie, psihopedagogie specială, pedagogie etc., conform centralizatorului pentru învăţământ special, şi cuprind ore de Psihoterapie/Terapie ocupaţională şi orientare profesională/Terapie afectiv-atitudinală şi comportamentală. Aceste activităţi se desfăşoară pe grupe de 2-3 elevi în cabinete specializate.
* Pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, disciplina Limba şi literatura maternă are alocat un număr de ore egal cu cele pentru disciplina Limba şi literatura română.
** În învăţământul gimnazial (clasa a VI-a şi clasa a VII-a) cu predare în limbile minorităţilor naţionale, disciplina Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale are alocată o oră.
sursa: monitoruljuridic.ro
Posts
Rubiconul este un râu situat între Cesena si Rimini, din Italia. Iulius Cezar în fruntea legiunii a 13-a a traversat Rubiconul, deși, deși pe vremea aceea un păcat de moarte, conform legislatiei romane.
Conform acestei legislatii niciun general roman nu avea dreptul sa-l traverseze si avea ca scop sa protejezeRoma de la o dictatura militară impusă prin preluarea puterii de fortele militare.
La 10 ianuarie 49 î.Hr, Cezar trece raul, si se indrepta spre Roma, strigând : „Alea iacta est!” („Zarurile au fost aruncate”), sau „nu mai există cale de întoarcere”, deschizând ostilităţile cu Pompei şi războiul civil care va dura peste patru ani. Surprins de rapiditatea înaintării lui Cezar, Pompei este obligat să se refugieze (martie 49), de la Brundisium în Grecia, unde începe concentrarea de forţe în vederea recuceririi Italiei.
„Textul original al aforismului
Caesarum XII. vitae (Viața celor 12 Cezari) [XXXII] “Cum stătea la îndoială, el văzu un semn. Dintr-odată i-a apărut o figură de statură foarte mare și puternică stând așezată și jucându-se pe o trestie; și după ce se apropiaseră de el nu numai ciobanii ci și mulți dintre soldați, care își abandonaseră posturile, printre ei erau fiind și trâmbițași, apariția îi smulse unuia dintre ei trâmbița, se repezi în râu și cântând o melodie războinică se îndreptă spre malul opus. Atunci Cesar exclamă: „Să urmăm calea pe care ne-o arată zeii și spre care ne împing acțiunile nedrepte ale dușmanilor noștri. Zarul este aruncat.”
Dat fiind faptul că în anul 50 î. Hr. mandatul de proconsul a lui Caesar expirase, Pompei i-a ordonat să se întoarcă la Roma și i-a cerut să-și demobilizeze armata la intrarea în Cetate.
Caesar era conștient că soarta lui va pusă în primejdie dacă se va întoarce fără putere armată la Roma, așadar pe 10 ianuarie 49 î. Hr. trece râul Rubicon și își atacă propria-i patrie, Roma.
Caesar este triumfător și este numit dictator, dorindu-l pe Marc Antoniu ca prim locotenent. În cele din urmă, Caesar a demisionat din postul de dictator după unsprezece zile și a impus să fie ales pentru a doua oară consul.”
“Toate panzele sus” de Radu Tudoran Volumul I rezumat comentariu literar
Capitolul I
Kir Iani, capitan pe vasul Penelopa, acosteaza la vechiul chei de zid din Galati.
Anton Lupan, un inginer, si-a incarcat cufarul intr-o birja, iar el a plecat sa caute un vechi prieten, dar afla ca intre timp acesta a murit, ceea ce la facut pe Anton Lupan sa mearga ganditor pe Calea Domneasca, deschizandu-se in fata lui un maidan intins unde l-a intalnit pe primul om care-l va insoti in calatoriile sale, Ieremie.
Acestia au mers povestind intamplari din viata lor pana cand au ajuns la portul unde era acostata Penelopa.
Anton Lupan a vorbitcu Kir Iani, care le-a ingaduit sa mearga cu corabia pana la Stambul platind 7 icosari.
Mai tarziu Penelopa acosta la Cheiul secund al Sulinei. Anton Lupan a plecat sa cerceteze imprejurimile pana cand a zarit o corabie care i se parea cunoscuta si care s-a dovedit a fi chiar corabia lui unde se poate sa fi murit vechiul sau prieten pe care l-a cautat si la vechiul chei de zid din Galati.
Capitolul II
Anton Lupan a plecat din Valahia, de langa tatal sau de la o varsta foarte frageda pentru a merge la Paris sa invete. Acolo l-a intalnit pe Pierre Vaillant si au devenit foarte buni prieteni.
Intr-o zi, bunicul lui Pierre Vaillant, Mos Leon a plecat la prietenul sau, Mos Gir, iar Pierre Vaillant cu Anton Lupan, manati de curiozitate deoarece niciodata nu au intrat in camera lui Mos Leon, au reusit sa intre in camera, unde au gasit un jurnal si o carte a lui Charles Darwin pe care au inceput sa le citeasca.
Citind, ei au descoperit ca bunicul lui Pierre Vaillant si cu Charles Darwin au cautat odata un pamant nemaicalcat pana atunci picior de om, dar nu aun reusit sa-l cerceteze. Peste ani, s-a desfasurat aceeasi expeditie in acre s-au dus si tatal lui Pierre Vaillant, Arnold Vaillant cu Mos Gir, dar din nefericire nici ei n-au reusit sa cerceteze pamantul, iar toti au murit, cu exceptia unui singur om, care a fost Mos Gir, dar care niciodata nu a vorbit despre asta.
Atunci cei doi tineri, Anton Lupan si Pierre Vaillant s-au hotarat sa-i scrie lui Charles Darwin si sa-i spuna ca vor merge chiar ei in expeditie. Anton Lupan cu Pierre Vaillant au inceput sa stranga bani pentru a cumpara o corabie si pt.a plati un echipaj, iar din aceasta cauza ei s-au dus la Stambul sa lucreze la constructia unui drum de fier, asta pana cand au cumparat o goeleta olandeza pe care au numit-o L’Esperance.
Atunci ei au decis ca Anton Lupan sa ramna la Stambul si sa astepte sa se termine contractul incheiat cu sultan, iar Pierre sa caute un echipaj, dar cand a venit timpul sa plece in expeditia planuita timp de atatia ani, Anton Lupan afla ca prietenul lui ar putea fi mort.
Capitolul III
In continuarea actiunii, Anton Lupan impreuna cu Gherasim, fostul carmaci al corabiei Penelopa, Iermie, Ismail, fostul bucatar al corabiei Penelopa si Haralamb, au inceput a o dezgropa pe L’Esperance pentru a o repara, dar pentru acest lucru, Anton Lupan l-a trimis pe Ieremie la Galati pentru a cumpara materiale, iar cand s-a intors, a adus un baiat de 16 ani pe nume Mihu si cu cainele sau Negrila, pe care Anton Lupan l-a invitat sa ramana cu ei pe vas, iar Mihu a acceptat indata.
Capitolul IV
Cand Ieremie a plecat la Galati, dupa materiale, el a lasat vorba unui plutas, care era pasionat de corabii, pe nume Cristea Busuioc sa-I aduca pini la Galati, dar acest plutas si-a construit o pluta cu care a venit pana la Sulina. Can Cristea Busuioc a vazut corabia lui Anton Lupan, l-a rugat sa-l lase si pe el sa se alature echipajului, iar din acea seara, Cristea Busuioc a devenit membru al echipajului de peL’Esperance. • Capitolul V
In seara cand Cristea Busuioc a intrat in randul marinarilor, Anton Lupan a vorbit echipajului despre traseul pe care o sa-l parcurga. Gherasim si Ismail nu erau foarte incantati deoarece ei stiau ce periculos este traseul, in schimb Ieremia si Mihu erau foarte bucurosi. In acea seara marinarii au ales si un nou nume corabiei care este asemanator cu cel de pana acum. Corabia se numea din acel moment SPERANTA.
Capitolul VI
Intr-o seara cand Mos Ifrim, care era paznicu farului, s-a imbatat si a inceput sa-si dezvaluie taina pe care a tinut-o timp de mai multi ani. Acesta a zis ca el l-a omorat pe fratele lui Gherasim, si ca cel mai bun prieten al lui Anton Lupan, Pierre Vaillant, s-ar putea totusi sa fie in viata. In urmatoarele zile, corabia Speranta a fost finalizata,iar capitanul impreuna cu echipajul sau se pregatesc de a face o incercare de a iesi in larg.
Capitolul VII
Dupa iesirea in larg a Sperantei, aceasta s-a intors inapoi in port pentru a lua mancare si tot ce avea nevoie pentru drum si pentru a-si lua ramas bun de la Haralamb, Capitanul portului si de la toti cei pe care-i cunosteau.
Exact atunci cand Speranta isi ridica ancora, Haralamb l-a vazut pe fostul lui socru de care ii era teama sa nu-l omoare pentru ca a parasit-o pe fiica acestuia, nemaistand pe ganduri, s-a urcat pe corabie. La 15 iulie 1881, Speranta a pornit la drum cu toate panzele sus spre Tarigrad.
Capitolul IX
Ajunsi in Tarigrad, Ismail s-a dus sa-si vada casa, iar ceilalti au plecat sa se plimbe prin acest oras. Dupa mai mult timp, un armean numit Agop din bazar a venit pe bordul Sperantei rugandu-l pe capitan sa-l duca pana la Atena platind o buna suma de bani.
Dupa aceea Anton Lupan s-a dus la un hotel renumit ptentru vizitatorii straini, pentru a citi ziare sa afle ce s-a mai intamplat prin lume, pana ce a vazut un geamantan ce I se parea cunoscut, dar nu i-a dat importanta. Mai tarziu, Anton Lupan il aude pe portar spunand unui client:”Bon voyage Monsieur Vaillant”, iar el auzind aceste cuvinte, si-a dat seama ca bunul lui prieten Pierre traieste si a inceput sa-l caute peste tot, dar fara nici un folos. Atunci Anton Lupan a hotarat sa plece la Atena, dar inainte sa ridice ancora, un calugar l-a rugat pe capitan sa-l duca si pe el pe insula Skyros.
De cum s-a imbarcat calugarul, Speranta a plecat la drum.
Capitolul XI
In timp ce se indreptau spre Skyros, Mihu il banuia pe acel calugar care incepuse sa se poarte ciudat. Cand Mihu a vrut sa citeasca din Biblie, el a observat ca de fapt calugarul citea de fapt “Contele de Monte Cristo”. Dupa ce calugarul a stat o zi intreaga in cabina, Mihu a reusit sa-i cotrobaie prin lucruri, profitand ca a iesit o clipa din cabina, iar acesta a vazut pasaportul lui pe care scria ca, calugarul era de fapt Pierre Vaillant, dar de fapt Anton Lupan a descoperit ca era Spanu’, piratul care l-a omorat pe Pierre.
Cand capitanul Sperantei si restul echipajului s-au apropiat de el ca sa-l doboare, Spanu’ l-a luat pe Mihu drept ostatic, dar Negrila vazand ca stapanul sau e amenintat, l-a rapus pe presupusul calugar. Putin mai tarziu, echipajul a aflat ca Spanu’ a stat toata ziua in cabina pt a le infunda pustile, iar profitand de o clipa de neatentie a carmaciului, acesta le-a stricat busola, indreptandu-i catre o insula parasita unde ii asteptau oamenii lui Spanu’ pt. a le fura averea pe care o avea Agop.
Dupa catva timp, Speranta a ajuns pe insula pustie pe care se aflau oamenii lui Spanu’.
Capitolul XII
Anton Lupan a coborat impreuna cu ceilalti pe insula ca sa-i prinda pe ceilalti pirati. I-au prins pe unii dintre ei si i-au legat impreuna cu Spanu’.
Dupa aceea au plecat iar sa cerceteze insula si au gasit-o pe Penelopa, cu unii marinari,cu capitanul Kir Iani si cu o fata pe nume Adnana pe care un bun prieten al lui Spanu’, Huseim i-a vandut-o acestuia.
Intre timp, Spanu’ i-a spus lui Agop din bazar sa-i dezlege, iar acesta de frica, i-a dezlegat, iar pe Agop si pe Ismail care ramasese de paza, dar care adormise, i-a inchis in hambar, iar dupa aceea piratii au plecat cu Speranta.
Anton Lupan impreuna cu restul echipajului, dupa ce au descoperit ca Speranta nu mai era ancorata, ei s-au urcat la bordul Penelopei pt a ajunge din urma corabia furata de pirati, numai ca acum capitan pe corabia Penelopa este Anton Lupan.
Prinsi din urma pe malul Africii, capitanul Sperantei s-a hotarat sa-i duca pe Spanu’ si pe Huseim la Pireu sa-i dea pe mana judecatorilor, dar acestia doi s-au aruncat in apa sperand sa ajunga la mal, dar ei au sfarsit prin a fi mancati de rechini.
Speranta se roti spre miazanoapte si a plecat la drum.
Capitolul XIV
Dupa ce au ajuns la Pireu, Agop din bazar a plecat fara sa-si mai ia ramas bun de la echipajul Sperantei, iar ceilalti pirati au fost dusi la judecata.
Anton Lupan cu Adnana si cu Negrila au plecat sa vada Acropolele, iar Haralamb cu Mihu si cu Ieremie s-au dus sa cunoasca orasul, dar mai tarziu ei s-au despartit, Ieremie intorcandu-se sa-i tina de urat lui Ismail care era de veghe, iar Gherasim a plecat sa-si vada familia. Mai pe seara, toti se intorsesera in afara de Haralamb cand deodata apare insotit de o grecoaica durduluie, anuntandu-i pe toti ca au de gand sa se insore. Echipajul Sperantei a incercat sa-l convinga pe Haralamb sa ramana cu ei dar n-au reusit.
Atunci Anton Lupan l-a trimis pe Gherasim sa mai caute un om, dar din nefericere, el n-a mai gasit pe nimeni, si astfel Anton Lupan a hotarat ca Adnana sa faca parte din echipaj pana la Marsilia, dar inainte de aceasta lau luat si pe Kir Nicolachi pana la destinatia lor pentru 120 de icosari. Cand se pregateau sa plece, apare Haralamb foarte frumos imbracat si ii spuse capitanului ca atunci cand vor mai ajunge la Pireu sa treaca pe la cafeneaua lor pe care o detinea viitoarea lui sotie.
Cand Gherasim ridica ancora, Haralamb sari pe schela in ultimul moment, si astfel echipajul ramase acelasi ca pana acum, si astfel Speranta a plecat cu toate panzele sus spre Marsilia.
Aici gasiti filmul integral pe episoade.........https://latimp.eu/?s=toate+panzele+sus
Povestea unui om leneş de Ion Creanga
Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes; de lenes ce era, nici imbucatura din gura nu si-o mesteca. Si satul, vazand ca acest om nu se da la munca nici in ruptul capului, hotari sa-l spanzure, pentru a nu mai da pilda de lenevie si altora. Si asa, se aleg vreo doi oameni din sat si se duc la casa lenesului, il umfla pe sus, il pun intr-un car cu boi, ca pe un butuc nesimtitor, si hai cu dansul la locul de spanzuratoare!
Asa era pe vremea aceea. Pe drum se intalnesc ei cu o trasura in care era o cucoana. Cucoana, vazand in carul cel cu boi un om care semana a fi bolnav, intreba cu mila pe cei doi tarani, zicand:
- Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav, sarmanul, si-l duceti la vro doftoroaie undeva, sa se caute.
- Ba nu, cucoana, raspunse unul dintre tarani; sa ierte cinstita fata dumneavoastra, dar aista e un lenes care nu credem sa fi mai avand pereche in lume, si-l ducem la spanzuratoare, ca sa curatim satul de-un trandav.
- Alei! oameni buni, zise cucoana, infiorandu-se; pacat, sarmanul, sa moara ca un caine, fara de lege! Mai bine duceti-l la mosie la mine; iacata curtea pe costisa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia asa, pentru imprejurari grele, Doamne fereste! A manca la posmagi si-a trai si el pe langa casa mea, ca doar stiu ca nu m-a mai pierde Dumnezeu pentr-o bucatica de paine. Da, suntem datori a ne ajuta unii pe altii.
- I-auzi, mai lenesule, ce spune cucoana: ca te-a pune la cotet, intr-un hambar cu posmagi, zise unul dintre sateni. Iaca peste ce noroc ai dat, bata-te intunericul sa te bata, uraciunea oamenilor! Sai degraba din car si multumeste cucoanei ca te-a scapat de la moarte si-ai dat peste belsug, luandu-te sub aripa dumisale. Noi gandeam sa-ti dam sapun si franghie. Iar cucoana, cu bunatatea dumisale, iti da adapost si posmagi; sa tot traiesti, sa nu mai mori! Sa-si puna cineva obrazul pentru unul ca tine si sa te hraneasca ca pe un trantor, mare minune-i si asta! Dar tot de noroc sa se planga cineva Bine-a mai zis cine-a zis ca "Boii ara si caii mananca". Hai, da raspuns cucoanei, ori asa, ori asa, ca n-are vreme de stat la vorba cu noi.
- Dar muieti-s posmagii? zise atunci lenesul, cu jumatate de gura, fara sa se carneasca din loc.
- Ce-a zis? intreba cucoana pe sateni.
- Ce sa zica, milostiva cucoana, raspunde unul. Ia, intreaba, ca muieti-s posmagii?
- Vai de mine si de mine, zise cucoana cu mirare, inca asta n-am auzit! Da' el nu poate sa si-i moaie?
- Auzi, mai lenesule: te prinzi sa moi posmagii singur, ori ba?
- Ba, raspunse lenesul. Trageti mai bine tot inainte! Ce mai atata grija pentru asta pustie de gura!
Atunci unul din sateni zise cucoanei:
- Bunatatea dumnevoastra, milostiva cucoana, dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gaste. Vedeti bine ca nu-l ducem noi la spanzuratoare numai asa, de flori de cuc, sa-i luam naravul. Cum chititi? Un sat intreg n-ar fi pus oare mana de la mana ca sa poata face dintr-insul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i imparateasa mare, ce-ti bati capul!
Cucoana atunci, cu toata bunavointa ce avea, se leha- meteste si de binefacere si de tot, zicand:
- Oameni buni, faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i fac felul. Si iaca asa au scapat si lenesul acela de sateni, si satenii aceia de dansul.
Mai pofteasca de-acum si alti lenesi in satul acela, daca le da mana si-i tine cureaua.
S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.
Iudaismul
Iudaismul este religia poporului evreu. Este totodată istoria, cultura, modul lui de viaţă. Este prima religie care a afirmat existenţa unui Dumnezeu unic. Ea se întemeiază pe textele Bibliei ebraice.
Avraam
Istoria vechilor evrei, aşa cum este ea povestită în Biblie, începe când Avraam pleacă din cetatea Ur, aflată în Caldeea, în ţara Canaanului, pe care Dumnezeu făgăduieşte să o dăruiască urmaşilor lui. Avraam se angajează să se supună Dumnezeului unic şi face cu el un legământ, al cărui semn este circumcizia. Credinţa lui Avraam sporeşte prin încercările pe care i le trimite Dumnezeu, cum ar fi cea a jertfei fiului său Isaac. Iacov, fiul lui Isaac primeşte numele de Israel. Din cauza foametei, urmaşii lui Avraam sunt nevoiţi să se refugieze în Egipt, unde rămân în robie timp de patru veacuri.
Moise
Dumnezeu îl alege pe Moise pentru a-i scoate pe vechii evrei din Egipt şi a-i călăuzi prin deşert până în Ţara Făgăduinţei. Pe muntele Sinai, Moise primeşte de la Dumnezeu „Cele Zece Porunci care vor fi săpate pe două table de piatră. Ele sunt purtate în „Chivotul Legii”. Toţi evreii acceptă „Cele Zece Porunci”. Timp de patruzeci de ani ei supravieţuiesc în pustiu graţie protecţiei divine. Împreună cu Iousua, succesorul lui Moise ei pornesc pentru cucerirea Ţării Făgăduinţei.
Regii şi profeţii
La sfârşitul celui de-al doilea mileniu î. Hr. vefchii evrei hotărăsc să-şi numească un rege. Profetul Samuel îl alege iniţial pe Saul, apoi pe David, care face din Ierusalim capitala regatului. Fiul lui David, Solomon, construieşte aici pentru a adăposti Chivotul Legii, un templu care va fi centrul vieţii religioase din Israel. Regatul este apoi împărţit: la nord, Israel; la sud, Iudeea. Atunci a fost vremea profeţilor, adesea simpli păstori sau agricultori, insuflaţi de Dumnezeu, care îndeamnă regii şi poporul să respecte poruncile.
Biblia este baza întergii gândiri iudaice. Ea este alcătuită din 24 de cărţi scrise în ebraică şi repartizate în trei grupe: Tora, Nebiim şi Ketuvim. Tora este o învăţătură, o cale de urmat. Ea cuprinde 5 părţi: Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii, şi Deuteronomul. Se găsesc aici povestirea despre originile lumii, evenimentele întemeietoare ale Israelului, apoi încercările poporului lui Israel, călăuzit de Moise. Însă Tora este mai mult decât o istorie şi mai mult decât o Lege, cu numeroasele ei învăţături, care au drept central Cele Zece Porunci şi preceptele iubirii de Dumnezeu şi ale iubirii aproapelui. Tora este partea fundamentală a Bibliei. Este citită la sinagogă, în ebraică, în fiecare dimineaţă de sabat şi de sărbătoare, de pe un sul de pergament pe care afost copiată de mână. În Nebiim se disting „profeţii cei vechi” şi „profeţii cei noi”.
„Profeţii cei vechi” povestesc istori Israelului de la cucerirea Canaanului până la distrugerea primului Templu din Ierusalim.
„Profeţii cei noi” dintre care trei mari(Isaia, Ieremia, Ieziechiel)şi 12 mici(Amos, Iona) insistă asupra conţinutului moral al mesajului divin. Cuvintele lor, ca şi cele din întreaga Biblie sunt destinate în primul rând lui Israel însă prin intermediul lui se adresează tuturor oamenilor. Ketuvim
sau „Scrierile” sunt foarte variate: psalmi, proverbe, cronici, cugetări despre problemele vieţii, ale morţii, suferinţei. Întreaga Biblie este numită de asemenea şi „Tora scrisă”
Talmudul
Acest cuvănt înseamnă “învătătură”. Biblia este un mesaj viu, iar înţelepţii au avut şi au în continuare sarcina de a interpreta ce este scris. În Talmud ei au formulat legi precise care permit aplicarea poruncilor Bibliei în orice împrejurare din viaţă. Aceste învăţături, mai întâi orale au fost apoi aşternute în scris. Ele alcătuiesc o adevărată enciclopedie a legii şi gândirii iudaice.
Unitatea lui Dumnezeu
Dumnezeu este unul. Este afirmaţia fundamentală a Bibliei şi iudaismului, proclamată în pasajul din Tora numit Shema Israel. Este totodată profesiunea de credinţă iudaică, recitată la sculare şi la culcare în fiecare zi din viaţă. Dumnezeu I s-a revelat lui Moise sub numele format din patru litere ebraice IHWH care înseamnă ‘Cel ce este, a fost şi va fi”. Dumnezeu este invocat sub numele de ‘Tatăl Nostru’ sau “Împăratul nostru”. El este Creatorul lumii, Dumnezeu cel milostiv şi drept care intervine în istorie.
Legământul şi alegerea
Dumnezeu i-a dăruit lui Israel Tora pentru ca, dându-I ascultare, acesta să devină’ un popor de preoţi şi o seminţie sfântă’. Israel este ales pentru a mărturisi despre dragostea Creatorului pentru toţi oamenii. Legământul este o responsabilitate şi nu un privilegiu.
Mesia şi mesianismul
Pentru evrei, a crede în venirea Mesiei înseamnă a nădăjdui că va veni o zi când pacea, dreptatea şi fraternitatea vor domni peste toate naţiunile. Poporul lui Israel se va aduna atunci pe pământul strămoşilor lui, iar încercările grele vor lua sfârşit. De aceea viaţa trebuie trăită după învăţăturile Torei iar Dumnezeu va ridica pe un om, Mesia, din neamul lui David, pătruns de spiritul înţelepciunii, al iubirii şi fricii de Dumnezeu.
Tenul – oglinda noastra
Pentru a da o sansa tenului sa fie hidratat, luminos si catifelat putem sa renuntam la saloanele de frumustete si la pierdere de vreme inutila,
facandu-ne acasa la noi propriul nostru salon cosmetic.
Pentru a curata tenul folosim un amestec facut din tarate de grau sau malai (pentru tenul gras) pe care-l aplicam in combinatie cu putin iaurt sau lapte batut. Il lasi sa actioneze 15 minute ne clatim cu apa calduta si ne tamponam cu prosoape de hartie. Pielea fiind curata putem prepara o masca dintr-o lingurita de miere, o lingurita de ulei de masline presat la rece si argila. Amestecati toate cele trei componente pana se face o pasta. Se da pe fata evitand ochii. Dupa 20 de minute indepartati masca si aplicati o crema hidratanta.
Pentru o curatare profunda a tenului pe care e bine s-o repetam la doua saptamani putem sa apelam la o metoda clasica folosita si de mamele noastre. Deasupra unui vas cu apa fierbinte in care punem 2-3 pliculete de ceai de musetel, acoperite cu un prosop, stam circa 10 minute pana se deschid toti porii si ne ajuta la indepartarea punctelor negre. Nu trebuie scoase toate punctele sau sa punem prea multa presiune pentru ca ne vom rani tesutul. Dupa ce terminam, dezinfectam zona si aplicam o masca cu miere pentru a calma si hrani tenul.
Aveti grija de voi !!
Inovarea într-o organizație
Motivaţii ale organizaţiei pentru a inova:
ameliorarea calităţii produselor educaţionale;
creşterea cotei de piaţă/ creşterea imaginii pozitive a şcolii;
cucerirea de noi pieţe/ atragerea populaţiei şcolare de calitate din alte zone ale localităţii;
lărgirea gamei de produse/ activităţi;
înlocuirea produselor învechite.
Caracteristici ale inovaţiei în învăţământ:
Inovaţia propune o ameliorare care poate fi măsurată (creşterea nivelului de educaţie al populaţiei, a ratei de participare şcolară, a rezultatelor, performanţelor educaţionale obţinute de elevi la diferite examene, teste naţionale sau/şi internaţionale etc.);
Inovaţia trebuie să fie durabilă (descentralizarea învăţământului);
Inovaţia trebuie să fie o acţiune deliberată, care să contribuie la reuşita şcolară a unui număr cât mai mare de indivizi (prelungirea duratei obligatorii de şcolarizare, care reuşeşte să menţină în sistem şi populaţia şcolară expusă riscului abandonului şcolar, programe educaţionale de incluziune în sistemul de învăţământ a persoanelor cu dizabilităţi, a celor defavorizaţi din punct de vedere socioeconomic şi familial, a adulţilor etc.).
Procesul de schimbare în educaţie porneşte de la conştientizarea necesităţii schimbării şi continuă cu manifestarea dorinţei de schimbare, acumularea cunoştinţelor necesare, formarea noilor competenţe, stabilizarea sistemului şi dezvoltarea durabilă. Astfel, se modifică concepţia de conducere în învăţământ şi apar noi obiective manageriale.
Reforma managerială la nivelul sistemului de învăţământ presupune trei obiective:
democratizarea conducerii instituţiilor educaţionale;
formarea managerială adecvată;
acces şi reuşită şcolară.
La nivelul instituţiilor educaţionale, aplicarea unui nou management urmăreşte:
valorizarea individului, a capacităţilor sale printrun demers didactic formativ;
guvernarea şcolii cu „instrumente” manageriale adecvate noii filozofii: management bazat pe
obiective, pe rezultate, pe competenţe;
crearea unui climat stimulativ, pozitiv, bazat pe comunicare deschisă, transparenţă în actul
decizional şi încurajarea iniţiativelor.
La nivelul procesului managerial, abordarea inovatoare vizează:
aplicarea stilurilor eficiente de conducere;
asigurarea calităţii educaţiei;
implicarea tuturor actorilor din educaţie, dar şi a comunităţii în conducere.
După Béchard (2001), factorii declanşatori și factori inhibatori ai inovaţiei în învăţământ sunt:
1. Factori care acţionează la nivelul mediului:
- schimbare în general – reeditarea conţinuturilor învăţământului universitar într-o societate aflată în proces de transformare tehnologică şi pedagogică emergentă;
- actorii schimbării – organizaţii profesionale, private, publice, civile etc., care urmăresc schimbarea conţinutului învăţământului;
- strategiile schimbării – strategii legislative, de cooperare, colaborare, competiţie.
2. Factori care acţionează la nivelul instituţiei:
- percepţia actorilor schimbării are o dominantă negativă asupra resurselor financiare alocate învăţământului superior şi a necesităţii schimbării programelor de învăţământ;
- formularea strategiilor – analiza puterii şi slăbiciunii instituţiilor de învăţământ în ceea ce priveşte identificarea soluţiilor, ocaziilor, pistelor de atingere a obiectivelor pe care şi le-au propus;
- implementarea – transpunerea practică a soluţiilor, strategiilor identificate.
3. Factorii care acţionează la nivel de departament:
- climatul de muncă – climat de colaborare între cadrele didactice sau de necolaborare;
- rolul şefului de departament – şeful de departament poate iniţia, incita la colaborare, cooperare sau poate avea o atitudine indiferentă;
- activităţile profesorilor – asumarea riscului, tehnici inovative de predare/ învăţare/ evaluare etc.
4. Factori care acţionează la nivel de clasă (profesori şi elevi/ studenţi):
- atitudine favorabilă schimbării sau rezistenţă la schimbare, la nivelul colectivului didactic;
- motivaţie şi satisfacţie în muncă sau dezinteres;
- cultură organizaţională şcolară.
Locuri în care se produce inovaţia în învăţământ
Inovaţia acţionează în învăţământ la nivelul tuturor componentelor sale: structură şi organizare, conţinutul învăţământului, mediul educaţional. Evoluţia inovaţiei, rezultatele la care se ajunge, depind şi de caracteristicile socio-economice ale societăţii şi de particularităţile sistemului de învăţământ.
Inovaţia la nivel de structură şi organizare a învăţământului
Analiza procesului de inovare în învăţământ este direct legată de structura şi organizarea acestuia: învăţământ centralizat sau învăţământ descentralizat. Descentralizarea învăţământului înseamnă, în linii generale, transferul total sau parţial al unor responsabilităţi (finanţare, recrutare, salarizare personal, curriculum etc.) de la nivel central la nivel local, sau chiar la nivel de instituţie de învăţământ.
Primul efect asupra învăţământului, din perspectiva temei pe care o analizăm aici, este acela că, pentru a fi posibil un astfel de transfer, a fost necesară modificarea legislaţiei învăţământului, ceea ce în opinia unora reprezintă, în sine, un mod de inovare (Conger, 1984, idem 2003).
De asemenea, se apreciază că procesul de inovare are mai multe şanse de reuşită într-un sistem descentralizat decât într-unul centralizat şi datorită faptului că descentralizarea permite, prin transferul de responsabilităţi, implicarea directă a unei diversităţi de actori în procesul educaţional (ONG, asociaţii ale părinţilor, reprezentanţi ai mediului economic etc.), schimbarea modului de lucru, participarea directă în procesul decizional etc.
Pentru a fi posibilă inovaţia solicită un număr mare şi divers de actori, pentru că procesul de inovare presupune achiziţionarea de noi cunoştinţe, noi puncte de vedere, perspective diferite asupra aceluiaşi aspect, negociere, conciliere etc. În procesul de inovare actorii „vor fi prezenţi, după caz, în definirea problemei sau situaţiei de ameliorat, în elaborarea noilor cunoştinţe sau noilor elemente, în identificarea de strategii proprii favorizării schimbării dorite” (Bouchard et al, 1997:3 idem 2003).
În momentul în care indivizii trăiesc experienţe diferite faţă de cele cunoscute deja, când aceste experienţe sunt pozitive, spiritul de iniţiativă, creativitatea, gustul pentru reuşită se dezvoltă şi favorizează inovaţia, indiferent de domeniul de activitate. Organizarea învăţământului la distanţă, a învăţământului privat la toate nivelurile, desfăşurarea unor programe educaţionale specifice (adresate populaţiei defavorizate din punct de vedere socio-economic, minorităţilor, persoanelor cu dizabilităţi etc.) au fost posibile odată cu descentralizarea sistemelor de învăţământ.
Inovaţia la nivel de conţinut al învăţământului
Inovaţiile la nivelul conţinutului învăţământului urmează celor de la nivel de structură şi organizare a sistemului, pentru că, fie şi dacă ne referim doar la prelungirea duratei obligatorii de şcolarizare, constatăm că aceasta presupune o nouă ordonare, succesiune a cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor ce trebuie transmise şi formate la elevi.
Inovaţia la nivelul conţinutului învăţământului este însă necesară şi din alte motive: pe de o parte, totalitatea cunoştinţelor, informaţiilor acumulate la nivelul societăţii este imposibil de cuprins şi transmis prin conţinutul învăţământului, oricât de mult s-ar prelungi perioada de şcolarizare, iar pe de altă parte, cunoştinţele, informaţiile au devenit nu doar foarte numeroase, ci chiar, în unele cazuri, perisabile, astfel că între momentul debutului şcolarizării şi finalizarea acesteia ceea ce şi-a însuşit individul poate să nu mai corespundă exigenţelor societăţii şi economiei.
Susţinătorii inovării conţinutului învăţământului au propus o selecţie a cunoştinţelor, informaţiilor ce urmează a fi transmise elevilor, dar mai cu seamă formarea la aceştia a unor deprinderi, priceperi, abilităţi de a învăţa continuu, pe tot parcursul vieţii, pentru a evita mai ales excluderea de pe piaţa forţei de muncă.
Descentralizarea sistemului de învăţământ a permis introducerea disciplinelor opţionale, a curricumului la decizia şcolii, demers prin care oferta educaţională este adaptată nu numai nevoilor individului, ci şi comunităţii.
Preocupările privind inovarea conţinutului învăţământului s-au manifestat încă din anii ’70, odată cu dezvoltarea accelerată a ştiinţei şi tehnologiei şi introducerea TIC în învăţământ. Cinematograful educativ, presa şcolară, învăţământul programat, învăţământul asistat de un ordinator sunt doar câteva dintre aspectele pe care inovatorii sistemului de învăţământ le-au luat în consideraţie în schimbarea conţinutului învăţământului. Astăzi, influenţa internetului asupra conţinutului învăţământului reprezintă preocuparea majoră a oamenilor şcolii şi nu numai.
Tinerii petrec din ce în ce mai mult timp în faţa calculatorului şi a televizorului decât în şcoală, iar acest lucru trebuie utilizat în favoarea educării populaţiei: organizarea unor cursuri/ ore prin intermediul televiziunii, internetului, utilizarea acestuia ca metodă didactică. Inovaţia în învăţământ poate acţiona şi ca mod de rezolvare a unor probleme la care sunt expuşi tinerii de azi: dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei are atât pentru individ cât şi pentru societate în ansamblu avantaje considerabile, însă şi riscuri majore, precum izolarea indivizilor, dezvoltarea unor relaţii de comunicare artificiale. Introducerea TIC în procesul de învăţare poate atenua parţial aceste probleme. Un alt element supus inovării îl reprezintă tipul de competenţe ce urmează a fi formate la indivizi într-o societate în care frontierele în faţa circulaţiei persoanelor, lucrătorilor nu mai există. Într-o societate bazată pe cunoaştere, sistemele de învăţământ au obligaţia de a-şi proteja cetăţenii, oferindu-le pregătirea şcolară şi profesională de care au nevoie.
Pentru ca inovaţiile la nivel de conţinut şi cele de la nivel de structură şi organizare a învăţământului să poată fi transpuse în practică şi să conducă la rezultate durabile este nevoie de susţinere din partea cadrelor didactice. Un aspect adesea subliniat în lucrările pe tema inovaţiei în învăţământ este acela că mai mult decât structura şi organizarea învăţământului sau conţinutul acestuia, ceea ce trebuie inovat sunt mentalităţile cadrelor didactice.
Inovaţii la nivelul mediului educaţional
Mediul educaţional este format cu precădere din personalul didactic şi din elevi/ sudenţi şi este definit prin relaţiile care se stabilesc între cadrele didactice, între acestea şi elevi/ studenţi şi familiile lor etc. Pentru a ajunge la rezultate durabile, orice inovaţie are nevoie de un mediu educaţional favorabil, adică de relaţii de cooperare, colaborare, încredere şi ajutor reciproc între cei care formeazămediul educaţional. Într-un material în care abordează tema inovaţiei la nivelul învăţării limbilor moderne, Michel Boiron (1999: p. 2) afirmă că „inovaţia se construieşte pe o aparentă contradicţie: ea pune în discuţie, deranjează, aduce schimbări, dar, în acelaşi timp, se înscrie în respectul şi voinţa instituţiei în care se produce”. Altfel spus, inovaţia este cea care aduce noutate, iar continuitatea este reprezentată de mediul, cultura organizaţională. Studiile asupra inovaţiei în învăţământ pun accent deosebit pe rolul personalului didactic în procesul de inovaţie, pe caracteristicile, comportamentele pe care trebuie să le aibă acesta împiedică formarea unei culturi şcolare favorabile inovaţiei.
Învăţământul românesc se caracterizează prin forme incipiente ale inovaţiei, dar care, printr-o intervenţie susţinută atât din interiorul sistemului cât şi din afara acestuia, are şanse să devină o constantă a sistemului.
Bibliografie:
BĂLOIU, L.M., Managementul inovaţiei, Ed. Eficient, 1995.
DRUKER, PETER, Inovaţia şi sistemul antreprenorial, Ed. Enciclopedică Bucureşti,1993.
NEAGU GABRIELA, Inovație în învățământ, Revista Calitatea vieții, 2009.
POPESCU MARIA, Managementul inovării, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2016.
Învățătorul nostru (fragment) de Edmondo de Amicis
De azi dimineaţă îmi place şi profesorul nostru de acum. Pe când intram în clasă, unde el se şi afla pe catedră, şcolari de-ai lui, de acum un an, trecând pe la uşa clasei noastre, se opreau puţin, ca să-l salute.
— Bună ziua, domnule profesor!
— Bună ziua, domnule Perboni! Unii chiar intrau, îi strangeau mâna şi fugeau repede.
Se vede că ei îl iubesc şi că s-ar întoarce bucuroși la dânsul. El le răspundea:
— Bună ziua! Strângea mâinile ce i se întindeau, dar nu se uita la nimeni, şi rămânea serios dupa fiecare salutare; dunga de pe frunte i se adâncea şi mai tare; sta întors spre fereastră, uitându-se la acoperişul casei din faţa; în loc de a se bucura de acele saluturi, părea că se simţea mâhnit.
După aceea se uita cu băgare de seamă la fiecare din noi. Se pogorî de pe catedră şi ne dicta plimbându-se printre bănci.
Văzând pe un copil roşu la faţa şi cu chipul plin de bubuliţe, încetă îndată de a mai dicta, se opri, apucă obrazul băiatului cu mâinile, îl privi adanc, îl întreba ce are şi-i pipai fruntea, ca să vadă dacă arde.
În timpul acesta, un baiat, care stătea la spatele lui, se ridică şi începu să se strâmbe la el. El se întoarse fără de veste, baiatul se opri repede şi-şi pleca uşor capul, aşteptandu-şi pedeapsa. Profesorul îi puse o mana pe cap şi îi zise numai atat:
— Să nu mai faci aşa! Apoi se sui iar pe catedra şi începu să dicteze. Când sfârşi de dictat, se uită catva timp la noi fără a vorbi şi apoi ne zise încetinel cu glasul lui cel gros, dar bland:
— Ascultaţi, copii! O să petrecem un an împreună, să ne silim în toate chipurile, ca să-l petrecem bine. Învaţaţi şi fiţi buni! Eu n-am familie! Voi sunteţi familia mea! Acum un an trăia încă biata mea mamă: a murit şi ea. Am rămas singur! Vă am numai pe voi pe lumea aceasta! Nu mai am altă dragoste, alt gând, decât al vostru! Fiţi voi copiii mei! Eu vă iubesc; iubiţi-mă şi voi pe mine! N-aş dori să mă văd silit ca să vă pedepsesc nici macar pe unul din voi. Arătaţi-mi că sunteţi băieţi de inimă. Şcoala noastră să fie o familie; voi să fiţi mângâierea şi fala mea.
Nu vă cer să-mi făgăduiţi acestea prin vorbe; sunt sigur ca în inima voastră fiecare din voi a şi raspuns „da”; de aceea vă şi mulţumesc!
Tocmai atunci intră portarul, ca să sune sfârşitul orei. Ieşiră cu toţii în linişte. Băiatul care se strâmbase la spatele profesorului, se apropie de el şi îi zise cu sfială:
— Iertaţi-mă, domnule profesor! Profesorul îl sărută pe frunte şi-i răspunse:
— Du-te, fătul meu!
Relatia dintre Vitoria Lipan si Gheorghita de Mihail Sadoveanu din romanul Baltagul
Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai recunoscuti scriitori romani ai secolului trecut, opera sa vasta cuprinzand romane cu diverse tematici: istorica (“Fratii Jderi”, “Neamul Soimarestilor”), mitica (“Creanga de aur”) sau scrieri despre natura (“Tara de dincolo de negura”).
Publicat in anul 1930, romanul “Baltagul” este considerat de majoritatea criticilor literare o capodopera a literaturii romane, fiind un roman traditional ce recompune imaginea unei societati arhaice, pastratoare a traditiilor si credintelor aproape milenare ale poporului roman, ale carei legi nescrise sunt puse in lumina prin prezentarea destinului Vitoriei Lipan.
De altfel, de-a lungul timpului, criticii literari au remarcat profunzimea romanului, mai exact generozitatea acestuia in diversitatea interpretarilor; “Baltagul” poate beneficia de o lectura de tip mitic, de o lectura de tip realist sau de o lectura de tipul romanelor politiste.
Romanul este cea mai complexa si mai cuprinzatoare specie a genului epic in proza, de mari dimensiuni, surprinzand conflicte puternice, cu o desfasurare pe mai multe planuri narative.
Titlul romanului este simbolic, intrucat baltagul reprezinta in economia romanului atat arma uciderii lui Nechifor Lipan, cat si arma razbunarii acestuia. Baltagul poate fi catalogat si ca insemn al barbatiei, a maturizarii lui Gheorghita, insa poate fi si un motiv ornamental, asa cum este in Palatul din Knossos, pus in relatie cu labirintul mitic (drumul parcurs de Vitoria Lipan in cautarea sotului ei poate fi asimilat parcurgerii unui labirint).
Tema romanului este centrata pe civilizatia arhaica, bazata pe validitatea traditiilor si credintelor populare care au un rol semnificativ in orientarea vietii locuitorilor lumii respective. Totusi, criticul Nicolae Manolescu considera ca romanul ne propune nu o lume arhaica, ci o societatea de contact, aflata la interferenta arhaicului cu modernul. Vitoria calatoreste printr-o lume in care progresul tehnic se face simtit (telegraful, trenul), ocupatia de pastor a lui Nechifor este dublata de cea de negustor. Insa, lumea moderna apare in roman ca element de contrast, validata fiind doar lumea arhaica.
Vitoria Lipan, sotia pastorului si negustorului Nechifor Lipan, este personajul central al romanului, fiind surprinsa in momentele in care isi astepta sotul sa se intoarca cu oile de la munte. Constienta de faptul ca nereintoarcerea sotului ei pana la inceputul lui decembrie este atipica, Vitoria Lipan incearca sa-si mentina verticalitatea in jurul celorlalti, chiar daca viata ei interioara era puternic afectata de lipsa sotului. Semnele naturii, apelul la cele sfinte si deplasarea la vrajitoarea satului o vor face pe aceasta sa se convinga ca Nechifor nu mai este in viata. Vizionara, Vitoria isi cheama fiul, Gheorghita, acasa, respecta cu mare rigurozitate datinile crestinesti si pregateste o calatorie in cautarea lui Nechifor dupa trecerea iernii, fiind insotita chiar de catre propriul fiu . In ciuda unui traseu labirintic greu de parcurs, Vitoria reuseste sa-si mentina cumpatul si va descoperi trupul lui Nechifor intr-o rapa; dand dovada de o buna cunoastere a psihologiei oamenilor si fiind inteligenta, la praznicul dedicat sotului ei reuseste sa dovedeasca vinovatia lui Ilie Cutui si a lui Calistrat Bogza, ucigasii lui Nechifor. Asadar, Vitoria poate fi incadrata in tipologia muntencei, a sotiei devotate, fiind o gospodina si o mama desavarsita, care constientizeaza importanta valorilor traditionale ale lumii din care face parte si care accepta sa se puna in slujba dreptatii.
Gheorghita este fiul Vitoriei si a lui Nechifor Lipan. Crescut de mic in spiritul pastoral, lipsa lui Nechifor o determina pe Vitoria sa preia initiava initierii lui Gheorghita. Pentru el, calatoria labirintica in cautarea adevarului legat de moartea tatalui sau impreuna cu Vitoria constituie cel mai important proces in vederea maturizarii. Coborat in rapa unde se afla trupul lui Nechifor, Gheorghita face pasul final spre capatarea barbatiei, de acum inainte el luand locul tatalui sau in gospodarie. La nivel simbolic, baltagul comandat de mama sa, pe care il va folosi pentru imobilizarea lui Calistrat Bogza, care incerca sa se sustraga de la acuzele Vitoriei din timpul praznicului, reprezinta nu doar arma razbunarii mortii lui Nechifor, ci si un insemn al barbatiei pe care Gheorghita o capatase acum. De asemenea, Gheorgita poarta numele tatalui sau (rebotezat in timpul copilariei) si care sugereaza continuitate; de altfel, numele are si semnificatia de “purtator de biruinta”, Gheorghita ajutandu-si mama sa desluseasca misterul mortii lui Nechifor Lipan. Drept urmare, Gheorghita poate fi incadrat in tipologia flacaului care se afla in procesul de maturizare.
Relatia dintre cei doi este pusa in evidenta imediat dupa ce Gheorghita revine acasa, la cererea mamei sale. Traseul parcurs de cei doi poate fi asimilat cu cel al parcurgerii unui labirint geografic si spiritual. Respectand datinile si traditiile populare si religioase, Vitoria porneste la drum cu hotararea de a dezlega misterul mortii sotului ei, trupul acestuia fiind gasit intr-o rapa. Scena este dramatica, insa Vitoria nu-si pierde cumpatul si incearca sa indeplineasca datinile religioase, aceasta fiind prima obligatie fata de sufletul celui mort. Ramas in prapastie sa pazeasca trupul cat timp Vitoria chema ajutoare, Gheorghita face pasul cel mai important, si anume pasul maturizarii. Asadar, Gheorghita va fi cel care va prelua rolul tatalui sau in gospodarie. O alta scena plina de semnificatii este cea a parastasului, scena in care Vitoria ii demasca pe criminalii sotului ei, Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Scena este demna unui proces de tribunal: Vitoria se transforma pe rand in martor, acuzator si judecator si ii demasca pe cei doi ucigasi fara nicio teama, dovedindu-se un fin psiholog si o femeie apriga: “Gheorghita, mi se pare ca pe baltag e scris sange si acesta-i omul care l-a lovit pe tatal tau.” Vitoria da dovada ca este un adevarat “Sherlock Holmes”, reusind o reconstituire exacta a scenei crimei si cantarindu-si foarte bine argumentele folosite in fata “auditoriului” aflat la praznic, in vreme ce Gheorghita face pasul definitiv in ceea ce priveste procesul sau de maturizare, fiind de acum inainte, alaturi de mama sa, stalpul gospodariei Lipan.
Fiind personaje carora autorul le surprinde cu mare precizie destinul, Vitoria Lipan si Gheorghita vor fi personaje ale caror caracteristici pot fi observate atat prin intermediul caracterizarii directe (realizata de autor sau de alte personaje), cat si prin caracterizarea indirecta (rezultata din fapte, atitudini, ganduri).
Asadar, Vitoria este introdusa prin intermediul unui portret realizat in maniera iconica, respectiv prin surprinderea contrastului dintre caracterul exterior, static si dinamica vietii interioare: “Vitoria, nevasta lui Nichifor Lipan, isi aducea aminte stand singura pe prispa, in lumina de toamna si torcand. Ochii ei caprii, in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului, erau dusi departe.” Prin intermediul caracterizarii directe, Gheorghita observa ca mama sa este un bun psiholog: “Mama asta trebuie sa fie farmacatoare; cunoaste gandu omului…”. Prin intermediul limbajului, Vitoria dovedeste inca o data ca este o buna cunoscatoare a comportamentelor oamenilor din jurul ei, in ciuda faptului ca ea este o munteanca fara educatie, marturisindu-i fiului sau “Eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte.” In relatia cu Minodora, Vitoria este transanta in ceea ce priveste influentele moderne exercitate asupra fetei sale (“N-ai mai invatat randuiala ? Nu mai stii ce-i curat, ce-i sfant si ce-i bun de cand iti umbla gargauni prin cap si te chiama domnisoara !”). Astfel, nu coc si valt ii trebuie Minodorei, a carei simpatie pentru Ghita C. Topor, perceput drept promotor al modernitati, nu este vazuta sub nicio forma cu ochi buni de Vitoria.
Gheorghita, personaj care va iesi din roman maturizat, este introdus de catre autor ca fiind un “flacau sprancenat (…) intorcea un zambet frumos ca de fata si abia incepea sa-i infiereze”, sugerand ca procesul de maturizare al baiatului Vitoriei inca nu se incheiase. Prin caracterizarea indirecta, rezultata din limbaj, Gheorghita parea temator si neincrezator in succesul calatoriei pe care o va intreprinde alaturi de mama sa (“D-apoi om putea razbi, mamuca ?”). Batalia cu troianul reprezinta pentru tanar primul examen de forta (“Incepand batalia cu troianul, deodata simti in el putere si indarjire si nu se opri pana ce nu-l birui ca pe-o fiinta”). Purtarea instrumentului magic (“Gheorghita purta aninat in lat, in dosul coapsei drepte, baltagul”) sugereaza capatarea barbatiei de cel care nu cu foarte mult timp inainte era temator in ceea ce privea soarta proiectului mamei sale.
Promotoare a modelului civilizational arhaic si doritoare sa dezlege misterul mortii lui Nechifor Lipan, munteanca se pregateste si reuseste sa traverseze un adevarat labirint. Conform criticului Alexandru Paleologu, romanului lui Sadoveanu ii poate fi aplicata o lectura mitica, opera literara fiind construita pe mitul complotului uneltit impotriva lui Osiris. Calatoria Vitoriei poate fi asimilata calatoriei lui Isis in cautarea sotului ei, iar Gheorghita poate fi analizat in analogie cu Horus, rezultat in urma recuperarii a treisprezece din cele paisprezece parti ale corpului lui Osiris.
Relatia dintre doua personaje in nuvela Alexandru Lapusneanul
În literatura română, numeroşi scriitori au abordat nuvela, începând cu secolul XIX. Prima operă aparţinând acestei specii literare este “Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi, care a rămas o adevărată capodoperă.
Apărută în anul 1840, în primul număr al revistei “Dacia literară”,nuvela “Alexandru Lăpuşneanul” este romantică prin temă (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul), prin construcţia personajelor, prin sursele de inspiraţie utilizate.
Fiind o nuvelă, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele două personaje care se constituie într-un cuplu în acestă nuvelă sunt domnitorul şi soţia sa, doamna Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexandru Lăpuşneanu evoluează liniar şi are un destin tragic; el s-a căsătorit cu fiica lui Petru Rareş, domniţa Ruxanda, pentru a-şi legitima pretenţiile la tron şi pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului acestuia, neuitatul Ştefan cel Mare.
Domniţei i se face un portret remarcabil, cu amanunte biografice şi trăsături fizice; personajul feminin dă dovadă de blândeţe, bunătate, evlavie, în antiteză cu soţul ei crud, nemilos şi tiran.
Domnitorul intră în acţiune încă din incipit, când se evidenţiază şi motivaţia acestuia de a-şi recăpăta tronul, pierdut prin trădarea boierilor săi, faţă de care se arătase ataşat şi generos în prima domnie.
Personalitatea protagonistului se dezvăluie treptat căci, după ce îşi exprimă voinţa de neclintit, tenacitatea, fermitatea şi energia în realizarea scopului propus, dovedeşte şi o capacitate de disimulare (evidenţiată în scena de la mitropolie, când reuşeşte să-i convingă pe boieri că remuşcările sale sunt sincere şi să vină la curte), o inteligenţă politică desăvârşită prin spiitul vindicativ, un umor macabru când îi promite soţiei sale un “leac de frică”, concretizat ulterior într-o piramidă din capete de boieri. Lăpuşneanul este şi viclean, când îşi propune să se folosească de cei care îl înconjoară pentru a-şi atinge obiectivul.
Doamna Ruxanda are, în structura administrativă şi politică a Moldovei de odinioară, statutul insignifiant pe care orice femeie îl avea în acea epocă în societate. Rugămintea ei nu devine poruncă pentru un soţ precum Alexandru Lăpuşneanul, dar nici nu e respinsă brutal de acesta, promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind făcută pentru a caştiga credibilitatea. Totuşi, aceasta e relativ respectată, căci Doamnei supuse şi evlavioase i se promite un “leac de frică”.
Domnitorul e dispreţuitor faţă de soţia sa cand o întreabă ce a determinat-o să îşi “lase fusele” într-o zi oarecare şi o lasă pe aceasta să se umilească profund:”Ruxanda căzu la picioarele lui”. Respectul, încrederea şi admiraţia pe care ea i le poartă soţului reies din apelativele :”bunul meu domn!”, “viteazul meu soţ, măria-ta esti prea puternic” şi din declaraţii “Dumnezeu ştie căt te iubesc!”, la care Lăpuşneanul rămâne complet insensibil, rostind cu aroganţă “muiere nesocotită!” şi fiind pregătit să pună mâna pe jungherul de la brâu. De asemenea, în scena în care “leacul de frică” îi provoacă lesinul domniţei, domnitorul este sarcastic:”Femeia tot femeie, zise Lăpuşneanul zâmbind; în loc să se bucure, ea se sparie”.
Scena finală a nuvelei dă posibilitatea personajului feminin să se afirme: retrasă în cetatea Hotinului să-l îngrijească pe Lăpuşneanul, răpus de o boală teribilă, constată că soţul ei s-a hotărât să se călugărească dacă Dumnezeu îl va salva; dar domnitorul se dovedeşte la fel de cinic şi uită repede promisiunea facută, ameninţând cu moartea pe cei care l-au călugărit.
Doamna Ruxanda, oprită din drumul ei la ieşirea din încăperea unde se afla soţul bolnav de către cei doi boieri fugari, Spancioc şi Stroici, este îndemnată să-şi otrăvească soţul fiindu-i sugerat faptul că viaţa fiului ei, proclamat deja domn, e în primejdie. Aceasta nu are forţa necesară pentru a comite un asemenea păcat capital şi cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care îi spune că aşa “crud şi cumplit” cum “e omul acesta” ar putea face mult rău şi de acum înainte. În cele din urmă, doamna Ruxanda îi duce apa otrăvită domnitorului, care moare în chinuri groaznice.
Prin urmare, autorul a evidenţiat prin cele două personaje un cuplu romantic: dacă domnitorul e dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv şi vindicativ, doamna Ruxanda este o fire angelică, suavă, delicată, sensibilă, sinceră, evlavioasă şi supusă. Astfel, cele doua personaje sunt prezentate în antiteză şi formează un cuplu devenit celebru în literatură.
LIMBA LITERARA - TRASATURI GENERALE, STILURI SI REGISTRI
Limba literara.
Limba literara reprezinta varianta ingrijita (standard) care respecta normele unei limbi.
In limba exista variante specifice, numite stiluri personale si stiluri nonartistice care sunt :
-tehnico-stiintific
-administrativ
-publicistic
-artistic
-beletristic
Trasaturile generale ale stilurilor
-precizia – utilizarea termenilor adecvati tipurilor de mesaj
-proprietatea termenilor – cunoasterea sensului cuvintelor
-puritatea – utilizarea elementelor acceptate de norma literara
-claritatea – exprimarea logica coerenta
-corectitudinea – respectarea normelor limbii
-concizia – o fraza trebuie sa exprime o singura idée
Stilul tehnico-stiintific – transmite informatii concrete tehnice sau stiintifice
-se caracterizeaza prin persoana a –III-a a verbelor (obiectivitate)
-nu intalnim figuri de stil
-este respectat vocabularul de specialitate
-folosirea unor termeni internationali
-verbele sunt la timpul prezent
-pot sa apara conectorii
-emitatorul este unul specializat
Stilul juridico-administrativ – emitatorul este impersonal
-structura specifica (standard)
-enunturile lipsite de ambiguitate, sa nu poata fi interpretabile
-sunt folosite ca sens propriu si apar neologismele
Stilul publicistic
-trebuie sa aiba titlu care sa atraga receptorul
-un subiect la zi care sa prezinte interes
-imprumuta idei din diverse domenii in functie de publicul caruia i se adreseaza
-poate influenta publicul
-informatiile sunt clare, succinte si sunt imbinate din diferite registere stilistice
aparand limbajul colocvial (conversatia familiara)
-lexical e bogat, se imbina sensul conotativ (figurat) cu sensul denotativ(précis,
comun,obisnuit)
-limbajul trebuie sa fie accesibil publicului
Stilul artistic – specific literaturii beletristice
-trasatura principala acestui stil este bogatia
lexicala(regionalism,arhaisme,argou,jargon,etc)
-textele artistice se adreseaza cititorului
-se intalnesc sensuri multiple ale termenilor si unele neobisnuite
-intalnim figuri de stil si imagini artistice
-topica si punctuatia sunt folosite pentru a sublinia anumite stari
-stilul este individual
Registre stilistice
1)Registrul cult – care respecta normele limbii literare, fraza este elaborata si apar neologismele
2)Registrul popular – nu respecta mereu normele limbii si apar deosebiri de ordin semantic sau fonetic in functie de fiecare regiune
3)Registrul colocvial – este folosit in general intre rude, prieteni caracterizat prin variatie stilistica si expresivitate
4)Registrul argotic – utilizat de anumite categorii sociale pentru a nu fi intelese de persoanele care se afla in afara grupului
5)Jargonul – utilizarea unor neologisme din snobism (ex: Chirita de V.Alecsandri)
6)Registrul regional – presupune folosirea termenilor specifici unor anumite regiuni
7)Registrul arhaic – folosirea unor termeni iesiti din limba
Dăscălița de Octavian Goga comentariu literar
Poezia lui Octavian Goga, in centrul careia se afla satul transilvan oamenii sai, cu bucuriile si tristetile lor de fiecare zi, versurile și Octavian Goga au un timbru specific, imbinând adesea sentimentele de o coplesitoare tristete ale romanilor. (înrobiti înca în „înstrainatul Ardeal") cu proiectia luminoasa a zilei izbavirii, dezrobirii si platii nedreptatilor indurate. „Am vazut in scriitor un element dinamic, un rascolitor de mase, un revoltat, un pricinuitor de rebeliune. Am vazut in scriitor un semanator de credinte si un semanator de biruinta" - marturisea poetul intr-o frumoasa profesiune de credinta si arta poetica totodata.
Poezia Dascalita este realizata in registrul grav, elegiac. Epurata (curatita) de elementele biografice (Victoria, sora poetului, ea insasi invatatoare, murise la numai 21 de ani, incât punctul de pornire al compunerii analizate se afla tocmai in acest tragic eveniment de familie) poezia surprinde, in sase strofe de cite opt versuri fiecare, portretul complex al unui personaj de prim-rang in viata satului romanesc de odinioara.
Poetul creeaza, la inceput, un cadru, o atmosfera dominata de tristete, in care absenta soarelui, simbol al vietii, lasa loc intunericului („umbra"), simbol al mortii, in jorul caruia se centreaza ake insemne funerare precum: „Jalea si sfiala", „cint pribeag", „sa plinga", „risipirea", „eu pling".
Pe acest fundal se contureaza, din aduceri aminte, portretul dascalitei, atinsa de aripa unui destin crud: „Cununa ta de zile si de visuri / Au impletit-o rele ursitoare". Trasaturile fizice sint doar creionate, schitate („balaie", „frunte de zapada", ochi „limpezi", „mâini frumoase"), în prim-plan aparind datele psihologice, în primul rând puritatea morala a tinerei învatatoare: „Copil blajin, cuminte prea devreme", „sfielnica", „din leagan sora cu sfiala", a carei puritate, neprihanire („fecioara", „pe buza ta n-a tremurat ispita") o asaza in rindul sfintilor: „A vremii noastre dreapta mucenita".
Dar, ca si alte personaje din galeria figurilor de seama ale satului traditional ardelenesc (Dascalul, Lautarul, Apostolul), „dascalita" prinde contur mai clar din raporturile pe care le intretine cu oamenii de rând din stat: batrinii care o asculta cu drag citindu-le din cartile sfinte („scriptura", „ceaslovul"), mamele carora le alina grija pentru soarta feciorilor „dusi in slujba la-imparatul", fetele care învață cusaturi alese de la „domnisoara". umplându-si cu har menirea esentiala de a creste, de a educa, de a ingriji „copiii altor mame", fara ca ea insasi sa traiasca bucuria maternitatii, tânara invățatoare încearca un sentiment de zadarnicie, de insatisfactie, amplificat de ciripitul unui „pui de rindunica".
.
Finalul reinstaureaza atmosfera sumbra, apasatoare din prima strofa, recurgind la aceleasi simboluri (sugestii) ale mortii: „amurg", „toamna mohorita", „podoaba... bolnava", „cadelniti", „fumul de tamiie". „Cântul pribeag" de la inceput se transforma in „Povestea ta, frumoasa domnisoara...." Ca si bocetele populare, in care femeile, rude ale mortului, plângându-l, jelindu-l, se adreseaza acestuia, dialogheaza cu el, evocindu-i faptele bune din timpul vietii, întâmplarile memorabile, poetul o evoca si o elogiaza pe tânara învatatoare, adresându-i-se direct. De observat, în acest sens, frecventa mare a pronumelor de persoana a doua („tu nu-mi rasai in zare"; „tu esti din leagan...", „...ochilor tai limpezi", „buza ta", „cununa ta", „fruntea ta" etc.) si vocativele („copil blajin", „fecioara", „frumoasa domnisoara").
Cu mijloace dintre cele mai simple, Octavian Goga creeaza atmosfera apasatoare a tablourilor de început si de sfârsit "si surprinde scene semnificative din viata satului transilvanean: credintele în legatura cu soarta („ursitoarele") si cu neimplinirea femeii care nu aduce pe lume copii; viata spirituala concentrata in cârjile de învatatura ale bisericii stramosesti; povara serviciului militar facut de tinerii romani în tari straine: indeletnicirile traditionale ale fetelor din sat. Elementele limbajului popular („blajin , „pribeag", „prinos", „altita", „soptesc", „ulicioara", „grijind”, „fragar", „sfiala") se combina firesc cu lexicul cartilor religioase („mucenita", „ispita", „ceaslov", „scriptura") si cu termeni legati de biserica („strana", „cadelniti", „tamâie"), fixind cu exactitate un anumit cadru social si istoric, un anumit orizont de viata.
În cadenta solemna a versurilor, portretul fizic si moral al dascalitei prinde un contur ferm, înscriindu-se ca o efigie luminoasa pe un fundal cenusiu, de o apasatoare tristete.
Fiecare dintre noi pastreaza (sau ar trebui sa pastreze) în inima si în minte imaginea invatatorului, a celui care ne-a deprins scrisul si cititul, adunarea si scaderea, istoria si geografia patriei. Dar nu toti suntem în stare sa refacem, în cuvinte, aceasta imagine, sa realizam ceea ce se numeste o evocare. Cu mijloace diferite, dar întotdeauna cu căldura si cu nostalgie," astfel de evocari ne-au lasat M. Sadoveanu (Domnu Trandafir), Ionel Teodoreanu(Pravale-Baba) si numerosi alti scriitori romani.
Dăscălița de Octavian Goga versuri
Cand, tremurandu-si jalea si sfiala,
Un cant pribeag imbratiseaza firea,
Si-un trandafir crescut in umbra moare,
Si soare nu-i sa-i planga risipirea,
Eu plang atunci, caci tu-mi rasai in zare,
A vremii noastre dreapta mucenita,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnica, balaie dascalita.
Ca stralucirea ochilor tai limpezi,
Poveste nu-i mai jalnic povestita,
Tu esti din leagan sora cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispita.
Cununa ta de zile si de visuri
Au impletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zapada,
Si mana nu-i atatea stiutoare.
Mosnegi, ceteti ai cartilor din strana,
Din graiul tau culeg invatatura,
E scrisa parca-n zambetele tale
Seninatatea slovei din scriptura.
In barba lor, carunta ca amurgul,
Ei strang prinosul lacrimilor sfinte,
Caci vad aievea intrupat ceaslovul
In vorba ta domoala si cuminte.
La tine vin nevestele sa-si planga
Feciorii dusi in slujba la-mparatul,
Si tu ascunzi o lacrima-ntre slove,
In alte tari cand le trimiti oftatul...
Si fete vin, sa le-nfloresti altita,
La pragul tau e plina ulicioara,
Si fetele isi sopotesc in taina:
“Ce maini frumoase are domnisoara!”
...Asa, grijind copiii altor mame,
Te stingi zambind in calea ta, fecioara,
Iar capataiul somnului tau vitreg
De-un vis desert zadarnic se-nfioara.
Tu parc-auzi cum picura la geamuri
Un ciripit de pui de randunica
Si-un gand razlet iti infierbanta tampla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfanta frica.
Sfios, amurgul toamnei mohorate
Isi misca-ncet podoaba lui bolnava,
Ca din cadelniti fumul de tamaie,
Prelung se zbate frunza din dumbrava.
Tu stai in prag, si din fragar o frunza
La sanul tau s-a coborat sa moara,
Iar vantul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoasa domnisoara...
(1905)
Alexandru Ioan Cuza o altfel de biografie
Unirea Principatelor (Mica Unire) se celebrează, anual, pe 24 ianuarie
Reformele lui Cuza au vizat sistemul politic, sistemul sanitar, instituția Poștei, armata, Biserica, învățământul, justiția, fiscalitatea, serviciul vamal
Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre oamenii care au marcat istoria modernă a României
Unirea Principatelor (Mica Unire) a avut loc la 24 ianuarie 1859, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate – la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.
Realizată sub semnul ideilor Revoluției pașoptiste, Unirea Moldovei și a Țării Românești a reprezentat un obiectiv comun îndeplinit al elitei de pe ambele maluri ale Milcovului. Debutul anului 1859 avea să aducă împlinirea idealului românilor de la sud și est de Carpați.
Colonelul Alexandru Ioan Cuza, domn al Principatelor Unite, a fost nu doar o personalitate istorică unificatoare, dar și, la fel de important, una reformatoare. Reformele lui Cuza au vizat sistemul politic, sistemul sanitar, instituția Poștei, armata, Biserica, învățământul, justiția, fiscalitatea, serviciul vamal etc. Tot în timpul domniei lui Cuza au fost înființate primele două universități românești: la Iași, în 1860 și la București, în 1864.
Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre oamenii care au marcat istoria modernă a României. Ce a rămas consemnat despre el în cărțile de istorie știe mai toată lumea. Mai puțin cunoscut este faptul că omul Cuza a fost un personaj tragic al propriei sale vieți.
Iată cum arată Hronicul vieței, dragostelor și patemilor lui Vodă Cuza, așa cum au fost ele:
La anul 1862, Vodă Cuza a cumpărat de la Banca Moldovei domeniul Ruginoasa (astăzi în județul Iași), care se afla, la acea vreme, ipotecat în favoarea acesteia. Acolo, Vodă visa să-și afle liniștea, în castelul construit la începutul secolului al XIX-lea de Săndulache Sturza, logofăt și mare vistiernic. La moartea lui Săndulache, moșia și castelul de la Ruginoasa au revenit fiului său, Costache, prim-ministru al lui Vodă Mihai Sturza, vărul său.
Mare amator de trai bun, Costache avea două mari pasiuni: femeile și jocul de cărți. Spre bătrânețe, în Costache a înflorit o tomnatică pasiune pentru preafrumoasa Marghiolița Ghica, proaspăt întoarsă în Moldova după ce-și abandonase soțul la Constantinopol și după ce-și găsise o vreme consolarea în brațele cneazului rus Muhanov. Orbit de amor, Costache a cerut-o de nevastă pe Marghiolița, iar aceasta a spus „da”, cu gândul la averea bătrânului.
După săvârșirea cununiei, bietul Costache n-a mai căpătat nimic din ceea ce-și dorea de la Marghiolița. Mai mult, jalnicul personaj nu putea decât să contemple cu amărăciune cum tânăra sa soție era mult mai generoasă cu tinerii din protipendada Iașului și mai ales cu chipeșul boier Nicolae Roznovanu.
Nemaiputând suporta umilința, Costache a decis să se mute, cu Marghiolița, la Odesa. Roznovanu s-a dus după ei. Atunci, Costache și-a luat nevasta și s-a stabilit la Kiev. Roznovanu i-a urmat și acolo. La fel s-au petrecut lucrurile și la Moscova, Varșovia, Sankt Petersburg.
Aproape ruinat de prea desele mutări și de jocul de cărți, Costache a decis s-o ascundă pe Marghiolița la castelul său de la Ruginoasa, în paza feciorului său cel mare, care purta numele bunicului său – Săndulache. Atâta doar că Roznovanu nu s-a lăsat. Întărâtat până peste poate, în fruntea unei cete de arnăuți, a pornit spre Ruginoasa, cu gândul s-o răpească cu orice chip pe iubita lui Marghioliță.
Costache Sturza și-a pierdut mințile
A cumpărat pe cei care păzeau castelul, a pătruns în curte, a urcat treptele și s-a trezit față în față cu junele Săndulache, rămas să apere de unul singur onoarea mamei sale vitrege. Săndulache a împușcat pe unul dintre arnăuții Roznovanului, dar a căzut mort, înjunghiat de un altul. Marghiolița s-a desfătat în acea noapte și încă după aceea în brațele tânărului său amorez, cu care s-a și căsătorit. Pozna cu răpirea Marghioliței s-a petrecut în anul 1847.
Urmare a acestei duble drame, răpirea nevestei și moartea fiului său cel mare, Costache Sturza și-a pierdut mințile.
Acum să ne întorcem acolo de unde am plecat, adică la anul 1862, an la care Cuza Vodă a cumpărat Ruginoasa. Poate n-a fost tocmai o întâmplare alegerea Ruginoasei, căci Elena Cuza, soția domnitorului, se înrudea cu neamul Sturzeștilor (era nepoată a nefericitului Costache cel încornorat).
Doi ani au durat lucrările de renovare desfășurate sub directa supraveghere a Elenei Cuza și, când ele s-au încheiat, Ruginoasa părea să fie ceea ce-și dorea familia domnitoare – un cuib pentru tihnă și bucurie.
Dar, între treburile de stat (ale noului stat România) Cuza își făcea de lucru și cu nurii Mariei Obrenovici, o frumoasă văduvă din înalta societate moldavă, mai tânără cu zece ani decât Elena.
Astfel stând lucrurile, Vodă Cuza i-a adus plocon soției sale Elena doi copii, amândoi fiind fructul iubirii domnitorului cu Maria Obrenovici: mai întâi pe Alexandru, apoi pe Dimitrie. Iar Elena a consimțit să-i adopte pe amândoi.
Cuza, victima unui complot
La 1866, Cuza a fost detronat și alungat din țară în urma unui complot al cărui principal regizor a fost Ion C. Brătianu. Fără să-și mai revadă țara, Cuza a murit, în 1873, la Heidelberg, vegheat de doamna sa, Elena.
La anul 1879, aflând că suferă de o boală incurabilă, Maria Obrenovici s-a sinucis, la Dresda.
În 1888, Dimitrie Cuza, îndrăgostit fiind de o slujnică de la Ruginoasa, pe care mama sa vitregă, Elena, o alungase de la castel, și-a zburat creierii.
Peste numai un an, Alexandru A. Cuza a murit la Madrid, în vreme ce se afla în voiaj de nuntă. Văduva sa, Maria Cuza (fostă Moruzzi), a avut apoi o idilă cu Ionel I.C. Brătianu, fiul complotistului care l-a silit să renunțe la tron și l-a alungat din țară pe tatăl fostului său soț. Urmare a acestei povești de amor s-a născut, la 1898, la Ruginoasa, Gheorghe Brătianu, marele istoric de mai târziu, săvârșit din viață în chinuri cumplite, la 1953, în închisoarea politică de la Sighetu Marmației.
Pe patul de moarte, Alexandru Ioan Cuza și-a exprimat dorința de a fi înmormântat la Ruginoasa. Așa s-a și făcut. La 1944, însă, rămășițele sale pământești au fost mutate la Curtea de Argeș, iar la 1946 au fost mutate din nou, la Biserica Trei Ierarhi din Iași, unde odihnesc și acum.
Elena Cuza i-a supraviețuit soțului său: s-a stins din viață la anul 1909, la Piatra Neamț. Dorința sa a fost să fie înmormântată la Solești (Vaslui) lângă mormântul mamei sale. Pe ultimul său drum, vagonul mortuar a luat foc. A ars complet, cu tot cu sicriul pe care-l transporta.
Cine a declanşat războiul ruso-turc din 1806-1812?
De evoluţia raporturilor marilor puteri, angajate în Rivalitatea politico-militaro-economică în sud-estul Europei, sunt legate nemijlocit de rapoturile teritoriale și pierderile umane și materiale suferite de Principatele Române pe parcursul secolelor XVIII-XIX (inclusiv geneza Problemei basarabene la 1812). Impactul războaielor ruso-turce asupra destinului românilor a fost pe deplin înţeles și descifrat de către Mihai Eminescu, cel care a scris în publicistica sa politică, la 1878: „Sunt două sute de ani de când Rusia înaintează mereu spre miazăzi; luptele ei orientale sunt o întreagă istorie și acela care nu cunoaște această istorie, ori care o cunoaște și nu ține seamă de ea, nu este un bărbat politic și nu are dreptul de a lua parte hotărâtoare la viața politică”1.
În general, privind în retrospectivă raporturile ruso-otomane, putem menţiona că începând de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre ruși și turci, la 31 august 1492, pe timpul lui Baiazid II Veli și Ivan III, vreme de sute de ani au fost purtate un șir de războaie și campanii militare ce însumează, conform unor calcule, 47 de ani (adică aprox. 11% din tot timpul relaţiilor bilaterale ruso-otomane de 430 de ani – până la 1922, când a fost, pe de o parte, desfiinţat Sultanatul și, pe de altă parte, creată URSS). Conform statisticii militare, doar de la începutul secolului al XVIII-lea armata rusă a pierdut 582 mii de oameni. Propriu-zis, șirul războaielor regulate își ia începutul doar de la sfârșitul secolului al XVII-lea (1676-1681), iar cronologic cele mai lungi războaie (timp de 17 ani și 4 luni) s-au derulat în secolul al XVIII-lea: 1710-1713; 1735-1739; 1768-1774; 1787-1791.
Numărul războaielor ruso-turce (unele fiind și ruso-austro-turce sau de alianţă internaţională, care s-au derulat în perioada de la sfârșitul secolului al XVII-lea– începutul secolului al XX-lea) se ridică până la 11 conflagraţii bine definite, ce marchează expansiunea Rusiei ţariste spre mările Sudului și mai ales către sud-estul Europei.
Calculând anii de pace și cei de război, se observă lesne că lumea românească a trăit în veacul XVIII, până la 1821, sub ameninţarea directă a armelor aproape 50 de ani. Contele D’Hauterive, care se stabilise în Principatul Moldova în acea epocă, avea dreptate spunând: „În vreme de pace Moldova este un târg pentru străini, în vreme de război a fost și va fi totdeauna o tabără și un câmp de bătălie...”2.
Moldova și Ţara Românească, fiind antrenate în lupta marilor puteri europene, au devenit, la începutul secolului al XIX-lea, teatru de război și pioni ai disputelor geopolitice, veritabilelor dueluri diplomatice, care s-au soldat cu anexarea la Imperiul Rusiei a unei jumătăţi din teritoriul Principatului Moldovei (ţinuturile dintre Prut și Nistru).
Niciodată, nici până atunci, nici după, ţarismul n-a fost atât de belicos ca în anii 1805-1812. În răstimp de numai opt ani, Rusia a purtat opt războaie: în 1805, 1806-1807 și în 1812 – cu Franţa; în 1806-1812 – cu Imperiul Otoman; în 1804-1813 – cu Iranul; în 1807-1812 – cu Anglia (care, deși nu a înregistrat nicio confruntare militară, a adus mari prejudicii economice); în 1808-1809 – cu Suedia; în 1809 – cu Austria, dintre care ultimele cinci războaie le-a purtat concomitent3.
Un impact al modificării la hotarul anilor 1805-1806 a co-raportului de forţe în Europa a constituit-o acutizarea luptei diplomatice între Rusia și Franţa pentru influenţa asupra Imperiului Otoman. În acest sens anul 1806 este marcat de apropierea culminantă a Franţei și Imperiului Otoman, pe de o parte, și de distanţarea Porţii Otomane de Rusia, pe de altă parte, procese ce s-au finalizat cu declanșarea războiului ruso-turc de la sfârșitul acelui an când curtea de la St. Petersburg a fost cea care a încălcat clauzele tratatelor de alianță cu Sublima Poartă.
Vom reaminti că în raporturile internaţionale de la începutul secolului al XIX-lea Imperiul Rus și Imperiul Otoman se ghidau de tratatele bilaterale semnate la acea vreme: Tratatele de Alianță ruso-turce din 1799 și 1805. Astfel, la 3 ianuarie 1799 (23.12.1798) a fost semnat la Constantinopol de către V. S. Tamara, din partea Rusiei, și de către Ahmed Atif (Reis Effendi) și Ibrahim Ismet (Kaziasker de Roumelie), din partea Imperiului Otoman, Tratatul de alianţă defensivă ruso-turc4; Acest tratat, împreună cu Tratatul de alianţă anglo-turc din 5 ianuarie 17995, semnificau aderarea Turciei la cea de A doua coaliţie anti- franceză. Tendința de apropiere faţă de Rusia și Anglia a apărut în Turcia după Pacea de la Campo Formio din 1797, când francezii, stăpânind Italia, s-au apropiat de Peninsula Balcanică și au început a încuraja în secret mișcarea de eliberare națională a grecilor din insulele Ionice și Moreea. Impulsul imediat pentru încheierea unei alianțe dintre Turcia, pe de o parte, și Rusia și Marea Britanie – de cealaltă, a fost debarcarea trupelor lui Napoleon Bonaparte în Egipt (1.07.1798).
Turcia a acceptat asistența oferită de Rusia. Pavel I a trimis o escadră rusească, sub comanda amiralului F. Ușakov, care, cu permisiunea sultanului, a intrat în Bosfor. La acel moment, Turcia primise deja vestea distrugerii flotei franceze de către amiralul Nel- son la Aboukir. Acest eveniment a încurajat Poarta Otomană care, până atunci, de teama Franței, nu se încumetase deschis să se alăture coaliției antifranceze. La 9 septembrie 1798, guvernul turc a emis un manifest de război împotriva Republicii Franceze. În septembrie, flota unită ruso-turcă a început operaţiunile militare, având ca principal scop alungarea francezilor de pe Insulele Ionice. Astfel, Turcia s-a aliat cu Rusia, intrând, de fapt, într-o alianță nescrisă cu ea.
Tratatul de alianţă ruso-turc din 1799 a fost semnat pentru o perioadă de 8 ani. În articolele de bază ambele puteri au identificat drept obiectiv comun menținerea integrității statelor proprii, pentru a garanta siguranța, securitatea și echilibrul politic între puterile contractante, precum și contracararea planurilor guvernului francez. Cele mai importante stipulații se conțineau în articolele secrete. Într-unul din ele se stipulase că Rusia trebuia s-o ajute pe aliata sa cu 12 nave de război; iar întreţinerea escadrei ruse a fost pusă pe seama Turciei. Un alt articol secret prevedea libertatea de navigație a marinei militare ruse din Marea Neagră în Marea Mediterană și invers; în articolul dat se menționa că strâmtoarea Constantinopolului „se deschide pentru navele rusești numai în acest caz, pentru toate celelalte națiuni, fără excepție, intrarea în Marea Neagră va fi închisă”. Astfel, pentru prima dată Rusia a câștigat dreptul de a efectua trecerea corăbiilor sale de război prin strâmtorile Bosfor și Dardanele.
Totodată, într-unul dintre articolele secrete s-a stipulat că, în cazul acțiunilor ostile ale francezilor faţă de Poartă cu „o diversiune nemijlocită sau perturbări supușilor săi”, Rusia va acorda drept asistență Turciei o oaste de 7580 de mii de oameni; iar întreţinerea acestor trupe după trecerea Nistrului va fi încredințată Porţii.
Următorul Tratat de alianţă defensivă ruso-turc a fost semnat la Istanbul (Constantinopol), la 11 (23) septembrie 1805, de către trimisul extraordinar, ministrul plenipotenţiar rus Andrei Italinski și ministrul turc de externe Ahmed-Wassif (Reis Effendi) și EsseidIbrahim Ismet-Bey (Kaziasker de Roumelie).6 Apropierea dintre Rusia și Franța în ultimele luni ale domniei împăratului Pavel I și presupusa partajare a posesiunilor Turciei între ele (Planurile lui Rostopcin) puneau în pericol alianța ruso-turcă din 1799.
Cu toate acestea, Alexandru I, care-l succedase pe Pavel I în 1801, considera că pentru Rusia este mai avantajos să aibă un vecin slab, precum era Turcia. Astfel, Alexandru I a vrut să păstreze Turcia ca un aliat în viitoarele lupte cu Franța. La rândul său, guvernul otoman, care nu se recuperase încă după Campania egipteană a lui Napoleon și avea temerile unor noi atacuri din partea francezilor, a dorit să-și asigure ajutorul rusesc în caz de o agresiune franceză. La sfârșitul anului 1804 Poarta a apelat la Rusia, cu o propunere pentru a confirma printr-un nou tratat alianța defensivă din 1799, cu toate că perioada de valabilitate a ultimului se încheia în doar trei ani. Rusia căzuse imediat de acord, în speranța de a preveni apropierea dintre Turcia și Franța și pentru a menține libertatea de trecere a navelor sale de război prin Strâmtori. În plus, Petersburgul a sperat să obţină dreptul de protecție pentru creștinii subordonaţi Porții, care i-ar fi dat posibilitatea de a-și consolida influența politică și religioasă în Balcani. După opt luni de negocieri, timp in care guvernul turc a rezistat cu încăpăţânare faţă de această cerere a Rusiei, a și fost semnat Tratatul de alianţă ruso-turc.
Tratatul conţinea 15 articole de bază și 10 articole secrete7. În tratat se proclama pacea, prietenia și buna înțelegere între Rusia și Turcia, care-și garantau reciproc integritatea posesiunilor lor și promiteau să acționeze de comun acord în toate aspectele legate de pacea și securitatea propriilor state (art. 1 și 13). În cazul unui atac asupra uneia din părţi cealaltă parte era obligată să acorde o asistență armată aliatului (articolul 2). În caz de imposibilitate de a furniza o asistență militară, aceasta urma să fie înlocuită cu o subvenţie anuală (articolul 9 secret). Ambele părți se angajau să nu desfășoare negocieri separate în vederea semnării unui armistiţiu sau a păcii cu inamicul comun (articolul 7).
Rusia și Turcia au reconfirmat Tratatul de la Iași din 1792, Acordul din 1800 cu privire la Republica celor Șapte Insule (Ionice), precum și toate celelalte acorduri încheiate între ele, care nu contraveneau prezentului tratat (articolul 12). În articolele secrete s-a stipulat că, în cazul formării unei coaliții ofensive împotriva Franței, compuse din Rusia, Marea Britanie, Austria și alte puteri (de facto, deja existentă la momentul încheierii tratatului), Turcia va trebui să-și coordoneze acțiunile sale cu Rusia și, cel puțin, să permită trecerea navelor sale militare și de transport prin strâmtori în timpul războiului (art. 1 si 2 secrete). Turcia, confirmând articolele 9 și 10 din Tratatul de la 21.03.1800 cu privire la Insulele Ionice, a promis să păstreze drepturile de autoguvernare și alte privilegii de care se bucurau creștinii din Turcia în zonele de coastă ale Albaniei, în vecinătatea arhipelagului Ionic. În cazul încălcărilor de către turci a drepturilor și privilegiilor acestora, reprezentantul Rusiei la Constantinopol a primit dreptul de a lua măsuri corespunzătoare pentru restabilirea lor (articolul 3 secret).
Rusia, la rândul său, se obliga să asigure integritatea Insulelor Ionice, pe care ea continua să le ocupe, iar Turcia garanta libera trecere prin strâmtori a navelor militare rusești, care aprovizionau și deserveau trupele de ocupație (articolul 4). În conformitate cu al 7-lea articol secret al tratatului, Rusia și Turcia au convenit să considere Marea Neagră închisă și s-au angajat să contracareze cu toate forţele lor maritime orice încercare de trecere în această mare a unor vase militare străine sau a unor vase ce ar transporta provizii și muniţii militare.
În instrucţiunile sale (din 15 noiembrie 1805, deja după data semnării tratatului) Șeful diplomaţiei rusești Adam Czartoryski (1804 – iunie 1806) renunţase la varianta maximală a articolului 3 secret, ce prevedea introducerea trupelor ţariste în Principatele Române, dar ceruse realizarea variantei de compromis – formarea unor trupe locale de către C. Ypsilanti, pe care tot Rusia urma să le controleze de fapt8. Valabilitatea tratatului a fost stabilită pentru un termen de nouă ani. Selim III a ratificat tratatul la 30 septembrie (11 octombrie) 1805, iar Alexandru I doar la 19 (31) octombrie. Schimbul actelor de ratificare s-a produs la Constantinopol, cu întârziere – pe data de 18 (30) decembrie 1805, cu doar câteva ore înaintea sosirii curierului francez de la Viena, care aducea vestea victoriei lui Napoleon la Austerlitz...9.
Astfel, această alianţă ruso-turcă s-a dovedit a fi una de scurtă durată. După victoria lui Napoleon la Austerlitz (2.12.1805) Turcia își reconsideră politica sa externă, preferând o apropiere de Franţa învingătoare. În 1806 la Constantinopol a sosit ambasadorul francez generalul Sebastiani, care a reușit să convingă Poarta în omnipotenţa lui Napoleon și s-o încline să adere de partea Franței, ceea ce a provocat un acut conflict ruso-turc, ce a escaladat într-un nou război ruso-turc.
Lovitura decisivă asupra poziţiilor Rusiei și, în special, privitor la soarta politică a lui Alexandru Moruzzi (care nu și-a mai putut redobândi efectiv domnia în Moldova) a fost dată de către Poarta Otomană (la îndemnul Franţei) în luna august 1806, când au fost schimbaţi ambii domni ai Principatelor Române10.
Ambasadorul rus, îndeplinind instrucţiunile primite de la St. Petersburg de a nu mai tărăgăna satisfacerea cerinţelor Rusiei, a remis Porţii Otomane un ultimatum, avertizând că, dacă, în termen de trei zile, sultanul nu-i va readuce în domnie pe foștii voievozi, el va părăsi capitala Imperiului Otoman11. Sublima Poartă a fost nevoită să cedeze și la 3 (15) octombrie 1806 a adus oficial la cunoștinţa lui A. Italinski restablirea lui C. Ypsilanti și Al. Moruzi în domnia Principatelor. Ceremonia oficială a avut loc la Constantinopol (Istanbul), la 4 (16) octombrie și 5 (17) octombrie, în prezenţa lui Alexandru Moruzi, dar în lipsa lui Constantin Ypsilanti, care se afla, la acea dată, departe de epicentrul acestui eveniment – în Rusia12. Această măsură, în urma presiunilor diplomatice și sub ameninţarea militară anglo-rusă, a fost motivată și adusă la cunoștinţa „marelui prieten, Napoleon” personal de către sultanul Selim III. În scrisoarea sa de la 6 (18) octombrie 1806 se menţionează că „s-a găsit de cuviinţă ca să se menajeze această afacere”, în așa mod încât să se evite „un război prematur și, totodată, contrar legilor religiei” musulmane.13
Opinia optimistă a lui Italinski, care-și credea îndeplinită cu succes misiunea readucerii fanarioţilor filoruși în tronurile Principatelor, considerând că a repurtat un important succes diplomatic (după cum și relata la 6 (18).10.1806)14, deoarece „Poarta s-a înclinat în faţa voinţei Majestăţii sale Imperiale” n-a fost însă împărtășită la Petersburg.
Din cele expuse, reiese clar că, la începutul secolului al XIX-lea ambele imperii – cel Ţarist și Otoman – aveau semnate un șir de tratate internaţionale, precum și acorduri sau convenţii interguvernamentale, pe care le-a încălcat, întrerupt unilateral Rusia. În mod flagrant a fost încălcat articolul 13 al Tratatului de alianţă defensivă ruso-turc din 1805, în care se stipula expres: „...părţile contractante își garantează reciproc integritatea posesiunilor în starea în care acestea se află în prezent”15.
În manualele contemporane din Federaţia Rusă se consideră că: „Războiul ruso-turc din 1806-1812 a fost cauzat de dorinţa Rusiei de a-și consolida pozițiile în Orientul Mijlociu, de a contracara planurile revanșarde ale Turciei, care nutrea speranța de a-și reîntoarce o parte a coastei Mării Negre (în special Crimeea), precum și pentru a sprijini răscoala sârbilor împotriva sultanului”16.
Însă declanșarea războiului ruso-turc din 1806-1812 n-a fost iniţiată de Poarta Otomană, chiar dacă și istoriografia sovietică și cea rusă au susţinut că anume mazilirea domnilor Ţării Românești (C. Ypsilanti) și Moldovei (Al. Moruzi) în luna august 1806, la insistenţa Franţei și fără asentimentul Rusiei, a fost motivul principal al diferendului. Acesta a fost însă doar un pretext pentru expansiunea ţaristă, deoarece la 3(15) octombrie 1806 Poarta, la insistenţa diplomaţiei ruse, i-a restabilit în domnie pe principii anterior destituiţi. Astfel, provocarea ostilităţilor ruso-otomane în toamna anului 1806 a fost determinată nu atât de divergenţele de neînlăturat, la acel moment, dintre Rusia și Imperiul Otoman, cât de derularea nefavorabilă pentru ţarism a confruntării intereselor Rusiei și Franţei în sud-estul Europei, condiţionată, la rândul său, de expansionismul ţarismului rus și de modificarea raportului de forţe a marilor puteri pe întreg continentul european.
Încă la sfârșitul anului 1805, în perioada retragerii trupelor ruse de la Austerlitz în Rusia, Alexandru I i-a prescris generalului guvernator al Kievului Al. P. Tormasov să formeze, în guberniile de sud ale Imperiului Rus, în aproprierea Nistrului, o puternică grupare a armatei ruse, care să fie capabilă în orice moment să treacă acest râu și să invadeze Moldova și Valahia, precum și să se informeze privind starea cetăţilor de pe Nistru, având grijă să nu ofere turcilor, prin acţiunile sale, nici un pretext pentru distrugerea păcii17. Petersburgul a încercat să prezinte formarea unei armate de „observaţie” la frontiera cu Imperiul Otoman doar ca „o măsură de prudenţă generală, care nu are nimic îndreptat împotriva Porţii”18. Trupele armatei ruse concentrate la Nistru erau menite, după cum afirma Cabinetul de la Petersburg, „în corespundere cu tratatul ruso-turc de alianţă de la 11 (23) septembrie 1805 să acorde asistenţă efectivă în caz de invazie a armatei franceze în hotarele Imperiului turcesc”19. Această grupare armată, intitulată ulterior „Armată nistreană” (în unele surse mai este numită „Armată nipreană”), „Armată moldovenească”, iar mai târziu – „Armată dunăreană”, în fruntea căreia a fost numit generalul de cavalerie Ivan Michelson (1740-1807), întrunea, la 13 februarie 1806, 5 divizii cu un efectiv de cca 60 mii de ostași20.
La 16 (28) octombrie 1806, Alexandru I i-a ordonat generalului Ivan Michelson să trimită trupele ruse peste Nistru și să ocupe Moldova, iar la 23 octombrie (4 noiembrie), în pofida depeșei primite de la A. Italinski (în care se anunţa despre restabilirea domnilor substituiţi)21, ţarul confirmă ordinul precedent și la 10 (22) noiembrie, fără nicio declaraţie de război, trupele ruse au trecut Nistrul și au invadat ţara22. Suntem de părerea că această dată trebuie considerată ca fiind începutul războiului ruso-turc din 1806-181223.
La sfârșitul anului 1806 jumătate din armata lui Michelson se afla deja în Moldova, însă Ministerul de Externe al Rusiei mai nutrea speranţa că aceste operaţiuni militare nu se vor solda cu o ruptură oficială între Poarta Otomană și Cabinetul de la Petersburg24. Pe data de 4 (16) ianuarie 1807, ministrul de externe rus A. Budberg încă nu avea o confirmare oficială despre declararea războiului, deși îl considera ca și inevitabil25.
Alexandru I îi explica mareșalului M.F. Kamenski (comandantul su prem al armatei ruse de 140 000 de oameni, ce acţiona împotriva Franţei pe Vistula), în scrisoarea de la 15 (27) decembrie 1806, că susţinerea logistică a sârbilor răsculaţi era o chestie secundară, deoarece „nu mai puţin important este de a preîntâmpina atacul francezilor la Nistru, care oferă o linie de apărare puţin avantajoasă..., iar retrăgându-mi oștirile din Moldova eu nu m-aș hotărî să le deplasez de la Nistru..., căci ar trebui să apăr hotarele pe o întindere mare de la Kameniţa până la Marea Neagră”26.
De remarcat că, argumentul unui „pericol francez” din partea regiunii Dalmaţiei era denunţat de însuși ambasadorul rus în scrisoarea sa adresată sultanului Selim III (de la 10 (22) septembrie 1806): „...nu există nici un fel de armată considerabilă franceză în Dalmaţia, nici dorinţă și posibilitate din partea lui Bonaparte de a-și realiza ameninţările trimisului său (H. Sebastiani – n.n.)”27. Ba din contra, exista o armată rusească „de 120 mii de oameni (cifră de fapt exagerată cam de vreo două ori. – n.n.) concentrată la Nistru și forţe maritime considerabile ale Angliei în Marea Mediterană”28.
Pentru a convinge Poarta Otomană să revină la „colaborarea” cu Rusia, ţarismul a recurs la un act violent de agresiune – ocuparea militară, în noiembrie-decembrie 1806, a Moldovei și a Ţării Românești, pe care, după declararea oficială a războiului de către Poartă, la 18 (30) decembrie 180629 (conform altor surse: la 24 decembrie / 5 ianuarie 1807 – stil nou), le-a considerat ca teritorii „cucerite prin forţa armei”. Abia la 3 (15) ianuarie 1807 Poarta Otomană a remis o Notă circulară misiunilor diplomatice ale Austriei, Danemarcei, Spaniei, Franţei, Marii Britanii, Olandei și Prusiei în care le anunţa că i-a declarat război Rusiei („În urma invaziei și a violării tratatelor existente...)30.
După cum mazilirea domnitorilor n-a fost unica și principala cauză care a determinat decizia din timp planificată a guvernului ţarist, tot așa și readucerea lor la cârma Principatelor n-a fost, și nici nu putea fi, factorul preponderent care să contribuie la ameliorarea raporturilor ruso-otomane, la rezolvarea tuturor chestiunilor ce ţineau de supremaţia rusă în zona Balcanilor și a strâmtorilor Mării Negre. Astfel, revocarea lor de către Poarta Otomană a servit doar drept motiv formal pentru introducerea armatei ţariste (cu un efectiv de aproximativ 33 mii de oameni)31 în Principate și realizarea scopurilor strategice ale Imperiului Rus.
Guvernul ţarist, rezolvând orice problemă după principiul dreptului celui mai puternic, era atât de sigur în eficacitatea „șocului extraordinar”, încât nici nu considera dislocarea trupelor ruse în Principatele Române ca o acţiune militară îndreptată direct împotriva Porţii Otomane, ci doar „un element necesar în realizarea planului elaborat de a înclina Divanul spre o comportare mai înţeleaptă cu ajutorul măsurilor energice”32. De remarcat că ocuparea militară a Principatelor corespundea recomandărilor lui A. Czartoryski, care au fost expuse de ex-ministrul externelor în Proiectul manifestului împotriva Porţii, alcătuit la 16 (28) august 180633.
În Manifestul lui Alexandru I, din 12 (24) decembrie 1806, adresat locuitorilor Principatelor, se menţionează că „această trimitere a oștirilor noastre nu numai că nu este întovărășită cu nicio necuviinţă de războiu străin, dar încă are temeiu a întâmpina și a apăra interesurile noastre și ale voastre... Ori și cum vor fi întâmplările, noi făgăduim a vă pricinui desfătare în toate privilejiurile înaltei noastre ocrotiri, ...vă veţi arăta vrednici întru toate soartei ce vă găsim”34.
Curând după sosirea lui C. Ypsilanti la București, în toată ţara se citi o Proclamaţie ticluită la Iași, din partea împăratului Alexandru I, către locuitorii Principatelor Române. Prin ea rușii promiteau respectarea autorităţilor Ţării Românești și Moldovei: „Scopul nostru este ca să rămâie în lucrarea funcţiunilor toate autorităţile statornice, presupunând că ele din partea lor vor înlesni mișcarea ostașilor, precum și lucrările la care s-au orânduit și care privesc numai consolidarea ţărilor și deplina dobândire a drepturilor lor”. Totodată, C. Ypsilanti adresează o circulară către ispravnici, vestindu-le că a sosit la București în calitatea de Domn amândurora Ţărilor Moldova și Valahia35. După cum relatase Zilot Românul: „Alexandru-vodă Moruz... vădzând intrarea Rușilor în Moldova cu chip ciudat... ce fusese tras din Moldova și trecuse peste Dunăre, deteră Rușii și domnia Moldovei tot lui Ypsilanti; și domnea Ypsilanti peste amândouă ţările”.
„Jurământul” populaţiei, organizat de Ypsilanti, a provocat nemulţu mirea Cabinetului de la Petersburg. La 1 (13) februarie 1807, ministrul de externe Budberg scria lui Michelson: „...În opinia Majestăţii Sale, această acţiune este cu totul netrebuincioasă, fiindcă principatele le-am ocupat temporar și nu cu intenţia de a le alipi la Rusia și nici cu intenţia de a le răpi de la Poartă...”36.
Cert este faptul, că frazele declarate nu se confirmau prin acţiunile săvârșite, deoarece Poarta Otomană, „trezindu-se” la sfârșitul anului 1806 cu hotarele Principatelor Române – aflate „în oblăduirea” Imperiului Semilunii – violate, cu un șir de cetăţi ocupate (Hotin, Bender ș.a.) și cu armată ţaristă la malurile Dunării, a fost nevoită să declare război Rusiei – decizie confirmată prin manifestul din 24 decembrie 1806 (5 ianuarie 1807)37. Înșiși generalii ruși consemnau că „a intra ca dușman într-o ţară aliată, fără declaraţie și chiar fără pretext de război”, – era ceva ieșit din comun, „un cuvânt nou în ducerea războaielor”, la care „s-a adăugat aceea de a porunci să fie înșelaţi comandanţii cetăţilor turcești, cerându-li-se numai de trecere pentru a merge în Dalmaţia”38.
Guvernul de la St. Petersburg n-a ezitat să intervină prompt (cu intenţii camuflate, dar clare – de ocupaţie, utilizând metode militare și de dezinformare) în toamna anului 1806 contra Imperiului Otoman, care se considera parte atacată pe nedrept de vecinul agresor. „Acest război era cu adevărat popular din partea turcilor, ura faţă de ruși fiind la culme” – relata Sebastiani, în decembrie 180639. Tactica menajării diplomatice a Porţii a cedat locul acţiunilor violente.
Chiar de la început englezii s-au implicat în vederea aplanării diferendului ruso-turc, fapt ce reiese și din scrisoarea lui Charles Arbuthnot, ambasadorul britanic la Constantinopol, marelui dragoman al Porţii Alexandru Hangerli (datată din Pera, 13.12.1806): „...în condițiile, în care suntem acum, eu și domnul Italinski, neștiind ce motive au determinat trupele ruse să intre în posesiunile Turciei, putem doar să regretăm despre aceste cazuri, ce distrug bunele acorduri dintre Poartă și aliații săi. Atitudinea Curţilor noastre vă sunt cunoscute; suntem încrezători că nici Marea Britanie, nici Rusia nu poartă intenţii ostile împotriva Turciei; și de la aceasta ajung la concluzia că înaintarea trupelor ruse nu ar trebui să fie altfel (interpretată) decât ca o urmare a unor intenţii precaute, în dorinţa de a păstra securitatea Porţii. (…) De la o zi la alta trebuie să așteptăm o explicație satisfăcătoare. (…) Recunosc că, dacă lucrurile sunt într-adevăr în starea în care ele sunt prezentate, atunci fără îndoială că Poartă este ofensată pe bună dreptate; însă ea știe corectitudinea împăratului Rus și ea poate fi sigură că Majestatea Sa Imperială nu poate aproba acțiuni ostile luate împotriva Turciei de către conducătorii armatei sale; nu putem crede că perspicacitatea Porţii nu sesizează că, în condițiile actuale, ostilitatea față de Rusia va aduce Imperiul Otoman în faţa unor pericole, care de mult timp i le pregătește cu grijă insidioasa Franţă”40.
Asumându-și calitatea de mediator, la 21 decembrie 1806, Arbuthnot se adresează către comandantul șef al trupelor ruse din Principate cu o scrisoare prin care îi comunică despre profunda nedumerire a guvernului otoman privind cauzele ocupaţiei militare a Principatelor în condiţiile în care a fost satisfăcută cerinţa Rusiei – restabilirea domnilor maziliţi și nu au fost oferite alte motive pentru război. Afirmând că Poarta Otomană sincer dorește să evite războiul, ambasadorul englez solicită lui Ivan Michelson să retragă trupele ruse din Principate, urmând în continuare de așteptat finalitatea convorbirilor diplomatice între ambele puteri41.
Rezumând cele expuse cu privire la situaţia Principatelor Române la începutul secolului al XIX-lea – în ajunul războiului ruso-turc din 1806-1812 –, vom menţiona că cele două Principate în timpul războiului au fost permanent factori importanţi ai raporturilor internaţionale, vizând alianţele politice și militare ale Rusiei, Austriei, Franţei și altor state implicate. Războiul, declanșat în toamna anului 1806, fiind dezastruos pentru Principate, poate fi împărţit în patru perioade42. În acești șase ani de război au avut loc numeroase negocieri de pace, fiind încheiate armistiţii temporare, iar în armata ţaristă s-au succedat șapte comandanţi-șefi ai Armatei Dunărene („Moldavskaia armiia”), dintre care doi au fost comandanţi interimari (iar cel de-al optulea – amiralul P. V. Ciceagov – a preluat postul de comandant-șef de la generalul M. I. Kutuzov, deja după semnarea tratatului de pace).
Acest război a fost cel mai lung conflict militar dintre cele două mari imperii, purtat pe două teatre de operaţiuni militare – la Dunăre și în Caucaz (secundar), însă trăsătura lui principală a constituit-o nu atât confruntările militare, cât, în mod deosebit, disputele diplomatice, in clusiv diplomaţia secretă. A fost un război al celor trei sultani otomani (Selim III, 1789-1807; Mustafa IV, 1807-1808; Mahmud II, 18081839) și al ambiţiosului Alexandru I (1801-1825), în spatele cărora a stat omniprezentul Napoleon I Bonaparte.
În concluzie, constatăm că războiul ruso-turc din 1806-1812, declanșat în cadrul răbufnirii Problemei Orientale, are următoarele caracteristici:
Iniţiat – de Rusia (Alexandru I), care s-a manifestat drept agresor;
Instigat – de Franţa (Napoleon I Bonaparte);
S-a apărat – Imperiul Otoman (s-au perindat trei sultani);
S-au implicat – Marile Puteri (Franţa, Marea Britanie, Austria ș.a.);
Au intermediat – Marea Britanie (1806), Franţa (1807, 1808);
I-au suportat consecinţele – Principatele Române (1806-1812);
Teatrul de război – de la Nistru până la Dunăre, Caucazul de Nord, Marea Neagră, Marea Mediterană, însă luptele hotărâtoare au fost date pe linia Dunării; Victimă nemijlocită a războiului – Ţara Moldovei (scindată în jumătate, pe talvegul Prutului, la 1812);
Au încercat să profite (din culise) – fanarioţii din familiile Ypsilanti (la începutul războiului) și Moruzi (la sfârșitul războiului);
L-au încheiat – Poarta Otomană și Imperiul Rus (Pacea semnată la București, 16(28).05.1812; ratificată la Istanbul și Vilnius 11(23).06.1812; schimbul actelor de ratificare s-a produs la București, 2(14).07.1812); impact cu durată definită – a fost anexată Moldova dintre Prut, Dunăre și Nistru: s-a creat regiunea-gubernia rusă Basarabia (1812-1917);
Impact de lungă durată – românii moldoveni de la Est de Prut au fost ocupaţi și rupţi de la Ţara lor; are loc geneza Problemei basarabene (perpetuată în anii1812-1918, 1940-1941, 1944-?).
Vlad MISCHEVCA
Note
Mihai Eminescu, Între Scylla și Charybda, Opera politică, ed. a 2-a, Editura Litera Internaţional, Chișinău, 2008, p. 243.
D’Hauterive, Memoriu asupra vechei și actualei stări a Moldovei, București, 1902, p. 223.
Н.А.Tроицкий, 1812. Великий год России, M., 1988, c. 20.
Recueil d’actes internationaux de l’Empire Ottoman, / Publ. par G. Noradounghian, vol. II (1789-1856), Paris, 1900, p. 24-27.
Ibidem, p. 28-31.
Ibidem, , p. 70-74.
Vezi: Внешняя политика России XIX и начала XX века [ВПР]. Документы Российского министерства иностранных дел. Серия первая. 1801-1815 гг. Т. II. М., 1961, c. 589-594.
A. Goșu, Între Napoleon și Alexandru I. Principatele Dunărene la începutul secolului al XIX-lea, Editura Academiei Române, 2008, București, p. 35.
Ibidem, p. 35-37; ВПР. Т. III, M., 1963, c. 695 (nota nr. 305).
ВПР. Т. III, c. 267, 269; Hurmuzaki, serie nouă, vol. IV, p. 636.
ВПР. Т. III, c. 718 (nota nr. 267).
Ibidem, p. 713 (nota nr. 247); vezi: I. Jarcuţchi, V. Mischevca, Pacea de la București (din istoria diplomatică a încheierii tratatului de pace ruso-turc de la 16 (28) mai 1812), ediţia a II-a, revăzută și adăugită, Chișinău, 2015, p. 153-154.
Hurmuzaki. supl. 1/2, p. 354-355; cf.: Hurmuzaki, XVI (1603-1824), București, 1912, p. 763-783.
ВПР. Т. III, c. 348.
Ibidem, p. 586, 591.
История России: учебник, 2-е изд., перераб. и доп. / А. С. Орлов, В. А. Георгиев, Н. Г. Георгиева, Т. А. Сивохина М.: ТК Велби, Изд-во Проспект, 2004, c. 149.
А. И. Михайловский-Данилевский, Описание турецкой войны в царствование императора Александра I с 1806 по 1812 г. Ч. 1 – СПб., 1843, c. 10-11.
A. Goșu, ap. cit., p. 32.
ВПР, Серия I, (1801-1815), T. III, p. 669 (nota 77).
A. Петров, Война России с Турцией (1806-1812 гг.). Т. I, СПб., 1885, c. 53-54. Din punct de vedere geografic diviziile erau cantonate în guberniile ucrainene de la hotar: Podolia, Volâni, Kiev, Poltava, Cernigov și Herson.
Hurmuzaki, supl. 1/2, p. 363. Sultanul prin decretul său din 21 noiembrie (2.11.1806) i-a restabilit pe Moruzi și Ypsilanti (А.Н. Петров, Война России с Турцией (1806-1812). Т. 1. CПб.,1885, c. 68).
Trimisul de încredere al lui Al. Moruzi – Ion Ghica (grec albanez) – i-a comunicat lui Andreossy un șir de informaţi în legătură cu acţiunile rușilor, printre altele menționând că „la 10 (22) noiembrie 1806, rușii au trecut Nistrul la Movilău”. (Hurmuzaki. Supl. 1/2, p. 371; Cf.: Ibidem, p. 385); Detalii despre acest război vezi în cea mai avizată lucrare:
А. Н. Петров, Война России с Турцией (1806-1812). Т. 1. CПб., 1885.
Vezi: V. Mischevca 1812: Geneza Problemei Basarabene, în „Cugetul”, 1994, nr. 2-3, p. 26-32.
ВПР, Серия I, (1801-1815), T. III, p. 432.
Ibidem, 469.
Ibidem, p. 441.
Ibidem, p. 324.
Ibidem.
А. Петров, Война России с Турцией (1806-1812 гг.). Т. I, СПб., 1885, c. 124.
Recueil d’actes internationaux de l’Empire Ottoman, / Publ. par G. Noradounghian, vol. II (1789-1856), Paris, 1900, p. 79-80.
Балканские исследования. Вып. 18. Александр I, Наполеон и Балканы. М., 1997, с. 174.
ВПР. Т. III, c. 418.
Ibidem, p. 717 (nota nr. 264; vezi nota nr. 144).
Manifestul împăratului Alexandru I... de la 12/24 decembrie 1806. În: Россия и освободительная борьба Молдавского народа против османского ига. 1769-1812. Сб. документов, Кишинев, 1984, с. 198.
V. A. Urechia, Istoria românilor, T. IX, București, 1896, p, 100-101.
ВПР. Т. III, c. 497.
Sebastiani raporta la 24.12.1806 la Paris: La guerre a été déclarée a la Russie avec solennité. (Hurmuzaki, vol. II. Supliment 1: 1781-1814, p. 370); Vezi extrasul din Manifestul Porţii dat cu ocazia declarării războiului contra Rusiei (Hurmuzaki, vol. II. Supliment 1: 1781-1814, p. 375-376); Ch. M. Talleyrand consemna: le 30 (decembrie 1806), la declaration de guerre de la Porte a eté proclamée a Constantinople... le cri de guerre a retenti dans toutes les mosquees (Hurmuzaki, vol. II. Supliment 1: 1781-1814, p. 387).
Hurmuzaki, vol. III. Supliment 1: 1709-1812 / culese de A.I. Odobescu, București, 1889, p. 111.
Hurmuzaki, vol. II. Supliment 1: 1781-1814 / culese de A.I. Odobescu, București, 1885, p. 369.
Вестник Европы, часть 33, № 9, 1807, с. 64-67. [http://www.vostlit.info/Texts/
Dokumenty/Turk/XIX/1800-1820/Arbutnot/brief_godzeri_13_12_1806.htm ]
A. Petrov, op. cit., T. I, p. 123-124.
Vezi periodizarea acestui război: Vl. Mischevca, Anul 1812: Două secole de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rusiei, Editura Elan Poligraf, Chișinău, 2012, 2015, p. 40-42.
Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain rezumat
Autorul Mark Twain ne povesteşte despre aventurile unui băiat năzdravan numit Tom Sawyer. Avea un frate pe nume Sid care era un băiat tare liniştit.
El mai tot timpul lua din gemul mătuşii Polly şi se ducea împreună cu prietenii la gârlă să se scalde, lucruri care îi plăceau cel mai mult.
Într-o zi mătuşa Polly îl puse pe Tom să văruiască gardul de la stradă , ceea ce n-ul încântă, lui stândui gândul numai la gârlă şi la joacă. Neavând de ales el a început să văruiască gardul, rugându-l pe fratele său Sid, să-l ajute, dar el refuză. Fiind un băiat deştept nu prea îi plăcea şcoala, singurul lucru cel atrăgea era prietena lui Becky la care ţinea foarte mult.
Prietenul lui Tom pe nume Huckleberry Finn era un băiat ,,al străzii’’ fără părinţi cu care îşi petrecea mai tot timpul. Prima năzdrăvănie pe care au facut-o împreună a fost vizita cimitirului pe timp de noapte alaturi de o pisică neagră şi moartă adusă de Huckleberry. Cu această pisică ei sperau să scape de negi prin anumite descântece. Ajungând în cimitir , au avut o surpriză neaşteptată. Trei indivizi pe nume Injun Joe, Dr. Robinson şi Muff Poter care căutau un mormânt pe care să-l dezgroape. În tot acest timp Tom împreuna cu Huckleberry stăteau ascunşi pentru a nu fi văzuţi , când deodată între acei indivizi s-a iscat o ceartă urmată de asasinarea doctorului Robinson.Fiind îngroziţi de ceea ce au văzut, cei doi băieţi au fugit spre casă.A doua zi dimineaţa oamenii au găsit oribila crimă. Toţi din oraş îl învinuiau pe Muff Poter, iar el fiind arestat.
Tom împreună cu Huck au jurat că nu vor spune nimănui ceea ce au văzut.Tom şi Huck erau foarte îngroziţi . Zilele au trecut iar lui Tom îi ardea de noi aventuri, aşa că într-o zi întâlninduse cu Joe Harper şi cu Huckleberry Finn, le-a propus să se facă piraţi.Într-o noapte fiecare a adus de mâncare şi au plecat împreună pe o insulă din apropierea orăşelului. Cât timp ei au stat pe insulă oamenii din orăşel îi căutau neîncetat. Dar această căutare a fost în zadar deoarece nu i-au găsit. Toţi au crezut că băieţi au murit aşa că matuşa Polly împreună cu doamna Harper s-au hotărât să le facă prohodul duminica. În timp ce se oficia slujba cei trei copii au intrat pe uşa bisericii. Toată lumea s-a bucurat, mai ales mătuşa Polly şi doamna Harper,care şi-au îmbrăţişat copiii chiar şi pe Huckelberry.
După câteva zile a fost judecata lui Muff Poter. La judecată au venit Injun Joe şi Tom. Tom a fost chemat să de-a declaraţie.El se uită la Injun Joe şi a început să-i fie frică, dar în final a spus tot ce a văzut, iar între timp Injun Joe a dispărut. De atunci Tom nu mai dormea liniştit noaptea de frica lui Injun Joe.
A trecut ceva timp de când a fost judecata lui Muff Poter, iar Tom împreună cu Huck au început să caute comori. Tom era sigur căci comorile se găsesc unde sunt copaci scorburoşi sau în casele cu stafii.Au căutat în locurile cu copaci scorburoşi dar nu au găsit, iar în final ei au hotărât să caute într-o casă cu stafii.Când au început să caute după comoară la o casă cu stafii, ei au auzit zgomote aşa că s-au ascuns în podul casei. Cei care au produs zgomotul au fost Injun Joe împreună cu un priten de-al său.Ei au venit în acea casă pentru a ascunde o comoară.Au văzut uneltele lăsate de Tom şi Huck şi s-au gandit să îngroape comoara în altă parte. Becky fata de care îi plăcea lui Tom, a organizat o mică excursie. Când au mers in excursie ei au vizitat o peşteră care era precum un labirint. Tom şi Becky s-au pierdut iar ei au stat în peşteră timp de două,trei zile.Cu toţii îi căutau pe Becky şi pe Tom. Cât timp copiii au stat în peşteră Tom la văzut pe Injun Joe.Oamenii nu i-au găsit dar Tom a găsit ieşirea din peşteră. Ieşirea găsită de Tom era prin apropierea fluviului Mississipi. Cu toţii s-au bucurat foarte mult de apariţia copiilor.Tatăl lui Becky pentru a fi sigur că nimeni nu va mai intra în peşteră s-a hotărât să o închidă.
Când Tom a auzit că peştera a fost închisă le-a spus tuturor că acolo se află Injun Joe. Aproape toţi oameni au pornit spre peşteră în căutarea lui, dar când peştera a fost deschisă lau găsit pe Joe mort la intrarea în peşteră. Tom şi Huck s-au dus în peşteră după comoara ascunsă de Injun Joe.
Aşa ei au devenit cei mai bogaţi din orăşel dupa ce au găsit comoara şi apreciaţi de totă lumea.
27 martie: Unirea Basarabiei cu România.
La data de 27 martie 1918, Sfatul Țării din Basarabia, întrunit la Chișinău, a votat Unirea Basarabiei cu România, această unire fiind de fapt reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia țaristă în anul 1812. În sala unde s-a votat decizia de unire au fost prezenți toți membrii Sfatului Țării, organul legislativ al Basarabiei, precum și premierul român Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, ca reprezentant al poporului român la acest eveniment.
Dintre cei 135 de deputați prezenți la aceasta ședință, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, însă citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze furtunoase și strigăte entuziaste cu sloganul „Trăiască Unirea cu România!”. Actul de unire a fost semnat de Ion Inculeț, președintele Sfatului Ţării, de vicepreședintele Pantelimon Halippa și de secretarul acestui for legislativ, Ion Buzdugan, care după semnarea actului de unire, va adăuga pe acest act un slogan, ce avea următoarea formulă: „Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!”.
Imediat după declararea unirii, Rusia a emis proteste vehemente şi a refuzat să recunoască actul de unire, motivând că Basarabia este parte a Rusiei, însă Guvernul român a respins categoric pretenţiile acesteia, precum şi obiecţiile nejustificate ale Rusiei referitoare la Basarabia, chiar dacă reacţiile ostile ale acestor două țări vor continua însă, pentru multă vreme. Basarabia era astfel prima provincie care s-a unit cu România în anul 1918, urmând ca peste câteva luni, mai precis la 28 noiembrie 1918, o altă provincie românească şi anume Bucovina, să stabilească unirea cu ,,Patria Mamă”, iar desăvârșirea ,,reîntregirii” se va realiza la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, când delegațiile din Banat, Crișana, Maramureș și Transilvania vor vota și ele unirea acestor provincii prin care se forma ,,România Mare”.
Referitor la unirea Basarabiei cu România, la Conferinţa de Pace de la Paris din 1920 se va recunoaște legitimitatea acestei unirii, iar țări precum Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia vor semna un tratat politic în care erau specificate următoarele ,,Considerăm că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic, unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată”.
Astfel, considerându-se că populaţia basarabeană și-a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România, părţile semnatare ale acestui tratat politic, recunoşteau suveranitatea României asupra teritoriului dintre Prut si Nistru, adică asupra Basarabiei.
sursa:Lectisa de istorie/FB
Înmulțirea când unul din factori este 6
Scrieți ca inmulțiri, adunările repetate de termeni egali:
6 + 6 ................................... 6 + 6 + 6 + 6 ......................
6 + 6 + 6 + 6 + 6 + 6 ............................
Scrieți, prin adunare repetată de termeni egali:
6 x 2 = ................. 6 x 4 = ........... 5 x 6 = ................... 3 x 6 =............
6 x 5 = ................ 6 x 1 = ............ 7 x 6 = ................... 8 x 6 =...........
6 x 3 = ................ 6 x 6 = ........... 9 x 6 = .................. 4 x 6 =............
Scrieți din 6 în 6 numerele de la o la 60
....................................................... ....................................................... ........... Calculați, grupând convenabil factorii:
2 x 6 x 2 = .................................... 5 x 6 x 2 = ............................ 4 x 6 x 2 = .......................
3 x 6 x 3 = .................................... 3 x 6 x 2 = ............................ 2 x 6 x 5 =.......................
Care sunt produsele, dacă factorii sunt:
6 și 8, 9 și 6, 6 și 3, 8 și 6, 7 și 6 ?
Comparați produsele și scrieți între ele semnul potrivit (<, =, sau >)
6 x 9 ..... 5 x 6 b) 6 x 6 ......9 x 6 c) 3 x 3 x 6 .......6 x 9
8 x 6 ......6 x 7 5 x 6 ......6 x 8 2 x 3 x 6 .......8 x 6
3 x 6.......9 x 6 8 x 6.......4 x 6 5 x 3 x 6........9 x 6
Găsiți câte doi factori care dau produsele: 54; 36 ; 48; 24; 42
....................................................... ....................................................... ...........
Care numere înmulțite cu 6 dau produsele:
Cuprinse între 10 și 30;.................................................... .......................................................
Cuprinse între 40 și 60..................................................... .......................................................
S-au vândut 6 buchete a câte 5 garoafe fiecare. Câte garoafe s-au vândut?
....................................................... .....
Jianu rezolvă câte 6 probleme pe zi. Câte probleme rezolvă el într-o săptămână?
....................................................... .....
George are 8 cuburi, iar Maria are de 6 ori mai multe. Formulați o întrebare și rezolvați problema.
....................................................... ....................................................... ..
....................................................... ....................................................... ..
....................................................... ....................................................... ..
Anca se antrenează înconjurând stadionul de 6 ori pe zi. Câte ture de stadion face ea într-o săptămână?
....................................................... ....................................................... ..
O cutie cu bomboane de ciocolată are 6 rânduri cu câte 8 bomboane pe fiecare rând. Câte bomboane conține cutia?
....................................................... ....................................................... ..
Bunicul a plantat în livadă 6 rânduri cu câte 7 vișini și 6 rânduri cu câte 8 caiși.
Câți vișini a plantat ? Dar caiși ?
......................................................
.....................................................
Cu cât este mai mic numărul vișinilor plantați decât numărul caișilor?
.....................................................
Câți pomi a plantat bunicul în total?
.....................................................
Scrieți rezolvarea de la punctul c) într-un singur exercițiu.
..................................................
Radu I domn al Tarii Romanesti (1330 - 1383)
Radu I (n. 1330 – d. 1383), domn al Țării Românești între cca. 1377 - cca. 1383, este fiul lui Nicolae Alexandru, frate și succesor al lui Vladislav I, identificat de mulți istorici cu legendarul Radu Negru, voievod mitic al începuturilor statului medieval Țara Românească, fondator al instituțiilor acestui stat și prim legiuitor. Discuția despre Radu I rămâne deschisă căci, pe baza argumentelor de ordin istoric, nu se pot formula concluzii clare.
Asociat la tron probabil începând din 1372, conform părerii unor istorici, Radu I își începe domnia ca singur stăpânitor după 9 iulie 1374 când avem ultima mențiune documentară despre fratele său ca fiind în viață. Din nefericire nu s-au păstrat documente interne care să ateste domnia sa, însă există câteva referiri externe, în principal acte ale Regatului Maghiar și o cronică italiană contemporană, precum și o pisanie târzie, o inscripție pe zidurile Bisericii Domnești de la Curtea de Argeș și o importantă cantitate de monede (ducați, dinari și bani) emise de voievod.
Conflicte cu Regatul Ungariei
Relațiile cu regatul maghiar în timpul domniei sale au rămas tensionate, rezultând conflicte armate. Detaliile acestor lupte rămân neclare. O cronică italiană „Cronaca Carrarese” povestește despre o expediție a regelui maghiar Ludovic cel Mare între 5 iulie - 14 august 1377 cu intenția de a supune una „Radano principe din Bulgaria infedele” (italiană), identificată cu Radu I.
Relațiile care au precedat lupta sunt confirmate de registrele Republicii Venețiene unde, în același an, apare o mare comandă de armuri complete, realizată de voievodul valah.
Aceste armuri aveau să fie purtate de acei "armadura da cavali”, cu 10.000 la număr (un număr ușor exagerat), care au fost înfrânți în luptă împotriva regelui ungar, după cum subliniază cronica italiană.
Este greu de spus dacă trupele voievodului valah au fost cu adevărat învinse, deoarece din documentele interne ale Regatului Ungariei, care au fost publicate în perioada următoare, se pare că regele maghiar a avut încă intenția de a-i supune pe voievodul necredincios. Astfel, la 19 noiembrie a aceluiași an, regele le-a promis comercianților săsești din Transilvania din Brașov că, dacă Țara Românească devine posesia sa, reduce cotele. Dimpotrivă, într-un ordin dat proprietarului Orșovei în 1382 prin care era obligat să interzică oricărui comerciant străin să intre în Țara Românească cu marfă și să păzească granița „zi și noapte” raportând tot ce s-a întâmplat, nu există menționarea unei interdicții maghiare de la Severin și Orșova apare ca punct de frontieră sugerând astfel că partea estică a Banatului a fost anexată de voievodul valah Radu I.
Poate legat de acest fapt este numele ciudat dat voievodului în biografia lui Sigismund de Luxemburg în care, vorbind despre Vlad Dracul , se spune că el a fost fiul lui „Merzeweydan” (Mircea) și nepotul lui „Pankraz dem Weisen”. "(Pankraz Înțeleptul). Numele Pankraz (Pancratius) se explică din deteriorarea numelui Radu Ban (banul lui Severin, titlu luat după cucerirea teritoriului). Cu toate acestea, voievodul valah, într-un alt document maghiar care este contemporan cu evenimentele din 1377, poartă numele de „Godon” la fel de ciudat și neclar.
Un eveniment important legat de domnia lui Radu I este mutarea rămășițelor Sfintei Filofteia de la Tarnovo la Argeș, eveniment care s-a întâmplat cu aplicația. în 1384 când scena este pictată pe pereții Catedralei Curtea de Argeș care a devenit păzitorul Sfântului și al cărui ctitor era voievodul împreună cu fratele și tatăl său. Activitatea sa de ctitor al unităților religioase îl face unul dintre cei mai activi conducători ai Țării Românești, construind un număr mare de biserici cu Tismana, Cozia și Cotmeana fiind cele mai importante. De asemenea, în timpul domniei sale, cele două catedrale catolice din Severin (a. 1380) și Argeș (9 mai 1381) sunt construite și urmând tradiția, o mănăstire catolică din Târgoviște .
Un alt moment important și controversat al domniei sale îl reprezintă reprezentanții lui, care nu sunt bine susținuți de dovezi, care stăpâneau asupra celui mai mic dintre cele două state bulgare din acel moment Tsardomul din Vidin. La baza acestei teorii se află o inscripție ilizibilă pe pereții Catedralei Curtea de Argeș în care, unii cercetători, au identificat titlul „domn singur stăpânitor al Ungrovlahiei, al Vidinului și al oblastiei Vidinului” („singurul conducător al Ungrovlahiei, Vidin și Oblastul Vidinului "). Este adevărat că relațiile dintre conducătorii valahi Vladislav I și Radu I și țarii bulgari din Tarnovo și Vidin, Șișman și Ivan Sratsimir au fost foarte încordate, acestea din urmă aflându-se ele însele în conflicte pentru succesiunea tronului patern. Odată, Vladislav I a reușit să-l anexeze pe Vidin, dar ulterior l-a dat conducătorului de drept. Este posibil ca același lucru să fi fost făcut de Radu I, deși dovezile care susțin această teorie sunt insuficiente.
Moartea voievodului
Data exactă a morții sale, precum și mormântul său, rămân necunoscute. Săpăturile arheologice efectuate în 1920 în jurul necropolei voievodale (pe terenurile Catedralei Curtea de Argeș ) au relevat un bogat mormânt datând de la sfârșitul secolului al XIV-lea, presupus a fi cel al lui Radu I. Ținuta sa, bijuteriile și alte accesoriile îl arată ca un conducător feudal puternic, cu toată pompa curții valahe susținută de dovezi care sunt Radu I a pierdut mormântul.
surse:wikipedia.org
istoriefurata.ro
Povestea fericirii de Vladimir Colin
A fost, n-a fost, unii zic c-a fost. Într-o colibă, la malul mării, trăia bătrânul Cadâr. Era un bătrân de treabă, dar veşnic amărât. Şi cum să nu fie, dacă baba îi murise şi nu-i lăsase urmaşi? Cadâr era tot mai gârbov şi, pe seară, când se aşeza cu picioarele încrucişate sub el, nu avea pe nimeni să-l ajute să se scoale, sprijinindu-l de subsuori. Greu îi venea lui Cadâr să se ridice de jos, şi trist îşi fuma luleaua, privind jocul valurilor.
„Vai, vai, bătrâneţea e ca un scaiete! Îşi spunea adese. Oriunde ai apuca-o, te-nţeapă şi doare...”
Într-o noapte se dezlănţui o furtună. Marea mugea ca o cireadă de bivoli şi vântul şuiera fără încetare. Fulgerele se repezeau bezmetice. În coliba lui, Cadâr asculta vuietul furtunii şi se gândea: ” Dacă ies în zori, am să găsesc pe ţărm lemne şi peşti zvârliţi pe nisip. O să fie bine! ”
Dar nu găsi pe ţărm decât un stâlp de piatră. Înfăşurat în ierburi de mare, stâlpul părea împodobit cu haine de mătase.
„Mare noroc, spuse Cadâr. Lemnele le arzi, peştii îi mănânci, dar cu piatra asta ce faci? Pentru o casă n-ajunge, pentru greutăţi de năvod e prea mare...”
Dar Cadâr era un bătrân cu nărav, şi năravul lui era dorinţa de-a afla toate cele. Scărmănându-şi cu degetele bărbuţa ascuţită, se apropie de stâlpul de piatră şi începu să înlăture ierburile care-l acopereau.
— Allah!
Stâlpul nu era stâlp, era un om de piatră. Şi frumos ca o lună nouă, şi drept ca o trestie, şi tânăr ca feciorul pe care-l dorise Cadâr. La gândul feciorului, lacrimi începură să picure din ochii bătrânului, şi o lacrimă căzu peste fruntea albă a omului de piatră. Iar unde căzu lacrima piatra se făcu trandafirie. Dar Cadâr nu vedea nimic, pentru că plângea şi mormăia:
— Vai, vai, bătrâneţea e ca un scaiete! Unde să mai găsesc un fecior? Uite că marea îmi trimite unul, şi-i mort, şi-i de piatră...
Lacrimile lui Cadâr curgeau pe fruntea de piatră şi, unde cădeau, piatra se muia şi se făcea trandafirie, ca pielea de om.
A stat Cadâr din plâns şi a văzut: omul de piatră era alb şi numai fruntea i se făcuse trandafirie. A pus atunci Cadâr mâna şi a simţit: omul de piatră era rece şi numai fruntea i se încălzise. De bucurie a prins Cadâr să sară şi să ţopăie, până a început să sufle greu şi a căzut pe nisip. Liniştindu-se, a vrut să ducă la capăt schimbarea omului de piatră, dar s-a trezit că nu mai are lacrimi. De unde lacrimi, dacă-i fericit cum n-a fost demult?
A stat de-a chibzuit, apoi a alergat şontâc, şontâc la bordeiul lui, a luat o ceapă şi a început să se frece la ochi. Se freca fără şovăială, aşa că lacrimile au început să-i curgă din nou, dar de astă dată avea grijă să picure toate pe omul de piatră, că de prima dată căzuseră pe nisip şi se irosiseră degeaba!
Când pleoapele i s-au umezit de lacrimile lui Cadâr, a deschis omul de piatră doi ochi negri şi strălucitori, iar când lacrimile i-au picurat pe buze, a deschis gura şi a spus:
— Plângi, bătrân de treabă, plângi, că nu ţi-o fi plânsul în zadar!
Cadâr cu gura râdea de fericire şi cu ochii plângea, din pricina cepii. Şi cu mirare se uita la omul de piatră care avea acum un cap viu, frumos cum nu se mai văzuse. S-a oprit atunci Cadâr şi a întrebat bănuitor:
— Dar ai să vrei să-mi fii fecior? Ca să ştiu, să nu mă ostenesc de pomană.
A zâmbit omul de piatră şi a răspuns:
— Vreau. Plângi înainte...
L-a scăldat Cadâr în lacrimi, până s-a ridicat din nisip omul de piatră, şi s-a întins de i se auziră oasele trosnind.
— Tare-am înţepenit!...
A tras aer în piept şi a sărutat mâna zbârcită a lui Cadâr, şoptind:
— Tată...
Din nou l-a cuprins pe Cadâr o fericire nebunească, din nou a prins să sară pe nisip, ca un ţap. Când s-a mai liniştit, a întrebat:
— Cum te cheamă, feciorul tatii?
— Tasin, a răspuns omul de piatră. Mama mea e Aişé, fiica mării, şi neamul nostru nemuritor. Dar un vraci duşman m-a prefăcut în stană de piatră, şi stană trebuie să rămân până ce un om s-ar fi milostivit de mine şi, cu lacrimile lui, m-ar fi dezlegat. Vraciul dinadins mi-a legat soarta de lacrimile unui om, pentru că pe fundul mării, unde trăim noi, nu se află oameni, mai lămuri tânărul. Dar mama mea, Aişé, s-a folosit de furtuna de azi noapte şi m-a trimis pe pământ, unde tu, tată, m-ai mântuit.
Tasin se întoarse apoi cu faţa spre mare şi strigă de trei ori:
— Ibadulá, deschide poarta!
La al treilea strigăt apele se mişcară, se desfăcură ca două canaturi, iar Cadâr văzu fundul mării. Pe o pernă de catifea şedea o femeie înaltă şi albastră ca marea. Femeia zâmbi şi-şi întinse braţele spre Tasin.
— Vino, spuse omul de piatră şi, luându-l pe Cadâr de mână, păşiră pe fundul apei, acolo unde nisipul auriu strălucea ca soarele. Iată, mamă, cine m-a dezlegat de blestem, adăugă tânărul, împingându-l înainte pe Cadâr.
Femeia albastră se ridică în picioare şi, sărutând mâna bătrânului, rosti câteva vorbe care semănau cu foşnetul valurilor liniştite:
— Nu suntem bogaţi, Cadâr, dar cere-ne ce vrei. Pentru binele pe care ni l-ai făcut, aproape că nu poţi căpăta răsplată...
— Ce să cer? răspunse Cadâr. Doar să găsim un cadiu[1] şi să scriem un contract de căsătorie...
— De căsătorie? Cu cine?
— Cu cine, dacă nu cu tine, femeie albastră? râse Cadâr. Tasin e fiul tău, şi-acum e şi al meu...
Au râs de gândul năstruşnic al bătrânului, şi Cadâr a râs cel mai tare.
— N-am nevoie de altă răsplată, vorbi el apoi. Feciorul meu Tasin îmi ajunge.
Femeia albastră îl rugă pe Cadâr să-i îngăduie lui Tasin să vină din când în când s-o vadă şi bătrânul nu se împotrivi. Aişé, fiica mării, îi dărui atunci lui Cadâr o cevré[2], cusută cu fir scump, după care-i lăsă să plece.
— Arată-mi casa noastră, spuse Tasin când ajunseră la ţărm, iar porţile mării se închiseră în urma lor.
Cadâr îl duse la bordeiul lui, în care intrară după ce îşi scoaseră încălţările. Bordeiul lui Cadâr era sărac, şi pe jos se afla o singură rogojină. Încolo, nimic...
— Ei, tătucă, spuse Tasin, văd că trebuie să mă apuc de treabă... Dar mai întâi dă-mi de mâncare, să prind puteri.
Îi aduse Cadâr o ceapă, soră cu ceapa cu care se frecase la ochi, îi aduse un bostan.
— Asta-i mâncare? întrebă Tasin. Nu văd pilaf, nu văd salmá[3]... şi luând frumoasă năframă pe care fiica mării i-o dăduse lui Cadâr o scutură peste rogojină.
Care nu fu mirarea bătrânului, văzând şi pilaf şi salmá! Fără multă vorbă, se apucă să mănânce. Tatăl şi fiul aveau în faţă două străchini cu mâncare, dar cu cât luau din pilaf, cu atât creştea muntele de orez din strachină. Au mâncat o zi şi o noapte, fără să sfârşească nici pilaful, nici salmáua...
— Te-ai săturat? întrebă Tasin.
Cadâr apucă un ultim bob de orez, îl înghiţi şi spuse mulţumit:
— Acum, cu bobul ăsta, m-am săturat.
Tasin acoperi atunci străchinuţele cu frumoasa năframă dăruită de fiica mării, şi străchinuţele pieriră de parcă n-ar fi fost. Cadâr începu să caşte, dar Tasin îi vorbi aşa:
— Tătucă, văd că ţi-e somn. Culcă-te. Eu sunt pus pe fapte mari, aşa că nu pot dormi.. Ce-ţi doreşte inima?
— Feciorul meu Tasin, bucuria mea, răspunse Cadâr, inima-mi doreşte un singur lucru, dar se spune că nu-i uşor de găsit. Inima-mi doreşte fericirea.
Tasin rămase pe gânduri. Pe vremea aceea nu se auzise de fericire, că viaţa oamenilor era tare ticăloasă. Cererea bătrânului îl umplu de mirare.
— Ce este fericirea? întrebă el.
— Se spune, cuvântă Cadâr, că fericirea e tot ce-şi poate dori omul mai de preţ. Dacă are fericirea asta, nu mai doreşte nimic...
— Şi unde se află fericirea? mai întrebă Tasin.
— Vezi, oftă Cadâr, asta n-aş putea spune. Poate că ştie padişahul...
— Şi unde stă padişahul? întrebă pentru a treia oară Tasin.
— În Cetatea Veche, dincolo de Marea Albastră, pe Insula Galbenă. Dar, feciorul meu Tasin, padişahul e hain, nu primeşte pe oricine, iar dacă-l primeşte nu-i spune decât ce vrea el...
Îşi luă rămas bun Tasin şi Cadâr se culcă pe rogojină, iar, cum se culcă, pe dată adormi. Dar Tasin nu dormea.
Se duse la malul Mării Albastre şi strigă de trei ori, aşa cum mai strigase:
— Ibadulá, deschide poarta!
Porţile mării se deschiseră şi Tasin începu să păşească pe nisipul moale de pe fund. Mama lui, Aişé cea albastră, dormea, aşa că n-o deranjă. Merse o noapte, o zi, şi încă o noapte, şi încă o zi. Dar cine-ar putea povesti câte-a văzut în drumul lui? A văzut peşti mari şi peşti mici, a văzut delfinii negri, arapii mărilor, a văzut meduze moi şi colorate, a văzut stele de mare. Şi câte, câte altele n-a văzut! Pe seară a ajuns la Insula Galbenă.
Era o insulă de piatră, o insulă care semăna cu o lămâie uriaşă. Iar în vârful insulei se vedea Cetatea Verde, iar în Cetatea Verde, zidit din piatră verde, se înălţa palatul padişahului.
Se învârti Tasin în jurul insulei, pereţii de piatră erau netezi ca nişte oglinzi şi nu putea urca pe ei. Ce era de făcut?
Ocolind pentru a doua oară insula, zări o crăpătură chiar acolo unde se izbeau valurile, spărgându-se într-o fremătare înspumată. Îşi vârî degetele în crăpătura de piatră şi îndată se simţi apucat. O putere uriaşă îl trăgea în crăpătura îngustă. Se miră când îşi dădu seama că trupul lui trecea prin pereţii care i se părură atât de apropiaţi, iar mult timp să se mire nu avu. Se trezi curând într-o încăpere cât o moschee.
Era toată de piatră galbenă şi piatra strălucea şi arunca focuri galbene, luminând ca zece sori la un loc. De teamă să nu orbească, Tasin închise ochii şi-i deschise iar, puţin câte puţin.
Încăperea era goală. Dar în mijlocul ei, pe pardoseala de piatră, se afla un câine mare, cu blana albă.
— Tu m-ai adus aici? strigă Tasin, şi câinele îşi mişcă bucuros coada, dând din cap.
Voinicului i se păru că dulăul e gata să-i spună ceva, dar se auzi un sunet de gong. Câinele tresări şi pieri.
Rămas singur, Tasin cercetă încăperea de piatră şi, găsind o uşă, o deschise. Merse printr-un coridor, urcă şi coborî nenumărate scări, până la urmă se opri în dreptul unei uşi. Auzea cântece însoțite de daùlă[4]. Deschise uşa.
Se afla într-una din încăperile padişahului. Sultanul şedea pe o pernă de catifea verde, alături de vizirul lui, iar în faţa lor jucau patru roabe aduse din ţări îndepărtate, o roabă albă, o roabă galbenă, una neagră şi o alta roşie.
La zgomotul uşii deschise de Tasin, sultanul se întoarse.
— Cine eşti? strigă padişahul scoţând hangerul.
— Am de spus o taină padişahului, pentru care am să capăt de la el o lămurire, grăi cu îndrăzneală Tasin.
— Nu-l crede, lumină a luminilor, strigă vizirul, care era un om rău. Porunceşte mai degrabă să vină gâdea.
Padișahul era spanchiu. Îl privi pe vizir, dar ochiul lui era aţintit asupra lui Tasin.
— Bine, spuse el. Taie-i capul!
Într-o clipă se repezi Tasin şi, cu paloşul reteză căpăţâna vizirului. De spaimă, sultanul se făcu verde la faţă ca perna pe care şedea, în timp ce roabele ţipau ascuţit.
— Ce... ce-ai făcut, ticălosule?
— Am îndeplinit porunca padişahului, răspunse liniştit Tasin.
— Ţie trebuia să-ţi taie capul! strigă mânios sultanul. Unde mai găsesc acum un vizir?
Tasin râse şi în încăpere se făcu deodată multă lumină.
— Viziri se găsesc pe toate drumurile! Dar, dacă vrei, taie-mi capul.
Voinicul veni lângă sultan şi-şi plecă fruntea. Sultanul scoase hangerul şi izbi o dată, de două ori, de trei ori. Apoi aruncă hangerul, care se strâmbase şi se turtise la vârf.
— Ce-i asta? bâlbâi padişahul. De ce nu mori?
Tasin râdea.
— Ai carnea tare, băiete, se uimi sultanul. Piatră, nu alta.
Dacă ar fi ştiut că Tasin e chiar un om de piatră, nemuritor, s-ar fi mirat mai puţin.
Să lăsăm asta, grăi voinicul. Taina pe care voiam să ţi-o dezvălui e că vizirul uneltea să te ucidă, chiar adineauri. De asta l-am şi pedepsit.
— De unde ştii? strigă sultanul.
Tasin se plecă, scoase un sul din buzunarul hainei scumpe a vizirului şi i-l întinse.
— Într-adevăr, spuse sultanul, după ce citi rândurile scrise. Blestematul pregătise firmanul care-l numea padişah... Ce vrei ca răsplată?
— Atât: să-mi spui unde se află fericirea.
Sultanul se foi pe perna lui verde şi se uită ciudos:
— Cere-mi ce vrei. Îţi dau aur şi pietre scumpe, îţi dau o raia întreagă, îţi dau roabele astea şi tot ce cuprinde palatul meu, dar unde se află fericirea nu-ţi spun.
— Nu-mi trebuie nimic, răspunse Tasin. Unde se află fericirea?
— Nu-ţi spun, n-auzi?
Tasin se apropie de sultan şi-i atinse braţul drept. Braţul i se împietri.
— Unde este fericirea?
— Nu-ţi spun!
Tasin făcu de piatră şi braţul stâng al sultanului, dar padişahul nu se dădu bătut. Sfârşi prin a ajunge om de piatră. Tasin îl lăsă în sala frumos împodobită şi se întoarse în încăperea de piatră galbenă, unde găsi din nou câinele cu blană albă. Câinele dădu din coadă şi-l apucă de mână, încercând să-l tragă după el.
— Unde mă duci?
Câinele lătră vesel şi-l trase mai departe. Luându-se după el, trecu prin săli unde nu se afla picior de om, dar care erau pline de fel de fel de minunăţii, şi ajunse în grădina palatului. Trecu printre pomi de toate soiurile şi se opriră sub un măr uriaş. Câinele începu să scurme cu labele şi scoase la lumină un belciug mare, de fier. Tasin apucă belciugul, trase cu putere, şi un chepeng se deschise. După ce coborâră nişte trepte de lemn, aproape putrezite, intrară într-un gârlici întunecat. Strecurându-se prin chepeng, o rază luci undeva în beznă. Câinele lătră şi se repezi înainte, apoi se auzi un clipocit:
— Aşteaptă afară!
Supunându-se poruncii rostite în şoaptă, voinicul ieşi din gârlici, măcar că nu înţelesese cine vorbea. Nu aşteptă prea mult. O fată nespus de frumoasă se arătă în gura chepengului şi urcă treptele.
— Cine eşti! întrebă uimit Tasin.
— Mă cheamă Umié, răspunse fata. Şi-i povesti cum padişahul o furase voind s-o vâre în haremul lui, cum se împotrivise şi vizirul cel rău o preschimbase în câine. În gârliciul ăsta e Lacul-de-sub-pământ-care-nu-minte, mai spuse fata. În apa lui toate arată aşa cum sunt, şi eu m-am prefăcut în Umié.
Tasin o ascultă şi-i fremătă inima. Frumoasă era Umié!
Se plimbară tăcuţi prin grădina palatului, depărtându-se de sultanul împietrit pe perna lui verde. Ajunseră la un lac umbrit de sălcii şi găsiră lângă ţărm o barcă cu vâsle de aur. Se urcară în barcă şi trecură pe celălalt mal. Acolo se sfârşea grădina.
— Umié, vorbi Tasin, va trebui oare să ne despărţim? Abia te-am întâlnit...
Fata râse şi frumoasa ei salbă de la gât sună uşurel.
— Ai uitat pentru ce ai venit în Cetatea Verde?
— N-am uitat, răspunse Tasin. Dar afurisitul de sultan nu mi-a destăinuit unde pot găsi fericirea...
— Şi, dacă ştiu eu?
Voinicul o strânse în braţe.
— Umié...
— Da, cred că ştiu unde se află fericirea. Numai în ţara Van, spuse fata, desprinzându-se din braţele lui Tasin. Acolo e patria mea... E departe ţara Van, Tasin, dar cu papucii de fier putem ajunge într-un ceas.
— Dar de unde luăm papucii?
— Papucii, răspunse Umié, îi putem lua numai de la bătrânul Ali-ochi-zgârcit, care are singura pereche aflătoare în lumea întreagă. Să vedem ce ne-o cere în schimb...
Aşa au plecat să-l caute pe Ali-ochi-zgârcit. Era acesta un moşneag care se purta calic, cu o cămaşă ruptă, şalvari peticiţi şi un turban bun mai degrabă de cuib de ciori decât de turban. Şi se purta calic, deşi avea saci cu aur şi pivniţe cu bogăţii adunate din lumea întreagă. Papucii de fier se numărau printre ele.
Când l-au găsit, zgârcitul tocmai sfârşise masa alcătuită din două coji de pâine uscată şi două pahare cu apă.
— Saleam[5]! spuseră cuviincios tinerii.
— Saleam! mormăi Ali, aruncându-le o privire rea.
Altminteri nu se osteni să-i întrebe ce doresc, şi nici nu-i pofti la masă, cum ar fi făcut un om de treabă.
Tasin însă nu mai părea stânjenit.
— Cinstite Ali, spuse el, am venit la tine pentru o treabă însemnată. Avem nevoie de papucii de fier.
— Papucii? strigă zgârcitul. Care papuci? Şi de ce îmi vorbeşti mie de papuci?
— Pentru că numai tu ai singura pereche de papuci de fier care ne trebuie.
Supărat, Ali dădu din mâini:
— Am... n-am nimic! Sunt sărac, sărac lipit... Toată lumea spune: ”Ali are! Du-te şi cere-i lui Ali”. De unde să aibă Ali? Îi dă cineva de pomană?... Măcar de s-ar milostivi careva şi-ar veni cu vorbe plăcute: „Poftim, cistite Ali, am venit să-ţi dau...” Dar nu! Toţi cer, cer, ca şi cum aş fi Allah sau cel puţin Profetul lui, bine-cuvântată-i fie amintirea... N-am! N-am papuci, n-am nimic, vai de bătrânețile mele...
Umié zâmbi. Tasin râse din toată inima.
— Cinstite Ali, vorbi el, eu am venit să-ţi dau... ce-ai să-mi ceri pe papuci!
— Nu s-ar putea să-mi dai, fără să ceri nimic? întrebă plin de nădejde Ali. Fie-ţi milă de un biet bătrân...
— Asta nu, răspunse Tasin. Dar am să-ţi dau mai mult decât aştepţi.
— O, dacă mi-ai da tot ce se poate da, strigă însufleţit bătrânul, dacă mi-ai da marea cu sarea! Eu să am tot şi ceilalţi nimic. Să moară de foame... Ce frumos ar fi!
— Bine, spuse încruntat Tasin. Şi, bătând din palme, strigă de trei ori: Ibadulá, pofteşte-ncoa!
Se auzi un muget înspăimântător. La chemarea fiului albastrei Aişé, marea ieşea din matca ei năpustindu-se spre locuinţa lui Ali-ochi-zgârcit. Se rostogolea val după val şi fiecare-l încăleca pe cel dinainte, grăbind să-l întreacă. Şi ajunseră la ţintă. Îl luară pe Ali pe sus, atât de repede, încât îi căzu turbanul, dar nu destul de repede ca o cioară să nu aibă vreme să-l apuce, cu gândul să-şi fa-că din el cuib pentru pui.
— Destul, Ibadulá! strigă iarăşi de trei ori Tasin, iar vuietul se potoli fără veste şi marea se întoarse în adâncurile ei, târându-l cu ea pe Ali, care se putu în sfârşit sătura.
Întovărăşit de Umié, Tasin sparse lacătul atârnat la poarta pivniţei bătrânului zgârcit, şi tinerii intrară. Ce nu le văzură ochii! Saci cu aur, saci cu pietre scumpe aşezate cu socoteală – un sac cu safire, altul cu rubine, altul cu smaralde, şi tot aşa, câte un sac pentru fiecare nestemată – apoi lăzi cu haine, cu blănuri, cu mătăsuri. Găsiră saci cu grâu mucegăit, pentru că Ali n-avea ce face cu grâul pe care-l avea, dar nu se îndura să-l dea nimănui, găsiră tot ce mintea poate închipui şi, pe o coloană de piatră, găsiră şi papucii de fier.
Tasin îi puse îndată în picioare, apoi chemă lumea şi începu să împartă bogăţiile din pivniţă. Împărţi cu atâta dreptate, că nimeni n-avu pricini să plângă afară de o babă care căpătase printre altele, nişte şalvari negri, în timp ce i-ar fi dorit roşii. Se găsi cu cine să facă schimb, aşa că plecă şi baba mulţumită!
— Acum, spuse Umié, la drum.
Tasin o luă în braţe şi şopti:
— În ţara Van.
Abia rostise cele trei cuvinte, că se pomeni ridicat în văzduh împreună cu Umié. Zburau amândoi, întrecând în iuţeală rândunicile, zburau peste oraşe, peste ape, zburau peste păduri şi peste câmpii, şi priveliştea pe care o vedeau era nespus de frumoasă. Numai că Umié ameţi când privi de sus o turmă de elefanţi, care de acolo nu păreau mai mari decât nişte purici. Îşi lăsă fruntea pe pieptul lui Tasin şi – ce să spun? – nici ea şi nici voinicul nu s-au plâns de întâmplarea cu elefanţii.
Au zburat deci, când deasupra şi când dedesubtul norilor, preţ de un ceas. Iar când s-a împlinit ceasul, au început să coboare uşurel, uşurel, şi s-au oprit drept în mijlocul unui câmp cu maci. Încotro te uitai, vedeai numai flori roşii fremătând ca o haină de mătasă pe trupul pământului.
— Unde suntem? întrebă Tasin.
— În ţara mea, răspunse Umié.
— Şi unde-i fericirea, Umié?
Fata îl privi zâmbind şi tăcu.
— Spune, o rugă din nou Tasin.
— Unde anume, n-aş putea să-ţi spun. Dar fericirea, Tasin, e lângă tine, aproape s-o atingi cu mâna...
O lumină neaşteptată se făcu în mintea voinicului. Repezindu-se, o cuprinse în braţe pe Umié.
— Tu, strigă el, tu! Cum de nu mi-am dat seama? Tu eşti fericirea, Umié?
Fata tăcea, zâmbindu-i tot atât de neînţeles.
— Am ghicit?
— Trebui să ştii, Tasin, că fericirea nu se capătă pe ghicite...
Tasin era însă sigur de ceea ce descoperise. Şi când fata îi spuse că nu avea părinţi, şi că deci nu avea unde se duce, se apucă de lucru. Alergă în pădure şi, cu un topor împrumutat de la un tăietor de lemne, începu să doboare copacii, apoi se apucă să-i cureţe şi să-i cioplească. Din bârne ridică pe dată o căsuţă, alcătui un gard şi începu să lucreze un pat, o masă, scaune. Curând, casa fu gata.
— O, Umié, niciodată n-am fost atât de bucuros, strigă Tasin. Asta e, desigur, fericirea...
Iscăliră apoi în faţa cadiului şi a martorilor contractul de căsătorie şi se mutară în locuinţă. Totul mergea cum nu se poate mai bine. Tasin se trezea în zori şi o privea pe Umié. Apoi se duceau la hamam[6], de unde ieşeau proaspeţi şi plini de voie bună. Dădeau o raită prin suk[7] şi se întorceau la căsuţa lor. Umié pregătea prânzul şi Tasin o privea. Ca două turturele se aşezau apoi şi mâncau, arătându-şi unul altuia bucăţile mai gustoase. Se culcau. Se plimbau. Iar seara Umié lua în braţe un luth şi cânta:
Decât mesteacănul alb, mai drept e trupul dragului meu,
Decât şoimul, mai viteaz e cugetul dragului meu,
Decât luna rotundă, mai rotundă e faţa dragului meu,
Decât pâinea cea caldă, mai caldă e inima dragului meu.
Tasin asculta şi privea. Ciudat! Într-a treia seară începu să se frământe. Umié îl văzu căscând şi acoperindu-şi gura cu palma.
— Ţi-e somn, Tasin?
— Nu, deloc, bâigui voinicul. Eu...
— N-ai găsit fericirea, Tasin? mai întrebă Umié, cu un zâmbet.
Tasin o privi, tuşi, dar, cum minciuna nu-şi putea face loc între ei, spuse:
— Umié, sufletul meu e plin, dar... parcă-mi lipseşte ceva, Umié!
— Caută, Tasin. Poate că fericirea nu stă numai în iubire.
Nerăbdător, voinicul ieşi din casă. Pe cerul plin de stele strălucea o lună mare cât un lighean de aramă.
— Fericirea, mormăi Tasin, unde să caut fericirea?
Se duse către câmpul cu maci. Umblă încet printre florile roşii, intră apoi în pădure. În pădure era întuneric şi numai ici colo străluceau făcliile micuţilor licurici, de parcă un roi de stele s-ar fi desprins de pe boltă şi ar fi căzut pe pământ. Deodată ajunse într-un luminiş, şi luna lumina cu razele ei ceva ce i se păru un mac uriaş. Se apropie. Şi, care nu-i fu mirarea găsind o piatră roşie. Nu era o piatră de rând, ci una de preţ.
— Un rubin!
Încercă să-l ridice, dar nu izbuti. Rubinul era pe jumătate îngropat în pământ, iar partea care se putea vedea era de mărimea unui viţel.
Tasin alergă spre casă, luă o sapă, împrumută o căruţă şi se întoarse cu rubinul uriaş, care lumina ca un foc mare, cu toate că îl acoperise cu crengi, să nu fie văzut. Ai fi zis că toţi macii de pe câmp se strânseseră la un loc şi împrăştiaseră, sclipind. Într-adevăr, câmpul era acum gol şi trist.
Tasin duse cu greu rubinul în odaie:
— Umié, bogăţia e singura fericire. De astă dată am ghicit!
— Aminteşte-ţi, Tasin, răspunse cu blândeţe Umié, că fericirea nu se capătă pe ghicite...
Dar Tasin n-o auzea. Cu priviri înflăcărate se uita la minunata piatră scumpă, şi piatra părea că-i răspunde aruncând focuri sângerii prin încăpere.
— Înţelegi, vorbi după o vreme Tasin, acum suntem bogaţi. Putem face tot ce vrem. Am să sparg o bucată de rubin, care pentru mine nu va însemna mai nimic şi care va fi totuşi mai de preţ decât toate averile padişahilor de pe pământ. Umié, s-ar părea că sunt fericit!
Într-adevăr, Tasin apucă în zori un ciocan şi desprinse din rubinul uriaş o bucată cât un cap de om. Potrivind stânca preţioasă adusă din pădure, văzu cu bucurie că lipsa nici nu se cunoştea.
Înfăşură bucata într-o pânză, o puse în coş şi se duse la suk, îndreptându-se către dugheana celui mai de seamă giuvaergiu. Negustorul îl pofti înăuntru, îl aşeză pe o pernă, îi dădu dulceaţă şi-l întrebă ce pofteşte.
— Am de vânzare un rubin, spuse Tasin.
Ochii negustorului scânteiară. Dar când Tasin deschise coşul şi scoase piatra din pânza în care era înfăşurată, giuvergiului îi scăpă un strigăt şi căzu pe spate, fără suflare. Tasin îl stropi cu apă rece, şi omul deschise ochii.
— Frumosule tânăr, oftă negustorul, de cincizeci de an sunt giuvaergiu aici, în suk, mii de nestemate mi-au trecut prin mână, dar un rubin cât un cap de om n-am mai văzut, nici n-am auzit să fi fost vreodată! Îngăduie să-i chem pe ceilalţi giuvaergii din suk...
Peste o clipă negustorul şi alţi nouă giuvaergii intrară în dugheană. Văzând rubinul, unii se pierdură cu firea, alţii cântară, alţii plânseră, alţii se mulţumiră să-şi frece mâinile. Hotărâră să-şi pună laolaltă averile şi să cumpere nestemata în tovărăşie. Chiar puse la un loc, averile lor nu plăteau decât o parte din rubin, dar Tasin încheie târgul şi se întoarse acasă cu o căruţă care gemea de povara sacilor cu aur.
O îmbrăcă pe Umié în cămăşi cu fir şi şalvari de mătase, mâncară de câte zece ori pe zi, aveau cirezi şi turme de nu le mai puteau socoti, iar sacii de aur erau parcă neatinşi, şi neatinsă părea şi nestemata cea mare. Tasin se îngrăşă şi se plictisea.
— Nu, Umié, spuse el într-o seară. Nici bogăţia nu înseamnă fericire...
— Caută, Tasin, caută...
Luă Tasin un ciocan şi sparse în nenumărate cioburi rubinul cel mare. Împărţi aurul pe care-l mai avea şi, adunând cioburile în saci, le zvârli pe câmp. Unde sărea un ciob înflorea un mac, şi câmpul se acoperea din nou de covorul florilor.
— E mai frumos aşa, spuse Tasin. Dar fericirea unde s-o caut?
Şi porni din nou la drum. Păşea gânditor, nu lua seama nici la zborul păsărilor, nici la jocul copiilor.
„Într-adevăr, îşi spuse Tasin, bine a zis tata Cadâr: greu e de aflat ce-ţi doreşte. Uite că fericirea e ca o şopârlă. Alergi după ea şi, când o prinzi, rămâi în mână doar cu o bucată de coadă. Şi cu coada asta n-ai ce face şi fericirea rămâne tot departe...”
Gândind astfel, umbla Tasin pe câmpie, depărtându-se tot mai mult de casă. Ajunse la un râu care-şi rostogolea apele între maluri umbrite de sălcii. Acolo, lângă apă, văzu o colibă. În pragul ei şedea un bătrân cu fruntea înaltă, umbrită de un turban mare, şi bătrânul ţinea pe genunchi un sul desfăcut, din care citea. Tasin fu mirat de liniştea şi pacea care plutea în jurul bătrânului. Mişcat, îl întâmpină cu multă cuviinţă.
— Ce te aduce, fiule, prin aceste locuri unde numai liniştea se întâlneşte?
— Caut fericirea, cinstitule înţelept, răspunse Tasin. Dar acum am ghicit. Fericirea se află, desigur, în învăţătură. Dacă ştii cât mai multe lucruri, nu se poate să nu fii fericit.
Bătrânul zâmbi şi Tasin alergă spre casă, unde începu să strângă tot soiul de însemnări ale înţelepţilor din ţările lumii. A adunat însemnări ale unor oameni de mult pieriţi de pe faţa pământului, a adunat scrieri ale celor mai de seamă gânditori ai timpului. Umié nu mai făcea decât să şteargă praful şi să rânduiască sulurile preţioase, peste care Tasin sta aplecat zi şi noapte. Un an de zile încheiat a sta şi a tot învăţat şi, pe măsură ce învăţa i se părea că ştie tot mai puţin. Fericirea, de care se credea aproape, îi fugea iară printre degete.
— Umié, strigă el într-o zi, eşti sigură că fericirea se află aici, în ţara Van? Am încercat s-o aflu în toate felurile şi, iată, sunt tot atât de departe de ea ca la început...
— Viteazul meu Tasin, răspunse Umié, fericirea e hărăzită omului şi el o poate găsi oriunde. Dacă te-am chemat în ţara Van, era doar pentru că o cunoşteam mai bine şi ştiam că aici vei găsi mai uşor ceea ce cauţi.
— Dar unde? întrebă Tasin? Unde?
Îşi luă toiagul şi plecă din nou pe drumurile fără capăt ale ţării Van. Merse vreme îndelungată, aşa că toiagul i se toci, ajungând la jumătate. Îşi căută alt toiag, şi-l toci şi pe al doilea.
Ajunse în creierii unor munţi stâncoşi. Unde îşi întorcea privirea întâlnea numai colţi de piatră, goi şi crăpaţi de vreme. Şi tocmai când se întreba cum să facă rost de un al treilea toiag, văzu că se află lângă un sat. Se întunecase. Ceru găzduire la prima colibă.
Omul care-i deschise era slab şi pielea de cerb pe care o purta se rosese de mult. Privi cu teamă spre Tasin.
— De o viaţă de om trăiesc aici, printre Munţii Albi, şi om dintr-alt sat decât al nostru n-am mai văzut, spuse el cu mirare. Numai în poveştile bătrânilor noştri se spune că ar mai fi pe lume şi alţi oameni, dar niciodată nu i-am crezut...
Se minună voinicul şi întrebă:
— Dar în vale nu coborâţi niciodată?
— Ce să căutăm în vale? răspunse bărbatul slab. Aici e loc destul... Dar intră, călătorule. De odihnit ai să te odihneşti, doar de mâncat n-ai să mănânci, că nimeni din satul nostru nu mai are de-ale gurii.
Îi mulţumi Tasin şi, cum era istovit, se culcă de-a dreptul pe pământ. Dar o mare mirare îl aştepta în zori. Oamenii din satul în care poposise nu cunoşteau focul. Aveau topoare de piatră şi râşniţe de piatră, pluguri de lemn şi ace de os. Află Tasin că în satul lor nu nimerise niciun străin de la începutul începuturilor şi că oamenii trăiau acolo cum se trăise cu mii şi mii de ani în urmă.
Atunci apucă un băţ, îl ascuţi şi-i înfipse capătul ascuţit în gaura unui lemn uscat. Luă apoi băţul între palmele pe care începu să le frece, băţul se roti şi, după o vreme, o şuviţă de fum se ridică din scobitură. Spre marea mirare a oamenilor adunaţi, Tasin suflă asupra primelor scântei şi le acoperi cu frunze uscate. Peste puţin se ivi o flacără, frunzele se aprinseră, şi Tasin le acoperi cu vrescuri. Curând în satul pierdut flăcările unui foc adevărat se ridicară pentru prima oară spre cerul albastru.
Atras de strălucirea focului, un copil îşi întinse mâna spre limbile roşii, dar scoase un ţipăt şi începu să plângă. De unde să ştie că focul arde, dacă niciunul dintre părinţii, bunicii şi străbunicii lui nu cunoscuseră focul?
Îi învăţă Tasin pe oamenii din satul pierdut să fiarbă legumele, îi învăţă să frigă carnea, dar mai ales îi învăţă meşteşugul topirii fierului. Învăţătura pe care o adunase în anul cât se chinuise cu scrierile înţelepţilor se dovedea aici de trebuinţă.
Cunoscând fierul, oamenii izbutiră să-şi facă scule bune şi vârfuri de săgeată cu care doborau mai mult vânat. Nici plugul de fier nu semăna cu crăcana pe care o folosiseră înainte şi care abia zgâria pământul. Acum nu se mai întâmpla ca satul să rămână fără făină. Femeile cântau şi scoteau din cuptoare pâini rumene, copiii se jucau fără griji, bărbaţii munceau cu spor şi voie bună.
— Binefăcătorul nostru Tasin, rosti într-o seară omul care-l găzduise pe voinic, de când ai venit la noi, totul e altfel decât a fost. Cum să-ţi mulţumim?
Tasin se gândi o clipă, întrebându-se ce şi-ar putea dori. Apoi, tresărind, îşi aminti de pricina venirii lui în satul din creierul munţilor şi spuse cu un soi de mirare:
— Prietenii mei, dacă vreţi să mă răsplătiţi, spuneţi-mi unde se poate găsi fericirea?
Dar, în timp ce oamenii se sfătuiau între ei, îşi dădu seama că de la o vreme uitase ce căuta şi înţelese că acolo, printre oamenii aceia, se simţea fericit. „Atunci, îşi spuse el, nu cumva...?”
— O, Tasin, binefăcătorul nostru, vorbi gazda, noi nu pricepem întrebarea ta. Fericirea noastră eşti tu, că tu ne-ai adus fericirea! De când ai venit printre noi, femeile care plângeau au învăţat să cânte, copiii care se stingeau de foame zburdă, bătrânii care-şi blestemau soarta se strâng în pace, iar bărbaţii muncesc mai spornic şi mai uşor...
Pricepu atunci Tasin că, dând oamenilor fericirea, găsise fericirea şi pentru el. Bucuros, îşi luă rămas bun şi se îndreptă spre casă. Toci un toiag pe drum, îl toci şi pe al doilea, iar când să-şi caute un al treilea se trezi în faţa casei sale. În prag îl aştepta Umié:
— Ai găsit fericirea, Tasin?
Voinicul o strânse în braţe. Apoi îşi încălţă papucii de fier ai lui Ali-ochi-zgârcit şi amândoi se ridică în văzduh, plutind în zbor către bordeiul bătrânului Cadâr.
Îl găsiră mai gârbov şi mai bătrân. Ochii lui slăbiţi îl recunoscură cu greu pe Tasin, dar când o văzu pe Umié, strălucitoare ca luna plină, începu să vadă binişor.
— Unde se află fericirea, Tasin? întrebă Cadâr.
— Lângă tine, tată.
— Aşa ţi-a spus padişahul?
Tasin zâmbi.
— Ştia padişahul de ce nu vrea să-mi destăinuie taina. Când îşi făuresc fericirea, oamenii nu mai au nevoie de niciun padişah. Fericirea omului, tată, stă în fericirea tuturor oamenilor!
Şi Tasin îl întrebă care era cea mai mare durere a oamenilor din partea locului.
— Padişahul din Cetatea Verde şi Gârla Neagră, spuse fără şovăială Cadâr. De când mă ştiu, în toată vremea slugile padişahului fură de sting, iar în primăvară şi în toamnă apele se umflă şi se revarsă peste maluri, acoperind câmpuri, târând oameni şi înecând bordeie...
Tasin luă o daùlă şi, bătând în ea, adună sfatul obştii. Povesti cum îl schimbase pe padişah în stană de piatră şi îi învăţă pe oameni să facă un zăgaz înalt, ca să împiedice mânia Gârlei Negre. Iar oamenii se apucară de treabă şi, muncind fiecare pentru toţi, aflară fericirea. Atunci s-au născut cele mai frumoase cântece.
Când după ani şi ani Cadâr muri împăcat, Tasin se întoarse cu Umié în adâncurile mării, la Aişé cea albastră, şi acolo au rămas până în ziua de azi. Dacă te uiţi bine în nopţile cu lună, şi dacă apa mării este limpede, se întâmplă să-l vezi pe Tasin, care-şi împărtăşeşte înţelepciunea fiinţelor care trăiesc în mare. Dar fericirea a poposit pe pământ, şi pentru asta oamenii nu-l vor uita pe voinicul de piatră însufleţit de bătrânul Cadâr. Nu, niciodată!
[1] Cadiu – judecător (în limba tătară).
[2] Cevré – năframă (în limba tătară).
[3] Salmá - un fel de mâncare tătărască.
[4] Daùlă – tobă (în limba tătară).
[5] Saleam – pace (în limba tătară).
[6] Hamam - baie (în limba arabă).
[7] Suk – piaţă (în limba arabă).
Povestea cântecului de Vladimir Colin
Tocmai dincolo de zare, undeva în depărtare, chiar în mijloc de ocean şi pe insula Buian[1] , stă un moş sub pom şi-aşteaptă să îi pice-o pară coaptă.
Stai pe loc, nu te zori, şi povestea va veni. Fete mari de-or s-o asculte au să aibă panglici multe, şi mărgele, şi inele, şi betele frumuşele ; flăcăiaşi de-or asculta, chivără vor căpăta, cizme drepte şi-nţelepte, învăţate să se-ndrepte, unde fumegă friptura şi îţi lasă apă gura.
Ei şi-acu’, feciori şi fraţi, ascultaţi!
Trăia odată un ţăran bătrân, cu barba cât un car cu fân. Toată viaţa muncise de dimineaţă până seara şi, dacă l-ar fi întrebat cineva de ce bucurie îşi aminteşte, n-ar fi ştiut să răspundă. De nici o bucurie nu-şi amintea.
Rău e să fi trăit o viaţă-ntreagă şi să nu fii în stare să pomeneşti un singur prilej de bucurie ! Era din pricina asta trist bătrânul şi de multe ori sta pe seară şi lăcrăma.
— De ce plângi, tată ? îl întreba feciorul lui, Vaniuşa.
— De nici o bucurie n-am avut parte, i se jeluia bătrânul, şi puţine zile mai am de trăit. Of, Vaniuşa băiete, de-aş găsi şi eu prilej de bucurie!... Dar tu stai cât e ziua de lungă şi tai frunze la câini, aşa că şi dinspre partea asta trebuie să-mi iau nădejdea. Amărâtă viaţă mi-a fost hărăzită şi amărâtă bătrânețe !
Vezi tu, viaţa era tare grea pe atunci. Dăduse straşnică poruncă stăpânul ca mâhnirea să-şi întindă aripile peste lumea întreagă. Oamenii munceau încruntaţi, fără veselie, râsul era pedepsit ca o fărădelege, dar pe stăpânul cel posomorât nimeni nu-l ştia şi nimeni nu-i văzuse la faţă.
Trebuie să ştiţi că Vaniuşa era un flăcău în putere, cu pletele galbene ca secara şi luminile ochilor ca cicoarea, era zdravăn, drept şi alb ca mestecenii, iar inima îl trăgea spre voie bună. Dar dacă oamenii toţi erau posomoriţi ?
— De ce n-ăi fi lucrând tu în rând cu ceilalţi ? îl întreba tatăl, văzându-l că odată se opreşte din arat şi rămâne cu capul ridicat, ascultând fluieratul unei mierle.
Nici Vaniuşa nu pricepea ce-i cu el. Se apuca de o treabă — ieşea, să zicem, la coasă — şi un timp muncea cu toţi ceilalţi, în tăcere, aşa cum era porunca. Dar numai ce-l vedeai că se aprinde şi, nu ştiu, ai fi zis că vrea să caute ceva, că nu-i mai ajungea coasa, şi inima-i cere cine ştie ce. Se oprea, se frământa şi, până la urmă, fugea în pădure. Acolo asculta cântecele păsărilor şi încerca să cânte cu ele. Fluiera, ciripea, îşi ţuguia buzele şi nu rămânea de căruţă ; ascultându-l, ai fi zis că are pene şi-i zburătoare, nu om cu frunte şi două picioare.
Dar ce folos ? Nici viersul păsărilor nu-l putea mulţumi şi Vaniuşa acum se-ntorcea Ia coasă, acum alerga din nou în pădure. Cu asemenea fel de a munci, se-nţelege, mare scofală nu făcea, bătrânul se amăra, mai cu foc plângea, şi gândul unei bucurii venită prin fecior îl părăsea.
Să vă spun acum : pe vremea aceea oamenii nu învăţaseră să cânte. Uite-aşa, nimeni nu ştia nici de cobză, nici de nai, nimeni nu bănuia măcar că asemenea scule pot fi. Nici Vaniuşa nu ştia de ele, dar inima lui cerea cântece aşa cum ştiuca cere apă, şoimul, văzduh şi omul, libertate. Neavându-le, flăcăul nu-şi găsea locul.
— Cum aş putea împrăştia tristeţea de pe lume ? se întreba deseori, dar la asemenea întrebare nu-i putea nimeni răspunde.
Într-o zi alergă ca de obicei în pădure, lăsând secerătorii pe câmp. Dar abia intrase în poiana unde îi plăcea să asculte cântecele păsărilor, că o ploaie năpraznică îl udă până la piele. Începu să fulgere. Nu-i bine să stai în pădure pe vreme de furtună, asta o ştia Vaniuşa, dar ce era să facă ? Zări o scorbură mare în trunchiul unui copac şi, fără să mai stea pe gânduri, se vârî în borta care mirosea a ciupercă şi lemn putregăit. Care nu-i fu însă mirarea când văzu scorbura pe dinăuntru !
Pereţii păreau pereţii unui palat, într-atât erau de împodobiţi cu cioplituri măiestre în adânciturile lemnului, anume aşezaţi cu chibzuială, nenumăraţi licurici scânteiau ca nişte pietre scumpe. Din scorbură pornea în jos un şir de trepte, aşternute cu muşchi moale.
„Ce-o mai fi şi asta“ ? se întrebă Vaniuşa.
Fără să pregete, coborî treptele, afundându-se în pământ. În jurul lui locul se lărgea şi lumina era tot mai vie. Scara coti apoi fără veste şi se trezi într-o grădină.
Iarba care creştea acolo era albastră, nu verde ca cea de pe pământ, şi i se înălţa până peste genunchi. Florile erau numai de două feluri : de aur şi de argint. Dacă le atingeai, sunau uşor, ca nişte clopoţei. Dar cea mai mare minune a grădinii erau pomii, cu trunchiurile lor lustruite şi strălucitoare ca nişte stâlpi de gheaţă. Frunzele pomilor erau şi ele albastre, iar poamele care atârnau de crăci erau cireşe de rubin, pere de opal, nuci de smarald şi câte altele, numai şi numai din nestemate. Iar toate minunile se oglindeau în apa de aur a unui havuz, care cânta ca zece privighetori — ba şi mai şi.
A încremenit Vaniuşa văzând unde-l duseseră paşii şi, de frumuseţea grădinii de sub pământ, a simţit că i se taie răsuflarea. Atunci, în liniştea grădinii, a răsunat un glas :
— Apropie-te, flăcăule.
S-a întors Vaniuşa, a privit în dreapta, a privit în stânga : nimeni.
— Se poate să nu mă vezi ?
Sub un copac cu ramurile groase, pe un tron închipuit dintr-o pernă mare de catifea roşie, odihnea o broască ţestoasă. Carapacea îi era mare cât roata carului şi împodobită cu aur, iar pe cap avea o coroniţă de flori.
— Ce te-a adus la mine, Vaniuşa ?
Înţelese flăcăul că ţestoasa e stăpâna grădinii şi-şi aminti de poveştile bătrânilor, care pomeneau despre Stăpîna-lumilor-de-sub-pământ.
Mare-i era puterea, iar pe cel ajuns în grădinile ei îl putea dărui cu tot soiul de minuni, sau ţine rob până la sfârşitul vieţii. Dar, că stăpâna era o broască ţestoasă, se vede treaba că nici bătrânii nu aflaseră.
— Slăvită stăpână, începu Vaniuşa, am venit...
— Lasă, Vaniuşa, răspunse ţestoasa, ştiu eu mai bine decât tine pentru ce ai venit. Tu nici nu ştii ce cauţi... Ascultă !
Ţestoasa făcu un semn. Şi, la semnul ei, în copacii de gheaţă se treziră sumedenie de păsări, cum Vaniuşa nu mai văzuse. Frunzele albastre ale copacilor se izbiră uşurel, se izbiră şi crengile de gheaţă şi florile de aur şi de argint, se izbiră între ele şi poamele de nestemate, iar în liniştea grădinii se ridicară atunci nişte sunete nemaiauzite, însoţite de clipocitul apei de aur. Acum ciripeau şi păsările. Sunetele se legară, se împletiră şi născură un cântec atât de lin, de dulce, încât Vaniuşa simţi din nou că i se taie răsuflarea. I se părea că în cântecul grădinii fermecate se vorbea de satul lui, de bătrânul care aştepta de la el bucuria pe care o viaţă întreagă nu i-o adusese, de oamenii care ară şi seceră, de holdele legănate sub cerul albastru, de tot ce e frumos pe pământul scăldat în soare.
Tot atât de fără veste cum începuseră să dea din aripi, păsările se opriră însă şi, nemaimişcându-se, pieri şi boarea care stârnise cântecul grădinii.
— Încă, încă ! strigă Vaniuşa. Porunceşte, slăvită stăpână, să mai bată din aripi ! Vai, de-aş putea povesti şi eu atâtea prin sunete...
— Ăsta-i cântecul, Vaniuşa, răspunse ţestoasa.
— Cântecul ?
— E ceea ce cauţi, fără să ştii, de atât amar de vreme. Ai vrea să cânţi şi tu ? Ai vrea să împrăştii tristeţea de pe lume ?
Inima lui Vaniuşa bătea ca un clopot, deoarece ştia că Stăpîna-lumilor-de-sub-pământ îi putea dărui puterea cântecului. Şopti fierbinte :
— Vreau. Mai mult decât orice pe lume...
Ţestoasa îşi clătină capul.
— Ştiam eu ! Dacă-i aşa, porneşte, Vaniuşa, drept înainte. Sub un pom uriaş ai să-l găseşti pe unchiu-meu, dormind. Ia seama însă, Vaniuşa, dacă s-o uita la tine cu ochiul stâng, o să fie mânios şi gata să te-nghită. Dacă s-o uita cu ochiul drept, n-o să mai ştie ce să facă pentru tine şi-o să te ajute cât i-o sta în putere. Te-ncumeţi să pleci ?
— Dar o să mă ajute să cânt ? întrebă Vaniuşa.
— Numai el te poate ajuta, spuse ţestoasa.
— Atunci sunt gata. Rămâi cu bine, stăpână.
— Du-te cu bine, Vaniuşa.
A plecat Vaniuşa. A ieşit din grădină şi a mers pe un câmp cu iarbă albastră. În mijlocul câmpului creştea un pom uriaş, cu trunchiul gros cât zece oameni strânși la un loc, şi sub pom dormea o namilă înspăimântătoare, cu gura cât şura.
— Să-l trezesc, să nu-l trezesc ?
S-a hotărât Vaniuşa să-l trezească. Ce-o fi, să fie!
A rupt o creangă din pomul cel mare şi a început să gâdile namila în ureche. Namila s-a răsucit, s-a trezit şi a privit spre Vaniuşa cu amândoi ochii deodată : era mânios şi în acelaşi timp gata să-l ajute.
— Ce vrei, stârpitură ?
— M-a trimis nepoata ta, ţestoasa...
— Bine că te-a trimis ! V-aţi făcut un obicei : vedeţi că omul doarme şi-l treziţi pentru toate fleacurile... Mai bine te-aş înghiţi, şi gata! Cred că ai carnea dulce, mai dulce decât carnea de pui... Şi ce stai aşa ? Acum, dacă m-ai trezit, spune ce vrei !
I-a spus Vaniuşa de cântecul grădinii, i-a spus că vrea să cânte.
— Poftim ! a răcnit namila. Acum vrea să-i dau şi arcul Voinicul-Pământului şi săgeata Străpunge-Tot ! Altceva nu mai vrei ?
— Păi de ce să-mi dai arcul ? a întrebat mirat Vaniuşa.
— Vrei să mă înveţi ce să fac ? s-a stropşit namila. Fără arc şi săgeată poţi rămâne şi aici. Totuna-i !
Aşa, bruftuluindu-l şi suduind (ca să-mpace răutatea ochiului stâng), dar ajutîndu-l cu sfatul şi cu fapta (cum îi poruncea bunătatea ochiului drept), l-a lămurit unchiul ţestoasei că are de trecut o apă. Să nu se mire de nimic şi să nu-i vorbească luntraşului care-l va duce pe un ostrov. Acolo se ridică un munte, şi-n vârful muntelui străjuieşte de mii de ani Călăreţul-de-Aramă, tartorul vinovat de întunericul din inimile oamenilor. El e stăpânul posomorât care ar fi cernit şi lumina soarelui, de-ar fi fost în stare. Vaniuşa să încordeze arcul Voinicul-Pământului şi să tragă în călăreţ cu săgeata Străpunge-Tot.
— Apoi ? întrebă Vaniuşa, văzând că namila se opreşte din vorbit.
Supărat, unchiaşul ţestoasei se porni pe strigat :
— Apoi, apoi... Ia priviţi-l pe nătăfleaţă ! Vrei să-ţi cadă totul mură-n gură ?... Piei din faţa ochilor mei — şi mai ales din faţa ochiului stâng — că nu ştiu ce fac !
Adevărul este că namila striga pentru că mai departe, nu ştia cum să-l mai povățuiască pe Vaniuşa. Numai că flăcăul înţelese cum vine treaba. Mulţumind pentru arc şi pentru săgeată, le-a luat şi-a purces voiniceşte la drum.
Merge azi, merge mâine, merge-o săptămână încheiată. La sfârșitul săptămânii ajunge la o apă mare de nu i se vedea capătul. Şi cum sta el şi privea la apa cea mare, iată că vine către el o luntre. În luntre, un vâslaș. Dar ce vâslaș ? Avea picioare de pasăre, trup cu braţe de om şi cap de cal.
— Vai ce pocitanie ! şopti Vaniuşa.
Abia sfârșise vorba, că luntraşul necheză mânios, un vultur uriaş se năpusti din înălţimi, îl apucă pe Vaniuşa şi zbură cu el.
„Nu trebuia să vorbesc !“ îşi aminti prea târziu flăcăul.
Acum prostia o făcuse ! Vulturul îl ducea peste apa cea mare şi Vaniuşa înţelese că nu se va opri decât în cuibul lui, pe cine ştie ce piscuri şi-n cine ştie ce singurătăţi. Apăi atunci, pas de te mai întoarce, Vaniuşa !
Dar nu se pierdu cu firea. Apucă săgeata Străpunge-Tot şi, folosind-o ca pe un pumnal, împunse în sus, înțepând vulturul în burtă. Pasărea uriaşă scoase un ţipăt scurt şi-şi descleştă ghearele. Din înălţimea cerului, Vaniuşa se rostogoli, se rostogoli şi căzu în apă. Iar, pentru că se prăbuşise tocmai de lângă bolta norilor, pătrunse în apă mult, mult, şi se opri cu tălpile chiar pe fund. Când colo, ce să vadă ?
Lângă el se ridica un palat de sticlă, împodobit cu toate scoicile de pe lume şi, în loc de iederă, fel de fel de ierburi de apă se căţărau pe zidurile netede. Vezi, ăsta fusese norocul lui : acolo locuia Rusalca apei, o fată înţeleaptă şi frumoasă, dar ştii, frumoasă cum degeaba ai căuta pe pământ.
Când căzu Vaniuşa lângă palatul ei, Rusalca tocmai îşi hrănea ceata de peştişori de casă.
— De unde ai mai picat şi tu, voinice ?
— Din ghearele lui Vultur-Uriaş, răspunse Vaniuşa, povestindu-i Rusalcăi tot ce păţise.
Era Vaniuşa mândru la chip, şi inima fetei odată şi-a grăbit bătăile.
— Am să te ajut, Vaniuşa, a vorbit atunci Rusalca. Dar, după ce dobori Călăreţul-de-Aramă, tot la mine vii. Ai să vrei să te ajut şi atunci, aşa-i ?
— Aşa, frumoaso !
— Numai că eu am să te ajut doar dacă mi-i împlini voia, Vaniuşa.
— Care voie, frumoaso ?
S-a rumenit Rusalca şi Vaniuşa a înţeles. Păi el, din clipa în care o văzuse, ce credeţi că aştepta ?
— Vezi tu, Vaniuşa, a mai spus Rusalca, locul meu e aici, printre vietăţile de apă. Am să te ajut, dar dorul mă va trage îndărăt şi am să te rog să ne întoarcem în palatul de sticlă... Făgăduieşti să vii cu mine ?
— Tu nu ştii cum arde soarele şi cum unduie secara, răspunse Vaniuşa. Dacă spulber tristeţea oamenilor, pe pământ toate au să fie de o mie de ori mai frumoase. Ai să vezi, nici tu n-ai să vrei să te mai întorci sub apă...
N-a fost uşor, dar până la urmă Rusalca s-a lăsat înduplecată şi şi-a părăsit gândul dintâi, după care l-a luat de mână şi l-a dus pe Vaniuşa la mal.
— Te aştept curând.
— Curând voi veni, făgădui Vaniuşa.
Rusalca se cufundă în unde. Abia se cufundase, că luntrea se ivi împinsă de acelaşi ciudat vâslaș. Numai că Vaniuşa prinsese minte. Tăcut se sui în luntre şi tăcut rămase, oricât înfăţişarea vâslașului i-ar fi dat sămânță de vorbă.
Şi l-a dus vâslașul cu picioare de pasăre, trup cu braţe de om şi cap de cal, l-a dus o lună încheiată peste apa cea mare, timp în care nu văzură decât apă şi cer. Apoi se ivi în zare ostrovul căutat, pe ostrov, un munte şi-n vârful muntelui, trufaş, Călăreţul-de-Aramă pe calul lui de aramă.
Vaniuşa sări din luntre, şi-n clipa când tălpile-i atinseră pământul ostrovului luntrea pieri, cu vâslaș cu tot.
Rămas singur, Vaniuşa dădu ocol căutând o cărăruie cât de mică, în stare să-l ducă spre vârful muntelui. Umblă multă vreme, dar în jurul muntelui crescuse un hăţiş de nestrăbătut, alcătuit din spini si scaieţi înalţi cât un stat de om. Nici o cărare nu despica peretele ghimpos.
Aşa ? Văzând că n-are ce face, dădu foc hăţişului. Flăcările se năpustiră în urma trâmbelor de fum şi pe mal fu într-o clipă atât de cald, că Vaniuşa simţi cum i se pârlesc sprâncenele. Sări în apă şi aşteptă să se stingă focul. Apoi îşi făcu drum prin cenuşa fierbinte şi începu să suie.
Mult a suit şi greu a fost urcuşul, dar sosi şi clipa în care se află în faţa Călăreţului-de-Aramă şi-l putu privi în voie. Călăreţul avea chipul încruntat şi o nemărginită răutate i se citea pe faţă.
— Aşadar ai răzbit, Vaniuşa? întrebă el, privindu-l mânios.
Apoi, înălțându-și sabia de aramă şi trăgând de frâu ca să-şi ridice în două picioare armăsarul de aramă, se năpusti asupra flăcăului.
Vaniuşa se feri în lături. Dacă l-ar fi izbit, copitele de aramă l-ar fi zdrobit ca pe o muscă.
— Lumea vrea să cânte, răspunse flăcăul. Ajungă-ţi cât ai domnit prin tristeţe !
Lupta dată în vârful muntelui din ostrovul pustiu fu grea, dar nu fu lungă. Vaniuşa găsi clipa potrivită când încordă arcul Voinicul-Pământului şi trimise spre călăreţ săgeata Străpunge-Tot. Izbit în inimă, călăreţul se prăbuşi de pe culmea muntelui tocmai în fundul apei, iar armăsarul de aramă necheză sălbatic de trei ori şi se zvârli după încruntatul lui stăpân.
O linişte adâncă învălui ostrovul. Apoi se auzi un cântec larg, parcă şi mai desăvârşit decât cel din grădina de sub pământ a broaştei ţestoase şi, ascultându-l, Vaniuşa înţelese că aude cântecul pământului, al cerului şi al apei, cântecul florilor şi al vieţuitoarelor scăpate de sub posomorita stăpânire a Călăreţului-de-Aramă. Dar din cântecul lor lipseau glasurile oamenilor, că oamenii încă nu ştiau să cânte.
Vaniuşa coborî de pe munte şi ajunse la mal. Care nu-i fu mirarea şi bucuria când văzu că Rusalca îl aştepta acolo, jucând pe unde. Fata ţinu să afle povestea luptei, apoi îl luă de braţ şi-l duse pe fundul apei, unde Călăreţul-de-Aramă zăcea acum lângă armăsarul lui de aramă.
Rusalca îi dădu lui Vaniuşa o sapă şi-i arătă unde să sape. Peste puţin, găsi o ladă de aramă. O deschise şi află înăuntru scule cum nu mai văzuse.
— Ia-le, spuse Rusalca. Le-a ascuns aici Călăreţul-de-Aramă cu gândul că nimeni, niciodată, n-o să le găsească să le dăruiască oamenilor. Tu, Vaniuşa, du-i-le Stăpânei-lumilor-de-sub-pământ şi ea te va învăţa ce să faci cu ele.
— Hei, oftă flăcăul, când mă gândesc la lungul drum de întoarcere, mă cuprinde jalea...
— Asta să-ţi fie grija ! râse Rusalca.
Şi îl duse în palatul ei şi scoase dintr-un sipet un peşte de aur.
— Suie în spinarea lui, lângă mine... Aşa. Unde vrei să mergi ?
— Întîi la unchiul ţestoasei, să-i dau înapoi arcul şi săgeata, răspunse Vaniuşa.
Bine nu isprăvi vorba, că peştele de aur se ridică uşurel, zbură cu ei pe fereastră, străbătu apa cea mare şi, înălțându-se în văzduh, se năpusti cu iuţeala vântului spre pomul uriaş din câmpul cu iarbă albastră. Ajuns acolo, se lăsă la pământ, şi Vaniuşa văzu namila dormind, cum îi era obiceiul. Dar, fiindcă nu ştia dacă va deschide mai întâi ochiul cel bun sau ochiul cel rău şi cum nu voia să-şi căşuneze buclucuri cu tot dinadinsul, se mulţumi să aşeze lângă uriaş arcul Voinicul-Pământului şi săgeata Străpunge-Tot, după care se urcă din nou în spinarea peştelui fermecat. Într-o clipă ajunseră în grădina Stăpânei-lumilor-de-sub-pământ.
— Te-ai înapoiat cu izbândă, Vaniuşa ? întrebă ţestoasa.
Îi povesti flăcăul prin câte trecuse, îi povesti despre ajutorul şi dragostea Rusalcăi şi-i arătă şi sculele nemaivăzute găsite în lada Călăreţului-de-Aramă.
— Vaniuşa, grăi ţestoasa, asta-i o cobză, aici un nai, uite un fluier şi-i desluşi şi numele altor scule minunate. Cu ele ai să dăruieşti oamenilor cântece şi ai să le mângâi sufletul...
Bucuros, Vaniuşa apucă fluierul şi suflă de câteva ori. Dar în locul cântecelor îndelung dorite se auziră nişte ţipete ascuţite, care o făcură pe Rusalca să-şi ducă mâinile la urechi.
— Ce are ? se miră Vaniuşa. Te pomeneşti că-i stricat.
— Nu, zâmbi ţestoasa. Trebuie să-i înveţi meşteşugul...
Aşa a intrat Vaniuşa ucenic la şcoala de cântece, şi dascăli i-au fost frunzele albastre, florile de aur şi de argint, păsările nemaivăzute şi apa de aur din grădina de sub pământ. Un an încheiat a muncit, şi ucenicia i s-a isprăvit. Şi-a mai trecut un an întreg, îmi pare, şi iată-l pe Vaniuşa meşter mare. Când începea să cânte acum, tăceau ruşinaţi dascălii lui, iar Rusalca nu numai că nu-şi mai ducea palmele la urechi, dar râdea şi plângea după toanele cântecului. Dacă văzu aşa, ţestoasa spuse într-o bună zi :
— Vaniuşa, ai învăţat tot ce puteai învăţa la noi. E timpul să duci oamenilor comoara de cântece. Să nu spui nimănui de unde vii, nici ce ţi s-a întâmplat de când ai plecat din sat. Iar, din când în când, mai dă pe la mine şi mai povesteşte-mi...
Cu lacrimi în ochi s-a despărţit Vaniuşa de Stăpâna-lumilor-de-sub-pământ, de dascălii lui şi de grădina minunată. A luat sculele de preţ ale Călăreţului-de-Aramă şi, împreună cu Rusalca, a pornit să suie scara pe care coborâse cu atâta vreme în urmă. Au ieşit în scorbura licuricilor şi, din pădure, s-au îndreptat spre sat.
Bătrânul lui Vaniuşa stătea pe prispă şi, când flăcăul s-a apropiat, întâi nu l-a cunoscut. Vezi că-i scăzuse de tot vederea în anii câți se scurseseră ! Apoi a şoptit :
— Vaniuşa ! iar lacrimile au început să-i curgă domol.
Dar când a văzut şi mândrețea de noră pe care i-o aducea feciorul, cu un ochi a rămas să plângă şi cu celălalt s-a pornit pe râs.
Cum tot satul crezuse că Vaniuşa se prăpădise în vremea furtunii, nu-i de mirare că oamenii s-au adunat în ograda moşului, doritori să-l vadă şi să-l audă. Şi numai ce i-a văzut pe toţi strânși grămadă, că a început Vaniuşa să cânte.
Întâiul lui cântec a fost despre viaţa bătrânului care nu cunoscuse, în anii lui, nici o bucurie. Oamenii tăceau. Şi când s-a sfârșit cântecul, au început cu toţii să plângă, iar bătrânul lui Vaniuşa plângea cu lacrimi cât bobul de strugure, că limpede era înţelesul cântecului şi toată viaţa i se perindase pe dinaintea ochilor.
Dac-a văzut aşa, a-ntors Vaniuşa foaia. Şi-n seara aceea pentru întâia oară a răsunat în sat gopacul ucrainean. Băteau oamenii din palme,băteau din picioare şi, până la urmă, tinerii nu s-au mai putut stăpâni. Săltând ca pe arcuri, au prins să joace după cum le poruncea cântecul, şi-au jucat, au tot jucat, până abia au mai răsuflat. Ba încă şi bătrânul tată al lui Vaniuşa a dat pustiilor tristeţea, şi unde n-a-nceput să salte şi să-şi izbească cizmele cu palma, de ziceai că-i flăcău în floare, numai bun de-nsurătoare !
— Mare... mare bucurie mi-ai făcut, Vaniuşa, a strigat gâfâind şi așezându-se, frânt de oboseală. Prima bucurie, Vaniuşa.
Din ziua aceea cântecele au început să zboare prin lume. Şi le-a născocit Vaniuşa şi cuvinte potrivite, care mergeau la inima tinerilor şi bătrânilor, a fetelor şi băieţilor. La secerat Vaniuşa era acum în frunte. Şi snopii se ridicau mai lesne când apa cântecului pornea să curgă din zare până-n zare. Vezi că, dacă s-au răspândit cântecele prin lume, s-a făcut şi viaţa mai frumoasă, şi munca mai uşoară. Iar în timp de primejdie, când duşmanii se-ncercau să năvălească, au prins de-au ieşit alte cântece, de luptă şi de vitejie.
Dar nunta Rusalcăi cu Vaniuşa ! Păi ce-au cântat şi ce-au jucat, până azi nu s-a uitat. Când m-am dus şi eu la masă, oamenii plecau spre casă... Masă-a fost, cu băutură, da-mi trecu pe lângă gură şi mustaţa asta ninsă n-a fost, dragii mei, atinsă, nici de vin şi nici de bere, nici de stropii grei de miere. Dar, încălecând pe-o roată, v-am adus povestea toată !
[1] Insula Buian – insulă fabuloasă, caracteristică folclorului ucrainean.
Puteti descarca basmul de la atasamente